Prospect Rivastigmină Stada 4,6 mg/24 ore plasture transdermic
Producator: SC Stada Hemofarm SRL
Clasa ATC: psihoanaleptice, anticolinesterazice, codul ATC: N06DA03
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12800/2019/01 Anexa 2
12801/2019/01
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Rivastigmină Stada 4,6 mg/24 ore plasture transdermic
Rivastigmină Stada 9,5 mg/24 ore plasture transdermic
Rivastigmină
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Rivastigmină Stada 4,6 mg/24 ore plasture transdermic
Fiecare plasture transdermic eliberează rivastigmină 4,6 mg în 24 ore.
Fiecare plasture transdermic de 5 cm2 conţine rivastigmină 9 mg.
Rivastigmină Stada 9,5 mg/24 ore plasture transdermic
Fiecare plasture transdermic eliberează rivastigmină 9,5 mg în 24 ore.
Fiecare plasture transdermic de 10 cm2 conţine rivastigmină 18 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Plasture transdermic
Plasture transdermic rotund, de tip matriceal alcătuit din trei straturi reprezentate de un film de
susţinere, matricea medicamentoasă acrilică care conţine substanţa activă, matricea adezivă (silicon) și
în plus un strat dreptunghiular de eliberare a substanței active.
Partea exterioară a stratului posterior este translucidă, albă, marcată cu cerneală neagră după cum
urmează:
Rivastigmina 4,6 mg/24 ore plasture transdermic: “Rivastigmina” și “4,6 mg/24 h”
Rivastigmina 9,5 mg/24 ore plasture transdermic : “Rivastigmina” și “9,5 mg/24 h”
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al formelor uşoare până la moderat severe ale demenţei Alzheimer.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie iniţiat şi urmărit de un medic cu experienţă în diagnosticul şi tratamentul demenţei
Alzheimer. Diagnosticul trebuie stabilit pe baza criteriilor actuale. Similar altor tratamente inițiate la
pacienții cu demență, tratamentul cu rivastigmină trebuie început numai dacă există un însoţitor care va
monitoriza cu regularitate administrarea medicamentului de către pacient.
Doze
Plasturi transdermici Rata de eliberare a rivastigminei in vivo pe 24 ore
Rivastigmină Stada 4,6 mg/24 h 4,6 mg
Rivastigmină Stada 9,5 mg/24 h 9,5 mg
Rivastigmină Stada 13,3 mg/24 h* 13,3 mg
*doza de 13,3 mg/24 h nu poate fi atinsă pentru acest medicament. În situațiile în care această doză
trebuie utilizată, vă rugăm să utilizați alte medicamente care conțin rivastigmină, pentru care plasturii cu
concentrația de 13,3 mg/24 h sunt disponibili
Doza iniţială
Tratamentul se inițiază cu 4,6 mg/24 h.
Doza de întreţinere
După o perioadă minimă de patru săptămâni de tratament şi dacă este bine tolerată, conform aprecierii
medicului curant, doza de 4,6 mg/24 h trebuie crescută până la 9,5 mg/24 h, doza zilnică eficace
recomandată, care trebuie menţinută atâta timp cât pacientul continuă să demonstreze beneficii
terapeutice.
Creșterea dozei
9,5 mg/24 ore este doza de întreţinere zilnică eficace recomandată care trebuie fi menţinută atât timp cât
pacientul continuă să demonstreze beneficii terapeutice. Dacă este bine tolerată şi numai după minim
şase luni de tratament la o doză de 9,5 mg/24 h, medicul curant poate avea în vedere creşterea dozei până
la 13,3 mg/24 h la pacienţi care au demonstrat o deteriorare cognitivă semnificativă (de exemplu
scăderea MMSE) şi/sau declin funcţional (pe baza opiniei medicului) în timpul administrării dozei
zilnice eficace recomandate de 9,5 mg/24 h (vezi pct. 5.1).
Beneficiul clinic al rivastigminei trebuie reevaluat la intervale regulate de timp. De asemenea, trebuie
avută în vedere întreruperea tratamentului când nu mai există dovezi ale obţinerii unui efect terapeutic la
administrarea dozei optime.
Tratamentul trebuie întrerupt temporar dacă sunt observate reacţii adverse gastro-intestinale până la
dispariţia acestor reacţii adverse. Tratamentul cu plasturi transdermici poate fi reluat la aceeaşi doză
dacă tratamentul nu este întrerupt pentru mai mult de trei zile. În caz contrar, tratamentul trebuie
reînceput cu 4,6 mg/24 ore.
Înlocuirea capsulelor sau a soluțiilor orale cu plasturi transdermici
Pe baza expunerii comparabile între administrarea orală şi transdermică a rivastigminei (vezi pct. 5.2),
pacienţilor trataţi cu rivastigmină capsule sau soluţie orală le poate fi schimbat tratamentul la
rivastigmină plasturi transdermici după cum urmează:
La un pacient în tratament cu o doză de rivastigmină de 3 mg/zi administrată oral, se poate face
trecerea la plasturi transdermici 4,6 mg/24 ore.
La un pacient în tratament cu o doză de rivastigmină de 6 mg/zi administrată oral, se poate face
trecerea la plasturi transdermici 4,6 mg/24 ore.
La un pacient în tratament cu o doză, stabilă şi bine tolerată, de rivastigmină de 9 mg/zi
administrată oral, se poate face trecerea la plasturi transdermici 9,5 mg/24 ore. Dacă doza de
9 mg/zi administrată oral nu este stabilă şi bine tolerată se recomandă trecerea la plasturi
transdermici 4,6 mg/24 ore.
La un pacient în tratament cu o doză de rivastigmină de 12 mg/zi administrată oral, se poate
face trecerea la plasturi transdermici 9,5 mg/24 ore.
După trecerea la plasturi transdermici 4,6 mg/24 ore, în cazul în care aceştia sunt bine toleraţi timp de
minim patru săptămâni de tratament, doza de 4,6 mg/24 ore trebuie crescută la 9,5 mg/24 ore, care este
doza eficace recomandată.
Se recomandă aplicarea primului plasture transdermic în ziua imediat următoare ultimei doze
administrate oral.
