Prospect Monopost 50 micrograme/ml picături oftalmice, soluţie
Producator: Laboratoires Thea
Clasa ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14562/2022/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ MEDICAMENTULUI
Monopost 50 micrograme/ml picături oftalmice, soluţie
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru picături oftalmice, soluţie conţine latanoprost 50 micrograme.
O picătură conţine latanoprost aproximativ 1,5 micrograme.
Excipient cu efect cunoscut: un mililitru picături oftalmice, soluţie conţine hidroxistearat de
macrogolglicerol 40 (ulei de ricin polioxihidrogenat) 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie
Soluţia are o culoare uşor gălbuie, opalescentă.
pH: 6,5 – 7,5
Osmolalitate: 250 – 310 mosmol/kg
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Scăderea presiunii intraoculare crescute la pacienţii adulți cu glaucom cu unghi deschis şi cu valori
mari ale presiunii intraoculare .
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată la adulţi (inclusiv vârstnici):
Doza recomandată este câte o picătură în fiecare ochi afectat, o dată pe zi. Efectul optim se obţine
atunci când MONOPOST este administrat seara.
Administrarea MONOPOST nu trebuie făcută mai mult de o dată pe zi, deoarece s-a demonstrat că
administrarea prea frecventă poate duce la diminuarea efectului de reducere a presiunii intraoculare.
În cazul omiterii unei doze, tratamentul va continua prin administrarea dozei următoare, conform
schemei recomandate.
Copii și adolescenți:
Eficacitatea și siguranța administrării Monopost la copii și adolescenți cu vîrsta sub 18 ani nu au fost
studiate. Nu sunt disponibile date privind medicamentul Monopost.
Mod de administrare
Administrare oftalmică.
Ca şi în cazul altor picături oftalmice, pentru a reduce posibilitatea absorbţiei sistemice se recomandă
ca sacul lacrimal să fie presat la nivelul cantusului median (ocluzie punctiformă), timp de un minut.
Această manevră trebuie efectuată imediat după instilarea fiecărei picături.
Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de administrarea picăturilor şi pot fi reinserate după 15
minute.
Dacă se utilizează mai mult de un medicament oftalmic cu administrare topică, medicamentele trebuie
administrate la cel puţin 5 minute interval.
Pacienţii trebuie instruiţi să evite contactul între vârful recipientului şi ochi sau cu suprafeţele
înconjurătoare.
Acest medicament este o soluție sterilă, ce nu conține conservanți. Pacienţii trebuie instruiţi că
soluţiile oculare, în cazul manipulării necorespunzătoare, se pot contamina cu bacterii larg răspândite
care determină infecţii oculare. Leziunile oculare grave şi pierderea consecutivă a vederii pot fi
rezultatul utilizării de soluţii contaminate.
Pacienții trebuie instruiți după cum urmează:
Înainte de prima utilizare a medicamentului
- Pacientul se va asigura de faptul că este intact capacul cu sigiliu. Pentru a deschide recipientul se
deșurubează cu fermitate capacul cu sigiliu.
- După ce se spală bine pe mâini și pacientul deșurubează capacul recipientului. Ținând recipientul
răsturnat, se apasă de câteva ori, pentru a activa mecanismul de pompare, până la apariția primei
picături. Acest proces este doar pentru prima utilizare și nu este necesar pentru administrările
ulterioare.
1. Înaintea fiecărei utilizări, pacientul se va spăla bine pe mâini și va îndepărta capacul de pe
vârful recipientului. Pacientul va evita orice contact al vârfului recipientului cu degetele.
2. Pacientul își va plasa policele în zona de la capătul recipientului și indexul la baza acestuia.
Apoi își va plasa degetul mijlociu în a doua zonă de la baza recipientului. Pacientul va ține recipientul
în poziție răsturnată.
3. Pentru utilizare, pacientul își va apleca capul ușor spre spate și va poziționa vertical vârful
picurător al recipientului, deasupra ochiului. Cu ajutorul indexului celeilalte mâini, pacientul va trage
ușor în jos pleoapa inferioară. Spațiul astfel creat se numește sac conjunctival inferior. Pacientul va
evita orice contact al vârfului recipientului cu degetele sau ochii.
Pentru a aplica o picătură în sacul conjunctival inferior al ochiului afectat (ochilor afectați), pacientul
va apăsa scurt, dar ferm pe recipient. Datorită dozării automate, la fiecare pompare este eliberată
exact o singură picătură.
Dacă picătura nu cade, pacientul va scutura ușor recipientul, pentru a o face să se desprindă de vârful
picurător. În acest caz, se repetă pasul 3.
4. Atunci când se practică ocluzia canalului nazo-lacrimal sau închiderea pleoapelor timp de 1
minut, absorbţia sistemică este redusă. Aceasta poate determina diminuarea reacţiilor adverse
sistemice şi creşterea activităţii locale.
5. A se acoperi vârful recipientului cu capacul imediat după utilizare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Prin creşterea cantităţii de pigment brun din iris latanoprostul poate provoca modificarea treptată a
culorii ochilor. Înaintea iniţierii tratamentului, pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii
modificării permanente a culorii ochilor. Tratamentul unilateral poate produce heterocromie
permanentă.
Modificarea culorii ochilor a fost observată cu precădere la pacienţii cu ochi de culoare mixtă, adică
albaştri-căprui, gri-căprui, galbeni-căprui sau verzi-căprui. În cadrul studiilor efectuate cu latanoprost,
debutul modificării apare, de regulă, în decursul primelor 8 luni de tratament, în cazuri rare în al doilea
sau al treilea an de tratament şi nu a fost observat după al patrulea an de tratament. Viteza de progresie
a pigmentării irisului scade în timp şi este stabilă pe o perioadă de 5 ani. Efectul accentuării
pigmentării nu a fost evaluat pe o perioadă mai mare de 5 ani. Într-un studiu de siguranţă, deschis, cu
durata de 5 ani, în care s-a administrat latanoprost, 33% dintre pacienţi au prezentat pigmentarea
irisului (vezi pct. 4.8). De cele mai multe ori, modificarea culorii irisului este minoră şi nu se observă
clinic. Incidenţa acestui fenomen în rândul pacienţilor cu irisuri de culoare mixtă a fost cuprinsă între
7% şi 85%, fiind cea mai crescută la pacienţii cu irisuri galben-căprui. La pacienţii cu ochi de culoare
albastru omogen nu s-a înregistrat nicio modificare, iar la cei cu ochi de culoare omogenă gri, verde
sau căprui, fenomenul a fost rar.
Modificarea culorii este determinată de creşterea conţinutului de melanină din melanocitele prezente
în stroma iridiană, şi nu de creşterea numărului de melanocite. În ochii afectaţi, pigmentarea brună din
jurul pupilei se răspândeşte, de regulă, concentric către periferie, însă este posibil ca întreg irisul sau
porţiuni ale acestuia să devină mai căprui. După oprirea tratamentului nu s-au mai înregistrat creşteri
ulterioare ale cantităţii de pigment brun la nivelul irisului. Până în prezent, fenomenul colorării irisului
nu s-a însoţit de simptome sau modificări patologice în studiile clinice.
Nici nevii, nici pistruii de la nivelul irisului nu au fost influenţaţi de tratament. În studiile clinice nu s-a
constatat acumularea pigmentului în reţeaua trabeculară sau în altă regiune a camerei anterioare. Pe
baza experienţei clinice de 5 ani, creşterea pigmentării irisului nu s-a dovedit a avea urmări clinice
negative, astfel că tratamentul cu latanoprost poate fi continuat, chiar şi în cazul apariţiei pigmentării
irisului. Cu toate acestea, pacienţii trebuie monitorizaţi în mod regulat, iar în cazul în care contextul
clinic o impune, tratamentul cu latanoprost poate fi întrerupt.
Experienţa tratamentului cu latanoprost în glaucomul cronic cu unghi închis, glaucomul cu unghi
deschis la pacienţii cu pseudofakie şi în glaucomul pigmentar este limitată. Nu există informaţii
privind tratamentul cu latanoprost în cazurile de glaucom inflamator sau neovascular, în afecţiunile
oculare inflamatorii sau la pacienţii cu glaucom congenital. Latanoprostul are un efect foarte scăzut
sau absent asupra pupilei, însă nu există informaţii privind administrarea sa în episoadele acute de
glaucom cu unghi închis. Prin urmare, se recomandă ca, până la acumularea de noi date, latanoprostul
să fie utilizat cu prudenţă în aceste afecţiuni.
Datele din studiile clinice privind administrarea de latanoprost în perioada peri-operatorie a
intervenţiilor pentru cataractă sunt limitate. La aceşti pacienţi, latanoprost trebuie administrat cu
prudenţă.
Latanoprostul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de keratită herpetică şi trebuie
evitat în cazul prezenţei keratitei active determinate de virusul herpes simplex şi la pacienţii cu
antecedente de keratită herpetică recurentă asociată în mod direct cu utilizarea analogilor
prostaglandinelor.
Există raportări de apariţie a edemului macular (vezi pct. 4.8) în special la pacienţii cu afakie, la cei cu
pseudofakie şi ruptura capsulei posterioare a cristalinului sau cu afectare a cristalinului la nivelul
camerei anterioare, precum şi la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru apariţia edemului macular
cistoid (ca de exemplu, retinopatie diabetică şi ocluzie de venă retiniană). Latanoprostul trebuie utilizat
cu prudenţă la pacienţii cu afakie, la cei cu pseudofakie cu ruptură a capsulei posterioare a cristalinului
sau cu afectare a cristalinului la nivelul camerei anterioare sau la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi
pentru edem macular cistoid.
La pacienţii predispuşi la irită/uveită, latanoprostul poate fi utilizat cu prudenţă.
Există date limitate privitoare la pacienţii cu astm bronşic, dar unele cazuri de exacerbări ale astmului
bronşic şi/sau dispnee au fost raportate din datele obţinute după punerea pe piaţă. Ca urmare, pacienţii
cu astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă, deoarece nu există suficientă experienţă (vezi şi secţiunea
4.8).
A fost observată şi modificarea culorii tegumentului periorbitar, majoritatea cazurilor fiind raportate la
pacienţi japonezi. Experienţa acumulată până în prezent arată că modificarea culorii tegumentului
periorbitar nu are caracter permanent, în unele cazuri fenomenul fiind reversibil chiar în timpul
tratamentului cu latanoprost.
Latanoprostul poate modifica treptat genele şi părul fin de la nivelul ochiului tratat şi din zona
înconjurătoare; aceste modificări includ creşterea în lungime, grosime, pigmentare, a numărului de
gene sau fire de păr şi creşterea într-o direcţie greşită a genelor. Modificările genelor sunt reversibile
după întreruperea tratamentului.
Monopost conţine macrogolglicerol hidroxistearat (ulei de ricin polioxihidrogenat) care poate cauza
reacţii cutanate. În prezent, nu sunt disponibile date privind siguranţa pe termen lung pentru acest
excipient.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu sunt disponibile date definitive referitoare la interacţiunile medicamentoase.
Au fost raportate creşteri paradoxale ale presiunii intraoculare după administrarea oftalmică
concomitentă a doi analogi de prostaglandine. De aceea, nu este recomandată utilizarea a două sau mai
multe prostaglandine, analogi de prostaglandină sau derivaţi de prostaglandină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
În studiile la animale nu s-a identificat niciun efect al latanoprostului asupra fertilității la masculi și
femele (vezi pct. 5.3).
Sarcina
Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită. Medicamentul are
efecte farmacologice potenţial nocive asupra evoluţiei sarcinii, fătului şi nou-născutului. Prin urmare,
Monopost nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Latanoprost şi metaboliţii săi pot fi eliminaţi în laptele matern; prin urmare, Monopost nu trebuie
utilizat la femeile care alăptează, sau alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectul acestui medicament asupra capacităţii de a conduce
vehicule. Ca şi în cazul altor medicamente oftalmice, instilaţiile cu picături oftalmice pot provoca
înceţoşarea tranzitorie a vederii. Pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje,
până la dispariţia acestor reacţii.
4.8 Reacţii adverse
a) Rezumatul profilului de siguranță
Majoritatea reacțiilor adverse observate sunt legate de sistemul ocular. Într-un studiu de siguranţă,
deschis, cu durata de 5 ani, în care s-a administrat latanoprost, 33% dintre pacienţi au prezentat
pigmentarea irisului (vezi pct. 4.4). Alte reacţii adverse oculare sunt, în general, tranzitorii şi apar la
administrarea dozei.
b) Lista tabelară a reacțiilor adverse
Reacţiile adverse şi frecvenţele lor, prezentate mai jos, sunt cele descrise pentru medicamentul de
referinţă. Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă după cum urmează: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor
disponibile).
Aparate, Foarte frecvente Frecvente Mai puţin Rare Foarte
sisteme şi 1/10 1/100 şi frecvente 1/10000 şi Rare
organe <1/10 ≥ 1/1000 şi <1/1000 <1/10000
< 1/100
Infecţii şi Keratită herpetică*§
infestări
Tulburări Ameţeli*;
ale Cefalee*
sistemului
nervos
Tulburări oculare Hiperpigmentare a Keratită Edem Irită*; edem Modificări
irisului; hiperemie punctiformă; palpebral; cornean*; eroziune periorbitale
conjunctivală blefarită; durere xeroftalmie; corneană*; edem şi la nivelul
uşoară până la oculară; keratită*; periorbital; pleoapei
moderată; iritaţie fotofobie; vedere trichiazis*; care
oculară (arsură, conjunctivită*; înceţoşată*; distichiază; chist la determină
prurit, înţepături edem nivelul irisului*§; adâncirea
sau senzaţie de macular, reacţii cutanate şanţului
corp străin inclusiv localizate la nivelul palpebral*
intraocular); edem pleoapelor;
modificări la macular închidere a culorii
nivelul genelor şi cistoid*; tegumentului
de tip lanugo uveită* palpebral
(creşterea în
lungime, în
grosime,
pigmentarea şi
creşterea
numărului de gene)
Tulburări cardiace Angină Angină
pectorală; pectorală
palpitaţii* instabilă*
Tulburări Astm Exacerbare a
respiratorii, bronşic*; astmului bronşic
toracice şi dispnee*
mediastinale
Tulburări Greață,
gastrointestinale vărsături
Afecţiuni cutanate Erupţie Prurit
şi ale ţesutului cutanată
subcutanat tranzitorie
Tulburări Mialgie*;
musculoscheletice artralgie*
şi ale ţesutului
conjunctiv
Tulburări generale Durere
şi la nivelul locului toracică*
de administrare
*Reacţie adversă identificată după punerea pe piaţă
§Reacţie adversă a cărei frecvenţă a fost estimată utilizând „Regula lui 3”
c)Descrierea reacțiilor adverse selectate
Nu sunt furnizate informații
d. Copii și adolescenți
Nu exista date disponibile cu Monopost.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Exceptând iritaţia oculară şi hiperemia conjunctivală, nu se cunosc alte reacţii adverse în cazul
supradozajului cu Monopost.
Următoarele informaţii pot fi utile în cazul ingerării accidentale de Monopost: flaconul pentru
tratamentul cu durata de o lună conține 125 micrograme latanoprost iar flaconul pentru tratamentul cu
durata de 3 luni conține 300 micrograme latanoprost. Peste 90% din latanoprost este metabolizat la
primul pasaj hepatic. Perfuzia i.v. cu 3 micrograme/kg la voluntarii sănătoşi a produs concentraţii
plasmatice medii de 200 de ori mai mari decât cele din studiile clinice şi nu a provocat niciun
simptom, însă o doză de 5,5 – 10 micrograme/kg a provocat greaţă, dureri abdominale, ameţeli,
astenie, bufeuri şi transpiraţii. La maimuţe, latanoprost a fost injectat intravenos în doze de până la 500
micrograme/kg, fără a se înregistra efecte cardiovasculare majore.
Administrarea intravenoasă a latanoprostului la maimuţă s-a asociat cu o bronhoconstricţie tranzitorie.
Totuşi, administrarea oftalmică topică de latanoprost în doze de şapte ori mai mari decât doza clinică
de Monopost la pacienţii cu forme moderate de astm bronşic nu a provocat bronhoconstricţie.
În caz de supradozaj cu Monopost, se va institui un tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: medicamente antiglaucomatoase şi miotice, analogi de prostaglandine,
codul ATC: S01EE01
Mecanism de acţiune:
Substanţa activă – latanoprost – este un analog al prostaglandinei F2α şi reprezintă un agonist selectiv
al receptorului prostanoidic FP, care scade presiunea intraoculară prin creşterea fluxului de eliminare a
umorii apoase.
Studiile efectuate la animale şi la om arată că principalul mecanism de acţiune este reprezentat de
creşterea eliminării pe cale uveosclerală, deşi la om s-a raportat şi o oarecare creştere a eliminării
umorii apoase pe cale trabeculară (prin scăderea rezistenţei).
Monopost se prezintă sub formă de picături oftalmice fără conservanți, soluție ambalată într-un
recipient multidoză dotat cu pompă.
Efecte farmacodinamice:
La om, această scădere a presiunii intraoculare debutează după aproximativ 3-4 ore de la administrare,
iar efectul maxim este atins după 8-12 ore. Scăderea presiunii se menţine timp de cel puţin 24 de ore.
Studiile pivot au demonstrat eficacitatea latanoprostului administrat sub formă de monoterapie. În
plus, au fost efectuate studii clinice care au investigat utilizarea medicamentului în diverse asocieri şi
care au arătat că latanoprost este eficace în asociere cu un antagonist beta-adrenergic (timolol). De
asemenea, studiile pe termen scurt (1 sau 2 săptămâni) sugerează faptul că latanoprostul are un efect
de tip aditiv atunci când se administrează în asociere cu agonişti adrenergici (dipivalil adrenalină) şi
inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidă) cu administrare orală şi un efect cel puţin parţial
aditiv atunci când este administrat în asociere cu agonişti colinergici (pilocarpină).
Studiile clinice au mai arătat că latanoprost nu are un efect important asupra producerii umorii apoase.
De asemenea, latanoprostul nu are efect asupra barierei sânge-umoare apoasă.
Atunci când latanoprostul a fost administrat în doze clinice în cadrul studiilor efectuate la maimuţă nu
a avut sau a avut un efect neglijabil asupra circulaţiei sanguine intraoculare. Totuşi, în timpul
tratamentului topic, poate surveni hiperemie conjunctivală sau episclerală uşoară sau moderată.
Tratamentul cronic ocular cu latanoprost la maimuţe cărora li s-a efectuat extracţia extracapsulară a
cristalinului nu a afectat vasele sanguine retiniene, fapt demonstrat cu ajutorul angiografiei cu
fluoresceină.
Pe parcursul tratamentului de scurtă durată, latanoprostul nu a provocat scurgeri de fluoresceină în
segmentul posterior al ochiului pseudofak la om.
S-a demonstrat că în doze clinice, latanoprostul nu are efecte farmacologice semnificative la nivelul
sistemului cardiovascular şi respirator.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Monopost a fost evaluat în cadrul unui studiu clinic randomizat, orb pentru investigator, cu durata de
trei luni, care a comparat Monopost fără conservanți cu medicamentul de referinţă pentru latanoprost
0,005%, care conține conservanți, la 404 pacienţi cu nalori mari ale presiunii intraoculare sau
glaucom. Criteriul principal de evaluare a eficacității a fost reprezentat de modificarea presiunii
intraoculare între valoarea iniţială şi cea la Ziua 84.
La Ziua 84, reducerea presiunii intraoculare indusă de Monopost a fost de -8,6 mmHg, adică de 36%.
Aceasta a fost similară cu cea determinată de medicamentul de referinţă pentru latanoprost 0,005%,
care conține conservanți.
Ochiul cel mai afectat Monopost Medicament de
(populaţie medie în referinţă
intenţie de tratament
Valori iniţiale (Z 0) n 189 164
Medie ±DS 24,1 ± 1,8 24,0 ± 1,7
Z 84 n 185 162
Medie ±DS 15,4 ± 2,3 15,0 ± 2,0
Modificare medie (Z 0- n 185 162
Z 84) Medie ±DS -8,6 ± 2,6 -9,0 ± 2,4
[IÎ 95%] [-9,0 ; -8,3] [-9,4 ; -8,7]
Analiză statistică E (ES) 0,417 ± 0,215
[IÎ 95%] [-0,006 ; 0,840]
Acest studiu clinic cu durata de trei luni, a demonstrat următoarele reacţii adverse la Monopost şi,
respectiv, la medicamentul de referinţă pentru latanoprost: senzaţie de iritaţie/arsură/înţepături după
instilare (la Ziua 84, 6,8% pentru Monopost şi 12,9% pentru medicamentul de referinţă pentru
latanoprost) şi hiperemie conjunctivală (la Ziua 84, 21,4% pentru Monopost şi 29,1% pentru
medicamentul de referinţă pentru latanoprost). Din punctul de vedere al reacţiilor adverse sistemice,
nu au fost observate diferenţe majore între cele două grupe de tratament.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Latanoprostul (GM = 432,58) este un pro-medicament, sub formă de ester izopropilic, care este inactiv
ca atare, dar devine biologic activ după hidroliză, cu formarea consecutivă de acid de latanoprost.
Absorbţie:
Pro-medicamentul se absoarbe rapid prin cornee, întreaga cantitate de medicament care pătrunde în
umoarea apoasă fiind hidrolizată în timpul trecerii prin cornee.
Distribuţie:
Studiile efectuate la om arată că atingerea concentraţiei maxime în umoarea apoasă are loc la
aproximativ 2 ore după administrarea locală. Consecutiv administrării topice la maimuţă, latanoprostul
se distribuie în cea mai mare parte în segmentul anterior, la nivelul conjunctivelor şi pleoapelor, în
segmentul posterior ajungând numai cantităţi infime de medicament.
În cadrul unui studiu clinic încrucişat, randomizat, cu durata de trei luni, efectuat la 30 de pacienţi cu
valori mari ale presiunii intraoculare sau glaucom, au fost măsurate valorile concentraţiilor plasmatice
de latanoprost iar la 30 de minute de la instilare, aproape toţi pacienţii au prezentat valori care s-au
situat sub limita de detecţie (40 pg/ml).
Metabolizare şi eliminare:
Metabolizarea acidului de latanoprost la nivelul ochiului este practic inexistentă, metabolizarea
principală având loc în cea mai mare parte în ficat. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică este de
17 minute. În studiile efectuate la animale s-a arătat că principalii metaboliţi ai acidului de latanoprost,
1,2-dinor şi 1,2,3,4tetranor, au activitate biologică foarte redusă sau absentă şi se excretă în cea mai
mare parte prin urină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea oculară şi sistemică a latanoprostului a fost testată la mai multe specii de animale. În
general, latanoprostul este bine tolerat, având o marjă mare de siguranţă între doza terapeutică
administrată ocular şi toxicitatea sistemică, de cel puţin 1000 ori. Dozele mari de latanoprost, de
aproximativ 100 de ori mai mari decât doza clinică/kg corp, administrate intravenos la maimuţe
neanesteziate au crescut frecvenţa respiratorie, fenomen ce reprezintă probabil expresia
bronhoconstricţiei de scurtă durată. Studiile efectuate la animale au arătat că latanoprostul nu are
proprietăţi sensibilizante.
La nivel ocular, efectele toxice au fost absente după doze de până la 100 micrograme/ochi şi zi
administrate la iepure sau maimuţă (doza clinică este de aproximativ 1,5 micrograme/ochi şi zi).
Totuşi, la maimuţă, latanoprostul a produs hiperpigmentarea irisului.
Se pare că hiperpigmentarea este consecinţa stimulării sintezei de melanină în melanocitele irisului,
modificările proliferative fiind absente. Modificarea culorii irisului poate fi permanentă.
În studiile de toxicitate oculară cronică, administrarea de latanoprost în doză de 6 micrograme/ochi şi
zi a determinat o creştere a fisurilor palpebrale. Acest efect este reversibil şi survine la doze superioare
celor clinice. Efectul nu a fost observat şi la om.
Potenţialul mutagen al latanoprostului a fost investigat în testele revers-mutaţiei la bacterii, mutaţiei
cromozomiale în celulele limfomului de şoarece şi testul micronucleilor la şoarece: rezultatele fiind
negative. Aberaţii cromozomiale au existat in vitro pe limfocitele umane, iar efecte similare au fost
observate şi cu prostaglandină F2 α, o prostaglandină naturală, indicând faptul că este vorba de un
efect de clasă.
Alte studii de mutagenitate, care au utilizat sinteza ADN neprogramată in vitro/in vivo la şobolan, au
avut rezultate negative, ceea ce arată că latanoprostul nu are potenţial mutagen. Studiile de
carcinogenitate efectuate la şoarece şi şobolan au fost negative.
Studiile efectuate la animale au arătat că latanoprostul nu are efect asupra fertilităţii la masculi sau
femele. În studiul de toxicitate embrionară efectuat la şobolan, nu a fost observată embriotoxicitate la
administrarea intravenoasă (5, 50 şi 250 micrograme/kg şi zi) de latanoprost. Totuşi, latanoprostul a
indus efecte embrioletale la iepure la doza de 5 micrograme/kg şi zi şi peste.
Doza de 5 micrograme/kg şi zi (de aproximativ 100 de ori mai mare decât doza clinică) a provocat
fenomene semnificative de toxicitate embriofetală, caracterizate prin creşterea incidenţei resorbţiei şi
avortului tardiv, precum şi prin greutate scăzută a fetusului.
Nu s-a observat potenţial teratogen.
Toxicitate oculară
Administrarea pe cale oftalmică de Monopost picături oftalmice la animale, de două ori pe zi, timp de
28 de zile, nu a demonstrat niciun efect toxic local sau sistemic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidroxistearat de macrogolglicerol 40
Sorbitol
Carbomer 974P
Macrogol 4000
Edetat disodic
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
După prima deschidere : 1 lună pentru flaconul de 2,5 ml ; 3 luni pentru flaconul de 6 ml.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
După prima deschidere : 1 lună pentru flaconul de 2,5 ml ; 3 luni pentru flaconul de 6 ml.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon multidoză (PEÎD) echipat cu pompă și dispozitiv de administrare Easygrip, închis cu capac
cu sigiliu ( PEÎD), conținând 2,5 ml (cel puțin 70 de picături fără conservant –tratamentul pentru 1
lună) sau 6 ml (cel puțin 190 de picături fără conservant –tratamentul pentru 3 luni)
Mărimi de ambalaj:
1 cutie cu un flacon de 2,5 ml.
1 cutie cu un flacon de 6 ml.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Laboratoires Thea
12 Rue Louis Bleriot
63017 Clermont-Ferrand Cedex 2
Franţa
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14562/2022/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Ianuarie 2017
Reînnoirea autorizaţiei – Iulie 2022
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2022
Informații detaliate despre acest medicament sunt disponibile pe site-ul web al Agenției Naționale a
Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, www.anm.ro.