Prospect TENAXUM 1 mg comprimate
Producator:
Clasa ATC: antihipertensive, antiadrenergice cu acţiune centrală, agonişti ai
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12296/2019/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TENAXUM 1 mg comprimate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Dihidrogenofosfat de rilmenidină
Un comprimat conţine dihidrogenofosfat de rilmenidină 1,544 mg corespunzător la rilmedinină 1 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 47 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate albe, biconvexe, inscripţionate cu “H” pe ambele feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza recomandată este de 1 comprimat TENAXUM (1 mg rilmenidină) pe zi, dimineaţa.
Dacă tensiunea arterială nu este controlată adecvat după o lună de tratament, doza poate fi crescută la
2 comprimate TENAXUM (2 mg rilmenidină) pe zi, în 2 prize (dimineaţa şi seara), în timpul mesei.
În caz de insuficienţă renală, când clearance-ul creatininei este mai mare de 15 ml/min, nu este
necesară modificarea dozei.
Ca un rezultat al bunei acceptabilităţi clinice şi biologice, TENAXUM poate fi administrat atât la
pacienţi vârstnici, cât şi la pacienţi diabetici hipertensivi.
Se recomandă administrarea TENAXUM timp îndelungat.
Deşi nu a fost raportat fenomen de rebound (de reapariţie a simptomelor de hipertensiune arterială), la
pacienţii la care tratamentul trebuie întrerupt, doza va fi scazută progresiv.
În absenţa datelor clinice, nu se recomandă administrarea TENAXUM la copii.
4.3 Contraindicații
Acest medicament nu trebuie utilizat niciodată în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1;
- depresie severă;
- insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 15 ml/min);
- în combinaţie cu sultopridă (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Nu este recomandată întreruperea bruscă a tratamentului iar doza trebuie scăzută progresiv.
La pacienţii cu infarct miocardic sau accident vascular cerebral recent, precum toate medicamentele
antihipertensive, administrarea TENAXUM necesită monitorizare medicală periodică.
Din cauza riscului rilmenidinei de a reduce frecvența cardiacă și de a declanșa bradicardia, inițierea
tratamentului trebuie evaluată cu atenție la pacienții cu bradicardie existentă sau cu factori de risc
pentru apariția bradicardiei (de exemplu, la pacienții vârstnici, pacienții cu sindromul sinusului bolnav,
bloc AV, insuficiență cardiacă pre-existentă, sau care prezintă orice afecțiune în care frecvența
cardiacă este menținută de un tonus simpatic excesiv). Monitorizarea frecvenței cardiace, în special în
primele 4 săptămâni de tratament, este justificată la acești pacienți.
În timpul tratamentului nu se recomandă consumul de băuturi alcoolice (vezi pct. 4.5).
Asocierea dintre rilmenidină și beta-blocante utilizate în insuficiența cardiacă (bisoprolol, carvedilol,
metoprolol) nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
Asocierea dintre rilmenidină și inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO) nu este recomandată (vezi
pct. 4.5).
Din cauza posibilității apariției hipotensiunii arteriale ortostatice, pacienții vârstnici trebuie avertizați
asupra riscului crescut de căderi.
Din cauza prezenţei lactozei, pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de lactază Lapp nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Asocieri contraindicate (vezi pct. 4.3)
- Sultopridă
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor.
Asocieri nerecomandate (vezi pct. 4.4)
- Alcool
Alcoolul creşte efectul sedativ al acestor substanţe. Afectarea atenţiei poate face ca conducerea
vehiculelor şi folosirea utilajelor să devină periculoase. Băuturile alcoolice şi medicamentele care
conţin alcool trebuie evitate.
- Beta-blocante utilizate în insuficienţa cardiacă (bisoprolol, carvedilol, metoprolol)
Reducerea centrală a tonusului simpatic şi efectul vasodilatator al agenţilor antihipertensivi cu acţiune
centrală pot fi dăunătoare pacienţilor cu insuficienţă cardiacă şi care se află sub tratament cu beta-
blocante şi vasodilatatoare.
- Inhibitori de monoaminooxidază (IMAO)
Acțiunea antihipertensivă a rilmenidinei poate fi parțial antagonizată.
Asocieri care necesită precauţie în utilizare
- Baclofen
Creşte efectul antihipertensiv. Valorile tensiunii arteriale trebuie monitorizate şi dozajul agentului
antihipertensiv trebuie ajustat dacă este necesar.
- Beta-blocante
Creştere marcată a valorilor tensiunii arteriale în cazul întreruperii bruşte a tratamentului cu un agent
antihipertensiv central.
Se va evita întreruperea bruscă a tratamentului cu un agent antihipertensiv central. Monitorizarea
clinică este necesară.
- Medicamente care induc torsada vârfurilor ( cu excepţia sultopridei)
- antiaritmice clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă);
- antiaritmice clasa III ( amiodaronă, dofetilidă, ibutilidă, sotalol);
- anumite neuroleptice: fenotiazine (clorpromazină, levopromazină, tioridazină), benzamide
(amisulpridă, sulpiridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol), alte neuroleptice (pimozidă);
- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină,
moxifloxacină, pentamidină, spiramicină i.v., vincamină i.v.
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor.
Monitorizare clinică şi electrocardiografică.
- Antidepresive triciclice
Activitatea antihipertensivă a rilmenidinei poate fi parțial antagonizată.
-Alte antihipertensive
Potențarea efectului antihipertensiv. Risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică.
Asocieri care trebuie luate în considerare
- Alfa-blocante
Potenţarea efectului antihipertensiv. Risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică.
- Amifostină
Efect antihipertensiv crescut.
- Corticosteroizi, tetracosactidă (cale sistemică) (cu excepţia hidrocortizonului utilizat ca terapie
de substituţie în boala Addison)
Efect antihipertensiv redus (retenţie hidro-salină prin corticosteroizi).
- Neuroleptice, antidepresive imipraminice
Efect antihipertensiv crescut şi risc de hipotensiune arterială ortostatică (efect cumulativ).
- Alte deprimante ale SNC: derivaţi de morfină (analgezice, agenţi antitusivi şi tratamente de
substituţie), benzodiazepine, anxiolitice – altele decât benzodiazepinele, hipnotice, neuroleptice,
antihistaminice H1 sedative, antidepresive sedative (amitriptilină, doxepină, mianserină,
mirtazapină, trimipramină), alţi agenţi antihipertensivi cu acţiune centrală, baclofen,
talidomidă, pizotifen, indoramină.
Depresie centrală crescută. Afectarea atenţiei poate face ca conducerea vehiculelor şi folosirea
utilajelor să devină periculoase.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea rilmenidinei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin
de 300 de rezultate obţinute din sarcini). Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe
sau indirecte în ceea ce privește toxicitatea asupra funcției de reproducere. Ca măsură de precauţie,
este de preferat să se evite utilizarea TENAXUM în timpul sarcinii.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă rilmenidina/metaboliţii acesteia se excretă în laptele matern. Datele
farmacodinamice/toxicologice la animale au evidenţiat excreţia rilmenidinei/metaboliţilor acesteia în
lapte (vezi pct. 5.3). Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari. TENAXUM nu trebuie
utilizat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Studiile privind reproducerea la şobolan nu au evidenţiat efecte ale rilmenidinei asupra fertilităţii (vezi
pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, având în vedere că somnolența este o reacție adversă frecventă, pacienții trebuie
atenționați asupra capacității lor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de siguranță
La doza de 1 mg administrată ca doză unică zilnică în cursul studiilor controlate, incidenţa reacţiilor
adverse a fost comparabilă cu cea observată în cazul folosirii placebo.
La o doză de TENAXUM de 2 mg pe zi, studiile controlate comparative versus clonidină (0,15 –
0,30 mg/zi) sau alfa-metildopa (500 – 1000 mg/zi) au demonstrat că incidenţa reacţiilor adverse a fost
semnificativ mai scăzută cu TENAXUM decât cea observată cu clonidină sau alfa-metildopa.
Lista tabelară a reacțiilor adverse
Următoarele reacţii adverse au fost raportate și clasificate după frecvenţă astfel: foarte frecvente
(≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1>
<1>
disponibile).
Clasificare MedDRA pe Frecvență Reacție adversă
aparate, sisteme și organe
Tulburări psihice Frecvente Anxietate
Depresie
Insomnie
Tulburări ale sistemului Frecvente Somnolență
nervos Cefalee
Amețeli
Tulburări cardiace Frecvente Palpitații
Cu frecvență necunoscută Bradicardie
Tulburări vasculare Frecvente Senzație de rece în extremități
Mai puțin frecvente Bufeuri
Hipotensiune arterială
ortostatică
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dureri în partea superioară a
abdomenului
Xerostomie
Diaree
Constipație
Mai puțin frecvente Greață
Afecțiuni cutanate și ale Frecvente Prurit
țesutului subcutanat Erupții cutanate
Tulburări musculo-scheletice Frecvente Spasme musculare
și ale țesutului conjunctiv
Tulburări ale aparatului Frecvente Disfunții sexuale
genital și sânului
Tulburări generale și la Frecvente Astenie
nivelului locului de Oboseală
administrare Edem
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Simptome
Sunt disponibile date foarte limitate privind ingestia masivă. În aceste cazuri, simptomele cele mai
probabile vor fi hipotensiune arterială marcată şi modificări ale stării de conştienţă.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic. Suplimentar lavajului gastric, tratamentul recomandat în cazul
hipotensiunii arteriale marcate poate implica utilizarea medicamentelor simpatomimetice. Rilmenidina
este slab dializabilă.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antihipertensive, antiadrenergice cu acţiune centrală, agonişti ai
receptorilor imidazolinici Codul ATC: C02AC06
TENAXUM, o oxazolină cu proprietăţi antihipertensive, acţionează atât asupra structurilor medulare,
cât şi asupra structurilor periferice vasomotorii. TENAXUM prezintă selectivitate mai mare pentru
receptorii “imidazolinici” decât pentru receptorii alfa-2-adrenergici cerebrali, deosebindu-se de alfa-2-
agoniştii de referinţă.
TENAXUM exercită un efect antihipertensiv dependent de doză la şobolanii cu hipertensiune
congenitală. Aceste efecte nu sunt asociate cu efectele neurofarmacologice centrale care se observă de
obicei la alfa-2-agonişti, cu excepţia dozelor mai mari decât doza antihipertensivă la animale. Mai
mult, efectul sedativ pare să fie mult mai puţin marcat.
Această disociere între activitatea antihipertensivă şi efectele neurofarmacologice a fost confirmată la
om.
TENAXUM are efect antihipertensiv dependent de doză, influenţând tensiunea arterială sistolică şi
diastolică, în ortostatism şi clinostatism. La doze terapeutice (1 mg rilmenidină pe zi în priză unică sau
2 mg rilmenidină pe zi în două prize), studiile dublu-orb comparativ cu placebo şi cu produse de
referinţă au demonstrat eficacitatea antihipertensivă a TENAXUM în caz de hipertensiune arterială
sistemică uşoară şi moderată. Această eficacitate se menţine 24 de ore, inclusiv în timpul efortului
fizic. Aceste rezultate au fost confirmate în studii pe termen lung, fără instalarea toleranţei.
La doza de 1 mg pe zi, studiile dublu-orb controlate cu placebo au arătat ca TENAXUM nu afectează
testele de atenţie. Incidenţa reacţiilor adverse (somnolenţă, uscăciunea gurii, constipaţie) nu a fost
diferită de cea observată cu placebo.
La doza de 2 mg pe zi, studiile dublu-orb versus un alfa-2-agonist de referinţă, administrat la o doză
echivalentă hipotensoare, au demonstrat că incidenţa reacţiilor adverse şi severitatea acestor reacţii
adverse au fost semnificativ mai reduse cu TENAXUM.
La dozele terapeutice, TENAXUM nu afectează funcţia cardiacă, nu determină retenţie hidrosalină şi
nu afectează echilibrul metabolic.
TENAXUM scade rezistenţa vasculară periferică fără variaţii ale debitului cardiac. Contractilitatea
cardiacă şi indicii electrofiziologici cardiaci nu sunt modificaţi.
TENAXUM nu produce hipotensiune arterială ortostatică, inclusiv la vârstnici.
TENAXUM nu determină variaţii ale fluxului sanguin renal, ale filtrării glomerulare sau ale fracţiei de
filtrare şi nu afectează funcţia renală.
TENAXUM nu afectează metabolismul glucozei, inclusiv la pacienţii diabetici insulino-dependenţi
sau nu şi nu modifică parametrii metabolismului lipidic.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia este rapidă, concentraţia plasmatică maximă (3,5 ng/ml) este atinsă după 1,5-2 ore de la
administrarea unei singure doze de 1 mg rilmenidină. Biodisponibilitatea după administrare orală este
de 100%, neexistând metabolizare la primul pasaj hepatic. Variaţiile individuale sunt mici şi ingestia
concomitentă de alimente nu afectează biodisponibilitatea. La doza terapeutică recomandată, gradul
absorbţiei nu variază cu doza.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este mai mică de 10%; volumul aparent de distribuţie este de 5 l/kg.
Metabolizare
TENAXUM este metabolizat în proporţie mică. Cantităţi foarte mici de metaboliţi inactivi se găsesc în
urină, ca rezultat al hidrolizării sau oxidării inelului oxazolinic. Aceşti metaboliţi sunt lipsiţi de
activitate alfa-2 agonistă.
Eliminare
TENAXUM este eliminat la nivel renal. 65% din doza administrată se excretă nemodificată în urină.
Clearance-ul renal reprezintă 2/3 din clearance-ul total.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 8 ore şi nu este afectat de administrarea repetată. La
pacienţii hipertensivi care primesc o doză de 1 mg rilmenidină pe zi, durata de acţiune este mai lungă,
activitatea antihipertensivă semnificativă fiind menţinută 24 de ore de la ultima administrare.
După administrare repetată, concentraţia plasmatică constantă este atinsă în a treia zi; stabilizarea
concentraţiei plasmatice a fost demonstrată într-un studiu de 10 zile.
La pacienţii hipertensivi trataţi 2 ani cu TENAXUM, concentraţiile plasmatice au rămas stabile.
Studiile farmacocinetice efectuate la pacienţii cu vârsta peste 70 ani au arătat că timpul de înjumătăţire
plasmatică este de 12 ore.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, timpul de înjumătăţire plasmatică este de 11 ore.
La pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece eliminarea produsului este în primul rând renală, s-a
observat o uşoară încetinire a eliminării, care se corelează cu clearance-ul creatininei. La pacienţii cu
insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 15 ml/min) timpul de înjumătăţire plasmatică este
de aproximativ 35 ore.
5.3 Date preclinice de siguranță
Doza maximă neletală administrată la rozătoare a fost de 4000-5500 de ori mai mare decât doza
terapeutică la om. Simptomele supradozării cu TENAXUM au fost reprezentate de semne majore ale
afectării sistemului nervos central (convulsii), care au fost dependente de doză şi au apărut cu o
frecvenţă semnificativă la doze letale sau foarte apropiate de cele letale.
Studiile de toxicitate cu doze repetate la câine, maimuţă şi rozătoare nu au demonstrat clar o afectare a
funcţiei organelor de excreţie sau afectarea unui organ la doze mai mari de 1 mg rilmenidină/kg/zi sau
de 30 ori mai mari decât doza terapeutică la om.
TENAXUM nu prezintă risc teratogen sau embriotoxic la doze echivalente cu 250 doze terapeutice
orale la om.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Amidon glicolat de sodiu,
Celuloză microcristalină,
Lactoză monohidrat,
Parafină 54/56,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Stearat de magneziu,
Talc,
Ceară albă de albine.
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 15 comprimate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor <și alte instrucțiuni de manipulare>
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Les Laboratoires Servier
50 rue Carnot, 92284 Suresnes cedex
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
12296/2019/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Decembrie 2006
Data reînnoirii autorizației – August 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .