Prospect SANDOSTATIN 100 micrograme/1 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă
Producator: Novartis Europharm Limited
Clasa ATC: Somatostatină şi substanţe analoge, codul ATC: H01CB02
AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 4756/2012/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
SANDOSTATIN 100 micrograme/1 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O fiolă a 1ml conţine octreotidă 100 micrograme (sub formă de acetat de octreotidă).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Pentru controlul simptomelor şi scăderea concentrațiilor plasmatice ale hormonului de creştere (GH) şi
IGF-1 la pacienţii cu acromegalie la care nu se obţin rezultate adecvate prin intervenţie chirurgicală
sau radioterapie. Sandostatin este, de asemenea, indicat la pacienţii cu acromegalie la care nu se poate
interveni chirurgical sau care nu doresc acest lucru sau în perioada de timp până când radioterapia
devine eficace.
Pentru ameliorarea simptomelor asociate cu tumorile endocrine gastro-entero-pancreatice funcționale
(GEP), de exemplu, tumori carcinoide cu caracteristici de sindrom carcinoid (vezi pct. 5.1).
Sandostatin nu reprezintă un tratament antitumoral şi nu vindecă aceşti pacienţi.
Prevenirea complicaţiilor secundare chirurgiei pancreatice.
Abordarea terapeutică de urgenţă pentru oprirea şi profilaxia reapariţiei hemoragiilor determinate de
varicele gastro-esofagiene, la pacienţii cu ciroză. Sandostatin este utilizat în asociere cu tratamentul
specific, cum este scleroterapia endoscopică.
Tratamentul adenoamelor hipofizare secretoare de TSH:
• atunci când secreţia nu a revenit la normal după intervenţia chirurgicală şi/sau radioterapie;
• la pacienţii la care nu se poate interveni chirurgical;
• la pacienţii cărora li s-a efectuat radioterapie până când aceasta devine eficientă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Acromegalie
Iniţial se administrează subcutanat (s.c.) 0,05 până la 0,1 mg la 8 sau 12 ore. Ajustarea dozei trebuie să
se bazeze pe evaluările lunare ale concentrațiilor plasmatice de GH şi IGF-1 (valori urmărite: GH<
2,5 ng/ml; IGF-1 în limite normale) precum şi pe simptomele clinice şi tolerabilitate. La majoritatea
pacienţilor, doza zilnică optimă este de 0,3 mg. Nu trebuie depăşită doza maximă de 1,5 mg pe zi.
Pentru pacienţii care utilizează o doză stabilă de Sandostatin, evaluarea GH și IGF-1 trebuie făcută la
fiecare 6 luni.
Dacă, în decurs de 3 luni de la începerea tratamentului cu Sandostatin, nu se obţin reduceri
semnificative ale concentrațiilor plasmatice de GH şi nicio ameliorare a simptomelor clinice, se va
întrerupe tratamentul.
Tumori endocrine gastro-entero-pancreatice
Iniţial se administrează subcutanat 0,05 mg o dată sau de două ori pe zi. În funcţie de răspunsul clinic,
de efectul asupra concentrațiilor plasmatice de hormoni produşi de tumoră (în caz de tumori
carcinoide, de efectul asupra excreţiei urinare de acid 5-hidroxiindolacetic) şi de toleranţă, doza poate
fi crescută treptat la 0,1 până la 0,2 mg de 3 ori pe zi. În condiţii excepţionale pot fi necesare doze mai
mari. Dozele de întreţinere trebuie ajustate individual.
În tumori carcinoide, dacă nu există răspuns benefic în decurs de 1 săptămână de tratament cu
Sandostatin la doza maximă tolerată, tratamentul nu trebuie continuat.
Complicaţii secundare chirurgiei pancreasului
0,1 mg de 3 ori pe zi subcutanat, 7 zile consecutive, începând din ziua operaţiei cu cel puţin o oră
înaintea laparotomiei.
Hemoragia varicelor gastro-esofagiene
25 micrograme pe oră, 5 zile, în perfuzie intravenoasă (i.v.) continuă. Sandostatin poate fi utilizat
diluat cu ser fiziologic.
La pacienţii cirotici cu hemoragie a varicelor esofagiene, Sandostatin a fost bine tolerat la
administrarea intravenoasă continuă de doze de până la 50 micrograme pe oră, timp de 5 zile (vezi pct.
4.9).
Tratamentul adenoamelor hipofizare secretoare de TSH
Doza eficace, în general, este de 100 micrograme de trei ori pe zi prin injectare subcutanată. Doza
poate fi ajustată în funcţie de răspunsul TSH şi al hormonilor tiroidieni. Vor fi necesare cel puţin 5 zile
de tratament pentru a stabili eficacitatea medicamentului.
