Prospect Sumamed 250 mg capsule
Producator: TEVA B.V.
Clasa ATC: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide şi streptogramine;
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 10608/2018/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sumamed 250 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine azitromicină 250 mg sub formă de azitromicină dihidrat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule gelatinoase nr. 1, cu corp de culoare albastru deschis şi cap de culoare albastră, care conțin o
pulbere cristalină de culoare albă până la slab galbenă sau aglomerat („clot”) format din pulbere
cristalină albă până la slab galbenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sumamed este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, care sunt determinate sau se presupune că
sunt determinate de unul sau mai multe microorganisme sensibile (vezi pct. 5.1):
- infecţii ale tractului respirator superior, incluzând faringită/amigdalită bacteriană, sinuzită şi otită
medie;
- infecţii ale tractului respirator inferior, incluzând bronşită acută şi pneumonie comunitară;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, incluzând eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii
Lyme), erizipel, impetigo, piodermită secundară;
- boli cu transmitere sexuală: infecţii genitourinare necomplicate determinate de Chlamydia
trachomatis;
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici, adolescenţi şi copii cu greutatea peste 45 kg
În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor cutanate şi ale ţesuturilor
moi (cu excepţia eritemului migrator), doza totală de azitromicină este de 1500 mg, timp de 3 zile (500
mg, o dată pe zi).
În tratamentul eritemului migrator: doza totală recomandată este de 3 g azitromicină, distribuită după
cum urmează: 1 g azitromicină în prima zi (4 capsule), urmat de 500 mg azitromicină (2 capsule) din
ziua a 2-a până în ziua a 5-a.
În infecţiile necomplicate cu transmitere sexuală determinate de Chlamydia trachomatis doza
recomandată este de 1000 mg azitromicină (4 capsule), administrată în priză unică.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei > 40 ml/min) nu este necesară
ajustarea dozei. La pacienţi cu clearance al creatininei <40 ml/min, se recomandă prudenţă la
administrarea azitromicinei.
Insuficienţă hepatică
Deoarece azitromicina este metabolizată în ficat şi excretată prin bilă, nu se recomandă administrarea
la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu s-au efectuat studii cu azitromicină la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă.
Vârstnici
La pacienții vârstnici se recomandă administrarea unor doze similare celor administrate la adulți. Se
recomandă prudență în cazul acestei categorii de pacienți datorită afecțiunilor proaritmogene asociate,
crescând astfel riscul de aritmie cardiacă și torsada vârfurilor.(vezi punctul 4.4)
Mod de administrare
Capsulele se administrează în doză zilnică unică. Capsulele se administrează întregi.
Sumamed capsule se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două ore după masă.
4.3 Contraindicaţii
Azitromicina este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la
alte antibiotice macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienții enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii alergice: similar eritromicinei şi altor macrolide, în cazuri rare, s-au raportat reacţii alergice
grave ,cum sunt: angioedem şi anafilaxia (care, rareori au determinat deces). Câteva dintre acestea au
determinat simptomatologie recurentă, cu necesitatea supravegherii medicale prelungite şi tratament
adecvat.
Insuficienţă hepatică: deoarece ficatul este principala cale de eliminare pentru azitromicină,
azitromicina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. S-au
raportat cazuri de hepatită fulminantă asociate administrării azitromicinei, care conduc la insuficienţă
hepatică cu potenţial letal (vezi pct.4.8). Este posibil ca unii pacienţi să fi avut boli hepatice pre-
existente sau să fi luat alte medicamente hepatotoxice. În cazul în care apar semne şi simptome de
disfuncţie hepatică, cum sunt astenie cu debut brusc, asociată cu icter, urină hipercromă, tendinţă de
sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate teste/investigaţii ale funcţiei hepatice. Dacă a
apărut disfuncţia hepatică, administrarea azitromicinei trebuie întreruptă.
Ergotamină: la pacienţii cărora li se administrează derivaţi de ergot, poate fi indus ergotismul la
administrarea în asociere de antibiotice macrolide. Nu sunt disponibile date privind posibilitatea
interacţiunii dintre derivaţii de ergot şi azitromicină. Cu toate acestea, datorită posibilităţii teoretice a
ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergot nu trebuie administraţi concomitent.
Suprainfecţii: similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a
suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, incluzând fungi.
