Prospect Cefozon 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă /perfuzabilă
Producator: E.I.P.I.CO MED S.R.L.
Clasa ATC: antibiotice de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a III-a, codul ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12680/2019/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cefozon 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă /perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon conține cefoperazonă 2 g sub formă de cefoperazonă sodică.
Excipient cu efect cunoscut: sodiu
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă /perfuzabilă
Pulbere higroscopică de culoare albă sau slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cefoperazona este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii determinate de microorganisme sensibile
la cefoperazonă şi care necesită tratament parenteral (vezi pct. 5.1):
▪ Infecţii intraabdominale (inclusiv colecistite, angiocolite, peritonite),
▪ Infecţii de tract urinar,
▪ Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
▪ Infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare,
▪ Septicemie,
▪ Infecţii ginecologice (inclusiv boală inflamatorie pelvină şi endometrite)
▪ De asemenea CEFOZON 2 g poate fi administrat preoperator pentru a scădea frecvenţa infecţiilor
postoperatorii la nivelul plăgii la pacienţii cu intervenţii chirurgicale abdominale sau pelvine (caz în care
există risc de infecţie peritoneală).
În funcţie de tipul intervenţiei chirurgicale şi de spectrul de microorganisme patogene suspectate,
cefoperazona trebuie asociată cu un antibiotic adecvat al cărui spectru de acţiune include microorganisme
anaerobe.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi, pacienţi vârstnici şi copii cu vârsta de 12 ani şi peste şi care au greutatea corporală mai mare
de 50 kg
Doza uzuală este de 2 – 4 g cefoperazona pe zi (1 – 2 flacoane Cefozon 2 g), administrată divizat la intervale
de 12 ore, în prize egale. Pentru tratamentul infecţiilor severe sau al infecţiilor produse de germeni mai puţini
sensibili, doza şi/sau frecvenţa administrării pot fi crescute, până la maximum 6-12 g cefoperazona pe zi,
divizat în 2 – 4 prize egale.
Copii cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi 12 ani
Deşi siguranţa administrării cefoperazonei la copii sub 12 ani nu a fost pe deplin stabilită, se pot recomanda
doze de 100 – 150 mg cefoperazonă/kg şi zi, administrate în 2 sau 3 prize pentru tratamentul infecţiilor
uşoare şi moderate la copiii cu vârsta peste 1 lună.
Recomandări speciale de dozaj
Tratament profilactic perioperator
Doza zilnică uzuală de cefoperazonă trebuie administrată cu 30-90 de minute înaintea intervenţiei
chirurgicale. În general, este suficientă o singură administrare.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, nu este necesară ajustarea dozei de cefoperazonă, dacă funcţia hepatică
este normală. Totuşi, în cazul creşterii dozei, concentraţia plasmática de cefoperazona trebuie monitorizată
şi, dacă se produce acumularea medicamentului, se vor institui măsuri pentru scăderea acesteia.
Insuficienţă hepatică
In cazul pacienţilor cu afectări hepatice şi obstrucţie biliară, doza nu trebuie să depăşească 4 g cefoperazonă
pe zi. Dacă se creşte doza, trebuie monitorizată concentraţia plasmática de cefoperazonă. (vezi pct. 4.8).
În caz de insuficienţă renală şi hepatică severe concomitente, trebuie monitorizate periodic concentraţiile
plasmatice ale cefoperazonei şi doza ajustată corespunzător pentru copii şi adulţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Hemodializă sau dializă peritoneală
La pacienţii hemodializaţi, timpul de înjumătăţire plasmatica este uşor scăzut şi dozarea trebuie realizată
astfel încât cefoperazona să fie administrată la sfârşitul şedinţei de dializă, vezi pct. 6.6.
Durata tratamentului
Durata uzuală a tratamentului depinde de caracteristicile infecţiei. În general, administrarea cefoperazonei
trebuie continuată cel puţin 48-72 ore după normalizarea temperaturii corpului şi obţinerea dovezii eradicării
bacteriene. Trebuie avute în vedere recomandările de dozaj pentru fiecare indicaţii în parte.
Mod de administrare
Cefozon 2 g poate fi administrată fie intramuscular profund, fie intravenoas în perfuzie intermitentă, în
decurs de 15-30 minute, sau în perfuzie continuă, după reconstituirea soluţiei conform instrucţiunilor (vezi
pct. 6.6).Nu se recomandă administrarea intravenoasă în bolus.
Doza şi modul de administrare trebuie determinate în funcţie de severitatea şi localizarea infecţiei,
sensibilitatea microorganismelor patogene, de vârsta şi starea clinică a pacientului.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Reacţii anterioare de hipersensibilitate imediată şi/sau severă la peniciline sau la oricare alte antibiotice beta-
lactamice (vezi pct. 4.4).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Este necesară prudenţă deosebită pentru a determina orice alt tip de reacţii de hipersensibilitate preexistente
la penicilină sau la alte beta-lactamine, deoarece pacienţii hipersensibili la acestea pot avea hipersensibilitate
şi la cefoperazonă (hipersensibilitate încrucişată).
Există o probabilitate mai mare de apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate la cefoperazonă la pacienţii cu
orice alt tip de recţii de hipersensibilitate sau cu astm bronşic.
Pot să apară reacţii de hipersensibilitate cu grade diferite de severitate până la şoc anafilactic (vezi pct. 4.8).
În insuficienţa renală severă însoţită de insuficienţă hepatică este necesară reducerea dozei precum s-a
subliniat la pct. 4.2.
În cazul afectării concomitente a funcţiei renale şi hepatice trebuie monitorizată periodic concentraţia
plasmatică a cefoperazonei.
In cazul pacienţilor cu afectări hepatice şi obstrucţie biliară, doza nu trebuie să depăşească 4 g cefoperazona
pe zi. Dacă se creşte doza, trebuie monitorizată concentraţia plasmática de cefoperazona.
Fiecare administrare a antibioticelor poate determina multiplicarea microorganismelor patogene rezistente la
substanţa activă utilizată. Trebuie luate în considerare semnele unei infecţii secundare cu aceste
microorganisme patogene (incluzând candida şi fungi). Infecţiile secundare trebuie tratate corespunzător
(vezi pct. 5.1).
Colita pseudomembranoasă a fost raportată după utilizarea aproape a tuturor antibioticelor, incluzând
cefoperazona. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree în cursul sau după tratamentul cu
cefoperazonă (vezi pct. 4.8).
În timpul tratamentului pe termen lung se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei renale, hepatice şi
hemoleucogramei (vezi pct. 4.8).
Medicamentele din clasa cefalosporinelor au tendinţa să fie absorbite la suprafaţa membranei eritrocitelor şi
să reacţioneze cu anticorpii îndreptaţi împotriva medicamentului, determinând pozitivarea testului Coombs
şi, ocazional, apariţia unei anemii hemolitice uşoare. Având în vedere aceasta, poate exista reactivitate
încrucişată cu penicilinele.
Deficitul de vitamina K poate să apară rar la pacienţii trataţi cu cefoperazona. în acest caz, trebuie controlat
timpul de protrombină şi trebuie administrată vitamina K, dacă este necesar.
Administrarea concomitentă de aminoglicozide şi cefalosporine poate creşte riscul nefrotoxicităţii în timpul
tratamentului. Chiar dacă nu există date referitoare la cefoperazonă, este recomandabilă monitorizarea
funcţiei renale, în special la pacienţii cu afecţiuni renale care au fost trataţi concomitent şi cu aminoglicozide.
Consumul de alcool etilic în intervalul de 72 ore de la administrarea CEFOZON 2 g a fost asociată cu
apariţia unor reacţii de tip disulfiram, cu: eritem facial tranzitor, cefalee, hiperhidroză şi tahicardie. Pacienţii
trebuie avertizaţi să evite consumul de alcool etilic şi medicamente care conţin alcool în timpul tratamentului
cu cefoperazonă şi timp de câteva zile după terminarea acestuia.
Acest medicament conţine sodiu. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu
restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Aminoglicozide
În cazul administrării concomitente a cefalosporinelor şi aminoglicozidelor a fost raportat un risc crescut de
oto-şi nefrotoxicitate. Poate fi necesară ajustarea dozei. În plus, aceste medicamente trebuie administrate
separat pentru a evita incompatibilitatea fizico-chimică dintre cefoperazonă şi aminoglicozide.
Antibioticele bacteriostatice, cum sunt: cloramfenicol şi tetraciclinele, pot antagoniza acţiunea
cefoperazonei, în special în infecţiile acute însoţite de multiplicarea rapidă a micro-organismelor. De aceea,
administrarea concomitentă a cefoperazonei cu antibiotice bacteriostatice nu este recomandată.
Alte forme de interacţiune
Teste de laborator
În cazuri rare, în cursul tratamentului cu cefoperazonă, testul Coombs poate fi fals-pozitiv (vezi pct. 4.4).
Metodele neenzimatice pentru determinarea glucozuriei pot determina rezultate fals-pozitive. Din acest
motiv, în cursul tratamentului cu cefoperazonă, glucozuria trebuie determinată prin metode enzimatice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
În timpul sarcinii, medicamentul trebuie administrat cu prudenţă, numai dacă este absolut necesar şi după
evaluarea de către medic a raportului beneficiu potenţial matern/risc fetal.
Nu se recomandă utilizarea medicamentului în timpul alăptării.
Fertilitatea:
Nu au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru a evalua potenţialul carcinogen. Durata maximă
a studiilor de toxicitate cu Cefozon pe animale este de şase luni. În niciunul dintre studiile genetice de
toxicologie cu Cefozon, in vivo sau in vitro, nu arată nici un potenţial mutagen fie la nivel cromozomial sau
subcromosomal. Cefozon nu a produs afectarea fertilităţii şi nu a avut efecte asupra performanţei
reproductive generale sau asupra dezvoltarii fătului, când este administrat subcutanat în doze zilnice de până
la 500 la 1000 mg / kg, înainte şi în perioada de împerechere,la femelele gestante de şobolan în timpul
sarcinii.
Aceste doze sunt de 10 la 20 de ori mai mari decât doza clinică estimată
Cefozon a avut efecte adverse asupra testiculelor de şobolani prepuberi la toate dozele testate.
Administrarea subcutanată de 1000 mg / kg pe zi (aproximativ de 16 ori doza medie pentru un adult la om) a
dus la reducerea greutăţii testiculelor, întreruperea spermatogenezei, reducerea populaţiei de celule germinale
si vacuolizarea citoplasmei celulelor Sertoli.
Severitatea leziunilor a fost dependentă de doză, în inervalul de la 100 la 1000 mg / kg pe zi dozele mici au
determinat o scădere minoră în spermatocitelor. Acest efect nu a fost observat la şobolanii adulţi. Histologic,
leziunile au fost reversibile la toate, dar cele mai înalte niveluri de dozare. Cu toate acestea, aceste studii nu
au evaluat dezvoltarea ulterioară a funcţiei de reproducere la şobolani. Relaţia dintre aceste observaţii şi
oameni este necunoscută.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Cefozon nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În timpul tratamentului cu cefoperazonă s-au observat următoarele reacţii adverse care dispar spontan sau
după întreruperea tratamentului.
Reacţiile adverse sunt clasificate după cum urmează:
Foarte frecvente (>1/10),
Frecvente (>1/100 şi <1>
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1>
Rare (>1/10000 și <1>
Foarte rare (<1>
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare:
Eozinofilie, neutropenie.
Scăderea hemoglobinei sau hematocritului.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente:
Reacţii alergice cutanate (de exemplu: dermatită, urticarie, exantem), prurit, edem cutanat şi al articulaţiilor.
Rare:
Reacţii de hipersensibilitate acută severă până la şoc anafilactic.
Reacţiile de hipersensibilitate acută severă şi şocul anafilactic necesită întreruperea imediată a administrării
cefoperazonei şi iniţierea măsurilor terapeutice de urgenţă adecvate.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente:
Diaree sau scaun moale. Aceste reacţii adverse sunt, în general, uşoare şi diminuă frecvent în sau după
întreruperea tratamentului cu cefoperazonă.
Mai puţin frecvente:
Greaţă şi vărsături.
Foarte rare, incluzând cazuri izolate:
Enterocolită pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4).
Dacă în timpul sau după terminarea tratamentului apare diaree severă şi persistentă, trebuie avută în vedere
colita pseudomembranoasă gravă, şi chiar complicaţii care pot pune viaţa în pericol, determinate în general
de Clostridium difficile. Trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu cefoperazonă şi iniţierea
măsurilor adecvate de tratament: de exemplu antibioterapie specifică cu eficacitate clinică dovedită. Sunt
contraindicate antiperistalticele.
Tulburări hepatobiliare
Rare:
Valori serice crescute ale enzimelor hepatice (ASAT, ALAT, fosfatază alcalină).
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare:
Creşterea ureei şi creatininei serice.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte rare, incluzând cazuri izolate:
Flebită, după administrare intravenoasă. Aceasta poate fi redusă la minimum prin injectare lentă (cu durata
de 2-4 minute).
Durere la locul injectării.
După injectare intramusculară, pot să apară durere şi induraţie la locul injectării.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj.
Simptomatologie
Semnele tipice ale supradozajului sunt de aşteptat să corespundă profilului reacţiilor adverse.
Tratament
Tratamentul este simptomatic cu menţinerea funcţiilor vitale şi a balanţei hidro-electrolitice. Timpul de
protrombină sau INR trebuie monitorizat şi trebuie administrată vitamina K. Dacă apar convulsi trebuie
administrate medicamente anticonvulsivante.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a III-a, codul ATC:
J01DD12.
Mecanismul de acţiune
Activitatea bactericidă a cefoperazonei rezultă din inhibarea sintezei peretelui celular al bacteriilor.
Mecanismul rezistenţei
Cefoperazona este activă împotriva microorganismelor producătoare de anumite tipuri de beta-lactamaze,
cum este TEM-1. Cu toate acestea, este inactivată de beta-lactamaze care pot hidroliza eficace
cefalosporinele, cum sunt multe dintre beta-lactamazele cu spectru larg şi cefalosporinazele cromozomiale,
cum sunt enzimele de tip AmpC. Nu este de aşteptat ca cefoperazona să fie activă împotriva majorităţii
bacteriilor cu proteine de legare a penicilinei, care au afinitate redusă pentru betalactamine. Rezistenţa poate
fi, de asemenea, mediată prin impermeabilitatea bacteriană sau pompe bacteriene care elimină medicamentul.
În acelaşi microorganism se pot regăsi mai mult de un mecanism de rezistenţă.
Valori critice
Valorile critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST sunt:
S≤ R>
Acinetobacter baumannii ND ND
Enterobacter aerogenes ND ND
Enterobacter cloacae ND ND
Escherichia coli ND ND
Haemophilus influenzae ND ND
Klebsiella oxytoca ND ND
Klebsiella pneumoniae ND ND
Moraxella catarrhalis ND ND
Morganella morganii ND ND
Proteus mirabilis ND ND
Proteus vulgaris ND ND
Salmonella enteritidis ND ND
Salmonella paratyphi ND ND
Salmonella spp ND ND
Serratia marcescens ND ND
Staphylococcus aureus ND ND
Stenotrophomonas
ND ND
maltophilia
Streptococcus
ND ND
pneumoniae
Microbiologie
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât sunt
de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe. Dacă este
necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură, încât
utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.
Specii frecvent sensibile
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus meticilino- sensibil
Streptococcus agalactiae
Streptococcus bovis
Streptococcus pyogenes
Streptococcus pneumoniae sensibil la penicilină
Bacterii anaerobe Gram-pozitiv
Peptostreptococcus niger
Peptostreptococcus spp.
Bacterii aerobe Gram-negativ
Citrobacter diversus
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Haemophilus para-influenzae
Klebsiella pneumoniae
Klebsiella oxytoca
Moraxella catarrhalis
Morganella morganii
Neisseria (cid:1)eningitides
Proteus mirabilis
Proteus vulgaris
Providencia spp.
Salmonella spp.
Serratia spp.
Shigella spp
Clostridium perfingens
Specii moderat sensibile
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus epidermidis meticilino- sensibil
Specii inconstant sensibile
Bacterii aerobe Gram-negativ
Citrobacter freundii
Enterobacter spp.
Pseudomonas aeruginosa
Serratia
Morganella morganii
Yersinia
Klebsiella pneumoniae
Bacterii cu rezistenţă naturală (ereditară)
Bacterii aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Enterococcus faecium
Listeria monocytogenes
Staphylococcus aureus meticilino- rezistent
Staphylococcus epidermidis meticilino- rezistent
Streptococcus pneumoniae rezistent la penicilină
Bacterii anaerobe Gram-pozitiv
Clostridium difficile
Bacterii aerobe Gram-negativ
Acinetobacter spp.
Pseudomonas cepacia
Xanthomonas maltophilia
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Cefoperazona este o cefalosporină pentru administrare parenterală. Cefoperazona nu se absoarbe după
administrare orală.
În toate studiile farmacocinetice s-a utilizat sarea de sodiu a cefoperazonei; dozajul şi concentraţiile
medicamentului sunt exprimate în cefoperazona bază.
Absorbţie
Deoarece cefoperazona nu se absoarbe la nivel gastro-intestinal, se administrează parenteral.
Distribuţie
După administrarea intramusculară sau intravenoasă. cefoperazonă este distribuită în mare măsură în
ţesuturi, fluide şi oase. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 10-13 I la adulţi şi 0,5 I/kg la nou-
născuţi.
Realizează concentraţii mici în LCR după administrarea intramusculară sau intravenoasă a unei doze uzuale
la pacienţii cu meningele neinflamat. După administrarea unei doze de 50 mg/kg la nou-născuţii in vârstă de
2-3 săptămâni, concentraţiile realizate în LCR la 1-4 ore de la administrare au fost de 2,8-9 ug/ml la nou-
născuţii cu meningită, respectiv 1,1-7 ug/ml la cei iară meningită. Concentraţiile în bilă după administrarea
intramusculară sau intravenoasă a unei doze uzuale sunt, în general, de 1000 de ori mai mari decât
concentraţiile plasmatice. La pacienţii cu tub de dren în T şi funcţia hepatică relativ normală, concentraţia
maximă atinsă în bilă este cuprinsă între 675 ug/ml şi 6.1 mg/ml. După administrarea rapidă intravenoasă a
unei doze unice de 2 g, concentraţiile biliare sunt 66 ug/ml şi 6 mg/ml, la 0,5 ore, respectiv 3 ore de la
administrare. Chiar dacă la pacienţii cu tulburări biliare sau hepatocelulare concentraţiile de cefoperazonă in
bilă sunt mai mici, pot fi atinse concentraţii terapeutice.
Cefoperazonă se leagă în proporţie de 93% de proteinele plasmatice la concentraţii de 25 ug/ml, în proporţie
de 90% la 250 ug/ml şi 82% la 500 ug/ml. Cefoperazonă traversează bariera feto-placentară. Concentraţia
maximă de cefoperazonă în sângele din cordonul ombilical se atinge, în general, la 1 oră după administrarea
medicamentului la mamă. După o doză unică de 1 g sau 2 g, concentraţiile în lichidul amniotic sunt de 2,8-
4,8 ug/ml şi în sângele din cordonul ombilical sunt de 25 ug/ml. Este excretată în concentraţii mici în laptele
matern, iar concentraţiile atinse în lapte sunt de 0,4-0.9 ug/ml la administrarea intravenoasă a unei singure
doze de 1 g.
Concentraţii plasmatice
După administrarea unei singure doze intramuscular de 1 g sau 2 g cefoperazona la adulţii sănătoşi,
concentraţia plasmática la 1-2 ore este de 65-74 µg/ml, respectiv de 97-111 µg/ml. Concentraţia plasmatica
de cefoperazona realizată la 8 ore este de 7 µg/ml după o doză de 1 g intramuscular şi de 14 µg/ml după 2 g
intramuscular. După administrarea în perfuzie intravenoasă timp de 15 minute a unei
doze unice de 1 g, 2 g, 3 g sau 4 g cefoperazonă la adulţii sănătoşi, concentraţiile plasmatice realizate au fost
de 153 µg/ml, 253 µg/ml, 340 µg/ml, respectiv de 506 µg/ml la sfârşitul perfuziei intravenoase şi de 0,5
µg/ml, 2 µg/ml şi de 6 µg/ral după 12 ore. După administrarea unei doze de 2 g în perfuzie intravenoasă timp
de 30 minute la adulţi sănătoşi, concentraţia plasmatica realizată imediat a fost 232,8 µg/ml la sfârşitul
perfuziei. 92,8 µg/ml după 1 oră, 18.7 µg/ml după 4 ore şi 1.2 µg/ml după 12 ore.
Metabolizare
Cefoperazona nu este metabolizată sistemic, dar este transformată în intestinul subţire sub acţiunea florei
bacteriene.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatica prin eliminare (T ) la adulţii cu funcţie renală şi hepatică normală este
1/2
cuprins între 1,6-2,6 ore. La pacienţii cu tulburări hepatice, T este prelungit, iar excreţia urinară a
1/2
medicamentului este crescută. într-un studiu efectuat ia pacienţi cu obstrucţie a căilor biliare sau ciroză, T
1/2
este de 3,4-7,1 ore. T , concentraţia plasmatica maximă şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în
1/2
funcţie de timp (ASC) la pacienţii cu tulburări ale funcţiei renale nu sunt substanţial diferite faţă de cele
observate la pacienţii cu funcţie renală normală.
Cefoperazonă este excretată în urină prin filtrare glomerulară şi mai puţin prin secreţie tubulară. La pacienţii
cu funcţie renală şi hepatică normală, concentraţia în urină poate fi mai mare de 2,2 mg/ml după 15 minute de
la administrarea în perfuzie intravenoasă a unei doze unice de 2 g şi de aproximativ 1 mg/ml la administrarea
intramusculară a unei doze unice de 2 g.
Deoarece cefoperazonă este eliminată în principal prin mecanism non-renal, administrarea de probenecid are
un efect slab asupra concentraţiei plasmatice sau asupra T . Cefoperazona este eliminată prin hemodializă.
1/2
Nu există informaţii asupra eficienţei dializei peritoneale în cazul cefoperazonei.
Grupuri speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi/sau renală
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit şi este crescută excreţia
urinară.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală cefoperazona se poate acumula în ser.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date relevante care nu au fost descrise în alte secţiuni.
Nu au fost efectuate studii pe termen lung pentru a evalua potenţialul carcinogenetic.Totuşi, studiile genetice
toxicologice in vivo şi in vitro au demonstrat că cefoperazona nu are potenţial mutagen la nivel cromozomial
sau subcromozomial.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu conține excipienți.
6.2 Incompatibilităţi
Soluțiile de CEFOZON și cele de aminoglicozide nu trebuie amestecate direct, deoarece există o
incompatibilitate fizică între ele. Dacă este luat în considerare tratamentul cu CEFOZON combinat cu o
aminoglicozidă (vezi punctul 4.1 Indicaţii terapeutice), acesta poate fi administrat prin perfuzie
intravenoasă intermitentă, cu condiția să se utilizeze tuburi intravenoase secundare separate și, între doze,
tubul primar intravenos să fie irigat în mod adecvat cu o soluție compatibilă. De asemenea, este recomandat
ca CEFOZON să fie administrat înainte de aminoglicozidă. Se recomandă testarea in vitro a eficacității
acestei combinații de medicamente.
Cefoperazonă este compatibilă cu următorii solvenţi:
- apă pentru preparate injectabile;
- soluţie de NaCI 0,9%;
- soluţie de glucoza 5% sau 10%;
- lidocaină 1% (doar pentru soluţiile care se administrează imediat după preparare).
6.3 Perioada de valabilitate
După ambalarea pentru comercializare – 2 ani
După reconstituire – este recomandată utilizarea imediată a soluţiei reconstituite.
Soluţia reconstituită cu apă pentru preparate injectabile este stabilă 24 ore după păstrare la frigider (2º-8ºC).
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
La temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip II, prevăzut cu dop din cauciuc butilic, sigilat cu o capsă din
aluminiu, conţinând 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Prepararea soluţiei în vederea administrării intramusculare
Pentru obţinerea unei diluţii iniţiale, de 250 mg/ml, în flacon trebuie adăugat câte 2,8 ml apă pentru preparate
injectabile la fiecare gram pulbere, apoi se agită energic până la dizolvare. Ulterior, se adaugă 1 ml soluţie
clorhidrat de lidocaină 2 % şi se agită energic.
Pentru obţinerea unei diluţii iniţiale, de 333 mg/ml, în flacon trebuie adăugat câte 2 ml apă pentru preparate
injectabile la fiecare gram pulbere, apoi se agită energic până la dizolvare. Ulterior se adaugă 0,6 ml soluţie
clorhidrat de lidocaină 2% şi se agită energic.
Prepararea soluţiei în vederea administrării intravenoase
Cefozon se administrează în perfuzie lentă (15 – 30 minute) în venă.
Pentru obţinerea unei diluţii iniţiale, trebuie adăugat în flacon minimum 2,8 ml (preferabil 5 ml) apă pentru
preparate injectabile la fiecare gram pulbere. Pentru administrarea în perfuzie intermitentă, soluţia rezultată
trebuie diluată în continuare într-un dizolvant adecvat şi administrată în decurs de 15–30 minute. În vederea
administrării în perfuzie intravenoasă continuă, soluţia obţinută trebuie diluată în continuare până la o
concentraţie finală de 2-25 mg/ml.
Din punct de vedere microbiologic, soluţia reconstituită trebuie administrată imediat după preparare.
Soluţia reconstituită cu apă pentru preparate injectabile se poate păstra timp de 24 ore la temperaturi sub
25ºC şi 5 zile la frigider (2º-8ºC).
Dacă soluţia nu se administrează imediat, responsabilitatea revine personalului medical care manipulează şi
administrează medicamentul. Soluţia rămasă neutilizată se aruncă.
Cefoperazona este compatibilă cu următorii solvenţi:
- apă pentru preparate injectabile;
- soluţie de NaCl 0,9%;
- soluţie de glucoză 5% sau 10%;
- lidocaină 1% (doar pentru soluţiile care se administrează imediat după preparare).
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
E.I.P.I.CO MED S.R.L.
B-dul Unirii nr. 6, Bl. 8C sc.1, ap 9
Sector 4, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12680/2019/01
9. DATA REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației – Noiembrie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .