Prospect Xalatan 50 micrograme/ml picături oftalmice, soluţie
Producator: UPJOHN EESV
Clasa ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7107/2014/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Xalatan 50 micrograme/ml picături oftalmice, soluţie
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml picături oftalmice, soluţie, conţine latanoprost 50 micrograme.
O picătură conţine latanoprost aproximativ 1,5 micrograme
Excipienți cu efect cunoscut:
Clorură de benzalconiu 0,20 mg/ml
Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat (E339i) 7,70 mg/ml.
Fosfat disodic anhidru (E339ii) 1,55 mg/ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie
Soluţia este un lichid limpede, incolor.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Scăderea presiunii intraoculare (PIO) crescute la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis şi
hipertensiunii intraoculare la adulţi (inclusiv vârstnici).
Scăderea presiunii intraoculare crescute la copii şi adolescenţi cu PIO crescută şi glaucom pediatric.
4.2. Doze şi mod de administrare
Adulţi (inclusiv vârstnici)
Tratamentul recomandat este o picătură în ochiul(i) afectat(ţi), o dată pe zi. Efectul optim se obţine
când administrarea Xalatan se face seara.
Administrarea Xalatan nu trebuie făcută mai mult de o dată pe zi, deoarece s-a demonstrat că
administrarea mai frecventă diminuează efectul de reducere a PIO.
În cazul omiterii unei doze, tratamentul va continua prin administrarea dozei următoare, în ritm
normal.
Copii şi adolescenţi
Xalatan picături oftalmice, soluţie poate fi utilizat la copii şi adolescenţi, utilizând aceleaşi doze ca la
adulţi. Nu sunt date disponibile la copii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 de
săptămâni). Datele privind copiii cu vârstă mai mică de 1 an (4 pacienţi) sunt limitate (vezi pct. 5.1).
Mod de administrare
Ca şi în cazul altor picături oftalmice, pentru a reduce posibilitatea absorbţiei sistemice se recomandă
ca sacul lacrimal să fie presat la nivelul cantusului median (ocluzie punctiformă) timp de un minut.
Această manevră trebuie efectuată imediat după instilarea fiecărei picături.
Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de instilarea picăturilor oftalmice şi pot fi reinserate
după 15 minute.
Dacă se utilizează mai mult de un medicament oftalmic local, medicamentele trebuie administrate la
intervale de cel puţin cinci minute.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la latanoprost sau la oricare dintre excipienţii medicamentului, enumerați la pct. 6.1.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Prin creşterea cantităţii de pigment brun din iris Xalatan poate provoca modificarea treptată a culorii
ochilor. Înaintea iniţierii tratamentului, pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii modificării
permanente a culorii ochilor. Tratamentul unilateral poate produce heterocromie permanentă.
Modificarea culorii ochilor a fost observată cu precădere la pacienţii cu ochii de culoare mixtă, de
exemplu albaştri-căprui, gri-căprui, galbeni-căprui sau verzi-căprui. În studiile cu latanoprost, debutul
modificării apare de regulă în decursul primelor 8 luni de tratament, rareori în al doilea sau al treilea
an şi nu a fost observat după al patrulea an de tratament. Rata de progresie a pigmentării irisului scade
cu timpul şi rămâne stabilă timp de cinci ani. Nu a fost evaluat efectul hiperpigmentării pe un termen
mai mare de cinci ani. Într-un studiu de siguranţă, deschis, cu durata de 5 ani, în care s-a administrat
latanoprost, 33% dintre pacienţi au prezentat pigmentarea irisului (vezi pct. 4.8). De cele mai multe
ori, modificarea culorii irisului este minoră şi nu se observă clinic. Incidenţa acestui fenomen în rândul
pacienţilor cu iris de culoare mixtă a fost cuprinsă între 7% şi 85%, fiind cea mai crescută la pacienţii
cu ochi galbeni-căprui. La pacienţii cu ochi de culoare albastru omogen nu s-a înregistrat nicio
modificare, iar la cei cu ochi de culoare omogenă gri, verde sau căprui, fenomenul a fost rar.
Modificarea culorii se datorează creşterii conţinutului de melanină din melanocitele prezente în stroma
iridiană, şi nu creşterii numărului de melanocite. În ochii afectaţi, pigmentarea brună din jurul pupilei
se răspândeşte, de regulă, concentric către periferie, însă este posibil ca întreg irisul sau porţiuni ale
acestuia să devină mai căprui. După oprirea tratamentului nu s-au mai înregistrat creşteri ulterioare ale
cantităţii de pigment brun la nivelul irisului. Până în prezent, fenomenul colorării irisului nu s-a însoţit
de simptome sau modificări patologice în studiile clinice.
Tratamentul nu a afectat prezenţa nevilor sau efelidelor de la nivelul irisului. În studiile clinice nu s-a
constatat acumularea pigmentului în reţeaua trabeculară sau în altă regiune a camerei anterioare. Pe
baza experienţei clinice de 5 ani, creşterea pigmentării irisului nu s-a dovedit a avea urmări clinice
negative, astfel că tratamentul cu Xalatan poate fi continuat chiar şi în cazul apariţiei pigmentării
irisului. Cu toate acestea, pacienţii trebuie monitorizaţi în mod regulat, iar în cazul în care contextul
clinic o impune, tratamentul cu Xalatan poate fi întrerupt.
Experienţa tratamentului cu Xalatan în glaucomul cronic cu unghi închis, glaucomul cu unghi deschis
la pacienţii cu pseudofakie şi în glaucomul pigmentar este limitată. Nu există informaţii privind
tratamentul cu Xalatan în cazurile de glaucom inflamator sau neovascular, ori în afecţiunile oculare
inflamatorii. Xalatan are un efect foarte scăzut sau absent asupra pupilei, însă nu există informaţii
privind administrarea sa în atacurile acute de glaucom cu unghi închis. Prin urmare, se recomandă ca,
până la acumularea de noi date, Xalatan să fie utilizat cu prudenţă în aceste afecţiuni.
Datele din studiile clinice privind administrarea de Xalatan în perioada peri-operatorie a intervenţiilor
pentru cataractă sunt limitate. La aceşti pacienţi, Xalatan trebuie administrat cu prudenţă.
Xalatan trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu istoric de keratită herpetică şi trebuie evitată
administrarea la pacienţii cu keratită activă determinată de herpesul simplex sau la cei cu antecedente
de keratită herpetică recidivantă în special în asociere cu analogi de prostaglandine.
Edemul macular a fost raportat (vezi pct. 4.8) în special la pacienţii cu afakie, la cei cu pseudofakie şi
ruptura capsulei posterioare a cristalinului sau cu lentile ale camerei anterioare, precum şi la pacienţii
cu factori de risc pentru apariţia edemului macular chistoid (ca de exemplu, retinopatie diabetică şi
ocluzie de venă retiniană). Xalatan ar trebui folosit cu prudenţă la pacienţii cu afakie, la cei cu
pseudofakie cu capsulă posterioară ruptă sau lentile ale camerei anterioare sau la pacienţi cu factori de
risc cunoscuţi pentru edem macular cistoid.
La pacienţii predispuşi la irită/uveită, Xalatan poate fi utilizat cu prudenţă.
Există date limitate privitoare la pacienţii cu astm bronşic, dar unele cazuri de exacerbări ale astmului
bronşic şi/sau dispnee au fost raportate din datele obţinute după punerea pe piaţă. De aceea, pacienţii
astmatici trebuie trataţi cu prudenţă deoarece nu există suficientă experienţă (a se vedea şi pct. 4.8).
A fost observată şi decolorarea tegumentului periorbitar, în majoritatea cazurilor la pacienţi japonezi.
Experienţa acumulată până în prezent arată că decolorarea tegumentului periorbitar nu are caracter
permanent, în unele cazuri fenomenul fiind reversibil chiar în timpul tratamentului cu Xalatan.
Latanoprost poate modifica treptat genele şi părul fin ale ochiului tratat; aceste modificări includ
creşterea în lungime, grosime, pigmentare, numărul de gene sau păr şi perturbarea direcţiei de creştere
a genelor. Modificările genelor sunt reversibile după întreruperea tratamentului.
Conservant
Xalatan conţine clorură de benzalconiu, care este de obicei utilizată drept conservant în medicamentele
de uz oftalmic. Din datele limitate disponibile, nu există nicio diferenţă în profilul de evenimente
adverse la copii comparativ cu adulţii. Cu toate acestea, în general, ochii copiilor prezintă o reacţie
mai puternică faţă de un stimul dat decât ochiul adult. Iritaţia poate avea un efect asupra aderării la
tratament a copiilor. A fost raportat faptul că utilizarea clorurii de benzalconiu determină iritaţie
oculară, simptome de xeroftalmie şi poate afecta pelicula lacrimală şi suprafaţa corneană. Trebuie
utilizat cu precauţii la pacienţi cu xeroftalmie şi la pacienţi la care corneea poate fi compromisă.
Pacienţii trebuie monitorizaţi în caz de utilizare prelungită.
Lentile de contact
Lentilele de contact pot absorbi clorura de benzalconiu şi trebuie îndepărtate înaintea instilării Xalatan,
dar pot fi reinserate după 15 minute (vezi pct. 4.2).
Copii şi adolescenţi
Datele privind eficacitatea şi siguranţa la copii cu vârsta sub 1 an (4 pacienţi) sunt foarte limitate (vezi
pct. 5.1). Nu sunt disponibile date la copii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 de
săptămâni).
La copiii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 3 ani care prezintă, în principal, glaucom congenital primar (GCP),
tratamentul de primă intenţie rămâne cel chirurgical (de exemplu trabeculotomie/goniotomie).
Siguranţa tratamentului de lungă durată la copii nu a fost încă stabilită.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu sunt disponibile date definitive referitoare la interacţiunile medicamentoase.
Au fost raportate creşteri paradoxale ale PIO după administrarea oftalmică concomitentă a doi analogi
de prostaglandine. De aceea, nu este recomandată utilizarea a două sau mai multe prostaglandine,
analogi de prostaglandină sau derivaţi de prostaglandină.
Copii şi adolescenţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile, numai la adulţi.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa administrării acestui medicament în timpul sarcinii la om nu a fost precizată. Medicamentul
are potenţiale efecte farmacologice nocive asupra evoluţiei sarcinii, fătului şi nou-născutului. Prin
urmare, Xalatan nu trebuie administrat în timpul sarcinii.
Alăptare
Latanoprost şi metaboliţii săi pot fi excretaţi în laptele matern; prin urmare, Xalatan nu trebuie
administrat la femeile care alăptează, sau alăptarea trebuie întreruptă.
Fertilitatea
În studiile efectuate cu latanoprost la animale, nu au fost observate efecte asupra fertilităţii la masculi
sau femele (vezi pct. 5.3).
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Xalatan are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Ca şi în
cazul altor preparate oftalmice, instilaţiile cu picături oftalmice pot provoca tulburarea tranzitorie a
vederii. Pacienţii nu trebuie să conducă sau să folosească utilaje cât timp tulburarea nu a dispărut.
4.8. Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Majoritatea reacţiilor adverse sunt legate de sistemul ocular. Într-un studiu de siguranţă, deschis, cu
durata de 5 ani, în care s-a administrat latanoprost, 33% dintre pacienţi au prezentat pigmentarea
irisului (vezi pct. 4.4). Alte reacţii adverse oculare sunt, în general, tranzitorii şi apar la administrarea
dozei.
Lista reacţiilor adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate după frecvenţă în ordinea următoare: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1>
foarte rare (<1>
disponibile).
Aparate, Foarte frecvente Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare
sisteme şi ≥ 1/10 ≥ 1/100 şi frecvente ≥ 1/10000 şi < 1/10000
organe < 1/10 ≥ 1/1000 şi < 1/1000
< 1/100
Infecţii şi Keratită
infestări herpetică*§
Tulburări Cefalee*,
ale ameţeli*
sistemului
nervos
Tulburări Hiperpigmentarea Keratită Edem Irită*; edem Modificări
oculare irisului; punctiformă; palpebral; cornean*; periorbitale
hiperemie blefarită xeroftalmie; eroziune şi la nivelul
conjunctivală majoritar keratită*; corneană*; edem pleoapei
uşoară până la fără vedere periorbital; care
moderată; iritaţie simptome; înceţoşată*; trichiasis*; determină
oculară (arsură, durere edem distichiază; chistul adâncirea
prurit, înţepături oculară; macular, irisului*§; reacţii şanţului
sau senzaţie de fotofobie; inclusiv cutanate localizate palpebral*
corp străin conjunctivită* edem la nivelul
intraocular); macular pleoapelor;
modificări la cistoid*; închiderea culorii
nivelul genelor şi uveită* tegumentului
de tip lanugo palpebral;
(creşterea în pseudopemfigoidul
lungime, în conjunctivei
grosime, oculare*§
pigmentarea şi
creşterea
numărului de
gene)
Tulburări Angină Angină
cardiace pectorală; pectorală
palpitaţii* instabilă*
Tulburări
vasculare
Tulburări Astm Exacerbarea E
respiratorii, bronşic*; astmului bronşic
toracice şi dispnee*
mediastinale
Afecţiuni Erupţie Prurit
cutanate şi cutanată
ale ţesutului tranzitorie
subcutanat
Tulburări Mialgie*;
musculo- artralgie*
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Tulburări Durere
generale şi toracică*
la nivelul
locului de
administrare
*Reacţie adversă identificată după punerea pe piaţă
§Reacţie adversă a cărei frecvenţă a fost estimată utilizând „Regula lui 3”
Au fost raportate foarte rar cazuri de calcifiere corneană care a fost asociată cu utilizarea picăturilor
oftalmice cu conţinut de fosfaţi la unii pacienţi care prezentau leziuni corneene semnificative.
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Nu sunt disponibile informaţii
Copii şi adolescenţi
În cadrul a două studii clinice de scurtă durată ( 12 săptămâni), care au inclus 93 (25 şi 68) de copii şi
adolescenţi, profilul de siguranţă a fost similar cu cel observat la adulţi şi nu au fost identificate reacţii
adverse noi. Profilele de siguranţă pe termen scurt la diferite subgrupe de copii şi adolescenţi au fost,
de asemenea, similare (vezi pct. 5.1). Evenimentele adverse observate mai frecvent la copii şi
adolescenţi decât la adulţi sunt: nasofaringită şi febră.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9. Supradozaj
Simptome
Exceptând iritaţia oculară şi hiperemia conjunctivală, nu se cunosc alte reacţii adverse în cazul
supradozajului cu Xalatan.
Tratament
Următoarele informaţii pot fi utile în cazul ingerării accidentale de Xalatan: un flacon conţine 125
micrograme latanoprost. Peste 90% este metabolizat la primul pasaj hepatic. Perfuzia i.v. cu
3 micrograme/kg la voluntarii sănătoşi nu a provocat niciun simptom, însă o doză de 5,5 –
10 micrograme/kg au survenit greaţă, dureri abdominale, ameţeli, astenie, bufeuri de căldură şi
transpiraţii. La maimuţe, latanoprost a fost injectat intravenos în doze de până la 500 micrograme/kg,
fără a se înregistra efecte cardiovasculare majore.
Administrarea intravenoasă a latanoprostului la maimuţă s-a asociat cu o bronhoconstricţie pasageră.
Totuşi, aplicarea oculară locală de latanoprost în doze de şapte ori mai mari decât doza clinică de
Xalatan la pacienţii cu forme moderate de astm bronşic nu a provocat bronhoconstricţie.
În caz de supradozaj cu Xalatan, se va institui un tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: oftalmologice; antiglaucomatoase şi miotice, analogi de prostaglandine.
Cod ATC: S01E E01.
ubstanţa activă – latanoprost – este un analog al prostaglandinei F şi reprezintă un agonist selectiv al
2α
receptorului prostanoidic FP, care scade PIO prin creşterea ratei de eliminare a umorii apoase. La om,
această scădere a PIO debutează după aproximativ 3-4 ore de la administrare, iar efectul maxim este
atins după 8-12 ore. Scăderea presiunii se menţine timp de cel puţin 24 de ore.
Studiile efectuate la animale şi la om arată că principalul mecanism de acţiune este reprezentat de
creşterea eliminării pe cale uveosclerală, deşi la om s-a raportat şi o oarecare creştere a eliminării
umorii apoase pe calea trabeculară (prin scăderea rezistenţei).
Studiile pivot au demonstrat eficacitatea Xalatan administrat sub formă de monoterapie. În plus, au
fost efectuate studii clinice care au investigat utilizarea medicamentului în diverse asocieri şi care au
arătat că latanoprost este eficace în asociaţie cu un antagonist beta-adrenergic (timolol). De asemenea,
studiile pe termen scurt (1 sau 2 săptămâni) sugerează că latanoprostul are un efect de tip aditiv când
se administrează în asociaţie cu agonişti adrenergici (dipivalil epinefrină) şi inhibitori orali ai
anhidrazei carbonice (acetazolamidă) şi un efect cel puţin parţial aditiv atunci când este administrat
împreună cu parasimpatomimetice (pilocarpină).
Studiile clinice au arătat că latanoprost nu are un efect important asupra producerii umorii apoase.
Latanoprostul nu are efect asupra barierei sânge-umoare apoasă.
Latanoprostul în doze clinice în cadrul studiilor la maimuţă a avut un efect neglijabil sau deloc asupra
circulaţiei sanguine intraoculare. Totuşi, în timpul tratamentului topic poate surveni hiperemie
conjunctivală sau episclerală uşoară sau moderată.
Tratamentul cronic ocular la maimuţe care au suferit extracţia extracapsulară cristaliniană nu a afectat
vasele sanguine retiniene, fapt demonstrat cu ajutorul angiografiei cu fluoresceină.
Pe parcursul tratamentului de scurtă durată, latanoprostul nu a provocat scurgeri de fluoresceină în
segmentul posterior al ochiului pseudofak la om.
S-a demonstrat că în doze clinice, latanoprostul nu are efecte farmacologice semnificative la nivelul
sistemului cardiovascular şi respirator.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea latanoprost la copii şi adolescenţi cu vârsta ≤18 ani a fost demonstrată într-un studiu clinic
dublu-orb cu durata de 12 săptămâni, care a comparat latanoprost cu timolol la 107 pacienţi
diagnosticaţi cu hipertensiune oculară si glaucom . Vârsta gestaţională a nou-născuţilor a trebuit să fie
de cel puţin 36 de săptămâni. Pacienţilor li s-a administrat fie latanoprost 50 µg/ml o dată pe zi, fie
timolol 0,5% (sau opţional 0,25% la subiecţii cu vârsta mai mică de 3 ani) de 2 ori pe zi. Principalul
criteriu final de evaluare a eficacităţii a fost scăderea medie a PIO de la nivelul iniţial în Săptămâna 12
a studiului. Scăderea medie a PIO în grupurile de tratament cu latanoprost şi timolol a fost similară. La
toate grupele de vârstă studiate (de la 0 la < 3 ani, de la 3 la < 12 ani şi de 12 la 18 ani) scăderea medie
a PIO la Săptămâna 12 în grupul de tratament cu latanoprost a fost similară cu cea observată în grupul
de tratament cu timolol. Cu toate acestea, datele privind eficacitatea pentru latanoprost la grupa de
vârstă 0 la < 3 ani s-au bazat numai pe 13 pacienţi şi nu a fost demonstrată o eficacitate relevantă
pentru cei 4 pacienţi reprezentând grupa de vârstă de la 0 la < 1 an în studiul clinic la copii. Nu sunt
disponibile date la copii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 de săptămâni).
Scăderile PIO la subiecţii din subgrupul cu GCP au fost similare la grupurile de tratament cu
latanoprost şi timolol. La subgrupul non-GCP (de exemplu glaucom cu unghi deschis juvenil, glaucom
afakic) au fost obţinute rezultate similare cu cele observate la grupul cu GCP.
Efectul asupra PIO a fost observat după prima săptămână de tratament (vezi tabelul) şi s-a menţinut pe
parcursul perioadei de 12 săptămâni a studiului clinic, la fel ca la adulţi.
Tabel: scăderea PIO (mm Hg) în săptămâna 12 în funcţie de grupul cu tratament activ şi
diagnosticul iniţial
Latanoprost Timolol
N=53 N=54
Valoarea medie iniţială (ES) 27,3 (0,75) 27,8 (0,84)
Săptămâna 12 Modificare faţă de -7,18 (0,81) -5,72 (0,81)
valoarea medie iniţială †(ES)
valoarea- p faţă de timolol 0,2056
GCP Non-GCP GCP Non-GCP
N=28 N=25 N=26 N=28
Valoarea medie iniţială (ES) 26,5 (0,72) 28,2 (1,37) 26,3 (0,95) 29,1 (1,33)
Săptămâna 12 Modificare faţă de -5,90 (0,98) -8,66 (1,25) -5,34 (1,02) -6,02(1,18)
valoarea medie iniţială †(ES)
valoarea- p vs. timolol 0,6957 0,1317
ES: eroare standard.
†Estimarea ajustată pe baza unei analize a modelului de covarianţă (ANCOVA).
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Latanoprostul (GM = 432,58) este un pro-medicament sub formă de ester izopropilic care este inactiv
ca atare, dar devine biologic activ după hidroliza sa cu formarea consecutivă de acid de latanoprost.
Pro-medicamentul inactiv se absoarbe rapid prin cornee, întreaga cantitate de medicament care
pătrunde în umoarea apoasă fiind hidrolizată în timpul trecerii prin cornee.
Distribuţie
Studiile efectuate la om arată că atingerea concentraţiei maxime în umoarea apoasă are loc la
aproximativ 2 ore după administrarea locală. Consecutiv administrării topice la maimuţă, latanoprostul
se distribuie în cea mai mare parte în segmentul anterior, la nivelul conjunctivelor şi pleoapelor, în
segmentul posterior ajungând numai cantităţi infime de medicament.
Metabolizare şi eliminare
Metabolizarea acidului de latanoprost la nivelul ochiului este practic inexistentă, aceasta având loc în
cea mai mare parte în ficat. La om, timpul de înjumătăţire plasmatic este de 17 minute. În studiile
efectuate la animale s-a arătat că principalii metaboliţi ai acidului de latanoprost, 1,2-dinor şi 1,2,3,4-
tetranor, au activitate biologică foarte slabă sau absentă şi se excretă în cea mai mare parte prin urină.
Copii şi adolescenţi
Un studiu deschis de farmacocinetică a concentraţiilor plasmatice de acid al latanoprostului a inclus 22
de adulţi şi 25 de copii şi adolescenţi (cu vârste cuprinse între 0 şi <18 ani) cu hipertensiune
intraoculară şi glaucom. La toate grupele de vârstă s-a administrat tratament cu latanoprost 50 µg/ml, o
picătură zilnic, în fiecare ochi, timp de minim 2 săptămâni. Expunerea sistemică la acidul
latanoprostului a fost de aproximativ 2 ori mai mare la grupa de vârstă 3 până la < 12 ani şi de 6 ori
mai mare la copii cu vârsta < 3 ani, faţă de adulţi, dar s-a menţinut o marjă de siguranţă largă pentru
reacţiile adverse sistemice (vezi pct. 4.9). Valoarea mediană a timpului până la atingerea concentraţiei
plasmatice maxime a fost de 5 minute după administrarea dozei la toate grupele de vârstă. Valoarea
mediană a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost scurt (< 20 de minute), similar la
copii şi adolescenţi şi la adulţi şi, la starea de echilibru, nu a determinat acumularea de acid al
latanoprostului în circulaţia sistemică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea oculară şi sistemică a latanoprostului a fost testată pe mai multe specii de animale. În
general, latanoprostul este bine tolerat, având o marjă mare de siguranţă: toxicitatea sistemică apare la
doze de cel puţin 1000 ori mai mari decât doza oculară clinică. Dozele mari de latanoprost – de
aproximativ 100 de ori mai mari decât doza clinică/kg corp – administrate intravenos la maimuţa
neanesteziată au crescut frecvenţa respiratorie, fenomen ce reprezintă probabil expresia
bronhoconstricţiei de scurtă durată. Studiile la animale au arătat că latanoprostul nu are proprietăţi
sensibilizante.
La nivel ocular, efectele toxice au fost absente după doze de până la 100 micrograme/ochi şi zi
administrate la iepure sau maimuţă (doza clinică este de aproximativ 1,5 micrograme/ochi şi zi). La
maimuţă, latanoprostul a produs hiperpigmentarea irisului.
Se pare că hiperpigmentarea este consecinţa stimulării sintezei de melanină în melanocitele irisului,
modificările proliferative fiind absente. Modificarea culorii irisului poate fi permanentă.
În studiile de toxicitate oculară cronică, administrarea de latanoprost în doză de 6 micrograme/ochi şi
zi a determinat creşterea fantei palpebrale. Acest efect este reversibil şi survine la doze superioare
celor clinice. Efectul nu a fost observat şi la om.
Potenţialul mutagen al latanoprostului a fost investigat în testele revers-mutaţiei la bacterii, mutaţiei
cromozomiale în celulele limfomului de şoarece şi testul micronucleilor la şoarece: rezultatele fiind
negative. Aberaţii cromozomiale au existat in vitro pe limfocitele umane, iar efecte similare au fost
observate şi după tratarea cu prostaglandină F , o prostaglandină naturală, indicând faptul că este
2
vorba de un efect de clasă.
Alte studii de mutagenitate, ce au folosit sinteza ADN neprogramată in vitro/in vivo la şobolan, au
avut rezultate negative, ceea ce arată că latanoprostul nu are potenţial mutagen. Studiile de
carcinogenitate la şoarece şi şobolan au fost negative.
Studiile efectuate la animale au arătat că latanoprostul nu are efect asupra fertilităţii la masculi sau
femele. În studiul de toxicitate embrionară efectuat la şobolan, nu a fost observată embriotoxicitate la
administrarea intravenoasă (5, 50 şi 250 micrograme/kg şi zi) de latanoprost. Totuşi, latanoprostul a
indus efecte embrioletale la iepure la doza de 5 micrograme/kg şi zi şi peste.
Doza de 5 micrograme/kg şi zi (de aproximativ 100 de ori mai mare decât doza clinică) a provocat
fenomene semnificative de toxicitate embriofetală, caracterizate prin creşterea incidenţei resorbţiei şi
avortului tardiv, precum şi prin greutate scăzută a fătului.
Nu s-a observat potenţial teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Clorură de benzalconiu
Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat (E339i)
Fosfat disodic anhidru (E339ii)
Apă pentru preparate injectabile
6.2. Incompatibilităţi
Studiile in vitro au arătat că amestecarea Xalatan cu picături oculare ce conţin tiomersal este urmată de
precipitare. Dacă se utilizează astfel de medicamente, picăturile oftalmice trebuie administrate la
interval de cel puţin 5 minute.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani – după ambalarea pentru comercializare
4 săptămâni – după prima deschidere a flaconului
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25oC.
După prima deschidere: a se utiliza în 4 săptămâni (vezi pct. 6.3).
A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon picurător din polietilenă conţinând 2,5 ml picături oftalmice, soluţie, prevăzut cu
capac cu filet şi capac suplimentar de protecţie din polietilenă.
Cutie cu 3 flacoane picurătoare din polietilenă conţinând fiecare 2,5 ml picături oftalmice, soluţie,
prevăzute cu capac cu filet şi capac suplimentar de protecţie din polietilenă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
UPJOHN EESV
Rivium Westlaan 142, 2909 LD Capelle aan den IJssel, Olanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7107/2014/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei: Noiembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie, 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.