În cazul administrării a aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, incluzând azitromicină, a fost
raportată diaree determinată de Clostridium difficile (DACD) şi poate varia ca severitate de la diaree
moderată la colită letală. Tratamentul cu medicamente antibacteriene alterează flora normală a
colonului, conducând la dezvoltarea excesivă a C. difficile.
C. difficile produce toxine de tip A şi B care contribuie la dezvoltarea DACD. Toxinele care produc
tulpini de C. difficile determină morbiditate şi mortalitate crescută, deoarece aceste infecţii pot
prezenta rezistenţă la tratamentul cu antibiotice şi pot necesita colectomie. DACD trebuie luată în
considerare la toţi pacienţii cu diaree după administrarea de antibiotice. Este necesară anamneza
amănunţită, deoarece s-a raportat că DACD apare după două luni de la administrarea antibioticelor.
Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min), s-a observat o
creştere cu 33% a expunerii sistemice la azitromicină ( vezi pct. 5.2).
Prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT: în timpul tratamentului cu macrolide
incluzând și azitromicina s-a observat riscul dezvoltării aritmiei cardiace și a torsadei vârfurilor (vezi
pct. 4.8). Prin urmare, astfel de situații pot duce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată cu
precauţie la pacienţii cu afecțiuni proaritmogene curente (în special femei și vârstnici) cum ar fi cei:
Cu prelungirea congenitală sau documentată a intervalului QT
Cărora li se administrează tratament cu alte substanţe active care prelungesc intervalul QT,
cum sunt antiaritmicele din clasa IA (quinidină și procainamidă) şi III (dofetilidină,
amiodaronă și sotalol), cisapridă şi terfenadină, agenți antipsihotici ca pimozida, antidepresive
ca citalopram și fluorochinolone ca moxifloxacina și levofloxacina.
Cu tulburări ale echilibrului electrolitic, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie
Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă
Miastenia gravis: la pacienţii cărora li se administrează azitromicină, au fost raportate exacerbarea
simptomelor de miastenie gravis sau apariţia de noi cazuri de miastenie gravis (vezi pct.4.8).
Infecţii cu Mycobacterium avium complex: Nu s-au stabilit eficacitatea şi siguranţa azitromicinei în
prevenţia sau tratamentul infecţiilor diseminate provocate de Mycobacterium avium complex (MAC)
la copii.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la pacienţi trataţi cu alte medicamente care pot
prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.4).
Antiacide: într-un studiu de farmacocinetică care evalua efectele administrării concomitente de
antiacide cu azitromicină, nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia
plasmatică maximă a fost redusă cu aproximativ 25%. Pacienţii cărora li se administrează azitromicină
şi antiacide nu trebuie să utilizeze concomitent ambele medicamente. Administrate concomitent
azitromicina, granule cu eliberare prelungită pentru soluție orală si comagaldrox ( hidroxid de
aluminiu și hidroxid de magneziu) 20 ml, viteza și gradul de absorbție al azitromicinei nu au fost
afectate.
Cetirizină: la voluntarii sănătoşi, în cadrul unei scheme terapeutice cu durata de 5 zile, administrarea
în asociere a azitromicinei şi cetirizinei în doză de 20 mg, nu a determinat la starea de echilibru
interacţiuni farmacocinetice şi nici modificări semnificative ale intervalului QT.
Didanozină: la 6 voluntari, administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicină în asociere cu
didanozină, nu a părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale didanozinei, comparativ cu
placebo.
Digoxină (substrat pentru glicoproteina P): Au fost raportate creșteri ale nivelurilor serice ale
substratului pentru glicoproteina-P ca urmare a administrării concomitente de antibiotice macrolide,
inclusiv azitromicina, cu substraturi ale glicoproteinei P, cum ar fi digoxina. Prin urmare, în cazul în
care azitromicină și substraturi ale glicoproteinei P, cum ar fi digoxina sunt administrate concomitent,
trebuie avută în vedere posibilitatea creșterii concentrațiilor serice ale substratului.
Zidovudină: 1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut
un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a
metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut
concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele mononucleare
din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi benefică
pacienţilor.
Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul enzimatic al citocromului P450. Se
presupune că azitromicina nu determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul
administrării eritromicinei şi a altor macrolide. În cazul administrării azitromicinei nu apare inducerea
sau inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrom-metabolit.
Derivaţii de ergot: nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a derivaţilor de
ergot, datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului (vezi pct. 4.4).
S-au efectuat studii de farmacocinetică cu azitromicină şi următoarele medicamente despre care se
cunoaşte că sunt metabolizate prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.
Atorvastatină: administrarea în asociere de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi)
nu a modificat concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a
activităţii HMG CoA). Cu toate acestea, după punerea pe piață au fost raportate cazuri de
rabdomioliză la pacienții tratați cu azitromicină și statine.
Carbamazepină: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi,
azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau
ale metaboliţilor săi.
Cimetidină: într-un studiu de farmacocinetică în care s-au investigat efectele unei doze unice de
cimetidină asupra proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nici o modificare a
acestora, la administrarea cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu
a modificat efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii
sănătoşi. După punerea pe piaţă, au fost raportări ale efectului anticoagulant crescut la administrarea în
asociere a azitromicinei şi a anticoagulantelor cumarinice orale. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de
cauzalitate, trebuie avută în vedere monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul
administrării azitromicinei la pacienţii cărora li se administrează anticoagulante cumarinice orale.
Ciclosporină: într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat
oral o doză zilnică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză de 10 mg/kg ciclosporină, s-
au observat valori semnificativ crescute ale C şi ale ASC . De aceea, înainte de administrarea
max 0-5
concomitentă a acestor medicamente, se recomandă prudenţă. Dacă este necesară administrarea în
asociere a acestor medicamente, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar
dozele trebuie ajustate adecvat.
Efavirenz: administrarea unor doze unice de 600 mg azitromicină pe zi în asociere cu 400 mg
efavirenz, timp de 7 zile, nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.
Fluconazol: administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză unică de 800
mg fluconazol nu a modificat proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului. După administrarea în
asociere a fluconazolului, valorile expunerii totale şi a timpului de înjumătăţire plasmatică al
azitromicinei nu s-au modificat, cu toate acestea, s-a observat o scădere semnificativă clinic a valorii
C a azitromicinei (18%).
max
Indinavir: administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză de 800 mg
indinavir de trei ori pe zi, timp de 5 zile, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra proprietăţilor
farmacocinetice ale indinavirului.
Metilprednisolonă: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi,
azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale
metilprednisolonei.
Midazolam: la voluntarii sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei în doză de 500 mg pe zi,
timp de 3 zile, cu o doză unică de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic
ale proprietăţilor farmacocinetice şi farmacodinamice ale midazolamului.
Nelfinavir: Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg, de trei ori pe
zi) a determinat la starea de echilibru creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost
observate reacţii adverse semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.
Rifabutină: administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicină nu afectează concentraţia
plasmatică a niciunuia dintre medicamente. S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a
administrat în asociere azitromicină şi rifabutină. Deşi neutropenia a fost raportată la administrarea
rifabutinei, o relaţie cauzală în tratamentul în asociere cu azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8).
Sildenafil: la voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s-a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei
(administrată în doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi C ale sildenafilului şi a
max
principalului său metabolit.
Terfenadină: în cadrul studiilor de farmacocinetică nu au raportat interacţiuni între azitromicină şi
terfenadină. S-au raportat cazuri rare în care nu s-a putut exclude în totalitate posibilitatea de apariţie a
unei interacţiuni; cu toate acestea, nu s-a demonstrat că au apărut astfel de interacţiuni.
Teofilină: la voluntarii sănătoşi, nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic
în cazul administrării în asociere a azitromicinei şi teofilinei.
Triazolam: la 14 voluntari sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei, în doză de 500 mg în
Ziua 1 şi 250 mg în Ziua 2 concomitent cu 0,125 mg triazlolam, în Ziua 2, nu a determinat un efect
semnificativ asupra oricărui parametru farmacocinetic al triazolamului, comparând administrarea
triazolam cu placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol: administrarea în asociere a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg)
timp de 7 zile, cu 1200 mg azitromicină în Ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra
concentraţiei plasmatice maxime, expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau
sulfametoxazolului. Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în
celelalte studii.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date suficiente cu privire la administrarea azitromicinei la femeile însărcinate. În studiile de
toxicitate asupra funcției de reproducere la animale, s-a demonstrat ca azitromicina traversează
placenta, însă nu au fost observate efecte teratogene. Siguranța azitromicinei nu a fost confirmată în
ceea ce privește utilizarea substanței active în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie
utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile depășesc riscurile.
Alăptarea
Exista raportări cu privire la faptul că azitromicina ar fi secretată în laptele matern, dar nu există studii
clinice adecvate și bine controlate la femeile care alăptează, care au caracterizat farmacocinetica
excreția azitromicinei în laptele matern uman.
Fertilitate
În cadrul studiilor de fertilitate efectuate la șobolan, ratele de sarcina reduse s-au observat după
administrarea azitromicinei. Relevanța acestei constatări pentru om este necunoscută.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date care să demonstreze că azitromicina poate influenţa capacitatea pacientului de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice şi după punerea pe
piaţă, în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Reacţiile adverse observate
după punerea pe piaţă sunt menţionate cu font italic. Frecvenţa este definită utilizând următoarea
convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1>
<1>
fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt
prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reacţiile adverse posibile sau probabil asociate administrării azitromicinei, conform studiilor clinice şi
după punerea pe piaţă:
Clasificare pe aparate, Frecvenţă Reacţie adversă
sisteme şi organe
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Candidoză,
Infecție vaginală,
Pneumonie,
Infecție fungică,
Infecție bacteriană,
Faringită,
Gastroenterită,
Tulburări respiratorii,
Rinită,
Candidoză orală
Cu frecvenţă necunoscută Colită pseudomembranoasă (vezi
pct.4.4)
Tulburări hematologice şi Mai puţin frecvente Leucopenie,
limfatice Neutropenie,
Eozinofilie
Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie,
Anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului Mai puţin frecvente Angioedem,
imunitar Reacţii de hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută Reacţie anafilactică (vezi pct. 4.4)
Tulburări metabolice şi de Mai puțin frecvente Anorexie
nutriţie
Tulburări psihice Mai puţin frecvente Nervozitate,
Insomnie
Rare Agitaţie
Cu frecvenţă necunoscută Agresivitate,
Anxietate,
Delir,
Halucinații
Tulburări ale sistemului Frecvente Cefalee
nervos Mai puţin frecvente Amețeli,
Somnolenţă,
Disgeuzie,
Parestezie
Cu frecvenţă necunoscută Hipoestezie,
Sincopă,
Convulsii,
Hiperactivitate psihomotorie,
Anosmie,
Ageuzie,
Parosmie
Miastenia gravis (vezi pct. 4.4)
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi Mai puţin frecvente Tulburări ale urechii,
vestibulare Vertij
Cu frecvenţă necunoscută Tulburări de auz înclusiv surditate
și/sau tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Palpitaţii
Cu frecvenţă necunoscută Torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4),
aritmie (vezi pct. 4.4), incluzând
tahicardie ventriculară,
Prelungirea intervalului de
repolarizare QT ( vezi pct. 4.4)
Tulburări vasculare Mai puţin frecvente Bufeuri
Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială
Tulburări respiratorii, Mai puţin frecvente Dispnee,
toracice şi mediastinale Epistaxis
Tulburări gastro- Foarte frecvente Diaree
intestinale Frecvente Vărsături,
Durere abdominală,
Greață
Mai puţin frecvente Gastrită,
Constipaţie,
Flatulență,
Dispepsie,
Disfagie,
Distensie abdominală,
Xerostomie,
Eructații,
Ulcerații bucale,
Hipersecreție salivară
Cu frecvenţă necunoscută Pancreatită,
Modificări de culoare a limbii
Tulburări hepatobiliare Rare Funcţie hepatică anormală,
Icter colestatic
Cu frecvenţă necunoscută Insuficienţă hepatică (vezi
pct. 4.4)*,
Hepatită fulminantă,
Necroză hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin frecvente Erupție cutanată tranzitorie,
ţesutului subcutanat Prurit,
Urticarie,
Dermatită,
Xerodermie,
Hiperhidroză
Rare Reacție de fotosensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută Sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică,
eritem polimorf
Tulburări musculo- Mai puţin frecvente Artroză,
scheletice şi ale ţesutului Mialgie,
conjunctiv Durere de spate,
Durere nucală
Cu frecvenţă necunoscută Artralgie
Tulburări renale şi ale Mai puţin frecvente Disurie,
căilor urinare Durere de cauză renală
Cu frecvenţă necunoscută Insuficienţă renală acută,
Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului Mai puţin frecvente Metroragie,
genital şi ale sânului Tulburări testiculare
Tulburări generale şi la Mai puţin frecvente Durere toracică,
nivelul locului de Edem,
administrare Stare generală de rău,
Astenie,
Fatigabilitate,
Edem al feței,
Febră,
Durere
Edem periferic
Investigaţii diagnostice Frecvente Scădere a numărului de limfocite,
Creștere a numărului de
eozinofile,
Scădere a concentraţiei plasmatice
de bicarbonat,
Creștere a numărului de bazofile,
Creștere a numărului de monocite,
Creștere a numărului de neutrofile
Mai puţin frecvente Creştere a concentraţiilor
plasmatice ale aspartat
aminotransferazei, ale alanil
aminotransferazei,
Hiperbilirubinemie,
Creşterea concentraţiei serice a
ureei,
Hipercreatininemie şi
valori anormale ale potasemiei,
Creșterea concentrațiilor
plasmatice de fosfatază alcalină,
Creșterea cloremiei,
Creșerea glicemiei,
Creșterea numărului de
trombocite,
Scăderea hematocritului,
Creșterea concentrației plasmatice
de bicarbonat,
Valori anormale ale concentrației
sodiului
Leziuni, intoxicaţii şi Mai puţin frecvente Complicații legate de procedurile
complicaţii legate de utilizate
procedurile utilizate
* care a condus în cazuri rare la deces
Reacții adverse posibil sau probabil legate de profilaxia sau tratamentul infecțiilor provocate de
Mycobacterium avium complex (MAC) bazate pe experiența acumulată din studiile clinice și din
supravegherea după punerea pe piață. Aceste reacții adverse diferă de cele raportate la administrarea
formelor farmaceutice cu eliberare imediată sau prelungită, fie din punct de vedere al tipului, fie din
punct de vedere al frecvenței:
Clasificare pe aparate, Frecvenţă Reacţie adversă
sisteme şi organe
Tulburări metabolice şi de Frecvente Anorexie
nutriţie
Tulburări ale sistemului Frecvente Ameţeli,
nervos Cefalee,
Parestezie,
Disgeuzie
Mai puţin frecvente Hipoestezie
Tulburări oculare Frecvente Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi Frecvente Surditate
vestibulare Mai puţin frecvente Afectare a auzului,
Tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Palpitaţii
Tulburări gastro- Foarte frecvente Diaree,
intestinale Durere abdominală,
Greaţă,
Flatulenţă,
Disconfort abdominal
Incontinență fecală
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie,
ţesutului subcutanat Prurit
Mai puţin frecvente Sindrom Stevens-Johnson,
reacţie de fotosensibilizare
Tulburări musculo- Frecvente Artralgie
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
Tulburări generale şi la Frecvente Fatigabilitate
nivelul locului de Mai puţin frecvente Astenie,
administrare Stare generală de rău.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a
Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare cu cele
observate la doze uzuale. În caz de supradozaj, este indicat tratament simptomatic şi de susţinere a
funcţiilor vitale
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide şi streptogramine;
macrolide, codul ATC: J01FA10
Mecanism de acţiune:
Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin adăugarea
unui atom de azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Greutatea moleculară este de 749 D. Denumirea
chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A.
Mecanismul de acțiune al azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin
legarea de subunitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor.
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de
rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale
antibioticului.
Există rezistenţă totală încrucişată în cazul: Steptococcus pneumoniae, streptococului beta-hemolitic
de grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-rezistent
(SAMR) la eritromicină, azitromicină şi alte macrolide şi lincosamide.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (the European Committee on Antimicrobial
Susceptibility Testing), versiunea 1.4, 2009:
Valorile în funcţie de specie (S)1
Germen patogen Sensibil Rezistent
Staphylococcus < 1 mg/l > 2 mg/l
Streptococcus A,B,C,G < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l
Streptococcus pneumoniae < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l
Haemophilus influenzae 2 < 0,12 mg/l > 4 mg/l
Moraxella catarrhalis < 0,5 mg/l > 0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l
1Eritromicina poate fi utilizată pentru a determina sensibilitatea la alte macrolide (azitromicină,
claritromicină şi roxitromicină) a bacteriilor enumerate. Macrolidele administrate intravenos sunt
active împotriva Legionella pneumophila (CMI pentru eritromicină ≤1 mg/l pentru tulpinile izolate de
tip sălbatic). Macrolidele au fost utilizate în tratamentul infecţiilor cu Campylobacter jejuni (CMI
pentru eritromicină ≤4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip sălbatic). Azitromicina a fost administrată în
tratamentul infecţiilor cu S. typhi (CMI pentru eritromicină ≤4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip
sălbatic) şi Shigella spp.
2Corelaţia dintre valorile critice ale CMI pentru macrolide a H. influenzae şi rezultatul clinic este
slabă. De aceea, valorile critice pentru macrolide şi antibioticele înrudite au fost date pentru a
caracteriza sensibilitatea tipului sălbatic al H. influenzae ca intermediar.
Sensibilitatea
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât
sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe.
Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de
aşa natură, încât utilitatea azitromicinei, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul
întrebării.
Spectrul antibacterian al azitromicinei:
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus
meticilino- sensibil
Streptococcus pneumoniae
penicilino-sensibil
Streptococcus pyogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Legionella pneumophila
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Clostridium perfringens
Fusobacterium spp.
Prevotella spp.
Porphyriomonas spp.
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis
Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Streptococus pneumoniae
intermediar sensibil la penicilină
penicilino-rezistent
Bacterii cu rezistenţă naturală (ereditară)
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Stafilococi meticilino—rezistenţi (SAMR, SEMR*)
Micro-organisme anaerobe
Bacteroides fragilis
*Stafilococii meticilino-rezistenţi au o prevalenţă mare rezistenţei dobândite la macrolide şi sunt rar
sensibili la azitromicină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, azitromicina are o biodisponibilitate de aproximativ 37%. Concentraţia
plasmatică maximă se atinge în 2-3 ore de la administrare.
Distribuţie
Azitromicina administrată oral are o largă distribuţie în organism. Studiile farmacocinetice au
demonstrat o concentrare a azitromicinei semnificativ mai mare (de 50 de ori mai mare) în ţesuturi
decât cea plasmatică, ceea ce indică o legare puternică la nivelul ţesuturilor.
Legarea de proteinele plasmatice variază de la 12% la o concentraţie plasmatică de 0,5 micrograme/ml
până la 52% la o concentraţie plasmatică de 0,05 micrograme/ml. La starea de echilibru, volumul
aparent de distribuţie a fost 31,1 l/kg.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire tisular prin eliminare
de 2-4 zile.
Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemetabolizată prin
urină timp de 3 zile. În special, au fost găsite cantităţi mari de azitromicină nemetabolizată în bilă. De
asemenea, au fost detectaţi, tot în bilă, 10 metaboliţi formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea
dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate. Compararea rezultatelor
cromatografiei lichide şi analizelor microbiologice au arătat că metaboliţii azitromicinei nu au
activitate antimicrobiană.
În studiile la animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. A fost de asemenea
stabilit că în timpul activării fagocitozei, doze mari de azitromicină sunt eliberate din fagocitele
inactive. În concluzie, în testele la animale concentraţia azitromicinei măsurată la locul infecţiei a fost
foarte mare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a
determinat fosfolipidoză reversibilă, în general, fără consecinţe toxicologice clare. Nu s-a demonstrat
că azitromicina ar determina reacţii toxice la pacienţi în tratament cu dozele recomandate.
Potenţialul carcinogen
Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen, deoarece
medicamentul este indicat numai în tratamentul de scurtă durată şi nu există dovezi de acţiune
carcinogenă.
Potenţialul mutagen
Nu s-au evidenţiat dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în modelele
testelor in vivo şi in vitro.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile de embriotoxicitate efectuate la animale nu s-a observat nici un efect teratogen la şoarece şi
şobolan. La şobolan, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg şi zi au determinat o uşoară
întârziere a osificării fetale şi a creşterii materne în greutate. În studiile efectuate la şobolan în
perioada peri- şi post-natală au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării, ca urmare a
tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg şi zi şi mai mari.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Capsula
Celuloză microcristalină
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
Compoziția capsulei gelatinoase
Corp
Dioxid de titan (E 171)
Indigotină (E 132)
Gelatină
Cap
Dioxid de titan (E 171)
Indigotină (E 132)
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25oC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a 6 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
TEVA B.V.
Swensweg 5, 2031GA Haarlem, Olanda
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10608/2018/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2018
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie, 2020