Prospect Tamsulosin Gemax Pharma 0,4 mg capsule cu eliberare prelungită
Producator: Gemax Pharma s.r.o.
Clasa ATC: antagoniști ai receptorilor α -adrenergici, codul ATC: G04CA02.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14563/2022/01-22 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tamsulosin Gemax Pharma 0,4 mg capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conține ca substanță activă clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule cu eliberare prelungită.
Capsulă de culoare portocalie/verde oliv. Capsulele conțin pelete de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Simptome ale tractului urinar inferior (STUI) asociate cu hiperplazia benignă de prostată (HBP).
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Doze
Nu este necesară ajustarea dozei în insuficiența renală. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu
insuficiență hepatică ușoară până la moderată (vezi, de asemenea, pct. 4.3 Contraindicații).
Copii și adolescenți
Nu există nicio indicație relevantă pentru utilizarea tamsulosinului la copii.
Siguranţa și eficacitatea tamsulosinului la copiii cu vârsta mai mică de 18 ani nu au fost stabilite. Datele
disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1.
Mod de administrare
O capsulă pe zi, administrată după micul dejun sau după prima masă a zilei.
Capsula trebuie înghițită întreagă și nu trebuie zdrobită sau mestecată deoarece acest lucru interferează
cu eliberarea modificată a substanței active.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă, inclusiv angioedem indus de medicamente, sau la oricare dintre
excipienții enumerați la pct. 6.1.
Antecedente de hipotensiune arterială ortostatică.
Insuficiență hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca și în cazul altor antagoniști ai receptorilor α -adrenergici, în cazuri individuale, în timpul
tratamentului cu tamsulosin poate apărea o scădere a presiunii arteriale în urma căreia poate să apară rar
sincopa. La primele semne de hipotensiune arterială ortostatică (amețeală, slăbiciune), pacientul trebuie
să stea în poziție șezândă sau culcată până la dispariția simptomelor.
Înainte de inițierea tratamentului cu tamsulosin, pacientul trebuie examinat în vederea excluderii
prezenței altor afecțiuni care pot cauza aceleași simptome ca și hiperplazia benignă de prostată. Înainte
de inițierea tratamentului și ulterior, la intervale regulate, trebuie efectuată examinare rectală digitală și,
atunci când este necesar, determinarea antigenul specific prostatic (PSA).
Tratamentul pacienților cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/minut) trebuie
efectuat cu prudență deoarece acești pacienți nu au fost studiați.
S-a observat apariția „Sindromul Intraoperator de Iris Flasc” (IFIS, o variantă a sindromului cu pupilă
mică) în timpul intervenției chirurgicale de cataractă și de glaucom la unii pacienți aflați în tratament
sau tratați anterior cu tamsulosin. IFIS poate crește riscul complicațiilor oculare în timpul și după
intervenția chirurgicală.
Se consideră utilă, ca fiind intrată în uz, întreruperea tratamentului cu tamsulosin cu 1-2 săptămâni
înainte de intervenția chirurgicală de cataractă sau de glaucom, dar beneficiul întreruperii tratamentului
nu a fost încă stabilit. IFIS a fost, de asemenea raportat, la pacienții care au întrerupt tratamentul cu
tamsulosin pentru o perioadă mai lungă de timp înainte de intervenția chirurgicală de cataractă.
Nu este recomandată inițierea tratamentului cu tamsulosin la pacienții care sunt programați pentru
intervenție chirurgicală de cataractă sau de glaucom.
În timpul evaluării preoperatorii, medicii chirurgi care vor efectua intervenția chirurgicală de cataractă
și echipele oftalmologice trebuie să ia în considerare dacă pacienții programați pentru intervenția
chirurgicală de cataractă sau de glaucom sunt tratați sau au fost tratați cu tamsulosin, în vederea
asigurării instituirii măsurilor corespunzătoare pentru gestionarea IFIS în cursul intervenției
chirurgicale.
Tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacienții cu fenotip
de metabolizatori lenți CYP2D6.
Tamsulosin trebuie utilizat cu precauție în asociere cu inhibitori puternici și moderați ai CYP3A4 (vezi
pct. 4.5).
Excipienți
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per capsulă, adică practic ”nu conține
sodiu”.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacțiune
Studiile privind interacțiunile au fost efectuate doar la adulți.
Nu au fost observate interacțiuni în cazul administrării concomitente a clorhidratului de tamsulosin cu
atenolol, enalapril sau teofilină.
Administrarea concomitentă de cimetidină determină o creștere a concentrației plasmatice a
tamsulosinului, în timp ce furosemidul determină o scădere, dar întrucât concentrațiile plasmatice rămân
în limite normale, dozele nu trebuie ajustate.
In vitro, diazepamul, propanololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul,
glibenclamida, simvastatina și warfarina nu modifică fracțiile libere de tamsulosin din plasma umană.
Nici tamsulosinul nu modifică fracțiile libere de diazepam, propanolol, triclormetiazidă și clormadinonă.
Totuși, diclofenacul și warfarina pot crește rata de eliminare a tamsulosinului.
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce
la creșterea expunerii la clorhidratul de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol (un
inhibitor puternic cunoscut al CYP3A4) a determinat o creștere a ASC și C de clorhidrat de
max
tamsulosin cu un coeficient de 2.8 și respectiv, 2.2.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienții cu fenotip de metabolizatori lenți CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precauție în asociere cu inhibitori puternici și moderați ai
CYP3A4.
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu paroxetină, un inhibitor puternic al
CYP2D6, a determinat o creștere a C și a ASC ale tamsulosinului cu un coeficient de 1,3 și respectiv,
max
1,6, dar aceste creșteri nu sunt considerate relevante din punct de vedere clinic.
Administrarea concomitentă a altor antagoniști ai receptorilor α1-adrenergici poate duce la efecte
hipotensive.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Tamsulosin nu este indicat pentru utilizare la femei.
În studii clinice pe termen scurt și lung cu tamsulosin au fost observate tulburări de ejaculare. În faza de
post-autorizare au fost raportate manifestări din cadrul tulburărilor de ejaculare, ejaculare retrogradă și
lipsa ejaculării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Totuși, pacienții trebuie să fie avertizați cu privire la faptul că pot apărea amețeli.
4.8 Reacții adverse
Clasificarea pe aparate, Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvență
sisteme și organe (1/100, frecvente (1/10000, (<1>
<1>
<1>
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări ale sistemului Ameţeală Cefalee Sincopă
nervos (1,3%)
Tulburări oculare Vedere
încețoșată,
Tulburări
vizuale
Tulburări cardiace Palpitații
Tulburări vasculare Hipotensiune
ortostatică
Tulburări respiratorii, Rinită Epistaxis
toracice și mediastinale
Tulburări gastro- Constipație, Xerostomie
intestinale diaree, greață,
vărsături
Afecțiuni cutanate şi ale Erupție Angioedem Sindrom Eritem
țesutului subcutanat cutanată Stevens- polimorf,
tranzitorie, Johnson Dermatită
prurit, exfoliativă
urticarie
Tulburări ale aparatului Tulburări de Priapism
genital şi sânului ejaculare,
ejaculare
retrogradă,
lipsa
ejaculării
Tulburări generale și la Astenie
nivelul locului de
administrare
În perioada supravegherii după punerea pe piață, reducerea în dimensiuni a pupilei din cursul operației
de cataractă și glaucom, cunoscută sub denumirea de Sindrom Intraoperator de Iris Flasc (IFIS), a fost
asociată cu tratamentul cu tamsulosin (vezi pct. 4.4).