Grupe speciale de pacienți
Copii și adolescenți: utilizarea Rivastigmină Stada nu are relevanță la copii și adolescenți în
tratamentul bolii Alzheimer
Pacienți cu greutate sub 50 kg: La pacienții cu greutate sub 50 kg se recomandă prudență la
doze peste doza eficientă recomandată de 9,5 mg/24 ore (vezi pct. 4.4). Aceștia pot prezenta
reacții adverse mai frecvente și prezintă probabilitate mai mare de întrerupere a tratamentului
datorită reacțiilor adverse.
Insuficiență hepatică: La pacienții cu insuficiență hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Oricum, datorită expunerii acestei categorii de pacienți așa cum s-a observat la administrarea
formelor orale, trebuie respectate recomandări de dozare în funcție de toleranța individuală
deoarece pacienții cu insuficiență hepatică semnificativă pot prezenta diferite reacții adverse.
Pacienții cu insuficiență hepatică severă nu au fost studiați (vezi pct.4.4 și 5.2).
Insuficienţă hepatică: Datorită expunerii crescute în insuficienţa hepatică uşoară până la
moderată,, aşa cum s-a observat la formele orale, trebuie urmate cu stricteţe recomandările
pentru stabilirea dozelor în funcţie de tolerabilitatea individuală Pacienţii cu insuficienţă
hepatică semnificativă din punct de vedere clinic pot prezenta mai multe reacţii adverse e în
funcţie de doză. Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu au fost studiaţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţă renală: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. (vezi pct.
5.2).
Mod de administrare
Plasturii transdermici trebuie aplicaţi o dată pe zi pe pielea curată, uscată, fără păr, sănătoasă şi intactă
de pe partea superioară sau inferioară a spatelui, de pe braţ sau piept, într-un loc în care să nu se frece de
îmbrăcămintea strâmtă. Nu se recomandă aplicarea plasturelui transdermic pe coapsă sau pe abdomen
deoarece s-a observat o scădere a biodisponibilităţii rivastigminei la aplicarea plasturelui transdermic pe
aceste zone ale corpului.
Plasturele transdermic nu trebuie aplicat pe pielea înroşită, iritată sau tăiată. Reaplicarea pe exact aceeaşi
porţiune de piele în decurs de 14 zile trebuie evitată pentru a scădea riscul potenţial de iritare cutanată.
Pacienţii şi aparținătorii trebuie instruiţi cu privire la informaţiile importate privind
administrarea:
Plasturele aplicat în ziua anterioară trebuie îndepărtat înainte de aplicarea unui plasture nou în
fiecare zi (vezi pct. 4.9).
Plasturele trebuie înlocuit cu unul nou după 24 de ore. Trebuie purtat numai un singur plasture o
dată (vezi pct. 4.9).
Plasturele trebuie apăsat bine, timp de minimum 30 de secunde, cu palma, până când marginile se
lipesc bine.
Dacă plasturele cade, trebuie aplicat un plasture nou pentru restul zilei, apoi trebuie înlocuit la
aceeaşi oră, ca de obicei, în ziua următoare.
Plasturele poate fi supus unor situaţii cotidiene, inclusiv baie şi temperaturi ridicate.
Plasturele nu trebuie expus la surse externe de căldură (de exemplu lumină solară excesivă, saună,
solar) perioade îndelungate de timp.
Plasturele nu trebuie tăiat în bucăţi.
4.3 Contraindicaţii
Utilizarea acestui medicament este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la substanţa activă,
alţi derivaţi carbamaţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Antecedente de reacţii adverse la locul de aplicare care sugerează dermatita de contact alergică la
aplicarea plasturelui cu rivastigmină (vezi pct. 4.4).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Incidenţa şi severitatea reacţiilor adverse creşte la doze mai mari, în special la modificarea dozei. Dacă
tratamentul este întrerupt pentru mai mult de 3 zile, el trebuie reiniţiat cu 4,6 mg/24 ore.
Utilizare neadecvată a produsului și erori de dozaj care determină supradozaj
Utilizarea neadecvată a medicamentului și erorile de dozaj la utilizarea Rivastigmină Stada plasture
transdermic pot duce la reacții adverse grave; unele cazuri au necesitat spitalizare și rar au fost letale
(vezi pct.4.9). Majoritatea cazurilor de utilizare neadecvată a medicamentului și erori de dozaj au fost
legate de faptul că nu s-a îndepărtat plasturele vechi la aplicarea unia nou sau au fost utilizați mai
mulți plasturi în același timp. Pacienții și aparținătorii acestora trebuie instruiți cu privire la
instrucțiunile de administrare ale Rivastigmina Stada plasture transdermic (vezi pct.4.2).
Tulburări gastro-intestinale
Tulburările gastro-intestinale cum sunt greaţa şi vărsăturile depind de doză și pot să apară în special la
începutul tratamentului şi/sau la creşterea dozei (vezi pct.4.8). Aceste reacţii adverse apar mai frecvent
la femei. Pacienții care prezintă semne și simptome de deshidratare ca urrmare a vărsăturilor sau
diareei prelungite pot fi reechilibrați prin administrare intravenoasă de lichide și scăderea sau
întreruperea dozei și tratament prompt. Deshidratarea se poate asocia cu evoluție nefavorabilă.
Scădere ponderală
Pacienții cu boală Alzheimer pot prezenta scăderi ponderale pe parcursul utilizării inhibitorilor de
colinesterază, incluzând rivastigmina. Greutatea pacienților trebuie monitorizată pe parcursul
tratamentului cu Rivastigmină Stada plasture transdermic.
Bradicardie
Rivastigmina poate determina apariția bradicardiei, care constituie un factor de risc în apariția torsadei
vârfurilor, mai ales la pacienții cu factori de risc. Se recomandă precauție la pacienții cu risc crescut de
apariție a torsadei vârfurilor; de exemplu, cei cu insuficiență cardiacă decompensată, infarct miocardic
recent, bradiaritmii, predispoziție la hipokaliemie sau hipomagneziemie sau utilizarea concomitentă
împreună cu medicamente cunoscute a induce prelungirea intervalului QT și/sau torsada vârfurilor
(vezi pct. 4.5 și 4.8).
