Prospect Adrenalină Terapia 1 mg/ml soluţie injectabilă
Producator: Terapia SA
Clasa ATC: stimulante cardiace exclusiv glicozizi cardiotonici, agenţi adrenergici şi
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 10171/2017/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Adrenalină Terapia 1 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml (o fiolă) soluţie injectabilă conţine adrenalină 1 mg.
Excipient cu efect cunoscut: acetonbisulfit de sodiu 4 mg/1ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluție limpede, incoloră până la slab-galben-brun, fără particule vizibile.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de urgenţă al următoarelor afecţiuni:
- reacţii alergice: şoc anafilactic, alte reacţii anafilactice acute sistemice, edem angioneurotic;
- afecţiuni cardiovasculare: stop cardiac (prin asistolie ventriculară), deprimare cardiocirculatorie cu stări de
şoc hemoragic, traumatic, infecţios sau secundară chirurgiei cardiace;
- afecţiuni bronhopulmonare: criza de astm bronşic.
Medicamentul poate fi asociat anestezicelor locale (procaină, lidocaină) pentru a prelungi efectul local al
acestora.
4.2 Doze şi mod de administrare
Şoc anafilactic
Administrare intravenoasă
Se diluează 1 ml soluţie injectabilă (o fiolă) în ser fiziologic până la 10 ml. Doza recomandată este de 0,1 mg
adrenalină (echivalent a 1 ml soluţie diluată), administrată intravenos în bolus. Administrarea se poate repeta
până la restabilirea stării hemodinamice.
Administrare subcutanată
Adulţi
Doza recomandată este de 0,3 mg adrenalină (0,3 ml soluţie injectabilă nediluată). Ameliorarea stării
generale apare în 3 – 5 minute de la administrarea subcutanată.
Dacă este necesar, după 10 – 15 minute se pot administra încă 0,3 mg adrenalină (0,3 ml soluţie injectabilă
nediluată).
Copii cu vârsta sub 2 ani (sub 12 kg)
Doza recomandată este de 0,05 – 0,1 mg adrenalină (0,05 – 0,1 ml soluţie injectabilă nediluată).
Copii cu vârsta între 2 şi 6 ani (12 – 18 kg)
Doza recomandată este de 0,15 mg adrenalină (0,15 ml soluţie injectabilă nediluată).
Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (18 – 33 kg)
Doza recomandată este de 0,2 mg adrenalină (0,2 ml soluţie injectabilă nediluată).
Stop cardiac
Doza recomandată este de 1 – 5 mg adrenalină (1 – 5 ml soluţie injectabilă nediluată) până la restabilirea
stării hemodinamice.
Deprimare cardiocirculatorie cu stări de şoc
Doza recomandată este de 0,01 – 0,5 μg/kg şi minut, administrată cu injectomatul, doza medie fiind stabilită
în funcţie de efectul terapeutic dorit.
Criza de astm bronşic
Doza recomandată este de 0,3 – 0,5 mg adrenalină (0,3 – 0,5 ml soluţie injectabilă nediluată), administrată
subcutanat.
Dacă este necesar, după 20 minute se poate repeta administrarea.
Mod de administrare
Adrenalină Terapia 1 mg/ml se administrează intravenos, intramuscular, subcutanat şi intracardiac.
Cel mai bun loc pentru injectare intramusculară este regiunea antero-laterală din treimea mijlocie a coapsei.
Acul utilizat pentru injecție trebuie să fie suficient de lung pentru a se asigura că Adrenalină Terapia 1 mg/ml
este injectată în muşchi. Adrenalină Terapia 1 mg/ml nu trebuie administrată în degetele de la mâini sau de la
picioare, urechi, nas sau organe genitale datorită riscului de necroză tisulară ischemică.
Injecţiile intramusculare de adrenalină în fese trebuie evitate, din cauza riscului de necroză tisulară.
4.3 Contraindicaţii
Contraindicaţiile sunt relative deoarece acest medicament este destinat utilizării în situaţii de urgenţă, care
pun viaţa în pericol.
Cu excepţia situaţiilor de urgență, trebuie luate în considerare următoarele contraindicații:
Hipersensibilitate la adrenalină, la amine simpatomimetice sau la oricare dintre excipienţii medicamentului
enumeraţi la pct. 6.1.
Utilizarea la nivelul degetelor de la mâini, de la picioare, la nivelul urechilor, nasului, organelor genitale sau
a feselor din cauza riscului de necroză tisulară ischemică.
Nu se utilizează dacă soluția prezintă modificări de culoare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acest medicament este destinat numai în caz de urgență și este necesară supravegherea medicală a
pacienților după administrare.
Adrenalina Terapia 1 mg/ml soluție injectabilă indicată pentru utilizarea intravenoasă.
Calea de administrare intramusculară este, în general, preferată în tratamentul inițial al anafilaxiei, calea de
administrare intravenoasă este, în general, mai potrivită în cadrul secției de terapie intensivă sau a secției de
urgență. Adrenalina (epinefrina) 1 mg/ml (1:1000) soluție injectabilă nu este potrivită pentru utilizarea
intravenoasă. Dacă soluţia injectabilă de adrenalină 0,1 mg/ml (1:10000) nu este disponibilă, soluția
injectabilă de adrenalină 1 mg/ml (1:1000) trebuie diluată până la 0,1 mg/ml (1:10000) înainte de utilizarea
intravenoasă. Calea de administrare intravenoasă pentru injectarea adrenalinei trebuie utilizată cu precauție
extremă și este rezervată specialiștilor familiarizați cu utilizarea intravenoasă a adrenalinei.
Adrenalina trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu hipertiroidism, diabet zaharat, glaucom cu unghi
închis, feocromocitom, hipertensiune arterială, hipokaliemie, hipercalcemie, insuficiență renală severă,
adenom de prostată cu retenţie de urină, boli cerebrovasculare, pacienți vârstnici, pacienți în șoc (altul decât
șoc anafilactic), boli cardiace organice sau dilatare cardiacă (angină pectorală severă, cardiomiopatie
obstructivă, hipertensiune arterială), precum și majoritatea pacienților cu aritmii, leziuni cerebrale organice
sau ateroscleroză cerebrală. Durerea anginoasă poate fi indusă atunci când este prezentă insuficiența
coronariană.
Adrenalina trebuie utilizată cu precauție în a doua etapă a travaliului (vezi Sarcina și alăptarea).
Adrenalina poate provoca sau agrava hiperglicemia, glicemia trebuie monitorizată, în special la pacienții
diabetici.
Administrarea locală repetată poate produce necroză la locurile de injectare.
Administrarea prelungită poate induce acidoză metabolică, necroză renală și tahifilaxie.
Adrenalina trebuie evitată sau utilizată cu precauție extremă la pacienții la care se administrează anestezie cu
halotan sau alte anestezice halogenate, având în vedere riscul de a induce fibrilație ventriculară.
Injectarea intravasculară accidentală poate duce la hemoragie cerebrală datorită creșterii bruște a tensiunii
arteriale.
Se monitorizează pacientul cât mai curând posibil (puls, tensiune arterială, ECG, pulsoximetrie) pentru a
evalua răspunsul la adrenalină.
Cel mai bun site pentru injectarea intramusculară este regiunea antero-laterală a treimii medii a coapsei. Acul
folosit pentru injectare trebuie să fie suficient de lung pentru a se asigura că adrenalina este injectată în
mușchi.
Datorită conţinutului de acetonbisulfit de sodiu, Adrenalină Terapia 1 mg/ml poate determina la persoanele
sensibile, în special la cele cu antecedente de astm bronşic, reacţii de tip alergic inclusiv simptome
anafilactice şi bronhospasm. Prezența acetonbisulfitului de sodiu în adrenalina parenterală și posibilitatea de
apariţie a reacțiilor alergice nu trebuie să descurajeze utilizarea medicamentului atunci când este indicat
pentru tratamentul reacțiilor alergice grave sau pentru alte situații de urgență.
Adrenalina poate determina pozitivarea testelor antidoping la sportivi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Agenți simpatomimetici/Oxitocină
Adrenalina nu trebuie administrată concomitent cu oxitocină sau alți agenți simpatomimetici din cauza
posibilității de efecte aditive și toxicitate crescută.
Alfa-blocante
Alfa-blocante, cum sunt fenolamina, antagonizează efectele de vasoconstricție și hipertensiune ale
adrenalinei.
Beta-blocante
Hipertensiune arterială severă și bradicardie reflexă pot apărea la administrarea medicamentelor neselective
beta-blocante, cum este propranolol, din cauza vasoconstricției alfa mediate. Beta-blocantele, în special
agenți non-cardioselectivi, antagonizează, de asemenea, efectele cardiace și bronhodilatatoare ale
adrenalinei. Pacienții cu anafilaxie severă care iau betablocanți non-cardioselectivi s-ar putea să nu răspundă
la tratamentul cu adrenalină.
Anestezice generale
Administrarea de adrenalină la pacienții care primesc anestezie generală cu hidrocarburi halogenate care
cresc iritabilitatea cardiacă și par a sensibiliza miocardul la adrenalină poate duce la aritmii, inclusiv
contracții premature ventriculare, tahicardie sau fibrilație (vezi pct. 4.4).
Antidepresive
Antidepresivele triciclice precum imipramina pot potența efectele adrenalinei, în special asupra ritmului
cardiac.
Inhibitori ne-selectivi de monoaminooxidază
Creşterea acțiunii presoare a adrenalinei, de obicei moderată.
Inhibitori selectivi de monoaminooxidază
Linezolid (prin extrapolare din inhibitori MAO neselectivi): Pericol de agravare a acțiunii presorului.
Antihipertensive
Adrenalina inversează în mod specific efectele antihipertensive ale blocanților neuronali adrenergici, cum ar
fi guanetidina, cu riscul de hipertensiune arterială severă. Adrenalina crește tensiunea arterială și poate
antagoniza efectele medicamentelor antihipertensive.
Fenotiazine
Adrenalina nu trebuie utilizată pentru a contracara colapsul circulator sau hipotensiunea arterială cauzată de
fenotiazine: o inversare a efectelor presoare ale adrenalinei poate duce la scăderea suplimentară a presiunii
sângelui.
Alte medicamente
Adrenalina nu trebuie utilizată la pacienții care primesc o doză mare de alte medicamente (de exemplu,
glicozide cardiace) care pot sensibiliza inima la aritmii. Unele antihistaminice (de exemplu,
difenilhidramina) şi hormonii tiroidieni pot potența efectele adrenalinei, în special asupra ritmului cardiac.
Hipokaliemie
Efectul hipokaliemic al adrenalinei poate fi potențat de alte medicamente care provoacă pierderi de potasiu,
inclusiv corticosteroizi, diuretice care elimină potasiu, aminofilină și teofilină.
Hiperglicemie
Hiperglicemia provocată de adrenalină poate duce la pierderea controlului zahărului din sânge la pacienții
diabetici tratați cu insulină sau cu medicamente hipoglicemice orale.
Incompatibilităţi în soluţie: vitamina C, atropină sulfurică, carbenicilină, cefalotină, cloramfenicol
hemisuccinat, clorpromazină clorhidrică, meticilină sodică, novobiocină sodică, benzilpenicilină sodică şi
potasică, soluţii alcaline, tetraciclină clorhidrică.
Adrenalina este repede degradată de substanţe alcaline şi oxidanţi, inclusiv bicarbonatul de sodiu (adrenalina
nu trebuie amestecată cu bicarbonat de sodiu; soluţia este oxidată la adrenocrom şi apoi formează polimeri),
halogenii, permanganaţii, cromaţii, nitraţii, nitriţii şi sărurile metalelor uşor reductibile (fier, cupru şi zinc).
Nu se va amesteca cu soluţii care conţin aminofilină din cauza alcalinităţii acestora.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Un studiu teratogen a fost demonstrat în studiile la animale.
Adrenalina traversează placenta. Există unele dovezi ale unei incidențe ușor crescute a anomaliilor
congenitale. Injectarea adrenalinei poate provoca anoxie, tahicardie fetală, aritmii cardiace, sistole
suplimentare și sunete cardiace mai puternice. Adrenalina inhibă de obicei contracțiile uterine spontane sau
induse de oxitocină și poate întârzia a doua etapă a travaliului. În doză suficientă pentru a reduce contracțiile
uterine, medicamentul poate provoca o perioadă prelungită de atonie uterină cu hemoragie. Din acest motiv,
adrenalina parenterală nu trebuie utilizată în a doua etapă a travaliului.
Adrenalina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile potențiale depășesc riscurile posibile
pentru făt.
Alăptare
Adrenalina este distribuită în laptele matern. Alăptarea trebuie evitată la mamele care primesc injecție de
adrenalină.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date cu privire la impactul adrenalinei asupra fertilității.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu se aplică în condiții normale de utilizare.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse ale adrenalinei se referă în principal la stimularea receptorilor alfa și beta-adrenergici.
Apariția reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individuală a pacientului și de doza implicată.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvență necunoscută: hiperglicemie, hipokaliemie, acidoză metabolică.
Tulburări psihice
Frecvența necunoscută: anxietate, nervozitate, frică, halucinații.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvența necunoscută: dureri de cap, tremurături, amețeli, sincopă.
La pacienții cu sindrom parkinsonian, adrenalina crește rigiditatea și tremorul.
Tulburări oculare
Frecvența necunoscută: midriază.
Tulburări cardiace
Frecvența necunoscută: palpitații, tahicardie. În doză mare sau pentru pacienții sensibili la adrenalină:
disritmie cardiacă (tahicardie sinusală, fibrilaţie ventriculară/stop cardiac), atacuri de angină acută și risc de
infarct miocardic acut.
Tulburări vasculare
Frecvența necunoscută: paloare, răceala extremităților. În doză mare sau pentru pacienții sensibili la
adrenalină: hipertensiune arterială (cu risc de hemoragie cerebrală), vasoconstricție (de exemplu cutanată, la
extremități sau rinichi).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvența necunoscută: dispnee.
Tulburări gastrointestinale
Frecvența necunoscută: greaţă, vărsături.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvența necunoscută: transpiraţii, slăbiciune.
Injecțiile locale repetate pot produce necroză la locurile de injectare ca urmare a constricției vasculare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Supradozajul sau administrarea accidentală intravenoasă de adrenalină poate produce hipertensiune arterială
severă. Pot apare accidente cerebrale, cardiace sau vasculare care pot fi potențial fatale (hemoragie cerebrală,
disritmii, cum este bradicardie tranzitorie, urmată de tahicardie care poate duce la aritmie, necroză
miocardică, edem pulmonar acut, insuficiență renală).
Efectele adrenalinei pot fi contracarate, în funcție de starea pacientului, prin administrarea de vasodilatatoare
cu acțiune rapidă, medicamente blocante alfa-adrenergice cu acțiune rapidă (de exemplu, fentolamina) sau de
medicamente blocante beta-adrenergice (de exemplu, propranolol). Cu toate acestea, din cauza perioadei de
înjumătățire scurtă a adrenalinei, este posibil să nu fie necesar tratamentul cu aceste medicamente. În caz de
reacție hipotensivă prelungită, poate fi necesară administrarea unui alt agent vasopresiv, cum ar fi
noradrenalina.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: stimulante cardiace exclusiv glicozizi cardiotonici, agenţi adrenergici şi
dopaminergici, codul ATC: C01CA24.
Adrenalina este o catecolamină naturală secretată de zona medulară din glanda suprarenală ca răspuns la
efort sau stres.
Adrenalina este o amină simpatomimetică care stimulează puternic receptorii alfa și beta-adrenergici, iar
efectele sale asupra organelor țintă sunt, prin urmare, complexe. Este utilizată pentru a asigura o ameliorare
rapidă a reacțiilor de hipersensibilitate la alergii sau la anafilaxia idiopatică sau indusă de exerciții fizice.
Adrenalina determină eliberarea glucozei în circulație, consumul de oxigen este crescut. Fluxul de sânge
către rinichi, mucoasă și piele este redus. Adrenalina are o acțiune vasoconstrictoare puternică prin stimulare
alfa-adrenergică. Această activitate combate vasodilatația și crește permeabilitatea vasculară ducând la
pierderea lichidului intravascular și ulterior la hipotensiune arterială, care sunt caracteristicile farmacologice
majore ale șocului anafilactic.
Stimulează receptorii alfa-adrenergici determinând vasoconstricţia arteriolelor mici. Stimulează
automatismul, conductibilitatea, excitabilitatea şi contractilitatea miocardului, creşte debitul şi travaliul
cardiac, crescând astfel necesarul de oxigen.
Adrenalina stimulează receptorii beta-adrenergici bronșici și are o acțiune bronhodilatatoare puternică.
Adrenalina atenuează, de asemenea, pruritul, urticaria și angioedema asociate cu anafilaxia.
Efectul general al adrenalinei depinde de doza utilizată și poate fi complicat de răspunsurile reflexului
homeostatic.
Efecte majore sunt creșterea tensiunii arteriale sistolice, reducerea presiunii diastolice, tahicardie,
hiperglicemie şi hipokaliemie. Acesta este un stimulent cardiac puternic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Adrenalina are o acțiune rapidă după administrarea intramusculară, iar la pacientul în șoc absorbția în
administrarea intramusculară este mai rapidă și mai fiabilă decât în administrarea subcutanată. Administrarea
subcutanată a adrenalinei este urmată de absorbţie relativ lentă (3 – 5 minute) datorită vasoconstricţiei locale.
Timpul de înjumătățire plasmatică este de aproximativ 2- 3 minute. Cu toate acestea, atunci când este
administrată prin injectare subcutanată sau intramusculară, vasoconstricția locală poate întârzia absorbția,
astfel încât efectele durează mai mult decât sugerează timpul de înjumătățire plasmatică.
Debutul acțiunii este rapid și după perfuzie intravenoasă timpul de înjumătățire este de aproximativ 5-10
minute.
Distribuţie
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 50%.
Adrenalina are un debut rapid şi acţiune de scurtă durată și este distribuită rapid la inimă, splină, mai multe
ţesuturi glandulare şi la nervii adrenergici.
Ea traversează placenta şi se elimină în laptele matern.
Metabolizare
Adrenalina este inactivată rapid în organism, mai ales în ficat de către enzimele catecol-O-metiltransferaza
(COMT) și monoaminoxidază (MAO).
Eliminare
O mare parte din doză de adrenalină este excretată sub formă de metaboliți în urină. Debutul acțiunii și
efectul maxim după injecție este rapid, iar durata scurtă (1 – 2 ore). Eliminarea se face în principal prin
metabolizare la nivelul ficatului și la nivelul terminațiilor nervoase simpatice, cu o cantitate mică excretată
neschimbată în urină.
Până la 90% din doza administrată intravenos se elimină pe cale urinară sub formă de metaboliţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există alte informații relevante, altele decât cele incluse în alte secțiuni din Rezumatul caracteristicilor
produsului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid tartric
Uree
Acetonbisulfit de sodiu
Clorură de sodiu
Acid clorhidric diluat sau
Hidroxid de sodiu 10%
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Incompatibilităţi în soluţie: vitamina C, atropină sulfurică, carbenicilină, cefalotină, cloramfenicol
hemisuccinat, clorpromazină clorhidrică, meticilină sodică, novobiocină sodică, benzilpenicilină sodică şi
potasică, soluţii alcaline, tetraciclină clorhidrică.
Adrenalina este repede degradată de substanţe alcaline şi oxidanţi, inclusiv bicarbonatul de sodiu (adrenalina
nu trebuie amestecată cu bicarbonat de sodiu; soluţia este oxidată la adrenocrom şi apoi formează polimeri),
halogenii, permanganaţii, cromaţii, nitraţii, nitriţii şi sărurile metalelor uşor reductibile (fier, cupru şi zinc).
Nu se va amesteca cu soluţii care conţin aminofilină din cauza alcalinităţii acestora.
6.3 Perioada de valabilitate
1 an
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 100 fiole din sticlă brună cu punct de rupere a câte 1 ml soluţie injectabilă
Cutie cu 10 fiole din sticlă brună cu punct de rupere a câte 1 ml soluţie injectabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj – Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10171/2017/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2023
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .