Prospect Sifitan 50 micrograme/ml picături oftalmice, soluţie
Producator: NTC S.r.l
Clasa ATC: preparate antiglaucomatoase şi miotice, analogi de prostaglandine, codul
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9882/2017/01-02-03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sifitan 50 micrograme/ml picături oftalmice, soluţie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
100 ml de picături oftalmice, soluţie conţin latanoprost 5 mg.
O picătură conţine latanoprost aproximativ 1,5 micrograme.
Excipient cu reacție cunoscută: clorură de benzalconiu 0,02% este inclusă, fiind conservant, si fosfați.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie.
Soluţia este un lichid limpede, incolor.
pH cuprins între 6,2 şi 7,1
Osmolalitate cuprinsă între 240 şi 325 mOsmol/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Scăderea tensiunii intraoculare crescute la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis şi hipertensiune
intraoculară.
Scăderea presiunii intraoculare crescute la copii şi adolescenţi cu hipertensiune intraoculară
şi glaucom
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi (inclusiv vârstnici):
Doza recomandată este de 1 picătură la nivelul ochiului (ochilor) afectat (afectaţi), o dată pe zi. Efectul
optim este obţinut dacă Sifitan este administrat seara.
Doza de Sifitan nu trebuie să depăşească o picătură zilnic, deoarece s-a observat că administrarea mai
frecventă reduce efectul de scădere a tensiunii intraoculare.
Dacă se omite o doză, tratamentul trebuie continuat, prin administrarea următoarei doze, la momentul
stabilit.
Similar oricăror picături oftalmice, pentru a scădea posibilitatea absorbţiei sistemice, se recomandă
compresia sacului lacrimal la nivelul comisurii palpebrale mediale (ocluzia punctată a sacului
lacrimal) timp de un minut. Această manevră trebuie efectuată imediat după instilarea fiecărei picături.
Mod de administrare
Lentilele de contact trebuie îndepărtate înaintea instilării picăturilor oftalmice şi pot fi reaplicate după
15 minute.
Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, acestea trebuie
administrate la un interval de cel puţin cinci minute unul faţă de celălalt.
Copii şi adolescenţi
Sifitan picături oftalmice poate fi administrat la copii şi adolescenţi, utilizând aceleaşi doze ca la
adulţi. Nu există date disponibile la copii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 de
săptămâni). Datele privind copiii cu vârstă mai mică de 1 an (4 pacienţi) sunt foarte limitate (vezi pct.
5.1).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii, enumerați la punctul 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sifitan poate modifica treptat culoarea ochiului prin creşterea cantităţii de pigment brun de la nivelul
irisului. Înainte de iniţierea tratamentulului, pacienţii trebuie informaţi despre posibilitatea modificării
permanente a culorii ochiului. Tratamentul unui singur ochi poate determina heterocromie
permanentă.
Această modificarea a culorii ochiului a fost observată predominant la pacienţii cu irisuri colorate
mixt, de exemplu albastru-brun, cenuşiu-brun, galben-brun şi verde-brun. În studiile efectuate cu
latanoprost, debutul modificării de culoare se produce, de regulă, în primele 8 luni de tratament, rar în
timpul celui de al doilea sau al treilea an şi nu a fost observată după al patrulea an de tratament. Viteza
de progresie a pigmentării irisului scade cu timpul şi este constantă timp de cinci ani. Nu a fost evaluat
efectul de creştere a pigmentării irisului după o perioadă de 5 ani de tratament. Într-un studiu deschis,
cu o durată de 5 ani, privind evaluarea siguranţei administrării de latanoprost, efectul de pigmentare a
irisului a fost observat la 33% dintre pacienţi (vezi pct. 4.8). Modificarea de culoare a irisului este
uşoară în majoritatea cazurilor şi , frecvent, nu se observă clinic. Incidenţa la pacienţii cu irisuri
colorate mixt variază de la 7 până la 85%, modificarea de culoare a irisului galben-brun având
incidenţa cea mai mare. La pacienţii cu iris de culoare albastru omogen, nu s-a observat nicio
modificare de culoare, iar la pacienţii cu iris de culoare gri, verde, sau brun omogen, modificarea a
fost observată rar.
Modificarea de culoare este determinată de creşterea cantităţii de melanină de la nivelul melanocitelor
stromale ale irisului şi nu de creşterea numărului de melanocite. În mod caracteristic, la nivelul
ochiului afectat, pigmentarea brună din jurul pupilei se extinde concentric către periferie, dar întregul
iris sau părţi ale acestuia pot deveni mai brune. După întreruperea tratamentului, nu s-a observat
creşterea cantităţii de pigment brun la nivelul irisului. În cadrul studiilor clinice efectuate până în
prezent, această pigmentare nu s-a asociat cu niciun simptom sau modificare patologică.
Nici nevii şi nici petele punctiforme de la nivelul irisului nu au fost influenţate de tratament.
Acumularea de pigment la nivelul reţelei trabeculare sau în altă localizare la nivelul camerei anterioare
a ochiului nu a fost observată în cadrul studiilor clinice. Pe baza experienţei clinice cu durată de 5 ani,
creşterea pigmentării irisului nu a determinat consecinţe din punct de vedere clinic şi tratamentul cu
Sifitan poate fi continuat chiar dacă apare pigmentarea irisului. Cu toate acestea, pacienţii trebuie
monitorizaţi periodic şi dacă starea clinică o impune, tratamentul cu Sifitan poate fi întrerupt.
Există o experienţă clinică limitată privind tratamentul cu Sifitan la pacienţii cu glaucom cu unghi
închis, glaucom cu unghi deschis şi pseudofakie şi la pacienţii cu glaucom pigmentar. Nu există
experienţă privind tratamentul cu Sifitan la pacienţii cu glaucom inflamator şi glaucom neovascular,
cu afecţiuni inflamatorii ale ochiului sau glaucom congenital. Sifitan nu prezintă sau are un efect redus
asupra pupilei, dar nu există experienţă în criza de glaucom cu unghi închis. Prin urmare, se
recomandă ca Sifitan să fie utilizat cu prudenţă în astfel de afecţiuni, până când se va obţine mai multă
experienţă clinică.
Datele provenite din studii privind utilizarea latanoprost în timpul perioadei peri-operatorii a unei
intervenţii chirurgicale pentru cataractă sunt limitate. Latanoprost trebuie administrat cu prudenţă la
aceşti pacienţi.
Sifitan trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de keratită herpetică şi administrarea lui
trebuie evitată în cazuri de keratită activă produsă de virusul herpes simplex şi la pacienţii cu antecedente
de keratită herpetică recurentă mai ales când se asociază cu administrarea de analogi de prostaglandine.
S-au raportat cazuri de edem macular (vezi pct. 4.8) în special la pacienţii cu afakie, la pacienţii cu
pseudoafakie şi ruptură a capsulei posterioare a cristalinului sau cu pseudofakie de cameră anterioară
sau la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru apariţia edemului macular cistoid (cum sunt
retinopatia diabetică şi ocluzia venoasă retiniană). Sifitan trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu
afakie, la cei cu pseudoafakie şi ruptură a capsulei posterioare a cristalinului sau cu pseudoafakie de
cameră anterioară, precum şi în cazul pacienţilor cu factori de risc cunoscuţi pentru apariţia edemului
macular cistoid.
La pacienţii cu factori de risc care predispun la irită/uveită, Sifitan trebuie utilizat cu prudenţă.
Există o experienţă limitată în cazul pacienţilor cu astm bronşic, dar în cadrul studiilor de după
punerea pe piaţă a medicamentului s-au raportat câteva cazuri de exacerbare a astmului bronşic şi/sau
a dispneei. Ca urmare, pacienţii cu astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă până atunci când va exista
suficientă experienţă clinică, vezi şi pct. 4.8.
S-a observat modificarea culorii tegumentului periorbital, majoritatea cazurilor fiind raportate la
pacienţi japonezi. Experienţa acumulată până în prezent, demonstrează că modificarea de culoare a
tegumentului periorbital nu are un caracter permanent şi în anumite cazuri a fost reversibilă în cursul
continuării tratamentului cu Sifitan.
Latanoprost poate modifica treptat genele de la nivelul ochiului tratat şi firele de păr facial din zonele
înconjurătoare; aceste modificări includ creşterea lungimii, grosimii, pigmentării, numărului de gene
sau de fire de păr şi direcţia greşită de creştere a genelor. Modificările genelor sunt reversibile după
întreruperea tratamentului.
Sifitan conţine clorură de benzalconiu, care este utilizată frecvent drept conservant în medicamentele
de uz oftalmic. A fost raportat faptul că utilizarea clorurii de benzalconiu determină keratopatie
punctiformă şi/sau keratopatie ulcerativă toxică, poate determina iritaţie oculară şi este cunoscut că
determină modificarea culorii lentilelor de contact moi. În cazul utilizării frecvente sau prelungite de
Sifitan la pacienţi cu xeroftalmie sau în condiţiile apariţiei afecţiunilor corneene se impune
monitorizare atentă. Lentilele de contact absorb clorura de benzalconiu şi trebuie îndepărtate înaintea
instilării Sifitan dar pot fi reinserate după 15 minute (vezi pct. 4.2 ).
Copii şi adolescenţi
Datele privind eficacitatea şi siguranţa la copii cu vârsta sub 1 an (4 pacienţi) sunt foarte limitate (vezi
pct. 5.1). Nu sunt disponibile date la copii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 de
săptămâni).
La copiii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 3 ani care prezintă, în principal, GCP (Glaucom Congenital
Primar), tratamentul de primă intenţie rămâne cel chirurgical (de exemplu trabeculotomie/goniotomie).
Siguranţa tratamentului de lungă durată la copii nu a fost încă stabilită.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu sunt disponibile date definitive privind interacţiunile medicamentului.
Au fost raportate creşteri paradoxale ale tensiunii intraoculare după administrarea oftalmică
concomitentă a doi analogi de prostaglandine. Ca urmare, nu este recomandată utilizarea concomitentă
a două sau mai multe prostaglandine, analogi de prostaglandine sau derivaţi de prostaglandină.
Copii şi adolescenţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
Latanoprost nu a avut efecte asupra fertilităţii masculine sau feminine în studiile la animale
(vezi pct. 5.3)
Sarcina
Până în prezent, siguranţa administrării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Este
posibil să prezinte riscul apariţiei unor efecte farmacologice nocive asupra sarcinii, fătului sau nou-
născutului. Prin urmare, Sifitan nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
La om, latanoprost şi metaboliţii lui pot fi eliminaţi în lapte şi prin urmare Sifitan, nu trebuie utilizat la
femeile care alăptează sau alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Similar altor medicamente cu administrare oftalmică, instilaţiile de picături oftalmice pot determina
vedere înceţoşată tranzitorie. Pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje până
când nu dispare vederea înceţoşată tranzitorie.
4.8 Reacţii adverse
a) Sumar al profilului de siguranţă
Majoritatea reacţiilor adverse apar la nivel ocular. Într-un studiu deschis, cu durata de 5 ani, privind
evaluarea siguranţei administrării latanoprost, efectul de pigmentare a irisului a fost observat la 33%
dintre pacienţi (vezi pct. 4.4). Alte reacţii adverse la nivel ocular sunt în general tranzitorii şi apar la
administrarea dozei.
b) Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1>
(≥1/10000 şi <1>
din datele disponibile).
Infecţii şi infestări
Rare Keratita herpetică*§
Tulburări ale sistemului nervos
Cu frecvenţă necunoscută Cefalee*, ameţeli*
Tulburări oculare
Foarte frecvente: Pigmentare a irisului; hiperemie conjunctivală uşoară sau
moderată, iritaţie oculară (senzaţie de arsură, prurit, înţepătură şi
senzaţie de corp străin); modificări ale genelor şi firelor de păr
facial (creştere în lungime, grosime, pigmentare şi număr a
genelor)
Frecvente: Keratite punctiforme , majoritatea asimptomatice; blefarite; dureri
oculare, fotofobii, conjunctivite*
Mai puţin frecvente: Edem palpebral; xeroftalmie; keratite; vedere înceţoşată; edem
macular, inclusiv edem macular cistoid; uveite*
Rare: Irită eroziuni şi edeme corneene*, eroziuni corneene; ; edem
periorbital; distichiasis; chist la nivelul irisului; Reacţie localizată
la nivelul pleoapelor, închidere a culorii tegumentului palpebral;
pseudopemfigoid ocular conjunctival*
Foarte rare Calcifiere corneană1; Schimbări periorbitale şi ale pleoapelor cu efect
de adâncire a excavaţiei pleoapei
Tulburări cardiace:
Cu frecvenţă necunoscută Angină; Palpitaţii*
Foarte rare: Angină instabilă
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Cu frecvenţă necunoscută Astm*, dispnee*
Rare: Agravarea astmului
Tulburări gastro-intestinale
Mai puțin frecvente Greață , vărsături
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Cu frecvență necunoscută Erupţii cutanate tranzitorii
Rare: Prurit
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Cu frecvenţă necunoscută Mialgie*, artralgie*
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Cu frecvenţă necunoscută: Durere în piept*
* Reactie adversă identificată după punerea pe piață
§ Reacție adversă cu frecvență estimată folosind “Regula de trei”
1 Cazurile de calcifiere a corneei au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de fosfați care
conțin picături oculare la unii pacienți cu leziuni semnificative la nivelul corneei.
c) Descrierea reacțiilor adverse selectate
Nu este furnizată nicio informație.
d) Copii şi adolescenţi
În cadrul a două studii clinice de scurtă durată (≤ 12 săptămâni), care au inclus 93 de pacienţi (25 de
copii şi 68 de adolescenţi), profilul de siguranţă a fost similar cu cel observat la adulţi şi nu au fost
identificate reacţii adverse noi. Profilele de siguranţă pe termen scurt la diferite subgrupuri de copii şi
adolescenţi au fost, de asemenea, similare (vezi pct. 5.1). Reacţiile adverse observate mai frecvent la
copii şi adolescenţi decât la adulţi sunt: rinofaringita şi febra.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Cu excepţia iritaţiei oculare şi hiperemiei conjunctivale, nu sunt cunoscute alte reacţii adverse în cazul
supradozajului cu Sifitan.
Dacă Sifitan este ingerat în mod accidental, următoarele informaţii pot fi utile:
Un flacon conţine latanoprost 125 micrograme. Mai mult de 90% este metabolizat la nivelul primului
pasaj hepatic. Perfuzia intravenoasă cu latanoprost 3 micrograme/kg la voluntari sănătoşi nu a produs
simptome, dar o doză cuprinsă între 5,5 şi 10 micrograme/kg a determinat greaţă, durere abdominală,
ameţeli, fatigabilitate, bufeuri şi transpiraţii. La maimuţe, latanoprost a fost administrat intravenos, în
perfuzie, în doze de până la 500 micrograme/kg fără efecte importante asupra aparatului
cardiovascular.
Administrarea intravenoasă de latanoprost la maimuţe a determinat bronhoconstricţie tranzitorie.
Totuşi, la pacienţii cu astm broşnic în formă moderată, latanoprost nu a determinat bronhoconstricţie,
atunci când a fost administrat topic la nivel ocular, în doze de şapte ori mai mari decât doza
terapeutică recomandată de Sifitan.
Dacă apare supradozajul cu Sifitan, tratamentul trebuie să fie simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: preparate antiglaucomatoase şi miotice, analogi de prostaglandine, codul
ATC: S01EE01.
Substanţa activă, latanoprost, un analog al prostaglandinei F , este un agonist selectiv al receptorului
2α
prostanoid FP care scade tensiunea intraoculară prin creşterea efluxului umorii apoase. La om,
scăderea tensiunii intraoculare debutează după aproximativ 3 până la 4 ore după administrare şi efectul
maxim este atins după 8 până la 12 ore. Scăderea presiunii intraoculare se menţine timp de cel puţin
24 de ore.
Studiile la animale şi la om demonstrează că principalul mecanism de acţiune este creşterea efluxului
umorii apoase pe cale uveosclerală, deşi la om s-a raportat şi facilitarea excreţiei (prin scăderea
rezistenţei în calea efluxului).
Studiile pivot au demonstrat că latanoprost este eficace în monoterapie. În plus, au fost efectuate studii
clinice privind utilizarea în asociere cu alte medicamente. Acestea includ studii care demonstrează că
latanoprost este eficace în asociere cu antagonişti beta-adrenergici (timolol). Studiile pe termen scurt
(1 sau 2 săptămâni) sugerează că, în cazul administrării în asociere, efectul latanoprost este aditiv
efectului determinat de agoniştii adrenergici (dipivalil adrenalină), inhibitorii anhidrazei carbonice cu
administrare orală (acetazolamidă) şi cel puţin parţial aditiv, în cazul administrării în asociere cu
antagoniştii colinergici (pilocarpină).
Studiile clinice au demonstrat că latanoprost nu prezintă efecte semnificative asupra producerii de
umoare apoasă. Nu s-a dovedit că latanoprost are vreun efect asupra barierei sânge-umoare apoasă.
Când este administrat în doze terapeutice, în cadrul studiului la maimuţe, latanoprost nu are sau are
efecte neglijabile asupra circulaţiei sanguine intraoculare. Totuşi, în timpul tratamentului topic, poate
să apară hiperemie conjunctivală sau episclerală de intensitate uşoară până la moderată.
Tratamentul de lungă durată cu latanoprost la maimuţe, cărora li s-a efectuat extracţia extracapsulară a
cristalinului, nu a afectat vasele sanguine retiniene, observaţie demonstrată prin angiografia cu
fluoresceină.
În timpul tratamentului de scurtă durată latanoprost nu a determinat trecerea fluoresceinei la nivelul
segmentulului posterior al ochiului la pacienţii cu pseudofakie.
S-a demonstrat că administrat în doze terapeutice, latanoprost nu are niciun efect farmacologic
semnificativ asupra aparatelor cardiovascular sau respirator.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea latanoprost la copii şi adolescenţi cu vârsta ≤18 ani a fost demonstrată într-un studiu clinic
dublu-orb cu durata de 12 săptămâni, care a comparat latanoprost cu timolol la 107 pacienţi
diagnosticaţi cu hipertensiune oculară şi glaucom. Vârsta gestaţională a nou-născuţilor a trebuit să fie
de cel puţin 36 de săptămâni. Pacienţiilor li s-a administrat fie latanoprost 0,005% o dată pe zi, fie
timolol 0,5% (sau opţional 0,25% la subiecţii cu vârsta mai mică de 3 ani) de 2 ori pe zi. Principalul
criteriu final de evaluare a eficacităţii a fost scăderea medie a presiunii intraoculare (PIO) de la nivelul
iniţial în săptămâna 12 a studiului. Scăderea medie a PIO în grupurile de tratament cu latanoprost şi
timolol a fost similară. La toate grupele de vârstă studiate (de la 0 la 3 ani, de la 3 la 12 ani şi de 12 la
18 ani) scăderea medie a PIO la săptămâna 12 în grupul de tratament cu latanoprost a fost similară cu
cea observată în grupul de tratament cu timolol. Cu toate acestea, datele privind eficacitatea pentru
latanoprost la grupa de vârstă cuprinsă între 0 şi 3 ani au provenit numai de la 13 pacienţi şi nu a fost
demonstrată o eficacitate relevantă pentru cei 4 pacienţi reprezentând grupa de vârstă cuprinsă între 0
şi 1 an în cadrul studiului clinic. Nu sunt disponibile date la copii născuţi prematur (vârsta gestaţională
mai mică de 36 de săptămâni).
Scăderile PIO la subiecţii din subgrupul cu glaucom infantil/congenital primar (GCP) au fost similare
la grupurile de tratament cu latanoprost şi timolol. La subgrupul non-GCP (de exemplu cu glaucom
juvenil cu unghi deschis, glaucom afakic) au fost obţinute rezultate similare cu cele observate la
subgrupul cu GCP.
Efectul asupra PIO a fost observat după prima săptămână de tratament şi s-a menţinut pe parcursul
perioadei de 12 săptămâni a studiului clinic, la fel ca la adulţi.
Tabel: scăderea PIO (mm Hg) în săptămâna 12 în funcţie de grupul cu tratament activ şi
diagnosticul iniţial
Latanoprost Timolol
N=53 N=54
Valoarea medie iniţială (ES) 27,3 (0,75) 27,8 (0,84)
Săptămâna 12 Modificare faţă -7,18 (0,81) -5,72 (0,81)
de valoarea medie iniţială
*(ES)
valoarea- p comparativ cu 0,2056
timolol
GCP Non-GCP GCP Non-GCP
N=28 N=25 N=26 N=28
Valoarea medie iniţială (ES) 26,5 (0,72) 28,2 (1,37) 26,3 (0,95) 29,1 (1,33)
Săptămâna 12 Modificare faţă -5,90 (0,98) -8,66 (1,25) -5,34 (1,02) -6,02 (1,18)
de valoarea medie iniţială
*(ES)
valoarea- p comparativ cu 0,6957 0,1317
timolol
ES: eroare standard.
*Estimarea ajustată pe baza unei analize de covarianţă (ANCOVA).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Latanoprost (greutate moleculară = 432,58) este un pro-medicament de tip ester izopropilic, care este
inactiv în această formă, dar devine biologic activ după hidroliza la forma acidă a latanoprostului.
Pro-medicamentul este bine absorbit prin cornee şi întreaga cantitate de medicament care pătrunde în
umoarea apoasă este hidrolizată în timpul pasajului prin cornee.
Studiile efectuate la om indică faptul că la nivelul umorii apoase, concentraţia maximă este atinsă după
aproximativ două ore de la administrarea topică. După administrarea topică la maimuţe, latanoprost
este distribuit iniţial la nivelul segmentului anterior, conjunctivei şi pleoapelor. Numai cantităţi mici
de medicament ajung în segmentul posterior.
Practic, la nivelul ochiului, nu se produce metabolizarea acidului latanoprostului. În principal,
metabolizarea se realizează la nivel hepatic. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică este de 17
minute. În studiile efectuate la animale s-a arătat că principalii metaboliţi, 1,2-dinor şi 1,2,3,4-tetranor,
nu prezintă sau au numai acţiune biologică scăzută şi sunt excretaţi în principal prin urină.
Copii şi adolescenţi
Un studiu deschis de farmacocinetică cu privire la concentraţiile plasmatice ale formei acide a
latanoprostului a inclus 22 de adulţi şi 25 de copii şi adolescenţi (cu vârste cuprinse între 0 şi 18 ani)
cu hipertensiune intraoculară şi glaucom. La toate grupele de vârstă s-a administrat tratament cu
latanoprost 0,005%, o picătură zilnic, în fiecare ochi, timp de minim 2 săptămâni. Expunerea sistemică
la forma acidă a latanoprostului a fost de aproximativ 2 ori mai mare la grupa de vârstă cuprinsă între
3 şi <12 ani şi de 6 ori mai mare la copii cu vârsta < 3 ani, faţă de adulţi, dar s-a menţinut o marjă de
siguranţă largă pentru reacţiile adverse sistemice (vezi pct. 4.9). Valoarea mediană a timpulului până
la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a fost de 5 minute după administrarea dozei la toate
grupele de vârstă. Valoarea mediană a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost scurtă
(< 20 de minute), similară la copii, adolescenţi şi adulţi şi, la atingerea stării de echilibru, nu s-a
produs acumularea de formă acidă a latanoprostului în circulaţia sistemică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea oculară ca şi cea sistemică ale latanoprostului au fost investigate la mai multe specii de
animale. În general, latanoprost este bine tolerat, cu limita de siguranţă dintre doza terapeutică
administrată ocular şi doza care determină toxicitate sistemică de cel puţin de 1000 de ori. Dozele mari
de latanoprost, de aproximativ 100 de ori mai mari decât doza terapeutică per kg, administrate
intravenos la maimuţe neanesteziate, au demonstrat creşterea frecvenţei respiratorii, determinată
probabil de bronhoconstricţie de scurtă durată. În studiile la animale, nu s-a constatat că latanoprost
are efecte de sensibilizare.
La nivel ocular, nu au fost depistate efecte toxice cu doze de latanoprost de până la 100
micrograme/ochi şi zi administrate la iepuri sau maimuţe (doza terapeutică este de aproximativ 1,5
micrograme/ochi şi zi). Totuşi, la maimuţe, s-a dovedit că latanoprost determină creşterea pigmentării
irisului.
Mecanismul creşterii pigmentării pare a fi stimularea producerii de melanină în melanocitele de la
nivelul irisului, fără a fi observate modificări proliferative. Modificarea culorii irisului poate fi
permanentă.
În studiile de toxicitate oculară cronică, administrarea latanoprostului în doză de 6 micrograme/ochi şi
zi a arătat, de asemenea, că induce creşterea incidenţei fisurilor palpebrale. Acest efect este reversibil
şi apare la doze mai mari decât doza terapeutică. Efectul nu a fost observat la om.
Latanoprost nu a determinat mutaţii reversibile în cadrul testelor efectuate pe bacterii, mutaţii genetice
la nivelul limfomului la şoarece şi la testul micronucleilor la şoarece. Au fost observate aberaţii
cromozomiale in vitro pe limfocitele umane. Efecte similare au fost observate în cazul prostaglandinei
F , o prostaglandină endogenă, indicând faptul că acesta este un efect de clasă.
2α
Studii adiţionale de mutagenitate privind sinteza in vitro/in vivo neprogramată de ADN la şobolan, au
avut rezultate negative, indicând faptul că latanoprost nu are potenţial mutagen. Studiile de
carcinogenitate la şoareci şi şobolani au fost negative.
Nu s-au demonstrat efecte ale latanoprost asupra fertilităţii feminine sau masculine în studiile la
animale. Nu a fost observată nici embriotoxicitate în studii efectuate la şoareci cu doze administrate
intravenos (5, 50 şi 250 micrograme/kg şi zi) de latanoprost. Totuşi, la iepuri, latanoprost a indus
efecte embrioletale la doze de 5 micrograme/kg şi zi sau mai mari.
Administrarea dozei de 5 micrograme/kg şi zi (de aproximativ 100 de ori mai mare decât doza
terapeutică) a determinat toxicitate embriofetală semnificativă caracterizată prin creşterea incidenţei
resorbţiei tardive, avortului şi prin greutatea scăzută a fetusului.
Nu a fost detectat potenţial teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de benzalconiu
Fosfat disodic anhidru
Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu sau acid clorhidric pentru ajustarea pH
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Studii in vitro au arătat că în cazul amestecării latanoprost cu picături oftalmice conţinând tiomersal se
produce precipitarea. Dacă se utilizează astfel de medicamente, picăturile oftalmice trebuie
administrate la un interval de cel puţin 5 minute.
6.3 Perioada de valabilitate
Înainte de prima deschidere: 3 ani
După prima deschidere a flaconului: 4 săptămâni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2°C – 8°C). A nu se congela.
A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
După prima deschidere a flaconului: a nu se păstra la temperaturi peste 25° C. Orice cantitate de
medicament rămasă neutilizată după patru săptămâni de la deschiderea flaconului trebuie aruncată.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon picurător din PEJD prevăzut cu un picurător din PEJD şi capac din PEÎD.
Fiecare flacon picurător conţine 2,5 ml picături oculare, soluţie echivalentul a aproximativ 80 de
picături de soluţie
Sifitan este disponibil în următoarele mărimi de ambalaj:
1 flacon picurător cu 2,5 ml
3 flacoane picurătoare cu 2,5 ml
6 flacoane picurătoare cu 2,5 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
NTC S.r.l
Via Luigi Razza 3
20124 Milano
Italia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9882/2017/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reȋnnoirii autorizaţiei – Aprilie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2022