Alte reacții adverse
Se recomandă prudență la administrarea Rivastigmină Stada
La pacienții cu sindrom de sinus bolnav sau tulburări de conducere (bloc sino-atrial, bloc atrio-
ventricular) (vezi pct 4.8)
La pacienții cu ulcer gastric sau duodenal activ sau la pacienții cu predispoziție pentru aceste
afecțiuni deoarece rivastigmina poate determina creșterea secreției gastrice (vezi pct.4.8)
La pacienții cu predispoziție la obstrucția urinară și convulsii deoarece colinomimeticele pot
induce sau agrava aceste afecțiuni
La pacienții cu antecedente de astm bronșic sau boală pulmonară obstructivă
Reacții la locul de aplicare
Reacțiile care pot apare la locul de aplicare al plasturilor de rivastigmină sunt de obicei de intensitate
ușoară până la moderată. Pacienții și îngrijitorii acestora trebuie instructați adecvat.
Aceste reacții nu reprezintă indicație de sensibilizare. Oricum, utilizarea plasturelui de rivastigmină
poate determina dermatită alergică de contact.
Dermatita alergică de contact trebuie suspectată dacă reacția de la nivelul locului de aplicare se extinde
mai mult decât dimensiunea plasturelui, dacă există dovezi a unei reacții locale mai intense (de
exemplu eritem extins, edem, papule, vezicule) și dacă simptomele nu se ameliorează semnificativ la
48 de ore de la îndepărtarea plasturelui. În aceste cazuri tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.3).
Pacienții care prezintă reacții la nivelul locului de aplicare al plasturelui de rivastigmină sugestive
pentru dermatita alergică de contact, dar care necesită tratament cu rivastigmină trebuie să fie
transferați pe rivastigmină orală după obținerea unui test alergic negativ și cu supraveghere medicală
atentă. Este posibil ca unii pacienți cu sensibilitate la rivastigmină prin expunere la plasturele de
rivastigmină să nu poată utiliza nicio formă de rivastigmina.
Au existat raportări rare după punerea pe piaţă de situații în care pacienţii au dermatită alergică
(diseminată) la administrarea de rivastigmină, indiferent de calea de administrare (orală,
transdermică). În aceste cazuri, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.3).
Alte atenționări și precauții
Rivastigmina poate exacerba sau induce simptome extrapiramidale.
Trebuie evitat contactul cu ochii după manevrarea Rivastigmină Stada plasture transdermic (vezi pct.
5.3). Mâinile trebuie spălate cu apă și săpun după îndepărtarea plasturelui. În cazul contactului cu ochii și
în cazul în care aceștia devin roșii după manevrarea plasturelui, clătiți imediat cu o cantitate suficientă
de apă și adresați-vă unui medic dacă simptomele nu se remit.
Grupe speciale de pacienți
Pacienții cu greutate sub 50 kg pot prezenta mai multe reacții adverse și pot prezenta riscul de
întrerupere a tratamentului datorită reacțiilor adverse (vezi pct.4.2). Acești pacienți trebuie
urmăriți cu prudență pentru reacții adverse (de exemplu senzație de greață în exces și vărsături) și
aveți în vedere scăderea dozei la 4,6 mg/24 ore plasture transdermic dacă aceste reacții apar
Insuficiență hepatică: Pacienții cu insuficiență hepatică semnificativă clinic pot prezenta mai multe
reacții adverse (vezi pct 4.2 și 5.2). Aveți în vedere utilizarea dozei de 4,6 mg/24 ore plasture
transdermic ca doză inițială și maximă la acești pacienți
Insuficienţă hepatică: Pacienţii cu insuficienţă hepatică semnificativă din punct de vedere clinic
pot prezenta mai multe reacţii adverse Trebuie respectate cu stricteţe recomandările privind
creşterea dozelor în funcţie de tolerabilitatea individuală. Pacienţii cu insuficienţă hepatică
severă nu au fost studiaţi. Trebuie procedat cu precauţie la ajustarea dozei la aceşti pacienţi
(vezi pct. 4.2 şi 5.2)..
Insuficienţă renală: Nu este necesara ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renala (vezi pct
5.2).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ca inhibitor de colinesterază, rivastigmina poate potenţa în timpul anesteziei efectele miorelaxantelor
de tip succinilcolină. Se recomandă prudenţă în alegerea anestezicelor. Dacă este cazul, se poate avea
în vedere posibilitatea ajustării dozei sau întreruperea temporară a tratamentului.
Având în vedere efectele farmacodinamice, şi reacţiile adverse suplimentare rivastigmina nu trebuie
administrată concomitent cu alte substanţe colinomimetice şi poate interfera cu acţiunea
medicamentelor anticolinergice. (de exemplu, oxibutinină, tolterodină).
Au fost raportate reacţii adverse suplimentare care au dus la apariţia bradicardiei (care poate duce la
sincopă) la administrarea concomitentă a diferite beta-blocante (inclusiv atenolol) şi a rivastigminei.
Se anticipează că beta-blocantele cardiovasculare vor fi asociate cu cel mai ridicat risc; totuşi, au fost
primite şi raportări de la pacienţii care utilizează alte beta-blocante. Prin urmare, trebuie procedat cu
precauţie când rivastigmina este combinată cu beta-blocante şi alte medicamente pentru tratarea
bradicardiei (de exemplu, medicamente antiaritmice de clasa III, antagonişti ai canalelor de calciu,
glicozide digitalice, pilocarpină).
Deoarece bradicardia constituie un factor de risc în apariţia torsadei vârfurilor, combinaţia de
rivastigmină şi medicamente care induc torsada vârfurilor, cum sunt antipsihoticele, şi anume unele
fenotiazine (clorpromazină, levomepromazină), benzamide (sulpiridă, sultopridă, amisulpridă,
tiapridă, veralipridă), pimozidă, haloperidol, droperidol, cisapridă, citalopram, difemanil, eritromicină
IV, halofantrin, mizolastin, metadonă, pentamidină şi moxifloxacină, trebuie observată cu precauţie şi,
de asemenea, poate fi necesară monitorizarea clinică (EKG).
Nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice între rivastigmină şi digoxină, warfarină, diazepam sau
fluoxetină în studiile la voluntari sănătoşi. Creşterea timpului de protrombină, indusă de warfarină, nu
este afectată de administrarea de rivastigmină. Nu au fost observate efecte imprevizibile asupra
conducerii intracardiace după administrarea concomitentă de digoxină şi rivastigmină.
Având în vedere calea de metabolizare, interacţiunile cu alte medicamente sunt puţin probabile, deşi
rivastigmina poate inhiba metabolizarea mediată de butirilcolinesterază a altor substanţe.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
La animalele gestante, rivastigmina şi/sau metaboliţii acesteia au traversat placenta. Nu se cunoaşte
dacă acest lucru are loc şi la om.Pentru rivastigmină nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa
la femeile gravide. În studii peri/postnatale la şobolan, s-a observat o creştere a timpului de gestaţie.
Rivastigmina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.
Alăptarea
La animale, rivastigmina se excretă în lapte. Nu se cunoaşte dacă rivastigmina se excretă şi în laptele
matern la om. Prin urmare, femeile aflate în tratament cu rivastigmină nu trebuie să alăpteze.
Fertilitatea
Nu au fost observate reacţii adverse ale rivastigminei asupra fertilităţii sau funcţiei de reproducere la
şobolan (vezi pct. 5.3). Nu se cunosc efectele rivastigminei asupra fertilităţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Boala Alzheimer poate determina o reducere progresivă a capacităţii de a conduce vehicule sau poate
compromite capacitatea de a folosi utilaje. În plus, rivastigmina poate determina ameţeli şi somnolenţă.
Prin urmare, rivastigmina are o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje. Astfel, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje complexe a
pacienţilor cu demenţă, trataţi cu rivastigmină, trebuie să fie evaluată periodic de către medicul curant.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Reacțiile cutanate de la locul de aplicare (de obicei eritem ușor până la moderat al locului de aplicare)
sunt cele mai frecvente reacții adverse observate la utilizarea Rivastigmină Stada plasture transdermic.
Cele mai frecvente reacții adverse după acestea sunt cele gastro-intestinale incluzând greață și vărsături.
Reacțiile adverse din tabelul 1 sunt enumerate în funcție de clasificarea MedDRA pe aparate organe și
sisteme și de frecvență. Reacţiile adverse sunt ordonate în funcţie de frecvenţă, cele mai frecvente
primele, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1>
frecvente (≥1/1000, <1>
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Lista reacțiilor adverse
Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse raportate la 1670 pacienți cu demență Alzheimer tratată în cadrul
studiilor clinice randomizate, de tip dublu-orb, placebo și activ controlate cu rivastigmină plasture
transdermic pentru o durată de 24-48 săptămâni și din datele obținute ulterior punerii pe piață.
Infecţii şi infestări
Frecvente Infecţie urinară
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente Anorexie, scăderea apetitului
Cu frecvență necunoscută Deshidratare
Tulburări psihice
Frecvente Anxietate, depresie, delir, agitație
Mai puţin frecvente Agresiune
Cu frecvență necunoscută Halucinații, neliniște, coșmaruri
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Cefalee, sincopă, amețeli
Mai puțin frecvente Activitate psihomotorie în exces
Foarte rare Simptome extrapiramidale
Cu frecvență necunoscută Agravarea bolii Parkinson, convulsii, tremor, somnolenţă
Tulburări cardiace
Mai puțin frecvente Bradicardie
Cu frecvență necunoscută Bloc atrio-ventricular, fibrilaţie atrială, tahicardie, sindrom
de sinus bolnav
Tulburări vasculare
Cu frecvență necunoscută Hipertensiune arterială
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, durere abdominală
Mai puțin frecvente Ulcer gastric
Cu frecvenţă necunoscută Pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută Hepatită, valori crescute ale testelor funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Frecvente Erupție cutanată tranzitorie
Cu frecvență necunoscută Prurit, eritem, urticarie, vezicule, dermatită alergică
diseminată
Tulburări renale și așe căilor Incontinență urinară
urinare
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
Frecvente Reacții cutanate la nivelul locului de aplicare (de exemplu
Frecvente eritem al locului de aplicare, prurit al locului de aplicare,
Mai puţin frecvente edem al locului de aplicare, dermatită a locului de aplicare,
iritație a locului de aplicare), stare de astenie (fatigabilitate,
astenie), pirexie, scădere ponderală
Rare Căderi accidentale
*Într-un studiu controlat, cu durata de 24 săptămâni, la pacienţi japonezi, au fost raportate ca fiind
„foarte frecvente” eritemul la locul aplicării, edemul la locul aplicării şi pruritul la locul aplicării.
Descrierea anumitor reacții adverse
La administrarea unor doze mai mari de 13,3 mg/24 ore în studiul prezentat mai sus, s-au observat
insomnie și insuficiență cardiacă mai frecvent decât în cazul dozei de 13,3 mg/24 ore sau placebo,
sugerând o relație de tip efect doză. Oricum, aceste evenimente nu apar cu frecvență mai mare în cazul
plasturilor transdermici de rivastigmină 13,3 mg/24 ore comparativ cu placebo.
Următoarele reacții adverse au fost observate numai în cazul rivastigmină capsule și soluție orală și nu
în studiile clinice cu rivastigmină plasturi transdermici: somnolență, stare generală de rău, tremor,
confuzie, hiperhidroză (frecvent); ulcere duodenale, angină pectorală (rar); hemoragie gastro-
intestinală (foarte rar); și unele cazuri de vărsături severe au fost asociate cu ruptură de esofag (cu
frecvență necunoscută).
Iritaţii cutanate
În studiile clinice, controlate, dublu-orb, reacţiile la locul aplicării au fost, în majoritate, uşoare până la
moderate ca severitate. Incidenţa reacţiilor cutanate la locul aplicării care au dus la întreruperea
tratamentului a fost de ≤2,3% la pacienţii trataţi cu rivastigmina plasturi transdermici. Incidenţa
reacţiilor cutanate la locul aplicării care au dus la întreruperea tratamentului a fost mai mare la
populaţia asiatică, şi anume cu 4,9%, respectiv 8,4% mai mare la populaţia chineză, respectiv
japoneză.
În două studii clinice, dublu-orb, controlate cu placebo, de 24 de săptămâni, reacţiile cutanate au fost
apreciate la fiecare vizită utilizându-se o scală de evaluare a iritaţiilor cutanate. Când a fost observată
la pacienţii trataţi cu rivastigmina plasturi transdermici, iritaţia cutanată a fost, preponderent, uşoară ca
severiate. Aceasta a fost evaluată ca fiind severă la ≤2,2% dintre pacienţii din aceste studii şi la ≤3,7%
dintre pacienţii trataţi cu rivastigmina plasturi transdermici într-un studiu la pacienţi japonezi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Cele mai multe cazuri de supradozaj accidental cu rivastigmină administrată oral nu au fost asociate cu
niciun semn clinic sau simptom şi aproape toţi pacienţii implicaţi au continuat tratamentul cu
rivastigmină la 24 ore de la administrarea supradozei..
A fost raportată toxicitate colinergică, cu simptome muscarinice care sunt observate în caz de
intoxicaţii moderate, de exemplu, mioză, eritem, tulburări digestive, inclusiv durere abdominală,
greaţă, vărsături şi diaree, bradicardie, bronhospasm şi secreţii bronhice crescute, hiperhidroză, urinare
şi/sau defectare involuntare, lacrimaţie, hipotensiune arterială şi hipersecreţie salivară.
În cazurile mai severe, pot apărea efecte nicotinice, cum sunt slăbiciune musculară, fasciculaţii, crize
convulsive şi stop respirator, cu posibil rezultat letal.
Suplimentar, după punerea pe piaţă, au existat cazuri de ameţeli, tremor, cefalee, somnolenţă, stare de
confuzie, hipertensiune arterială, halucinaţii şi stare generală de rău. Supradozajul cu rivastigmina
plasture transdermic în urma utilizării greşite/erorilor de dozaj (aplicarea simultană a mai multor
plasturi) după punerea pe piaţă şi, rar, în studii clinice.
Tratament
Deoarece rivastigmina are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 3,4 ore şi o durată de
inhibare a acetilcolinesterazei de aproximativ 9 ore, se recomandă ca, în cazurile de supradozaj
asimptomatic, să nu se mai administreze doze ulterioare de rivastigmină în următoarele 24 ore. În
supradozajul însoţit de greaţă şi vărsături severe, trebuie avută în vedere utilizarea de antiemetice. Dacă
este necesar, trebuie administrat tratament simptomatic pentru alte reacţii adverse.
În supradozajul masiv, poate fi utilizată atropina. Se recomandă administrarea intravenoasă a unei doze
iniţiale de 0,03 mg sulfat de atropină/kg, continuându-se cu doze în funcţie de răspunsul clinic. Nu este
recomandată utilizarea scopolaminei ca antidot.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psihoanaleptice, anticolinesterazice, codul ATC: N06DA03
Rivastigmina este un inhibitor de acetil- şi butirilcolinesterază, de tip carbamat, presupunându-se a
facilita neurotransmisia colinergică prin încetinirea metabolizării acetilcolinei eliberate de neuronii
colinergici integri funcţional. Astfel, rivastigmina poate avea un efect de ameliorare în deficitele
cognitive mediate colinergic ale demenţei asociate bolii Alzheimer.
Rivastigmina interacţionează cu enzimele sale ţintă prin formarea unui complex covalent care
inactivează temporar enzimele. La voluntarii tineri, sănătoşi, o doză orală de 3 mg scade activitatea
acetilcolinesterazei (AChE) în LCR cu aproximativ 40% în primele 1,5 ore după administrare.
Activitatea enzimei revine la nivelul iniţial după aproximativ 9 ore de la atingerea efectului inhibitor
maxim. La pacienţii cu boala Alzheimer, inhibarea AChE în LCR de către rivastigmină a fost
dependentă de doză până la 6 mg administrate de două ori pe zi, cea mai mare doză testată. Inhibarea
activităţii butirilcolinesterazei în LCR, la 14 pacienţi cu Alzhemier trataţi cu rivastigmină, a fost
similară cu cea a AChE.
Studii clinice privind demenţa Alzheimer
Eficacitatea rivastigminei plasturi transdermici la pacienții cu boală Alzheimer a fost demonstrată într-
un studiu cu durata de 24 săptămâni, dublu-orb, placebo controlat, în faza sa deschisă și într-un studiu
comparator cu durata de 48 săptămâni.
Studiu cu durata de 24 săptămâni placebo controlat
Pacienţii implicaţi în studiul placebo controlat au avut un scor MMSE (Mini-Mental State
Examination) cuprins între 10 şi 20. Eficacitatea a fost stabilită prin utilizarea unor instrumente de
evaluare independente, specifice domeniului care au fost utilizate la intervale regulate în timpul unei
perioadei de tratament de 24 săptămâni. Acestea includ ADAS-Cog (Alzheimer’s Disease Assessment
Scale – Cognitive subscale (Scala de evaluare a bolii Alzheimer – Subscala cognitivă), evaluarea
funcţiei cognitive pe baza performanţelor) şi ADCS-CGIC (Alzheimer’s Disease Cooperative Study-
Clinician’s Global Impression of Change (Studiul cooperativ al bolii Alzheimer – Analiza
modificărilor percepute de clinician), o evaluare globală cuprinzătoare a pacientului de către medic
incluzând informaţii de la însoţitor), precum şi ADCS-ADL (Alzheimer’s Disease Cooperative Study
– Activities of Daily Living (Studiul cooperativ al bolii Alzheimer – Activităţi cotidiene), o evaluare
întocmită de însoţitor a activităţilor din viaţa de zi cu zi, incluzând igiena personală, hrănirea,
activitatea de a se îmbrăca, activităţi casnice cum ar fi cumpărăturile, păstrarea capacităţii de a se
orienta singur în împrejurimi, precum şi implicarea în activităţi legate de finanţe ). Rezultatele
studiului de 24 săptămâni pentru cele trei instrumente de evaluare sunt centralizate în tabelul 2.
Tabelul 2
Rivastigmină
plasturi Rivastigmină capsule
Placebo
Populație ITT-LOCF transdermici 9,5 12 mg/zi
N=282
mg/24 ore N=256
N=251
ADAS-Cog (n=248) (n=253) (n=241)
Media bazală ± SD 27,0 ± 10,3 27,9 ± 9,4 28,6 ± 9,9
Modificare medie în -0,6 ± 6,4 -0,6 ± 6,2 1,0 ± 6,8
săptămâna 24 ± SD 0,005*1 0,003*1
Valoarea p comparativ cu
placebo
ADCS-CGIC
(n=248) (n=253)
Scor mediu ± SD (n=278)
3,9 ± 1,2 3,9 ± 1,25
4,2 ± 1,26
0,010*2 0,009*1
Valoarea p comparativ cu
placebo
ADCS-ADL
(n=247) (n=254)
Media bazală ± SD (n=281)
50,1 ± 16,3 49,3 ± 15,8
Modificare medie în 49,3 ± 16,0
-0,1 ± 9,1 -0,5 ± 9,5
săptămâna 24 ± SD -2,3 ± 9,4
0,013*1 0,039*1
Valoarea p comparativ cu
placebo
*p≤0,05 versus placebo
ITT – intenția de tratamentLOCF – ultima observație raportată
Pe baza ANCOVA cu tratamentul şi ţara ca factori şi valoarea iniţială drept covariat. Modificările
ADAS-Cog negative indică îmbunătăţire. Modificările ADCS-ADL pozitive indică îmbunătăţire.
Pe baza blocării testului CMH (testului van Elteren) pentru ţară. Scorurile ADCS-CGIC <4
indică îmbunătăţire.
Rezultatele pentru pacienţii cu răspuns relevant clinic din studiul placebo controlat, de 24 săptămâni,
sunt prezentate în tabelul 3. Ameliorarea relevantă clinic a fost definită a priori prin cel puţin 4 puncte
ameliorare la scala ADAS-Cog, fără înrăutăţire la ADCS-CGIC şi fără înrăutăţire la ADCS-ADL.
Tabelul 3
Pacienţi cu răspuns clinic
semnificativ (%)
Rivastigmină Rivastigmină Placebo
plasturi capsule
transdermici 12 mg/zi
Populaţie ITT-LOCF 9,5 mg/24 ore N = 256 N = 282
N = 251
Ameliorare de cel puţin 4 puncte la scala 17,4 19,0 10,5
ADAS-Cog fără înrăutăţire la ADCS-CGIC
şi ADCS-ADL
Valoare p comparativ cu placebo 0,037* 0,004*
*p<0,05 comparativ cu placebo
După cum sugerează modelarea compartimentală, 9,5 mg/24 ore plasturi transdermici au prezentat o
expunere similară cu cea furnizat de o doză orală de 12 mg/zi.
Studiu controlat activ, cu comparator, de 48 săptămâni
Pacienţii implicaţi în studiul controlat activ, cu comparator, au obţinut un scor iniţial MMSE de 10 -24.
Studiul a fost conceput pentru a compara eficacitatea plasturelui transdermic 13,3 mg/24 h cu
eficacitatea plasturelui transdermic 9,5 mg/24 h, pe durata unei etape de tratament dublu-orb, de 48
săptămâni, la pacienţii cu boala Alzheimer, care au demonstrat un declin funcţional şi cognitiv după o
etapă iniţială de tratament deschis, de 24-48 săptămâni, cu administrarea unei dozei de întreţinere de
9,5 mg/24 h plasture transdermic. Declinul funcţional a fost evaluat de investigator, iar declinul
cognitiv a fost definit ca o scădere a scorului MMSE cu >2 puncte faţă de vizita anterioară sau o
scădere de >3 puncte faţă de valoarea iniţală. Eficacitatea a fost stabilită cu utilizarea ADAS-Cog
(Alzheimer’s Disease Assessment Scale – Cognitive subscale (Scala de evaluare a bolii Alzheimer –
Subscala cognitivă), evaluarea funcţiei cognitive pe baza performanţelor) şi ADCS-IADL
(Alzheimer’s Disease Cooperative Study – Instrumental Activities of Daily Living (Studiu Cooperativ
al Bolii Alzeheimer –Activităţi ale vieţii zilnice)), ceea ce implică activităţi de administrare a
finanţelor, pregătirea meselor, cumpărături, capacitatea de orientare în împrejurimi, posibilitatea de a
fi lăsat nesupravegheat. Rezultatele de 48 săptămâni pentru cele două instrumente de evaluare sunt
sintetizate în Tabelul 4.
Tabelul 4
Rivastigmină Rivastigmină Rivastigmină 15 Rivastigmi
Populaţie/Vizită 2 2 2 2
15 cm 10 cm cm nă 10 cm
N=265 N=271
n Medie n Medie DLSM IÎ 95% valoare p
ADAS-Cog
LOCF Momentul 264 34,4 268 34,9
iniţial
DO- Valoare 264 38,5 268 39,7
săptămâna
Modificare 264 4,1 268 4,9 -0,8 (-2,1, 0,5) 0,227
ADCS-IADL
LOCF Momentul 265 27,5 271 25,8
iniţial
Săptămâna Valoare 265 23,1 271 19,6
Modificare 265 -4,4 271 -6,2 2,2 (0,8, 3,6) 0,002*
IÎ – interval de încredere.
DLSM – diferenţa celor mai mici pătrate.
LOCF – Ultima observaţie efectuată.
Punctaje ADAS-cog: O diferenţă negativă a DLSM indică o îmbunătăţire mai mare la administrarea
2 2
Rivastigmină 15 cm comparativ cu Rivastigmină 10 cm .
Punctaje ADCS-IADL: O diferenţă pozitivă a DLSM indică o îmbunătăţire mai mare la
2 2
administrarea Rivastigmină 15 cm comparativ cu Rivastigmină 10 cm .
N este numărul de pacienţi cu o evaluare la momentul iniţial (ultima evaluare în etapa iniţială
deschisă) şi cu minimum o evaluare după momentul iniţial (pentru LOCF).
DLSM, IÎ 95% şi valoare p se bazează pe modelul ANCOVA (analiza covariaţiei) ajustat în funcţie
de ţară şi punctajul iniţial ADAS-cog.
* p<0,05
S rsa:St di lD2340 Tabel l11 6şiTabel l11 7
Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor
studiilor efectuate cu Rivastigmină la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în tratamentul
demenţei Alzheimer (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia rivastigminei din Rivastigmină plasturi transdermici este lentă. După prima doză,
concentraţiile plasmatice detectabile sunt observate după un interval de 0,5-1 oră. Cmax este atinsă
după 10-16 ore. După atingerea valorii maxime, concentraţiile plasmatice scad lent de-a lungul
intervalului rămas din perioada de aplicare de 24 ore. La doze repetate (precum în starea de echilibru),
după ce plasturele transdermic anterior este înlocuit cu unul nou, concentraţiile plasmatice scad iniţial
lent în med ie timp de aproximativ 40 minute, până când absorbţia din plasturele transdermic nou
aplicat devine mai rapidă decât eliminarea, iar concentraţiile plasmatice încep să crească, iar atingând
un nou punct maxim după aproximativ 8 ore. La starea de echilibru, concentraţiile minime sunt de
aproximativ 50% din concentraţiile maxime, spre deosebire de administrarea orală, în care
concentraţiile scad, practic, la zero între doze. Deşi mai puţin pronunţată decât în cazul formei
farmaceutice orale, expunerea la rivastigmină (Cmax şi ASC) a crescut mai mult decât proporţional,
cu un factor de 2,6 şi la trecerea de la 4,6 mg/24 ore la 9,5 mg/24 ore, respectiv la 13,3 mg/24h.
Indicele de fluctuaţie (IF), o măsură a diferenţei relative dintre concentraţia maximă şi cea minimă
((Cmax-Cmin)/Cmed ie), a fost de 0,58 pentru Rivastigmină 4,6 mg/24 ore plasturi transdermici, de
0,77 pentru Rivastigmină 9,5 mg/24 şi 0,72 pentru Rivastigmină 13,3 mg/24 h ore plasturi
transdermici, demonstrând astfel o fluctuaţie mult mai mică între concentraţia minimă şi cea maximă
decât în cazul formulării orale (IF = 3,96 (6 mg/zi) şi 4,15 (12 mg/zi)).
Cantitatea de rivastigmină eliberată pe parcursul a 24 ore de către plasturele transdermic (mg/24 ore)
nu poate fi direct echivalată cu cantitatea (mg) de rivastigmină conţinută de capsulă, în ceea ce
priveşte concentraţiile plasmatice produse într-un interval de 24 ore.
Variabilitatea interindividuală la doză unică a parametrilor farmacocinetici ai rivastigminei (corelaţi
cu doza/kg) a fost de 43% (Cmax) şi 49% (ASC0-24h) în urma administrării transdermice comparativ
cu 74% şi, respectiv, 103%, în urma administrării formei orale. Variabilitatea interindividuală în cadrul
unui studiu la starea de echilibru privind demenţa Alzheimer a fost de maxim 45% (C max) şi 43%
(ASC0-24h) în urma utilizării plasturelui transdermic şi de 71% şi, respectiv,73%, în urma
administrării formei orale.
S-a observat o relaţie între expunerea la substanţa activă la starea de echilibru (rivastigmină şi
metabolitul NAP226-90) şi greutatea corporală la pacienţii cu demenţă Alzheimer. Faţă de un
pacient cu o greutate de 65 kg, concentraţiile de rivastigmină la starea de echilibru la un pacient cu o
greutate de 35 kg vor fi aproape duble, în timp ce pentru un pacient cu o greutate de 100 kg,
concentraţiile vor fi aproape la jumătate. Efectul greutăţii corporale asupra expunerii la substanţa
activă recomandă acordarea unei atenţii speciale pacienţilor cu o greutate foarte mică în timpul
creşterii dozei (vezi pct.4.4).
Expunerea (ASC∞) la rivastigmină (şi metabolitul NAP266-90) a fost maximă atunci când
plasturele transdermic s-a aplicat pe partea superioară a spatelui, pe piept sau pe braţ şi aproximativ
cu 20 -30% mai scăzută când s-a aplicat pe abdomen sau pe coapsă.
Nu a existat nicio acumulare relevantă de rivastigmină sau metabolit NAP226-90 în plasmă la pacienţii
cu boala Alzheimer, cu excepţia faptului că valorile concentraţiei plasmatice au fost mai mari în cea de –
a doua zi a tratamentului cu plasturi transdermici decât în prima zi.
Distribuţie
Legarea de proteine a rivastigminei este de aproximativ 40%. Ea traversează rapid bariera
hematoencefalică şi are un volum aparent de distribuţie de 1,8-2,7 l/kg.
Metabolizare
Rivastigmina este metabolizată rapid şi extensiv cu un timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
de aproximativ 3,4 ore după îndepărtarea plasturelui transdermic. Eliminarea a fost limitată de rata de
absorbţie (cinetică flip-flop), ceea ce explică timpul de înjumătăţire t½ mai lung în urma aplicării
plasturelui transdermic (3,4 ore) comparativ cu administrarea orală sau intravenoasă (1,4 până la 1,7 ore).
Metabolizarea se face în principal prin hidroliză mediată de colinesterază la metabolitul NAP226-90. In
vitro, acest metabolit prezintă o inhibare minimă a acetilcolinesterazei (<10%).
Pe baza datelor obţinute din studiile in vitro nu se anticipează nicio interacţiune farmacocinetică la
administrarea medicamentelor metabolizate de către următoarele izoenzime ale citocromilor: CYP1A2,
CYP2D6, CYP3A4/5, CYP2E1, CYP2C9, CYP2C8, CYP2C19 sau CYP2B6. Pe baza datelor obţinute
din studiile la animale, izoenzimele principale ale citocromului P450 sunt minim implicate în
metabolizarea rivastigminei. Clearance-ul plasmatic total al rivastigminei a fost de aproximativ 130 l/oră
după o doză de 0,2 mg administrată intravenos şi scade la 70 l/oră după o doză de 2,7 mg administrată
intravenos, ceea ce corespunde unei farmacocinetici neliniare, supraproporţionale a rivastigminei datorită
saturării eliminării sale.
Raportul ASC∞ metabolit-părinte a fost de aproximativ 0,7 în urma aplicării plasturelui transdermic
comparativ cu 3,5 în urma administrării orale, indicând că s-a produs o metabolizare mult mai
redusă după tratamentul dermic faţă de cel oral. Mai puţin NAP226-90 este format în urma aplicării
plasturelui transdermic, probabil din cauza absenţei metabolizării (prim pasaj hepatic) presistemice,
spre deosebire de administrarea orală.
Eliminare
Rivastigmină nemetabolizată se găseşte în cantităţi minime în urină; excreţia renală a metaboliţilor este
principala cale de eliminare în urma utilizării plasturilor transdermici. După administrarea orală de 14C-
rivastigmină, eliminarea renală a fost rapidă şi aproape completă (>90%) în 24 ore. Mai puţin de 1%
din doza administrată se elimină prin fecale.
O analiză populaţională farmacocinetică a evidenţiat faptul că utilizarea nicotinei creşte clearance-ul
oral al rivastigminei cu 23% la pacienţii cu boala Alzheimer (n=75 fumători şi 549 nefumători), în
urma administrării rivastigminei sub formă de capsule orale, în doze de până la 12 mg/zi.
Vârstnici
Vârsta nu a avut niciun impact asupra expunerii la rivastigmină la pacienţii cu boala Alzheimer trataţi
cu plasturi transdermici cu rivastigmină.
Insuficienţă hepatică
Nu s-au efectuat studii asupra plasturilor transdermici cu rivastigmină în rândul subiecţilor cu
insuficienţă hepatică. În urma administrării orale, C a rivastigminei a fost cu aproximativ 60% mai
max
mare şi ASC a rivastigminei a fost de două ori mai mare la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară
spre moderată decât la subiecţii sănătoşi.
În urma administrării unei doze orale unice, de 3 mg sau 6 mg, clearance-ul oral mediu al
rivastigminei a fost cu aproximativ 46-63% mai mic la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până
la moderată (n=10, scor Child-Pugh 5-12, dovedit biopsic) decât la subiecţii sănătoşi (n=10)
Insuficienţă renală
Nu s-au efectuat studii asupra plasturilor transdermici cu rivastigmină în rândul subiecţilor cu
insuficienţă renală.
Pe baza unei analize populaţionale, clearance-ul creatininei nu a arătat niciun efect clar privind
concentraţiile la starea de echilibru ale rivastigminei sau metabolitului acesteia. Nu este necesară
ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate după doze repetate administrate oral şi topic la şoarece, şobolan, iepure, câine şi
cobai au indicat numai efecte asociate unei acţiuni farmacologice exagerate. Nu a fost observată
toxicitate specifică unui organ. Dozarea orală şi topică în studiile la animale a fost limitată din cauza
sensibilităţii modelelor animale utilizate.
Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro şi in vivo, cu excepţia testului de
aberaţii cromozomiale ale limfocitelor periferice umane la doze de 104 ori mai mari decât expunerea
clinică maximă. Testul micronucleilor in vivo a fost negativ. De asemenea, principalul metabolit
NAP226-90 nu a evidenţiat un potenţial genotoxic.
Nu s-au evidenţiat semne de carcinogenitate în studiile cu doze orale şi topice la şoarece şi într-un
studiu cu doze orale la şobolan la doza maximă tolerată. Expunerea la rivastigmină şi metaboliţii
acesteia a fost aproximativ echivalentă cu expunerea la om în cazul dozelor cele mai mari de
rivastigmină capsule şi plasturi transdermici.
La animale, rivastigmina traversează placenta şi se excretă în lapte. Studiile cu doze orale efectuate la
femele gestante de şobolan şi iepure nu au indicat potenţial teratogen în ceea ce priveşte rivastigmina.
Nu s-au evidenţiat semne de carcinogenitate în studiile cu doze orale şi topice la şoarece şi într-un
studiu cu doze orale la şobolan la doza maximă tolerată. Nu s-au efectuat studii specifice
dermatologice la animale gestante.
Plasturii transdermici cu rivastigmină nu s-au dovedit a fi fototoxici. şi nu au fost consideraţi
sensibilizatori. Prin urmare, pacientul/însoţitorul trebuie să evite contactul cu ochii după manipularea
plasturelui (vezi pct. 4.4).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Film:
- film de poliester
- Film de poliester fluoro-acoperit
Matrice adezivă:
-2-etilhexil acrilat
-metil metacrilat
-acid acrilic (adeziv acrilic (Duro-Tak 87-235A))
- copolimer poli acrilat (butil metacrilat-co-metil metacrilat) (80:20)
Adeziv: silicon adeziv
Cerneală de imprimare: imprimare cu cerneală neagră
6.2 Incompatibilităţi
Pentru a preveni interacţiunea cu proprietăţile adezive ale plasturelui transdermic, nu trebuie să se
aplice cremă, loţiune sau pudră pe zona de tegument pe care se va aplica medicamentul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Păstrați plasturele transdermic în plic până în momentul utilizării.
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Material de ambalaj primar
Plasturii transdermici Rivastigmină STADA sunt ambalați individual în plicuri cu închidere securizată
pentru copii sigilate prin încălzire, din hârtie /PET/folie de aluminiu/ copolimer laminat de acrilonitril-
metacrilat.
Un plic conţine un plasture transdermic.
Material de ambaj secundar
Plicurile sunt ambalate într-o cutie.
Disponibil în cutii care conţin 30 de plicuri.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Plasturii transdermici utilizaţi trebuie pliaţi în două cu partea adezivă spre interior, introduşi în plicul
original şi aruncaţi în condiţii de siguranţă, nelăsându-se la vederea și îndemâna copiilor. Orice
plasturi transdermici utilizaţi sau neutilizaţi trebuie eliminaţi în conformitate cu cerinţele locale sau
trebuie returnaţi la farmacie.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SC Stada Hemofarm SRL
Calea Torontalului km 6, 300600, Timişoara
Romania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12800/2019/01
12801/2019/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Septembrie 2015
Data ultimei reînnori a autorizaţiei: Noiembrie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2019