Utilizarea la vârstnici
Nu există dovezi de reducere a toleranţei sau de necesitate a modificării dozelor la pacienţii vârstnici
trataţi cu Sandostatin.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Experienţa cu Sandostatin la copii şi adolescenţi este limitată.
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu ciroză hepatică timpul de înjumătăţire plasmatică poate creşte, fiind necesară ajustarea
dozei de întreţinere.
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Insuficienţa renală nu afectează expunerea totală (ASC) la octreotidă, administrată ca injecţie
subcutanată, de aceea, nu este necesară ajustarea dozei de Sandostatin.
Mod de administrare
Sandostatin poate fi administat direct prin injectare subcutanată (s.c) sau intravenos (i.v) prin soluție
perfuzabilă, după diluare. Pentru instrucțiuni suplimentare privind manipularea și instrucțiuni privind
diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale
Deoarece tumorile hipofizare care secretă hormon de creştere pot creşte uneori, provocând complicaţii
grave (de exemplu, deficienţe ale câmpului vizual), este esenţială supravegherea atentă a tuturor
pacienţilor. Dacă există dovezi ale creşterii tumorii, se vor lua în considerare proceduri alternative de
tratament.
Beneficiile terapeutice ale unei reduceri a concentrațiilor plasmatice ale hormonului de creştere (GH)
şi ale normalizării concentraţiei plasmatice a factorului 1 de creştere similar insulinei (IGF-1) la
pacientele cu acromegalie pot consta în reapariţia fertilităţii. Pacientele cu potenţial fertil trebuie
sfătuite să utilizeze metode adecvate de contracepţie, dacă este necesar, în timpul tratamentului cu
ocreotidă (vezi pct. 4.6).
Funcţia tiroidiană trebuie monitorizată la pacienţii cărora li se administrează un tratament prelungit cu
octreotidă.
Funcţia hepatică trebuie monitorizată în timpul tratamentului cu octreotidă.
Evenimente cardiovasculare asociate
S-au raportat frecvent cazuri de bradicardie. Poate fi necesară ajustarea dozelor unor medicamente
cum sunt beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu sau medicamente care controlează echilibrul
lichidelor şi electroliţilor (vezi pct. 4.5).
Au fost raportate blocuri atrioventriculare (inclusiv bloc atrioventricular complet) la pacienții tratați cu
doze mari continue de soluție perfuzabilă (100 micrograme/oră) și la pacienții tratați cu octreotidă
intravenos în bolus (50 micrograme în bolus urmat de 50 micrograme/oră perfuzie continuă). Din acest
motiv, doza maximă de 50 micrograme/oră nu trebuie depășită (vezi pct. 4.2). Pacienții tratați cu doze
intravenoase mari de octreotidă trebuie ținuți sub monitorizare cardiacă adecvată.
Vezica biliară şi evenimente asociate
Colelitiaza este o reacție obișnuită în timpul tratamentului cu Sandostatin și poate fi asociată cu
colecistita și dilatarea ductului biliar (vezi pct. 4.8). În plus, au fost raportate cazuri de colangită după
punerea pe piață, ca o complicație a colelitiazei la pacienții care utilizează Sandostatin. Ca urmare, se
recomandă examinarea ecografică a vezicii biliare înainte de tratament şi la intervale de 6 până la
12 luni în timpul tratamentului cu Sandostatin.
Tumori endocrine GEP
În tratamentul tumorilor endocrine GEP, pot apărea, rar, scăpări bruşte de sub controlul simptomatic al
Sandostatin, cu recurenţa rapidă a simptomelor grave. Dacă tratamentul este întrerupt, simptomele se
pot agrava sau pot recidiva.
Metabolismul glucozei
Din cauza acţiunii sale inhibitorii asupra eliberării hormonului de creştere, glucagonului şi insulinei,
Sandostatin poate afecta procesul de reglare a glicemiei. Toleranţa post-prandială la glucoză poate fi
afectată și, în anumite cazuri, poate să apară starea de hiperglicemie persistentă, ca rezultat al
administrării cronice. De asemenea, s-a raportat hipoglicemie.
La pacienţii cu insulinom, octreotida, din cauza potenţialului relativ mai mare de a inhiba secreţia GH
şi a glucagonului decât a insulinei şi din cauza duratei mai scurte de acţiune asupra inhibării insulinei,
poate creşte gravitatea şi prelungi durata hipoglicemiei. Aceşti pacienţi trebuie supravegheaţi cu
atenţie la începerea tratamentului cu Sandostatin şi la fiecare schimbare de doză. Fluctuaţiile marcate
ale glicemiei pot fi reduse prin administrarea de doze mai mici, mai frecvent.
Necesarul de insulină al pacienților care utilizează tratament pentru diabet zaharat de tip 1, poate fi
redus după administrarea de Sandostatin. La pacienţii fără diabet zaharat şi la pacienţii cu diabet
zaharat de tip 2, cu rezerve de insulină parţial intacte, administrarea de Sandostatin poate avea ca
rezultat creşteri post-prandiale ale glicemiei. Ca urmare, se recomandă monitorizarea toleranţei la
glucoză şi a tratamentului antidiabetic.
Varice esofagiene
Deoarece, ulterior episoadelor de hemoragie a varicelor esofagiene, există un risc crescut de dezvoltare
a diabetului zaharat insulino-dependent sau de modificări ale necesarului de insulină la pacienţii cu
diabet zaharat preexistent, este obligatorie monitorizarea corespunzătoare a glicemiei.
Reacţii la nivelul locului de administrare
Într-un studiu de toxicitate de 52 săptămâni efectuat la şobolan, predominant la masculi, s-a observat
apariţia de sarcoame la locul de injectare subcutanată, numai la cea mai mare doză administrată (de
aproximativ 8 ori mai mare decât doza maximă administrată la om în funcţie de suprafaţa corporală).
Într-un studiu de toxicitate de 52 săptămâni efectuat la câine, nu s-au observat leziuni hiperplazice sau
neoplazice la locul de injectare subcutanată. Nu s-a raportat formarea de tumori la locurile de injectare,
la pacienţii trataţi cu Sandostatin timp de până la 15 ani. Toate datele disponibile până în prezent
indică faptul că datele găsite la şobolan sunt specifice speciei şi nu sunt semnificative pentru utilizarea
medicamentului la om (vezi pct. 5.3).
Alimentaţie
La unii pacienţi, octreotida poate influenţa absorbţia lipidelor din dietă.
La unii pacienţi cărora li s-a administrat tratament cu octreotidă s-au observat concentraţii scăzute ale
vitaminei B12 şi rezultate anormale la testele Schilling. Se recomandă monitorizarea concentraţiei
vitaminei B12 în timpul tratamentului cu Sandostatin la pacienţii cu antecedente de privare de
vitamină B12.
Funcția pancreatică
Insuficiența exocrină pancreatică (PEI) a fost observată la unii pacienți care au fost tratați cu octreotidă
pentru tumori neuroendocrine gastroenteropancreatice. Simptomele PEI pot include steatoree, scaune
moi, balonare abdominală și pierdere în greutate. La pacienții simptomatici trebuie luate în considerare
screening-ul și tratamentul adecvat pentru PEI, în conformitate cu ghidurile clinice.
Conținutul de sodiu
Sandostatin conține mai puțin de 1 mmol (23 mg) de sodiu per fiolă, adică practic „nu conține sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Poate fi necesară ajustarea dozei medicamentelor cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de
calciu sau medicamentelor care controlează echilibrul lichidelor şi electroliţilor atunci când
Sandostatin este administrat concomitent (vezi pct. 4.4).
Pot fi necesare ajustări ale dozelor de insulină şi ale medicamentelor antidiabetice atunci când
Sandostatin este administrat concomitent (vezi pct. 4.4).
S-a observat că Sandostatin reduce absorbţia intestinală a ciclosporinei şi o întârzie pe cea a
cimetidinei.
Administrarea concomitentă de octreotidă şi bromocriptină creşte biodisponibilitatea bromocriptinei.
Date limitate publicate indică faptul că analogii de somatostatină pot scădea clearance-ul metabolic al
compuşilor cunoscuţi ca fiind metabolizați prin intermediul enzimelor citocromului P450, care poate fi
cauzat de supresia hormonului de creştere. Deoarece nu poate fi exclus faptul că octreotida poate avea
acest efect, alte medicamente metabolizate în principal de către CYP3A4 şi care au un indice
terapeutic scăzut, trebuie utilizate cu precauţie (de exemplu, chinidina, terfenadina).
Utilizarea concomitentă cu analogii radioactivi ai somatostatinei
Somatostatina și analogii săi, cum ar fi octreotida, se leagă competitiv de receptorii somatostatinei și
pot interfera cu eficacitatea analogilor radioactivi ai somatostatinei.
Administrarea Sandostatin trebuie evitată cu 24 de ore înainte de administrarea oxodotreotidă de
Lutețiu (177Lu), un radiofarmaceutic care se leagă de receptorii somatostatinei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea octreotidei la femeile gravide sunt limitate (mai puţin de 300 de
rezultate obţinute din sarcini), iar, la aproximativ o treime din cazuri, nu se cunosc rezultatele
sarcinilor. Majoritatea raportărilor au fost primite după utilizarea de după punerea pe piaţă a
octreotidei şi peste 50% dintre sarcinile expuse au fost raportate la paciente cu acromegalie.
Majoritatea femeilor au fost expuse la octreotidă în primul trimestru de sarcină, cu doze variind între
100-1200 micrograme/zi de Sandostatin s.c. sau 10-40 mg/lună de Sandostatin LAR. Au fost raportate
anomalii congenitale la aproximativ 4% dintre sarcinile cu rezultat cunoscut. În aceste cazuri, nu se
suspectează nicio relaţie cauzală cu octreotida.
Studiile la animale nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de
reproducere (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea Sandostatin în timpul sarcinii (vezi
pct. 4.4).
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă octreotida se elimină în laptele matern uman. Studiile la animale au evidențiat
eliminarea octreotidei în laptele matern. Pacientele nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu
Sandostatin.
Fertilitatea
Nu se cunoaşte dacă octreotida are efecte asupra fertilităţii umane. S-a identificat coborârea întârziată
a testiculelor la puii masculi ai mamiferelor tratate în timpul sarcinii şi alăptării. Cu toate acestea,
octreotida nu a afectat fertilitatea la şobolanii masculi şi femele la doze de până la 1 mg/kg corp pe zi
(vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sandostatin nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie sfătuiți să fie precauţi atunci când conduc vehicule sau folosesc
utilaje dacă prezintă ameţeli, astenie/fatigabilitate sau cefalee în timpul tratamentului cu Sandostatin.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului cu octreotidă includ tulburări
gastro-intestinale, tulburări ale sistemului nervos, tulburări hepatobiliare şi tulburări metabolice şi de
nutriţie.
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice în care s-a administrat octreotidă au fost
diaree, dureri abdominale, greaţă, flatulență, cefalee, colelitiază, hiperglicemie şi constipaţie. Alte
reacţii adverse raportate frecvent au fost ameţeli, durere localizată, sludge biliar, disfuncţie tiroidiană
(de exemplu, concentraţie scăzută a hormonului de stimulare tiroidiană [TSH], concentraţie scăzută a
hormonului T4 total şi concentraţie scăzută a fracţiei libere a hormonului T4), scaune moi, toleranţa
redusă la glucoză, vărsături, astenie şi hipoglicemie.
Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel
Următoarele reacţii adverse, prezentate în Tabelul 1, au fost acumulate din studiile clinice cu
octreotidă:
Reacţiile adverse la medicament (Tabelul 1) sunt ordonate în funcţie de frecvenţă, întâi cele mai
frecvente, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1>
puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>
cazuri izolate. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1 Reacţii adverse la medicament raportate în studiile clinice
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Diaree, durere abdominală, greaţă, constipaţie, flatulenţă.
Frecvente: Dispepsie, vărsături, balonare abdominală, steatoree, scaune moi,
scaune decolorate.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Cefalee.
Frecvente: Ameţeli.
Tulburări endocrine
Frecvente: Hipotiroidism, tulburare tiroidiană (de exemplu, TSH scăzut,
total T4 scăzut şi fracţia liberă a hormonului T4 scăzută).
Tulburări hepatobiliare
Foarte frecvente: Colelitiază.
Frecvente: Colecistită, sludge biliar, hiperbilirubinemie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente: Hiperglicemie.
Frecvente: Hipoglicemie, toleranţa redusă la glucoză, anorexie.
Mai puţin frecvente: Deshidratare.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: Reacții la nivelul locului de injectare.
Frecvente: Astenie.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: Concentrații plasmatice crescute ale transaminazelor.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, alopecie.
Tulburări respiratorii
Frecvente: Dispnee.
Tulburări cardiace
Frecvente: Bradicardie
Mai puţin frecvente: Tahicardie.
Date de după punerea pe piaţă
Sunt raportate voluntar şi spontan reacţiile adverse prezentate în Tabelul 2. Nu este întotdeauna posibil
să se stabilească cu certitudine frecvenţa acestora sau relaţia cauzală cu expunerea la medicament.
Tabelul 2 Reacţii adverse la medicament derivate din raportări spontane
Tulburări ale sistemului circulator și limfatic
Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Anafilaxie, alergie/reacţii de hipersensibilitate.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Urticarie
Tulburări hepatobiliare
Pancreatită acută, hepatită acută fără colestază, hepatită colestatică; colestază, icter, icter colestatic.
Tulburări cardiace
Aritmii.
Investigaţii diagnostice
Concentraţii plasmatice crescute ale fosfatazei alcaline, concentraţii plasmatice crescute ale gamma
glutamil transferazei.
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Vezica biliară și reacții asociate
S-a arătat că analogii de somatostatină inhibă contractilitatea vezicii biliare și reduc secreția de bilă,
ceea ce poate duce la anomalii ale vezicii biliare sau nămoluri. Incidența formării calculilor biliari cu
tratamentul cu Sandostatin se estimează a fi între 15 și 30%. Incidența în rândul populației generale
(cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 ani) este de 5 până la 20%. Prezența calculilor biliari la pacienții
tratați cu Sandostatin este în mare parte asimptomatică; calculii simptomatici trebuie tratați fie prin
terapie de dizolvare cu acizi biliari, fie prin chirurgie.
Tulburări gastro-intestinale
În cazuri rare, reacţiile adverse gastro-intestinale pot simula obstrucţia intestinală acută, cu distensie
abdominală progresivă, dureri epigastrice severe, sensibilitate şi apărare abdominală.
Se cunoaşte faptul că frecvenţa reacţiilor adverse gastro-intestinale scade în timp odată cu continuarea
tratamentului.
Riscul apariţiei reacţiilor adverse gastro-intestinale poate fi redus prin evitarea meselor în apropierea
momentului administrării injecţiei subcutanate cu Sandostatin, şi anume prin injectarea
medicamentului între mese sau înainte de a merge la culcare.
Hipersensibilitate și reacții anafilactice
Au fost raportate reacții alergice și hipersensibilitate în timpul perioadei de după punerea pe piață.
Când acestea apar, ele afectează în cea mai mare parte pielea, rareori cavitatea bucală și căile
respiratorii. S-au raportat cazuri izolate de șoc anafilactic.
Reacţii la locul injectării
Reacţiile adverse la locul injectării s.c., inclusiv durere, senzaţie de înţepături, furnicături sau arsură,
cu hiperemie şi edem, rar durează mai mult de 15 minute. Disconfortul local poate fi redus permiţând
soluţiei injectabile să ajungă la temperatura camerei înainte de injectare sau injectând un volum mai
mic utilizând o soluţie mai concentrată.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Deşi excreţia fecală de grăsimi poate creşte, până în prezent nu există dovada că tratamentul de lungă
durată cu octreotidă a dus la deficienţe nutriţionale prin malabsorbţie.
Enzime pancreatice
În cazuri foarte rare, s-a raportat pancreatită acută în primele ore sau zile ale tratamentului cu
Sandostatin s.c. şi a dispărut prin întreruperea administrării medicamentului. În plus, s-a raportat
pancreatita indusă de colelitiază la pacienţii care utilizează tratament de lungă durată cu Sandostatin
s.c..
Tulburări cardiace
Bradicardia este o reacție adversă obișnuită cu analogii de somatostatină
S-au observat, atât la pacienții cu acromegalie, cât şi la cei cu sindrom carcinoid, modificări ale EKG,
cum sunt prelungirea intervalului QT, deplasări ale axelor, repolarizare precoce, diferență de potențial
scăzută, tranziţie R/S, progresie precoce a undelor R şi modificări nespecifice ale undelor ST-T. Nu a
fost stabilită relaţia dintre aceste evenimente şi acetatul de octreotidă deoarece mulţi dintre aceşti
pacienţi au afecţiuni cardiace pre-existente (vezi pct. 4.4).
Trombocitopenia
Trombocitopenia a fost raportată în timpul experienței după punerea pe piață, în special în timpul
tratamentului cu Sandostatin (i.v.) la pacienții cu ciroză hepatică. Acest lucru este reversibil după
întreruperea tratamentului
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
A fost raportat un număr limitat de supradozaje accidentale cu Sandostatin la adulţi şi copii. La adulţi,
dozele au variat între 2400 şi 6000 micrograme/zi, administrate prin perfuzie continuă (100-
250 micrograme/oră) sau subcutanat ( 1000 micrograme de trei ori pe zi). Reacţiile adverse raportate
au fost aritmii, hipotensiune arterială, stop cardiac, hipoxie cerebrală, pancreatită, steatoză hepatică,
diaree, slăbiciune, letargie, pierdere în greutate, hepatomegalie şi acidoză lactică. Au fost raportate
blocuri atrioventriculare (inclusiv bloc atrioventricular complet) la pacienții tratați cu 100
micrograme/oră perfuzie continuă și/sau octreotidă intravenos în bolus (50 micrograme în bolus urmat
de 50 micrograme/oră perfuzie continuă).
La copii, dozele au variat între 50 şi 3000 micrograme/zi administrate prin perfuzie continuă (2,1-
500 micrograme/oră) sau subcutanat (50-100 micrograme). Singura reacţie adversă raportată a fost
hiperglicemie uşoară.
Nu au fost raportate reacţii adverse neaşteptate la pacienţii cu neoplasm cărora li s-a administrat
Sandostatin în doze de 3000-30000 micrograme/zi în doze divizate, administrate subcutanat.
Tratamentul supradozajului este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Somatostatină şi substanţe analoge, codul ATC: H01CB02
Octreotida este un derivat octapeptidic sintetic al somatostatinei naturale, cu efecte farmacologice
similare, dar cu durată de acţiune considerabil mai lungă. Inhibă secreţia patologic crescută a
hormonului de creştere (GH) şi a peptidelor şi serotoninei produse de către sistemul endocrin GEP.
La animale, octreotida este un inhibitor al eliberării hormonului de creştere, al glucagonului şi al
insulinei, mai puternic decât somatostatina, cu o mai mare selectivitate pentru suprimarea hormonului
de creştere şi glucagonului.
La subiecţii sănătoşi, s-a dovedit că Sandostatin inhibă:
• eliberarea hormonului de creştere (GH) stimulată de arginină, efort fizic şi hipoglicemie
provocată de insulină,
• eliberarea postprandială de insulină, glucagon, gastrină, alte peptide ale sistemului endocrin
GEP şi eliberarea de insulină şi glucagon stimulată de arginină,
• eliberarea de hormon stimulator al tiroidei (TSH) stimulată de hormonul care eliberează
tireotropina (TRH).
Spre deosebire de somatostatină, octreotida inhibă secreţia GH preferenţial faţă de insulină şi
administrarea de octreotidă nu este urmată de un efect de rebound de hipersecreţie hormonală (adică a
GH la pacienţii cu acromegalie).
La pacienţii cu acromegalie, Sandostatin scade concentrațiile plasmatice ale GH şi IGF-1. La până la
90% dintre pacienţi se remarcă o reducere a GH de 50%, sau peste, iar la circa jumătate din cazuri se
poate obţine o reducere a GH plasmatic < 5 ng/ml. La majoritatea pacienţilor, Sandostatin reduce
simţitor simptomele clinice ale bolii, cum sunt: cefalee, edem cutanat şi al ţesuturilor moi,
hiperhidroză, artralgii, parestezii. La pacienţii cu adenom hipofizar mare tratamentul cu Sandostatin
poate avea ca rezultat o oarecare scădere în volum a ţesutului tumoral.
La pacienţii cu tumori funcţionale ale sistemului endocrin GEP, Sandostatin, datorită efectelor
endocrine diverse, modifică diferite caracteristici clinice. Apare o ameliorare clinică şi beneficiu
simptomatic la pacienţii care încă prezintă simptome legate de tumorile lor, în ciuda tratamentelor
anterioare care pot include intervenţii chirurgicale, embolizare arterială hepatică şi diverse
chimioterapice, de exemplu streptozocină şi 5-fluorouracil.
Efectele Sandostatin în diferite tipuri de tumori sunt următoarele
Tumori carcinoide
Administrarea de Sandostatin poate avea ca rezultat ameliorarea simptomelor, în special a eritemului
facial şi a diareei. În multe cazuri, apare şi o scădere a serotoninei plasmatice şi reducerea excreţiei
urinare de acid 5-hidroxiindolacetic.
VIPoame
Caracteristica biochimică a acestor tumori este supraproducţia de peptid intestinal vasoactiv (VIP). În
majoritatea cazurilor, administrarea de Sandostatin are ca rezultat ameliorarea diareei secretorii severe
caracteristice acestor cazuri, cu o ameliorare evidentă a calităţii vieţii. Apare, de asemenea, o
ameliorare a anomaliilor electrolitice asociate, de exemplu hipopotasemie, permiţând întreruperea
suplimentării hidroelectrolitice enterale şi parenterale. La unii pacienţi, tomografia computerizată
sugerează o încetinire sau oprire a progresiei tumorii sau chiar reducerea volumului tumorii, în special
a metastazelor hepatice. Ameliorarea clinică este, de obicei, însoţită de o reducere a concentrațiilor
plasmatice de VIP, care pot scădea până la încadrare în limitele normale.
Glucagonoame
Administrarea de Sandostatin are ca rezultat, în majoritatea cazurilor ameliorarea substanţială a
eritemului necrolitic migrator caracteristic. Efectul Sandostatin asupra diabetului zaharat uşor, asociat
frecvent, nu este semnificativ şi, în general, nu are ca rezultat reducerea nevoii de insulină sau
hipoglicemiante orale. Sandostatin produce la pacienţii afectaţi ameliorarea diareei şi creşterea în
greutate. Deşi administrarea de Sandostatin duce adesea la o reducere imediată a concentrațiilor
plasmatice de glucagon, în general, această reducere nu se menţine pe o perioadă lungă de tratament,
în ciuda unei continue ameliorări simptomatice.
Gastrinoame/Sindrom Zollinger-Ellison
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni sau blocante selective ale receptorilor H2 ţine sub
control hipersecreţia gastrică, în general. Cu toate acestea, este posibil ca diareea, care este un
simptom predominant, să nu fie ameliorată de administrarea de inhibitori ai pompei de protoni sau de
medicamente care blochează receptorii H2. Sandostatin poate contribui la scăderea în continuare a
hipersecreţiei de acid gastric şi la ameliorarea simptomelor, inclusiv diaree, deoarece, la unii pacienţi,
asigură supresia concentrațiilor plasmatice crescute ale gastrinei.
Insulinoame
Administrarea de Sandostatin produce o scădere a insulinei imunoreactive în circulaţie, care poate fi,
cu toate acestea, de scurtă durată (circa 2 ore). La pacienţii cu tumori operabile, Sandostatin poate
determina restabilirea şi menţinerea preoperatorie a glicemiei normale. La pacienţii cu tumori
neoperabile benigne sau maligne, controlul glicemiei poate fi ameliorat, fără o reducere susţinută şi
concomitentă a concentrațiilor de insulină în circulaţie.
Complicaţii secundare chirurgiei pancreasului
La pacienţii supuşi chirurgiei pancreatice, administrarea pre- şi postoperatorie de Sandostatin scade
incidenţa complicaţiilor postoperatorii caracteristice (de exemplu fistule, abcese pancreatice şi
septicemie consecutivă, pancreatită acută postoperatorie).
Varice gastro-esofagiene care sângerează
La pacienţii care prezintă hemoragii ale varicelor gastro-esofagiene din cauza cirozei hepatice,
administrarea de Sandostatin în asociere cu tratamentul specific (de exemplu, scleroterapia) este
asociată cu un control mai bun al hemoragiei şi al eventualelor recăderi precoce, reducerea necesarului
de transfuzie şi îmbunătăţirea ratei de supravieţuire după 5 zile. Deoarece modul precis de acţiune al
Sandostatin nu a fost complet elucidat, se presupune că Sandostatin reduce fluxul sanguin splanhnic
prin inhibarea hormonilor vasoactivi (de exemplu, VIP, glucagon).
Tratamentul adenoamelor hipofizare secretoare de TSH
Efectele tratamentului cu Sandostatin au fost observate prospectiv la 21 pacienţi şi centralizate
împreună cu o serie de 37 cazuri publicate. În rândul celor 42 pacienţi cu date biochimice evaluabile,
81% dintre pacienţi (n=34) au avut rezultate satisfacătoare (o reducere de minimum 50% a TSH şi o
reducere substanţială a hormonilor tiroidieni), în timp ce 67% (n=28) au prezentat normalizarea TSH
şi a hormonilor tiroidieni. La aceşti pacienţi, răspunsul a fost menţinut pe întreaga durată a
tratamentului (până la 61 luni, în medie, 15,7 luni).
În ceea ce priveşte simptomele clinice, a fost raportată o evoluţie favorabilă clară la 19 dintre
32 pacienţi cu hipertiroidism clinic. A fost observată o reducere mai mare de 20% a volumului
adenomului la 11 cazuri (41%), cu o reducere mai mare de 50% în 4 cazuri (15%). Cea mai rapidă
reducere a fost raportată după 14 zile de tratament.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După injectare subcutanată, Sandostatin este absorbit rapid şi complet. Concentraţiile plasmatice
maxime sunt atinse în interval de 30 minute.
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de 0,27 l/kg, iar clearance-ul total este de 160 ml/min. Se leagă de
proteinele plasmatice în proporţie de 65%. Cantitatea de Sandostatin legată de celulele sanguine este
neglijabilă.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare după administrarea subcutanată este de 100 minute.
După injectare intravenoasă, eliminarea are loc bifazic, cu perioade de înjumătăţire plasmatică de 10 şi
90 de minute. Cea mai mare parte a peptidei este eliminată prin materiile fecale, în timp ce
aproximativ 32% este excretată nemodificată pe cale urinară.
Grupe speciale de pacienţi
Diminuarea funcţiei renale nu afectează expunerea totală la octreotidă (ASC) administrată ca injecţie
subcutanată.
Capacitatea de eliminare poate fi redusă la pacienţi cu ciroză hepatică, dar nu la pacienţi cu steatoză
hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate acută şi toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, carcinogenicitate şi de
toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au evidenţiat aspecte specifice de
siguranţă pentru om.
Studiile privind funcţia de reproducere la animale nu au evidenţiat efecte teratogene, embriofetale sau
alte efecte asupra funcţiei de reproducere, cauzate de octreotidă administrată parenteral în doze de
până la 1 mg/kg şi zi. S-a observat o anumită întârziere a dezvoltării fiziologice la puii de şobolan,
întârziere care a fost tranzitorie şi atribuită inhibării GH cauzate de activitatea farmacodinamică
excesivă (vezi pct. 4.6).
Nu au fost efectuate studii specifice la puii de şobolan. În studiile privind dezvoltarea prenatală şi
postnatală, s-au observat o dezvoltare şi maturizare întârziate la puii F1 ai femelelor cărora li s-a
administrat octreotidă în perioada de gestaţie și alăptare. S-a observat coborârea întârziată a
testiculelor la puii masculi F1, cu toate acestea, fertilitatea puilor masculi F1 afectaţi a rămas normală.
Astfel, observaţiile de mai sus au fost tranzitorii şi considerate o consecinţă a inhibării GH.
Carcinogenitate/toxicitate cronică
La şobolanii cărora li s-a administrat acetat de octreotidă în doze zilnice de până la 1,25 mg/kg corp,
au fost observate fibrosarcoame, cu precădere, la un număr de masculi, la locul de injectare, după 52,
104 şi 113/116 săptămâni. De asemenea, au apărut tumori locale la şobolanii de control, cu toate
acestea, dezvoltarea acestor tumori a fost atribuită fibroplaziei determinate de efectele iritante
susţinute de la locurile de injectare, intensificate de acidul lactic/manitol. Această reacţie tisulară
nespecifică pare să fie caracteristică şobolanilor. Nu au fost observate leziuni neoplazice la şoarecii
cărora li s-au administrat injecţii subcutanate zilnice cu octreotidă, la doze de până la 2 mg/kg, timp de
98 săptămâni, sau la câinii trataţi cu doze zilnice subcutanate de medicament timp de 52 săptămâni.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid lactic,
Manitol (E421),
Hidrogenocarbonat de sodiu,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.
Acetatul de octreotidă nu este stabil în soluțiile TPN (Alimentație Parenterală Totală).
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Produsul trebuie utilizat imediat după prima deschidere.
Soluțiile diluate trebuie utilizate imediat după preparare.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
A se păstra la frigider (2C – 8C). A nu se congela.
Fiolele pot fi păstrate la temperaturi sub 300C, dar nu mai mult de 2 săptămâni.
Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după diluare, vezi pct. 6.3.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiolă din sticlă incoloră, tip I, având două inele colorate, unul albastru și unul verde, cu un punct de
rupere, conținând soluție limpede, incoloră.
Fiecare fiolă este ambalată într-un suport de carton introdus în ambalajul secundar.
Cutie cu 3, 5, 6, 10, 20 și 50 fiole din sticlă incoloră a câte 1 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Ambalaj multiplu de 10 cutii, fiecare cutie conţinând câte 3 fiole.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Instrucțiuni de utilizare și manipulare
Fiolele sunt destinate pentru utilizare unică; trebuie deschise doar înaintea administrării și orice
cantitate rămasă neutilizată trebuie aruncată în mod corespunzător.
Administrarea subcutanată
Pacienţii care îşi administrează singuri medicamentul prin injecţie subcutanată trebuie să primească
indicaţii precise de la medic sau asistenta medicală. Pentru a reduce disconfortul local, se recomandă
ca soluţia să fie la temperatura camerei înainte de a fi injectată. Se vor evita mai multe injecţii la
intervale scurte în acelaşi loc.
Administrare intravenoasă
Medicamentele ce trebuie administrate parenteral trebuie inspectate vizual pentru a observa
eventualele modificări de culoare sau formare de particule înainte de administrare. Pentru perfuzia
intravenoasă produsul trebuie diluat înainte de administrare. Sandostatin (acetat de octreotidă) este
stabil din punct de vedere fizic şi chimic timp de 24 ore în soluţii sterile de ser fiziologic sau în soluţii
sterile apoase de dextroză (glucoză) 5%. Cu toate acestea, deoarece Sandostatin poate afecta
homeostazia glucozei, se recomandă să fie utilizate doar soluţiile saline şi nu cele de dextroză.
Soluţiile diluate sunt stabile din punct de vedere fizic şi chimic cel puţin 24 ore la temperaturi sub
250C. Din punct de vedere microbiologic, este de preferat ca soluţiile diluate să fie utilizate imediat.
Dacă soluţia nu este utilizată imediat, utilizatorul este responsabil pentru durata și condiţiile de
păstrare înainte de administrare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Novartis Europharm Limited
Vista Building
Elm Park, Merrion Road
Dublin 4
Irlanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4756/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Iunie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2025
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul A.N.M.D.M.R.
(www.anm.ro).