Experiența după punerea pe piață: în plus față de reacțiile adverse menționate mai sus, asociate
administrării de tamsulosin au fost raportate fibrilație atrială, aritmie, tahicardie și dispnee. Deoarece
aceste reacții adverse raportate spontan provin din experiența după punerea pe piață la nivel mondial,
frecvența reacțiilor adverse și rolul tamsulosinului în relație de cauzalitate nu pot fi determinate cu
certitudine.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu tamsulosin poate duce la efecte hipotensive severe. Efectele hipotensive severe au fost
observate la diferite grade de supradozaj.
Tratament
În cazul apariției hipotensiunii arteriale acute în urma supradozajului trebuie acordat suport
cardiovascular. Tensiunea arterială poate fi restabilită și ritmul cardiac poate fi readus în limite normale
prin așezarea pacientului în poziție culcată. Dacă acest lucru nu ajută, pot fi administrate medicamente
care determină creșterea volumului plasmatic și, dacă este necesar, vasopresoare. Este necesară
monitorizarea funcției renale și aplicarea de măsuri generale de susținere. Este puțin probabil ca dializa
să fie utilă, deoarece tamsulosinul se leagă în procent mare de proteinele plasmatice.
Pot fi luate măsuri pentru a împiedica absorbția, cum este emeza. Atunci când sunt ingerate cantități
mari, se poate face lavaj gastric și se poate administra cărbune activat și un laxativ osmotic, cum este
sulfatul de sodiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antagoniști ai receptorilor α -adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată.
Mecanism de acțiune
Tamsulosinul se leagă selectiv și competitiv de receptorii alfa -adrenergici post-sinaptici, în special de
subtipurile alfa și alfa . Se realizează astfel relaxarea musculaturii netede a uretrei și prostatei.
1A 1D
Efecte farmacodinamice
Tamsulosinul determină creșterea debitului urinar maxim. Reduce obstrucția prin relaxarea musculaturii
netede de la nivelul prostatei și uretrei, ameliorând astfel simptomatologia care însoțește micțiunea.
De asemenea, ameliorează simptomele care însoțesc acumularea urinii, în care instabilitatea vezicii
urinare joacă un rol important.
Aceste efecte asupra simptomelor care însoțesc umplerea și golirea vezicii urinare se mențin în timpul
tratamentului de lungă durată. Necesitatea intervenției chirurgicale sau a cateterizării este întârziată
semnificativ.
Antagoniștii receptorilor α -adrenergici pot reduce tensiunea arterială prin scăderea rezistenței
periferice. În timpul studiilor cu tamsulosin nu a fost observate reduceri semnificative din punct de
vedere clinic ale tensiunii arteriale.
Copii și adolescenți
Un studiu randomizat, dublu orb, controlat placebo, cu doză variabilă, a fost efectuat la copii cu vezică
urinară neurogenă. Un total de 161 de copii (cu vârsta cuprinsă între 2 și 16 ani) au fost randomizați și
tratați cu una din cele 3 intervale de dozare ale tamsulosinului (doză scăzută [între 0,001 și 0,002 mg/kg],
doză medie [între 0,002 și 0,004 mg/kg] și doză crescută [între 0,004 și 0,008 mg/kg]) sau placebo.
Criteriul de evaluare principal a fost numărul de pacienți la care presiunea detrusorului în timpul golirii
vezicale (LPP) a scăzut la <40 cm H O în baza a două evaluări efectuate în aceeași zi. Criteriile de
evaluare secundare au fost: modificarea efectivă și procentuală față de valoarea inițială a presiunii de
golire a detrusorului, îmbunătățirea sau stabilizarea hidronefrozei și hidroureterului și modificarea
volumelor de urină obținute prin cateterizare și a numărului de pierderi urinare la momentul
cateterismului, după cum au fost înregistrate în jurnalele de cateterism. Nu a fost găsită nicio diferență
semnificativă din punct de vedere statistic între grupul la care s-a administrat placebo și oricare dintre
cele 3 grupuri de doze la care s-a administrat tamsulosin, atât în ceea ce privește criteriul de evaluare
principal, cât și oricare dintre criteriile de evaluare secundare. Nu a fost observată nicio relație doză-
răspuns pentru niciuna din doze.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Tamsulosinul este absorbit la nivel intestinal și are o biodisponibilitate aproape completă. Absorbția
tramsulosinului este redusă de o masă servită recent. Uniformitatea absorbției poate fi îmbunătățită de
către pacient prin administrarea tamsulosinului după aceeași masă din zi. Tamsulosinul prezintă o
cinetică liniară.
După administrarea postprandială a unei singure doze de tamsulosin, concentrația plasmatică maximă a
tamsulosinului este atinsă după aproximativ 6 ore, iar la starea de echilibru, care este atinsă în ziua 5 de
administrări repetate, C a pacienților este cu aproximativ două treimi mai mare decât cea obținută
max
după administrarea unei doze unice. Deși acest lucru a fost observat la pacienții vârstnici, același rezultat
este anticipat și la cei tineri.
Există variații interindividuale considerabile ale concentrațiilor plasmatice, atât după doze unice, cât și
după doze repetate.
Distribuție
La om, tamsulosinul se leagă în proporție de aproximativ 99% de proteinele plasmatice. Volumul de
distribuţie este mic (aproximativ 0,2 l/kg).
Metabolizare
Tamsulosinul are un efect de prim pasaj redus, fiind metabolizat lent. Cea mai mare parte a
tamsulosinului este prezentă în plasmă sub formă de substanță activă nemodificată. Acesta este
metabolizat în ficat.
La șobolan, nu a fost demonstrată practic nicio inducție a enzimelor hepatice microzomale produsă de
tamsulosin.
Niciunul dintre metaboliți nu este mai activ decât substanța nemetabolizată.
Eliminare
Tamsulosinul și metaboliții săi sunt excretați în principal prin urină, aproximativ 9% din doza
administrată fiind prezentă sub formă de substanță activă nemodificată.
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare după o singură doză de tamsulosin administrat
postprandial și la pacienții aflați la starea de echilibru a fost de aproximativ 10 ore și respectiv, 13 ore.
5.3 Date preclinice de siguranță
Au fost efectuate studii de toxicitate cu doze unice și repetate la șoarece, șobolan și câine. În plus, au
fost examinate toxicitatea asupra reproducerii la șobolan, carcinogenicitatea la șoarece și șobolan și
genotoxicitatea in vivo și in vitro.
Profilul de toxicitate general, după cum se poate observa la doze mari de tamsulosin, este în concordanță
cu efectele farmacologice cunoscute ale antagoniștilor receptorilor α1-adrenergici.
La câine, la doze foarte mari, ECG-ul a fost modificat. Aceste modificări nu au fost considerate
semnificative din punct de vedere clinic. Tamsulosinul nu a prezentat proprietăți genotoxice relevante.
Au fost raportate incidențe crescute ale modificărilor proliferative la nivelul glandelor mamare la
femelele de șobolan și șoarece. Aceste modificări, care sunt probabil mediate de hiperprolactinemie și
care au apărut numai la doze mari, sunt considerate irelevante.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Celuloză microcristalină
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1:1), dispersie 30%
Polisorbat 80
Laurilsulfat de sodiu
Trietilcitrat
Talc
Corpul capsulei
Gelatină
Indigotină (E 132)
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid roșu de fer (E 172)
Oxid negru de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Cutii cu blistere: A se păstra în ambalajul original.
Flacoane: A se ține flaconul bine închis.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Blistere din PVC-PE-PVdC/Al în cutii de carton și flacoane din PEÎD, cu sistem de închidere securizat
pentru copii din PP, conținând 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 100 sau 200 capsule cu eliberare
prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Fără cerințe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gemax Pharma s.r.o.
Na Florenci 2116/15
Nové Město
110 00 Praga 1
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14563/2022/01-22
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iulie 2022
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2024