Prospect Tamsulosin Liconsa 0,4 mg capsule cu eliberare modificată
Producator:
Clasa ATC: antagoniști ai receptorilor alfa1- adrenergici, codul ATC: G04CA02.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15672/2024/01-20 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tamsulosin Liconsa 0,4 mg capsule cu eliberare modificată
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conține 0,4 mg de clorhidrat de tamsulosin.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule cu eliberare modificată
Capsule cu eliberare modificată, cu dimensiunea de 15,6 – 16,2 mm, opace, cu corp de culoare portocalie
şi capac de culoare verde
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul simptomelor tractului urinar inferior asociate hiperplaziei benigne de prostată (HBP).
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
O capsulă zilnic, trebuie să fie luată după micul dejun sau prima masă a zilei.
Nu este necesară ajustarea dozei în insuficiența renală. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu
insuficiență hepatică ușoară până la moderată (vezi și pct. 4.3 Contraindicații).
Copii și adolescenți
Nu există nici o indicație relevantă pentru utilizarea Tamsulosin Liconsa la copii.
Siguranţa şi eficacitatea tamsulosinului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă
stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la punctul 5.1.
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
Capsulele trebuie înghițite întregi și nu trebuie mestecate sau zdrobite, deoarece acest lucru poate
influenţa modul și eliberarea prelungită a substanţei active.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă, inclusiv la angioedem indus sau la oricare dintre excipienții.
Antecedente de hipotensiune arterială ortostatică. Insuficiență hepatică severă.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Ca şi ȋn cazul altor antagoniști ai receptorilor α1-adrenergici, ȋn cazuri individuale, ȋn timpul
tratamentului cu tamsulosin 0,4 mg, poate să apară o scădere a tensiunii arteriale, care, ȋn cazuri rare,
poate determina sincopă. La apariția primelor simptome ale hipotensiunii arteriale ortostatice (amețeli,
slăbiciune), pacientul se va aşeza sau se va culca, până la dispariţia simptomelor.
Înaintea iniţierii tratamentului cu tamsulosin 0,4 mg, pacientul va fi examinat, pentru a exclude prezenţa
altor afecţiuni care pot determina efecte similare hiperplaziei benigne de prostată. Se va efectua
examinarea prostatei prin tuşeu rectal şi, la nevoie, determinarea PSA (Antigenul Specific Prostatic),
care se va face atât la ȋnceputul tratamentului cât şi mai apoi, la intervale regulate.
Tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance creatinină < 10 ml/minut) trebuie
abordat cu precauţie, deoarece aceşti pacienţi nu au fost studiaţi.
S-a observat apariția „Sindromului Intraoperator de Iris Flasc” (SIIF, o variantă a sindromului cu pupilă
mică) ȋn timpul intervenției chirurgicale de cataractă și glaucom, la unii pacienți care sunt sau au fost
trataţi anterior cu clorhidrat de tamsulosin sau care au utilizat clorhidrat de tamsulosin anterior de
momentul operator. SIIF poate creşte riscul de complicaţii la nivelul ochiului ȋn timpul intervenției
chirurgicale și după intervenția chirurgicală.
Înaintea intervenției chirurgicale de cataractă sau glaucom, se consideră a fi posibil utilă ȋntreruperea
pentru 1-2 săptămâni a tratamentului cu tamsulosin, dar beneficiul ȋntreruperii tratamentului ȋnainte de
intervenția chirurgicală nu a fost ȋncă stabilită. Apariția SIIF a fost, de asemenea, raportată la pacienţii
care au ȋntrerupt tratamentul cu tamsulosin cu mai mult timp ȋnainte de intervenția chirurgicală de
cataractă.
Nu se recomandă iniţierea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin la pacienţii care au fost programați
pentru intervenție chirurgicală pentru cataractă sau glaucom. În timpul evaluării preoperatorii, medicii
chirurgi, care vor efectua intervenția chirurgicală pentru cataractă sau glaucom şi echipa oftalmologică
trebuie să ia ȋn considerare dacă pacienții programați pentru intervenție chirurgicală pentru cataractă sau
glaucom sunt sau au fost tratați cu tamsulosin, ȋn vederea asigurării unor măsuri imediate la apariţia SIIF
ȋn timpul intervenției chirurgicale.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat ȋn asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienții cu fenotip CYP2D6 de metabolizatori lenți.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie administrat cu prudenţă ȋn asociere cu inhibitori puternici şi moderaţi
ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Studiile de interacţiune medicamentoasă au fost efectuate numai la adulți.
La administrarea de clorhidrat de tamsulosin concomitent cu atenolol, enalapril sau teofilină nu s-au
observat interacţiuni medicamentoase. Administrarea concomitentă cu cimetidina determină o creştere
a concentrațiilor plasmatice ale tamsulosinului, ȋn timp ce administrarea concomitentă cu furosemid o
scădere. Cu toate acestea, dacă aceste concentrații rămân ȋn limite normale, doza nu trebuie modificată.
In vitro, nici diazepamul, nici propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul,
glibenclamida, simvastatina şi warfarina nu au determinat modificări ale fracţiunii libere a
tamsulosinului ȋn plasma umană. Nici tamsulosinul nu determină modificarea fracţiunii libere a
diazepamului, propranololului, triclormetiazidei şi clormadinonei.
Totuşi, diclofenacul şi warfarina, pot creşte rata eliminării tamsulosinului.
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce
la creşterea expunerii sistemice la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol
(un cunoscut inhibitor puternic al CYP3A4) a determinat o creşterea a ASC şi Cmax pentru clorhidrat
de tamsulosin de 2,8, respectiv de 2,2 ori.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat ȋn asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienți cu fenotip CYP2D6 de metabolizatori lenți.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie administrat cu prudenţă ȋn asociere cu inhibitori puternici şi moderaţi
ai CYP3A4.
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu paroxetina, un inhibitor puternic al
CYP2D6, a determinat o creşterea a ASC şi Cmax pentru tamsulosin cu 1,3 respectiv de 1,6 ori, dar
aceste creșteri nu sunt considerate relevante din punct de vedere clinic.
Administrarea concomitentă a altor antagoniști ai receptorilor α1-adrenergici poate conduce la apariția
efectelor hipotensive.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Tamsulosin nu este indicat pentru utilizare la femei.
În cadrul studiilor clinice pe termen scurt și lung cu tamsulosin au fost observate tulburările de ejaculare
la bărbați. În experiența de după punere pe piață, au fost raportate tulburările de ejaculare, ejaculare
retrogradă și eșec al ejaculării.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele tamsulosin asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Totuşi pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitatea apariţiei ameţelilor.
4.8 Reacții adverse
Clasificare pe aparate și Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă
sisteme (≥1/100 şi frecvente (≥l/10000 şi (<1>
<1>
datele disponibile) Tulburări ale sistemului Amețeli Cefalee Sincopă nervos (1,3%) Tulburări cardiace Tahicardie, Palpitații Tulburări oculare Vedere încețoșată*, Tulburări ale vederii* Tulburări vasculare Hipotensiune arterială ortostatică Tulburări respiratorii, Rinită Epistaxis* toracice şi mediastinale Tulburări gastro- Constipație, Xerostomie* intestinale Diaree, Greață, Vărsături Afecţiuni cutanate și ale Erupție cutanată Angioedem Sindrom Eritem polimorf*, țesutului subcutanat tranzitorie, Prurit, Stevens- Dermatită Urticarie Johnson exfoliativă* Tulburări ale sistemului Tulburări de Priapism reproducător şi ale ejaculare, țesutului mamar inclusiv ejaculare retrogradă sau incapacitatea de ejaculare Tulburări generale şi la Astenie locul de administrare * Experiența după punerea pe piață. În cursul intervenției chirurgicale de cataractă sau glaucom, s-a observat un sindrom caracterizat printr- o pupilă mică, cunoscut sub denumirea de Sindrom Intraoperator de Iris Flasc (SIIF), care a fost asociat cu tratamentul cu tamsulosin, în timpul activităţii de supraveghere după punerea pe piaţă (vezi pct. 4.4). Experienţa de după punerea pe piaţă: În plus față de reacțiile adverse enumerate mai sus, fibrilație atrială, aritmie, tahicardie și dispnee au fost raportate în asociere cu utilizarea tamsulosin. Deoarece aceste evenimente raportate spontan provin din experienţa de după punerea pe piaţă la nivel mondial, frecvenţa acestora şi rolul tamsulosinului în cauzalitatea lor nu pot fi determinate in mod credibil. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: [email protected] Website: www.anm.ro Simptome Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate conduce la efecte severe cu potenţial hipotensiv. Efectele hipotensive severe au fost observate la niveluri diferite de supradozare. Tratament În cazul hipotensiunii acute apărute în urma supradozării, trebuie asigurată susținerea funcțiilor cardiovasculare. Restabilirea tensiunii arteriale și readucerea la normal a frecvenței cardiace se pot realiza prin așezarea pacientului în clinostatism. Dacă acest lucru nu ajută, atunci se pot administra medicamente care să mărească volumul sanguin și, dacă este necesar, vasopresoare. Este necesară monitorizarea funcției renale și aplicarea măsurilor generale de susținere. Este puțin probabil ca dializa să fie utilă, deoarece tamsulosinul este puternic legat de proteinele plasmatice. În vederea împiedicării absorbției trebuie luate măsuri cum ar fi emeza. În cazul în care sunt ingerate cantități mari, se poate face lavaj gastric și se poate administra cărbune activat și laxativ osmotic, cum este sulfat de sodiu. Grupa farmacoterapeutică: antagoniști ai receptorilor alfa1- adrenergici, codul ATC: G04CA02. Medicamentul este destinat exclusiv pentru tratamentul afecțiunilor prostatei. Mecanism de acţiune Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii adrenergici alfa1 post-sinaptici, ȋn special de subtipurile α1A şi α1D. Astfel se produce o relaxare a muşchilor netezi ai prostatei şi uretrei. Efecte farmacodinamice Tamsulosinul 0,4 mg măreşte debitul maxim de urină. Datorită relaxării muşchilor netezi ai prostatei şi uretrei, obstrucţia este diminuată, ceea ce conduce la ameliorarea simptomelor care ȋnsoţesc micţiunea. Tamsulosinul ameliorează şi simptomele care ȋnsoţesc acumularea urinii, ȋn dezvoltarea cărora un rol important ȋl are instabilitatea vezicii urinare. Efectele asupra simptomelor care ȋnsoţesc umplerea şi golirea vezicii urinare se menţin ȋn timpul tratamentului de lungă durată. Datorită acestor efecte, necesitatea intervenţiei chirurgicale sau a cateterizării este semnificativ ȋntârziată. α-blocantele pot determina o scădere a tensiunii arteriale prin scăderea rezistentei periferice. În decursul studiilor efectuate cu tamsulosin 0,4 mg la pacienţii normotensivi nu s-a observat reducerea semnificativă clinic a tensiunii arteriale. Copii și adolescenți Un studiu dublu-orb, randomizat, placebo-controlat, cu doze variabile, a fost efectuat la copii și adolescenți cu vezică neurogenă. 161 copii (cu vârsta cuprinsă Intre 2 și 16 ani) au fost distribuiți randomizat și tratați cu câte una din cele 3 valori ale dozelor de tamsulosin (scăzută [0,001 – 0,002 mg/kg], medie [0,002 – 0,004 mg/kg] și mare [0,004 – 0,008 mg/kg]) sau li s-a administrat placebo. Criteriul de evaluare principal a fost reprezentat de pacienți la care a scăzut presiunea de golire a detrusorului (PGD) la <40 cm H O, bazat pe două determinări din cursul aceleiași zi. Obiectivele secundare au fost: determinarea modificărilor actuale și procentuale faţă de valoarea inițială a presiunii de golire a detrusorului; ameliorarea sau stabilizarea hidronefrozei și hidroureterului şi modificarea volumului urinar obținut prin cateterizare şi numărul de înregistrări ȋn jurnalele de cateterism ale lenjeriei ude ȋn momentul cateterizării. Nu au fost observate diferențe semnificative ȋntre grupul la care s-a administrat placebo şi grupele de tratament cu cele 3 doze de tamsulosin nici pentru obiectivul primar, nici pentru cele secundare. Nu a fost observat răspuns clinic la nicio doză administrată. Absorbție: Clorhidratul de tamsulosin este absorbit din intestin și este biodisponibil aproape complet. Absorbția clorhidratului de tamsulosin este redusă dacă medicamentul este administrat la scurt timp după masă. Uniformitatea absorbției poate fi susținută prin administrarea tamsulosinului 0,4 mg după aceeași masă a zilei. Tamsulosin prezintă o cinetică liniară. Concentrațiile plasmatice maxime se ating la un timp median de 6 ore după administrarea unei doze unice de tamsulosin 0,4 mg după masă, la starea de echilibru este atinsă ȋn ziua a 5-a, după doze multiple, iar Cmax este de aproximativ două treimi mai mare decât cea atinsă după o doză unică. Deși acest lucru a fost observat la pacienții vârstnici, aceeași constatare ar fi, de asemenea, de așteptat la cei tineri. Există variații mari individuale ale valorilor plasmatice ale tamsulosin, atât după doze unice, cât și după doze multiple. Distribuție: La om, tamsulosin se leagă de proteinele plasmatice In proporție de peste 99%. Volumul de distribuție este mic (aproximativ 0,2 l/kg). Metabolizare: Tamsulosin are un efect metabolic slab de prim pasaj. Majoritatea cantității de tamsulosin se află nemodificată In plasmă sub formă de substanță activă. Este metabolizat la nivelul hepatic. La șobolan nu a fost practic observată inducția enzimelor hepatice microzomale de către tamsulosin. Rezultatele in vitro sugerează că CYP3A4 și, de asemenea, CYP2D6 sunt implicate ȋn metabolizarea clorhidratului de tamsulosin, cu posibile contribuții minore ale altor izoenzime CYP. Inhibarea enzimelor de metabolizare CYP3A4 și CYP2D6 poate duce la creșterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin (vezi pct 4.4 și 4.5). Nici unul dintre metaboliții substanței nu este mai activ decât compusul inițial. Eliminare: Tamsulosin și metaboliții săi sunt excretați In principal pe cale renală: aproximativ 9% din doza administrată se elimină nemodificată. După o doză unică de tamsulosin 0,4 mg și la starea de echilibru, timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 10 ore și respectiv de 13 ore. S-au efectuat studii de toxicitate la șoarece, șobolan și câine, cu doze unice şi repetate. De asemenea s- au studiat efectele tamsulosinului asupra funcției de reproducere la șobolan, carcinogenitatea la șoarece și șobolane, iar genotoxicitatea ȋn condiții in vivo și in vitro. Profilul general de toxicologic observat la doze mari de tamsulosin, este ȋn acord cu acţiunile farmacologice ale antagoniştilor de receptori α1-adrenergici. La câine, la doze foarte mari s-au observat modificări ale ECG considerate nesemnificative din punct de vedere clinic. Tamsulosinul nu a prezentat proprietăți genotoxice relevante. Au fost raportate incidente crescute ale modificărilor proliferative In glandele mamare ale femelelor la șoarece și șobolan. Aceste modificări pot fi consecința hiperprolactinemiei, şi apar numai la doze mari, fiind considerate irelevante. Pelete: Acid metacrilic-copolimer etil acrilat (1:1) dispersie 30%*. Celuloză microcristalină Dibutil sebacat Polisorbat 80 (E433) Film: Acid metacrilic-copolimer etil acrilat (1:1) dispersie 30%*. Dibutil sebacat Polisorbat 80 (E433) Dioxid de siliciu coloidal hidratat *dispersia conține 0,7 % laurilsulfat de sodiu Ph. Eur. / NF și 2,3 % polisorbat 80 Ph. Eur. / NF pe substanța solidă, ca emulsifianţi. Stearat de calciu Capsulă din gelatină: Oxid roșu de fer (E172) Dioxid de titan (E171) Oxid galben de fer (E172) Oxid negru de fer (E172) Indigotină – FD&C Blue2 (E132) Gelatină Nu este cazul. 2 ani. Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare. Blistere din PVC-PVdC/aluminiu conținând 10, 20, 30, 50, 90 sau 100 de capsule. Blistere cu doze unitare perforate din PVC-PVdC/Al conținând 10 x 1, 20 x 1, 30 x 1, 50 x 1, 90 sau 100 x 1 capsule. Flacon PEÎD și capac din polipropilenă cu desicant și inel de rupere conținând 30, 35, 50, 50, 60, 90, 100, 112 sau 200 de capsule. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. Fără cerințe speciale la eliminare. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. Laboratorios Liconsa S.A. Calle Dulcinea S/n, Alcala De Henares 28805 Madrid Spania 15672/2024/01-20 Data primei autorizări: Octombrie 2024 Octombrie 20244.9 Supradozaj
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
5.2 Proprietăți farmacocinetice
5.3 Date preclinice de siguranță
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
6.2 Incompatibilități
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
6.5 Natura și conținutul ambalajului
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor <și alte instrucțiuni de manipulare>
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI