Prospect YONISTIB 50 mg comprimate filmate
Producator:
Clasa ATC: antagonişti hormonali şi substanţe înrudite, antiandrogeni, codul ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12156/2019/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
YONISTIB 50 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine bicalutamidă 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 62,7 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de 6,5 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul neoplasmului de prostată avansat în asociere cu terapia cu analogi ai hormonului de eliberare
a hormonului luteinizant (LHRH) sau castrarea chirurgicală.
4.2 Doze şi mod de administrare
Bărbaţi adulţi, inclusiv bărbaţi în vârstă: un comprimat filmat (50 mg) pe zi, în timpul sau în afara
meselor.
Calea de administrare: orală.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid.
Tratamentul cu bicalutamidă trebuie început cu cel puţin 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu un
analog al LHRH sau concomitent cu castrarea chirurgicală.
Copii şi adolescenţi
YONISTIB 50 mg nu este indicat la copii şi adolescenţi.
Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei. Nu există
experienţă privind utilizarea bicalutamidei la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul
creatininei < 30 ml/min) (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară nu este necesară ajustarea dozei. Se poate produce acumularea
medicamentului la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la bicalutamidă sau la oricare dintre excipienţi;
- Administrarea împreună cu terfenadină, astemizol sau cisapridă (vezi pct. 4.5);
- Femei, copii şi adolescenţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Bicalutamida este metabolizată în cantitate mare în ficat. Rezultatele studiilor sugerează că eliminarea sa
poate fi mai lentă la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi aceasta poate determina acumularea
crescută a bicalutamidei. Din acest motiv, bicalutamida trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu
insuficienţă hepatică moderată până la severă.
Modificări severe ale funcţiei hepatice au fost observate rar în cazul utilizării de YONISTIB 50 mg (vezi
pct. 4.8). Tratamentul cu bicalutamidă trebuie întrerupt în cazul modificărilor grave.
Datorită posibilităţii apariţiei de modificări ale funcţiei hepatice, trebuie luată în considerare testarea
periodică a funcţiei hepatice. Este de aşteptat ca majoritatea modificărilor să apară în primele 6 luni de la
începerea tratamentului cu bicalutamidă.
Deoarece nu există studii cu privire la administrarea de bicalutamidă la pacienţii cu insuficienţă renală
severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), bicalutamida trebuie utilizată cu prudenţă în cazul acestor
pacienţi.
În cazul pacienţilor cu boli de inimă se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei cardiace.
YONISTIB 50 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie a glucozei-galactozei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile in vitro au arătat că enantiomerul R al bicalutamidei este un inhibitor al CYP 3A4 cu efecte
inhibitoare mai slabe asupra activităţii CYP 2C9, 2C19 şi 2D6.
Deşi studiile in vitro au indicat posibilitatea ca bicalutamida să inhibe izoenzima 3A4, un anumit număr de
studii clinice au arătat că pentru majoritatea medicamentelor metabolizate de către citocromul P 450,
gradul acestei inhibări este probabil nesemnificativ clinic.
Cu toate acestea, pentru medicamentele cu indice terapeutic îngust metabolizate de ficat, inhibarea CYP
3A4 determinată de bicalutamidă poate fi relevantă. Din acest motiv, este contraindicată administrarea
concomitentă a terfenadinei, astemizolului şi cisapridei.
Este necesară prudenţă la administrarea concomitentă cu bicalutamidă a unor medicamente cum sunt
ciclosporina şi blocantele canalelor de calciu. Este posibil să fie necesară reducerea dozelor pentru aceste
medicamente, mai ales dacă există dovezi ale creşterii unor reacţii adverse. În cazul ciclosporinei, se
recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice şi a stării clinice a pacientului în perioada
următoare începerii sau întreruperii tratamentului cu bicalutamidă.
Este necesară prudenţă în cazul administrării bicalutamidei la pacienţii deja trataţi cu medicamente care
inhibă procesele oxidative din ficat, de exemplu cimetidină şi ketoconazol. Aceste medicamente pot
determina concentraţii crescute de bicalutamidă în plasmă, care, teoretic, pot duce la o amplificare a
reacţiilor adverse.
Studiile in vitro au arătat că bicalutamida poate deplasa anticoagulantul cumarinic, warfarina, de pe locul
de legare de proteinele plasmatice. Din acest motiv se recomandă să se monitorizeze cu atenţie timpul de
protrombină dacă pacienţii care încep tratamentul cu bicalutamidă erau deja sub tratament cu
anticoagulante cumarinice.
4.6 Fertilitate, sarcina şi alăptarea
Nu este cazul, deoarece acest medicament nu este utilizat de femei.
Fertilitate
În studiile la animale s-a observat scăderea reversibilă a fertilităţii la masculi (vezi pct. 5.3). La bărbaţi,
trebuie luată în considerare o perioadă de subfertilitate sau infertilitate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, s-a observat că medicamentul poate determina ocazional ameţeli sau somnolenţă (vezi
pct. 4.8). Pacienţii afectaţi trebuie să fie precauţi.
4.8 Reacţii adverse
Acţiunea farmacologică a bicalutamidei creşte riscul pentru anumite reacţii adverse. Acestea includ
următoarele:
Aparate, Foarte frecvente Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare
sisteme şi (≥1/10) (≥1/100 şi frecvente (≥1/10,000 şi (<1>
organe <1>
<1>
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări Bufeuri Astenie
generale şi la
nivelul locului
de administrare
Tulburări ale Ginecomastie,
aparatului sensibilitate
genital şi mamară.
sânului Pot fi reduse prin
practicarea
concomitentă a
castrării.
Majoritatea
pacienţilor trataţi
cu bicalutamidă în
monoterapie au
prezentat
ginecomastie
şi/sau dureri ale
sânilor. În timpul
studiilor, aceste
simptome au fost
considerate severe
la până la 5%
dintre pacienţi. La
încetarea
tratamentului,
ginecomastia
poate să nu se
remită spontan,
mai ales dacă
tratamentul a fost
prelungit.
Afecţiuni Prurit Xerodermie
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Tulburări Diaree, greaţă Vărsături
gastro-
intestinale
Tulburări Modificări Insuficienţa
hepatobiliare ale funcţiei hepatică a apărut
hepatice rareori la
(concentraţii pacienţii trataţi
serice mari cu bicalutamidă
ale dar nu s-a stabilit
transaminazel cu certitudine o
or, relaţie de
bilirubinemiei cauzalitate.
, colestază şi Trebuie luată în
icter), considerare
hepatomegali testarea
e. Aceste periodică a
modificări funcţiei hepatice
sunt rareori (vezi pct. 4.4).
severe şi, de
regulă, au
fost
tranzitorii,
dispărând
sau
ameliorându-
se în timpul
continuării
tratamentului
sau ca urmare
a încetării lui
(a se vedea
secţiunea
4.4).
Tulburări Boală
respiratorii, pulmonară
toracice sau interstiţială
mediastinale
Tulburări Hematurie
renale şi ale
căilor urinare
Tulburări ale Reacţii de
sistemului hipersensibilit
imunitar ate, inclusiv
angioedem şi
urticarie
Tulburări Depresie
psihice
Suplimentar, în timpul studiilor clinice s-au raportat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu
bicalutamidă asociată sau nu cu analog LHRH:
Aparate, sisteme Foarte frecvente Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare
şi organe (≥1/10) (≥1/100 şi frecvente (≥1/10,000 şi (<1>
<1>
<1>
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări ale Libidou scăzut,
aparatului genital disfuncţie
şi sânului erectilă,
impotenţă
Tulburări Edem, dureri Dureri
generale şi la generalizate, abdominale,
nivelul locului de dureri dureri
administrare pelvine, toracice,
frisoane cefalee,dureri
de spate,
dureri
cervicale
Afecţiuni Erupţie Alopecie
cutanate şi ale cutanată
ţesutului tranzitorie,
subcutanat transpiraţie,
hirsutism
Tulburări gastro- Constipaţie Xerostomie,
intestinale dispepsie,
flatulenţă
Tulburări ale Ameţeli, Somnolenţă
sistemului nervos insomnie
Tulburări Creştere în Anorexie,
metabolice şi de greutate, hiperglicemie,
nutriţie diabet zaharat scădere în
greutate
Tulburări Anemie Trombocitopenie
hematologice şi
limfatice
Tulburări renale Nicturie
şi ale căilor
urinare
Tulburări Dispnee
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Tulburări Insuficienţă
cardiace cardiacă, angină,
tulburări ale
conducerii
impulsului
inclusiv
prelungirea
intervalului QT
şi PR, aritmie şi
modificări
nespecifice ale
ECG
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj. Deoarece bicalutamida este un compus anilidic, există
posibilitatea teoretică a dezvoltării methemoglobinemiei. Methemoglobinemia a fost observată la animale
după supradozaj. În consecinţă, un pacient cu intoxicaţie acută poate fi cianotic. Nu există un antidot
specific; tratamentul trebuie să fie simptomatic. Este improbabil ca dializa să fie utilă, deoarece
bicalutamida se leagă în procent mare de proteinele plasmatice şi nu se regăseşte nemodificată în urină. Se
recomandă măsuri generale de susţinere, incluzând monitorizarea frecventă a semnelor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antagonişti hormonali şi substanţe înrudite, antiandrogeni, codul ATC:
L02BB03.
Bicalutamida este un antiandrogen nesteroidian fără altă activitate endocrină. Se leagă de receptorii
androgenici, fără a inhiba expresia genică şi astfel inhibă stimularea androgenică. Această inhibare
determină regresia tumorilor de prostată. Clinic, întreruperea tratamentului cu bicalutamidă poate
determina apariţia sindromului de întrerupere a antiandogenilor la o parte din pacienţi.
Bicalutamida este un amestec racemic a cărui activitate antiandrogenică este datorată aproape exclusiv
enantiomerului R.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bicalutamida este bine absorbită în cazul administrării pe cale orală. Nu există dovezi ale unui efect clinic
relevant al alimentelor asupra biodisponibilităţii.
Enantiomerul S este rapid eliminat faţă de enantiomerul R, acesta din urmă având un timp de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare de aproximativ o săptămână.
Ca urmare a administrării îndelungate a bicalutamidei, valorile concentraţiei plasmatice maxime de
enantiomer R sunt de aproximativ 10 ori mai mari decât cele măsurate după administrarea unei doze unice
de 50 mg de bicalutamidă.
O schemă de dozaj cu 150 mg bicalutamidă pe zi va determina o concentraţie în platou de enantiomer R
de 22 micrograme/ml şi, ca urmare a timpului său îndelungat de înjumătăţire plasmatică, starea de
echilibru este atinsă după aproximativ o lună de tratament.
Farmacocinetica enantiomerului R nu este afectată de vârstă, insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică
uşoară până la moderată. Există dovezi potrivit cărora, la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă,
eliminarea enantiomerului R din plasmă este mai lentă.
Bicalutamida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (amestecul racemic 96%, enantiomerul R
> 99%) şi este metabolizată extensiv (prin oxidare şi glucuronoconjugare): metaboliţii săi sunt eliminaţi
prin rinichi şi bilă în proporţii aproximativ egale.
Într-un studiu clinic, valoarea medie a concentraţiei de enantiomer R în lichidul seminal al bărbaţilor
cărora le-a fost administrată bicalutamidă 150 mg a fost de 4,9 micrograme/ml. Cantitatea de bicalutamidă
potenţial ajunsă în sistemul sangvin al partenerei în timpul actului sexual este mică şi echivalentă cu
aproximativ 0,3 micrograme/kg. Această cantitate este sub pragul care ar putea determina modificări la
urmaşii animalelor de laborator.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Bicalutamida este un antagonist al receptorilor hormonilor androgeni potent şi pur animalele de laborator
şi la om. Principala acţiune farmacologică secundară este inducţia la nivel hepatic a oxidazelor cu funcţii
mixte dependente de citocromul P 450. Modificările la nivelul organelor ţintă la animale sunt clar legate
de acţiunea farmacologică principală şi secundară a bicalutamidei. Acestea includ involuţia ţesuturilor
dependente de androgeni; adenoame cu celule foliculare tiroidiane, hiperplazii şi neoplazii sau cancer
hepatic şi ale celulelor Leyidig, ale diferenţierii sexuale la urmaşii de sex masculin, afectarea reversibilă a
fertilităţii la masculi. Această inducţie enzimatică observată la animale nu s-a regăsit şi la subiecţii umani.
Niciuna dintre reacţiile adverse observate în studiile la animale nu se consideră a avea o relevanţă pentru
tratamentul pacienţilor cu neoplasm de prostată avansat.
Atrofia tubilor seminiferi este un efect de clasă al antiandrogenilor şi s-a observat la toate speciile studiate.
Într-un studiu cu durata de 12 luni privind toxicitatea după doze repetate efectuat la şobolani, s-a observat
reversibiliatea totală a atrofiei testiculare după 24 de săptămâni, deşi reversibilitatea funcţională a fost
evidenţiată în studiile asupra funcţiei de reproducere la 7 săptămâni după o perioadă de administrare de 11
săptămâni. La om trebuie luată în considerare o perioadă de subfertilitate sau infertilitate.
Studiile de genotoxicitate nu au evidenţiat niciun potenţial mutagen pentru bicalutamidă.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Povidonă K-25
Amidonglicolat de sodiu tip A
Stearat de magneziu
Film
Opadry OY-S-9622 format din:
Hipromeloză 5 cp (E 464)
Dioxid de titan (E 171)
Propilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE ÎN PIAŢĂ
NEOLA PHARMA S.R.L.
Strada Biharia, nr. 67-77
Clădirea Corp F, Etaj 2, Camerele 26, 27
Sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE ÎN PIAŢĂ
12156/2019/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNOIREA AUTORIZĂRII
Data ultimei reînnoiri a autorizației-Iunie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .