Prospect SANDOSTATIN LAR 10 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă
Producator: Novartis Europharm Limited
Clasa ATC: Somatostatină şi substanţe analoge, codul ATC: H01CB02
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6869/2014/01-02 Anexa 2
NR..6870/2014/01-02
NR. 6871/2014/01-02
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
SANDOSTATIN LAR 10 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă
SANDOSTATIN LAR 20 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă
SANDOSTATIN LAR 30 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon conține 10 mg octreotidă (sub formă de acetat de octreotidă).
Un flacon conține 20 mg octreotidă (sub formă de acetat de octreotidă).
Un flacon conține 30 mg octreotidă (sub formă de acetat de octreotidă).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă.
Pulbere: Pulbere de culoare albă până la alb-gălbui.
Solvent: Soluţie limpede, de culoare galben-pal sau maronie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul pacienţilor cu acromegalie la care intervenţiile chirurgicale sau radioterapia nu sunt
adecvate sau eficace, sau în perioada de timp până când radioterapia devine eficace (vezi pct. 4.2).
Tratamentul pacienţilor cu simptome asociate cu tumorile endocrine gastro-entero-pancreatice
funcţionale, de exemplu, tumori carcinoide cu caracteristici de sindrom carcinoid (vezi pct. 5.1).
Tratamentul pacienţilor cu tumori neuroendocrine avansate de ansă intestinală mijlocie sau cu
localizare tumorală primară necunoscută la care s-au exclus localizările de altă origine decât ansa
intestinală mijlocie.
Tratamentul adenoamelor hipofizare secretoare de TSH:
• atunci când secreţia nu a revenit la normal după intervenţia chirurgicală şi/sau radioterapie;
• la pacienţii la care nu se poate interveni chirurgical;
• la pacienţii cărora li s-a efectuat radioterapie până când aceasta devine eficientă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Acromegalie
Este recomandată începerea tratamentului cu 20 mg Sandostatin LAR, administrate la intervale de
4 săptămâni, timp de 3 luni. Pacienții cărora li se administrează tratament cu Sandostatin subcutanat
pot începe tratamentul cu Sandostatin LAR în prima zi după ultima doză de Sandostatin subcutanat.
Ajustările ulterioare ale dozei trebuie să se bazeze pe concentraţia plasmatică a hormonului de creştere
(GH) şi a factorului de creştere similar insulinei 1/somatomedinei C (IGF-1) şi pe simptomele clinice.
Pentru pacienţii la care în această perioadă de 3 luni simptomele şi parametrii biochimici (GH, IGF-1)
nu sunt controlate pe deplin (concentraţiile GH mai mari de 2,5 micrograme/l), doza poate fi crescută
la 30 mg, administrată la intervale de 4 săptămâni. Dacă, după 3 luni, GH, IGF-1 şi/sau simptomele nu
sunt controlate adecvat prin administrarea unei doze de 30 mg, doza poate fi crescută la 40 mg,
administrată la intervale de 4 săptămâni.
Pentru pacienţii la care concentraţiile GH se menţin sub 1 microgram/l, ale căror concentraţii
plasmatice de IGF-1 s-au normalizat şi la care majoritatea semnelor/simptomelor reversibile ale
acromegaliei au dispărut după 3 luni de tratament cu 20 mg, se pot administra 10 mg Sandostatin LAR
la intervale de 4 săptămâni. Totuşi, în special pentru acest grup de pacienţi, se recomandă o
monitorizare atentă a controlului adecvat al concentraţiilor GH şi IGF-1 plasmatice şi
semnelor/simptomelor clinice, la această doză mică de Sandostatin LAR.
Pentru pacienţii cu o doză stabilă de Sandostatin LAR, trebuie determinate concentrațiile plasmatice
GH şi IGF-1 la intervale de 6 luni.
Tumori endocrine gastro-entero-pancreatice
Tratamentul pacienţilor cu simptome asociate tumorilor neuroendocrine funcţionale gastro-entero-
pancreatice
Se recomandă începerea tratamentului cu 20 mg Sandostatin LAR, administrate la intervale de
4 săptămâni. Pacienţii cărora li se administrează tratament cu Sandostatin s.c. trebuie să continue cu
doza eficace timp de 2 săptămâni după prima injectare a Sandostatin LAR.
La pacienţii ale căror simptome şi markeri biologici sunt bine controlaţi după 3 luni de tratament, doza
poate fi redusă la 10 mg Sandostatin LAR. administrată la intervale de 4 săptămâni.
Pentru pacienţii ale căror simptome sunt numai parţial controlate după 3 luni de tratament, doza poate
fi crescută la 30 mg Sandostatin LAR, administrată la intervale de 4 săptămâni.
În zilele în care simptomele asociate tumorilor gastro-entero-pancreatice se intensifică, în timpul
tratamentului cu Sandostatin LAR, se recomandă să se administreze suplimentar Sandostatin
subcutanat în doze utilizate anterior tratamentului cu Sandostatin LAR. Acest lucru apare mai ales în
primele 2 luni de tratament, până la atingerea concentraţiilor terapeutice de octreotidă.
Tratamentul pacienţilor cu tumori neuroendocrine avansate de ansă intestinală mijlocie sau cu
localizare tumorală primară necunoscută la care s-au exclus localizările de altă origine decât ansă
intestinală mijlocie
Doza recomandată de Sandostatin LAR este de 30 mg administrată la fiecare 4 săptămâni (vezi pct.
5.1). Tratamentul cu Sandostatin LAR pentru controlul tumorilor trebuie continuat în absenţa
progresiei acestora.
Tratamentul adenoamelor secretoare de TSH
Tratamentul cu Sandostatin LAR trebuie iniţiat cu o doză de 20 mg şi administrat la intervale de
4 săptămâni, timp de 3 luni, înainte de a se avea în vedere ajustarea dozei. Ulterior, doza este ajustată
în funcţie de răspunsul TSH si al hormonilor tiroidieni.
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Insuficienţa renală nu afectează expunerea totală (ASC) la octreotidă administrată subcutanat sub
formă de Sandostatin. De aceea, nu este necesară ajustarea dozei de Sandostatin LAR.
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
Într-un studiu realizat cu Sandostatin administrat subcutanat şi intravenos, s-a demonstrat faptul că la
pacienţii cu ciroză hepatică capacitatea de eliminare este redusă, dar nu şi în cazul pacienţilor cu boală
steatozică hepatică. În anumite cazuri, pacienţii cu insuficienţă hepatică pot necesita ajustarea dozei.
Utilizarea la vârstnici
Într-un studiu realizat cu Sandostatin administrat subcutanat nu a fost necesară ajustarea dozei la
pacienţii cu vârste ≥ 65 ani. Ca urmare, nu este necesară ajustarea dozei la acest grup de pacienţi trataţi
cu Sandostatin LAR.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Experienţa cu Sandostatin LAR la copii şi adolescenţi este limitată.
Mod de administrare
Sandostatin LAR poate fi administrat numai prin injectare intramusculară profundă. Locurile unde se
administrează injecţiile intramusculare repetate trebuie alternate între muşchiul gluteal stâng şi
muşchiul gluteal drept (vezi pct. 6.6).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generalităţi
Deoarece tumorile hipofizare care secretă hormon de creştere pot creşte uneori, provocând complicaţii
grave (de exemplu, deficienţe ale câmpului vizual), este esenţială supravegherea atentă a tuturor
pacienţilor. Dacă există dovezi ale creşterii tumorii, se vor lua în considerare proceduri alternative de
tratament.
Beneficiile terapeutice ale unei reduceri a concentrațiilor plasmatice ale hormonului de creştere (GH)
şi ale normalizării concentrației plasmatice a factorului 1 de creştere similar insulinei (IGF-1) la
pacientele cu acromegalie pot consta în reapariţia fertilităţii. Pacientele cu potenţial fertil trebuie
sfătuite să utilizeze metode adecvate de contracepţie, dacă este necesar, în timpul tratamentului cu
ocreotidă (vezi pct. 4.6).
Funcţia tiroidiană trebuie monitorizată la pacienţii cărora li se administrează un tratament prelungit cu
octreotidă.
Funcţia hepatică trebuie monitorizată în timpul tratamentului cu octreotidă.
Evenimente cardiovasculare asociate
S-au raportat frecvent cazuri de bradicardie. Pot fi necesare ajustări ale dozelor unor medicamente cum
sunt beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu sau medicamente care controlează echilibrul
lichidelor şi electroliţilor (vezi pct. 4.5).
Vezica biliară şi evenimente asociate
Colelitiaza este o reacție obișnuită în timpul tratamentului cu Sandostatin și poate fi asociată cu
colecistita și dilatarea ductului biliar (vezi pct. 4.8). În plus, au fost raportate cazuri de colangită după
punerea pe piață, ca o complicație a colelitiazei la pacienții care utilizează Sandostatin LAR. Se
recomandă examinarea ecografică a vezicii biliare înainte de tratament şi la intervale de 6 luni în
timpul tratamentului cu Sandostatin LAR.
Metabolismul glucozei
Din cauza acţiunii sale inhibitorii asupra eliberării hormonului de creştere, glucagonului şi insulinei,
Sandostatin LAR poate afecta procesul de reglare a glicemiei. Toleranţa post-prandială la glucoză
poate fi afectată. Analog raportărilor de la pacienţii trataţi cu Sandostatin subcutanat, în anumite
cazuri, poate să apară starea de hiperglicemie persistentă, ca rezultat al administrării cronice. De
asemenea, s-a raportat hipoglicemie.
La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1concomitent, este probabil ca Sandostatin LAR să influenţeze
reglarea glicemiei şi poate reduce necesarul de insulină. La pacienţii fără diabet zaharat şi la pacienţii
cu diabet zaharat de tip 2, cu rezerve de insulină parţial intacte, administrarea de Sandostatin
subcutanat poate determina creşteri post-prandiale ale glicemiei. Ca urmare, se recomandă
monitorizarea toleranţei la glucoză şi a tratamentului antidiabetic.
La pacienţii cu insulinom, octreotida, din cauza potenţialului relativ mai mare de a inhiba secreţia GH
şi a glucagonului decât a insulinei şi din cauza duratei mai scurte de acţiune asupra inhibării insulinei,
poate creşte gravitatea şi prelungi durata hipoglicemiei. Aceşti pacienţi trebuie supravegheaţi cu
atenţie.
Alimentaţie
La unii pacienţi, octreotida poate influenţa absorbţia lipidelor din dietă.
La unii pacienţi cărora li s-a administrat tratament cu octreotidă s-au observat concentraţii scăzute ale
vitaminei B12 şi rezultate anormale la testele Schilling. Se recomandă monitorizarea concentraţiei
vitaminei B12 în timpul tratamentului cu Sandostatin LAR la pacienţii cu antecedente de privare de
vitamină B12.
Funcția pancreatică
Insuficiența exocrină pancreatică (PEI) a fost observată la unii pacienți care au fost tratați cu
octreotidă, pentru tumori neuroendocrine gastroenteropancreatice. Simptomele PEI pot include
steatoree, scaune moi, balonare abdominală și pierdere în greutate. La pacienții simptomatici trebuie
luate în considerare screening-ul și tratamentul adecvat pentru PEI, în conformitate cu ghidurile
clinice.
Conținutul de sodiu
Sandostatin LAR conține mai puțin de 1 mmol (23 mg) de sodiu per flacon, adică practic, nu conține
sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Poate fi necesară ajustarea dozei medicamentelor cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de
calciu sau medicamentelor care controlează echilibrul lichidelor şi electroliţilor atunci când
Sandostatin LAR este administrat concomitent (vezi pct. 4.4).
Pot fi necesare ajustări ale dozelor de insulină şi ale medicamentelor antidiabetice atunci când
Sandostatin LAR este administrat concomitent (vezi pct. 4.4).
S-a observat că octreotida reduce absorbţia intestinală a ciclosporinei şi o întârzie pe cea a cimetidinei.
Administrarea concomitentă de octreotidă şi bromocriptină creşte biodisponibilitatea bromocriptinei.
Date limitate publicate indică faptul că analogii de somatostatină pot scădea clearance-ul de
metabolizare al compuşilor cunoscuţi ca fiind metabolizați prin intermediul enzimelor citocromului
P450, care poate fi cauzat de supresia hormonului de creştere. Deoarece nu poate fi exclus faptul că
octreotida poate avea acest efect, alte medicamente metabolizate în principal de către CYP3A4 şi care
au un indice terapeutic scăzut (de exemplu, chinidina, terfenadina) trebuie utilizate cu precauţie.
Utilizarea concomitentă cu analogii radioactivi ai somatostatinei
Somatostatina și analogii săi cum ar fi octreotida, se leagă competitiv de receptorii somatostatinei și
pot interfera cu eficacitatea analogilor radioactivi ai somatostatinei. Administrarea Sandostatin LAR
trebuie evitată cu cel puțin 4 săptămâni înainte de administrarea de oxodotreotidă de Lutețiu (177Lu),
un medicament radiofarmaceutic care se leagă de receptorii somatostatinei. Dacă este necesar,
pacienții pot fi tratați cu analogi de somatostatină cu acțiune scurtă, cu până la 24 de ore înainte de
administrarea de oxodotreotidă de Lutețiu (177Lu). După administrarea de oxodotreotidă de Lutețiu
(177Lu), tratamentul cu Sandostatin LAR poate fi reluat în decurs de 4 până la 24 de ore și trebuie
întrerupt din nou cu 4 săptămâni înainte de următoarea administrare de oxodotreotidă de Lutețiu
(177Lu).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea octreotidei la femeile gravide sunt limitate (mai puţin de 300 de
rezultate obţinute din sarcini), iar, la aproximativ o treime din cazuri, nu se cunosc rezultatele
sarcinilor. Majoritatea raportărilor au fost primite după utilizarea de după punerea pe piaţă a
octreotidei şi peste 50% dintre sarcinile expuse au fost raportate la paciente cu acromegalie.
Majoritatea femeilor au fost expuse la octreotidă în primul trimestru de sarcină, cu doze variind între
100-1200 micrograme/zi de Sandostatin s.c. sau 10-40 mg/lună de Sandostatin LAR. Au fost raportate
anomalii congenitale la aproximativ 4% dintre sarcinile cu rezultat cunoscut. În aceste cazuri, nu se
suspectează nicio relaţie cauzală cu octreotida.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de
reproducere (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea Sandostatin LAR în timpul sarcinii (vezi
pct. 4.4).
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă octreotida se elimină în laptele matern uman. Studiile la animale au evidențiat
eliminarea octreotidei în laptele matern. Pacientele nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu
Sandostatin LAR.
Fertilitatea
Nu se cunoaşte dacă octreotida are efecte asupra fertilităţii umane. S-a identificat coborârea întârziată
a testiculelor la puii masculi ai mamiferelor tratate în timpul sarcinii şi alăptării. Cu toate acestea,
octreotida nu a afectat fertilitatea la şobolanii masculi şi femele la doze de până la 1 mg/kg corp pe zi
(vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sandostatin LAR nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie sfătuiți să fie precauţi atunci când conduc vehicule
sau folosesc utilaje dacă prezintă ameţeli, astenie/fatigabilitate sau cefalee în timpul tratamentului cu
Sandostatin LAR.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului cu octreotidă includ tulburări
gastro-intestinale, tulburări ale sistemului nervos, tulburări hepatobiliare şi tulburări metabolice şi de
nutriţie.
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice în care s-a administrat octreotidă au fost
diaree, dureri abdominale, greaţă, flatulență, cefalee, colelitiază, hiperglicemie şi constipaţie. Alte
reacţii adverse raportate frecvent au fost ameţeli, durere localizată, sludge biliar, disfuncţie tiroidiană
(de exemplu, concentraţie scăzută a hormonului de stimulare tiroidiană [TSH], concentraţie scăzută a
hormonului T4 total şi concentraţie scăzută a fracţiei libere a hormonului T4), scaune moi, toleranţa
redusă la glucoză, vărsături, astenie şi hipoglicemie.
Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel
Următoarele reacţii adverse, prezentate în Tabelul 1, au fost acumulate din studiile clinice cu
octreotidă:
Reacţiile adverse la medicament (Tabelul 1) sunt ordonate în funcţie de frecvenţă, întâi cele mai
frecvente, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1>
puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>
cazuri izolate. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1 Reacţii adverse la medicament raportate în studiile clinice
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Diaree, durere abdominală, greaţă, constipaţie, flatulenţă.
Frecvente: Dispepsie, vărsături, balonare abdominală, steatoree, scaune moi,
scaune decolorate.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Cefalee.
Frecvente: Ameţeli.
Tulburări endocrine
Frecvente: Hipotiroidism, tulburare tiroidiană (de exemplu, TSH scăzut,
total T4 scăzut şi fracţia liberă a hormonului T4 scăzută).
Tulburări hepatobiliare
Foarte frecvente: Colelitiază.
Frecvente: Colecistită, sludge biliar, hiperbilirubinemie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente: Hiperglicemie.
Frecvente: Hipoglicemie, toleranţa redusă la glucoză, anorexie.
Mai puţin frecvente: Deshidratare.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: Reacții la nivelul locului de injectare.
Frecvente: Astenie.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: Concentrații plasmatice crescute ale transaminazelor.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, alopecie.
Tulburări respiratorii
Frecvente: Dispnee.
Tulburări cardiace
Frecvente: Bradicardie
Mai puţin frecvente: Tahicardie.
Date de după punerea pe piaţă
Sunt raportate voluntar şi spontan reacţiile adverse prezentate în Tabelul 2. Nu este întotdeauna posibil
să se stabilească cu certitudine frecvenţa acestora sau relaţia cauzală cu expunerea la medicament.
Tabelul 2 Reacţii adverse la medicament derivate din raportări spontane
Tulburări ale sistemului circulator și limfatic
Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Anafilaxie, alergie/reacţii de hipersensibilitate.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Urticarie
Tulburări hepatobiliare
Pancreatită acută, hepatită acută fără colestază, hepatită colestatică, colestază, icter, icter colestatic.
Tulburări cardiace
Aritmii.
Investigaţii diagnostice
Concentraţii plasmatice crescute ale fosfatazei alcaline, concentraţii plasmatice crescute ale gamma
glutamil transferazei.
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Vezica biliară și reacții asociate
S-a arătat că analogii de somatostatină inhibă contractilitatea vezicii biliare și reduc secreția de bilă,
ceea ce poate duce la anomalii ale vezicii biliare sau nămoluri. Incidența formării calculilor biliari cu
tratamentul cu Sandostatin subcutanat se estimează a fi între 15 și 30%. Incidența în rândul populației
generale (cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 de ani) este de 5 până la 20%. Expunerea pe termen lung la
Sandostatin LAR la pacienții cu acromegalie sau tumori gastro-entero-pancreatice sugerează că
tratamentul cu Sandostatin LAR nu crește incidența formării gallstone, comparativ cu tratamentul
subcutanat. Prezența calculilor biliari la pacienții tratați cu Sandostatin este în mare parte
asimptomatică; calculii simptomatici trebuie tratați fie prin terapie de dizolvare cu acizi biliari, fie prin
chirurgie.
Tulburări gastro-intestinale
În cazuri rare, reacţiile adverse gastro-intestinale pot simula obstrucţia intestinală acută, cu distensie
abdominală progresivă, dureri epigastrice severe, sensibilitate şi apărare abdominală. Se cunoaşte
faptul că frecvenţa reacţiilor adverse gastro-intestinale scade în timp odată cu continuarea
tratamentului.
Hipersensibilitate și reacții anafilactice
Au fost raportate reacții alergice și hipersensibilitate în timpul perioadei de după punerea pe piață.
Când acestea apar, ele afectează în cea mai mare parte pielea, rareori cavitatea bucală și căile
respiratorii. S-au raportat cazuri izolate de șoc anafilactic.
Reacţii la locul injectării
Reacţiile adverse la locul injectării, inclusiv durere, senzaţie de arsură, hiperemie, hematom,
hemoragie, prurit, edem sau indurație au fost frecvent raportate la pacienţii cărora li s-a administrat
Sandostatin LAR; cu toate acestea, în majoritatea cazurilor evenimentele nu au necesitat nicio
intervenţie clinică.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Deşi excreţia fecală de grăsimi poate creşte, până în prezent nu există dovada că tratamentul de lungă
durată cu octreotidă a dus la deficienţe nutriţionale prin malabsorbţie.
Enzime pancreatice
În cazuri foarte rare, s-a raportat pancreatită acută în primele ore sau zile ale tratamentului cu
Sandostatin s.c. şi a dispărut prin întreruperea administrării medicamentului. În plus, s-a raportat
pancreatita indusă de colelitiază la pacienţii care utilizează tratament de lungă durată cu Sandostatin
s.c..
Tulburări cardiace
Bradicardia este o reacție adversă obișnuită cu analogii de somatostaină. S-au observat, atât la
pacienții cu acromegalie, cât şi la cei cu sindrom carcinoid, modificări ale EKG, cum sunt prelungirea
intervalului QT, deplasări ale axelor, repolarizare precoce, diferență de potențial scăzută, tranziţie R/S,
progresie precoce a undelor R şi modificări nespecifice ale undelor ST-T. Nu a fost stabilită relaţia
dintre aceste evenimente şi acetatul de octreotidă deoarece mulţi dintre aceşti pacienţi au afecţiuni
cardiace pre-existente (vezi pct. 4.4).
Trombocitopenia
Trombocitopenia a fost raportată în timpul experienței după punerea pe piață, în special în timpul
tratamentului cu Sandostatin (i.v.) la pacienții cu ciroză hepatică și în timpul tratamentului cu
Sandostatin LAR. Acest lucru este reversibil după întreruperea tratamentului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
A fost raportat un număr limitat de supradozaje accidentale cu Sandostatin LAR. Dozele au variat între
100 mg şi 163 mg/lună de Sandostatin LAR. Singurul eveniment advers raportat au fost bufeurile.
Au fost raportaţi pacienţi cu neoplasm cărora li s-a administrat Sandostatin LAR până la 60 mg/lună şi
până la 90 mg/2 săptămâni. Aceste doze au fost, în general, bine tolerate; cu toate acestea, au fost
raportate următoarele reacţii adverse: urinare frecventă, fatigabilitate, depresie, anxietate şi
incapacitate de concentrare.
Tratamentul supradozajului este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Somatostatină şi substanţe analoge, codul ATC: H01CB02
Octreotida este un derivat octapeptidic sintetic al somatostatinei naturale, cu efecte farmacologice
similare, dar cu durată de acţiune considerabil mai lungă. Inhibă secreţia patologic crescută a
hormonului de creştere (GH) şi a peptidelor şi serotoninei produse de către sistemul endocrin GEP.
La animale, octreotida este un inhibitor al eliberării hormonului de creştere, al glucagonului şi al
insulinei, mai puternic decât somatostatina, cu o mai mare selectivitate pentru suprimarea hormonului
de creştere şi glucagonului.
La subiecţii sănătoşi, s-a dovedit că octreotida, la fel ca somatostatina, inhibă:
• eliberarea hormonului de creştere (GH) stimulată de arginină, efort fizic şi hipoglicemie
provocată de insulină,
• eliberarea postprandială de insulină, glucagon, gastrină, alte peptide ale sistemului endocrin
GEP şi eliberarea de insulină şi glucagon stimulată de arginină,
• eliberarea de hormon stimulator al tiroidei (TSH) stimulată de hormonul care eliberează
tireotropina (TRH).
Spre deosebire de somatostatină, octreotida inhibă secreţia GH preferenţial faţă de insulină şi
administrarea de octreotidă nu este urmată de un efect de rebound de hipersecreţie hormonală (adică a
GH la pacienţii cu acromegalie).
La pacienţii cu acromegalie, Sandostatin LAR, o formulare a octreotidei adecvată administrării
repetate la intervale de 4 săptămâni, eliberează concentraţii plasmatice constante şi terapeutice de
octreotidă, care scad semnificativ concentraţiile plasmatice de GH şi le normalizează pe cele de IGF-1,
la majoritatea pacienţilor. La majoritatea pacienţilor, Sandostatin LAR reduce marcat simptomele
clinice ale afecţiunii, cum sunt cefaleea, transpiraţia, paresteziile, fatigabilitatea, osteoartralgia şi
sindromul de tunel carpian. La pacienţii cu acromegalie netrataţi anterior, cu adenom hipofizar
secretor de GH, s-a raportat că Sandostatin LAR determină scăderea masei tumorale > 20% la o
proporţie semnificativă de pacienţi (50%).
La pacienţi cu adenom hipofizar secretor de GH, s-a raportat că Sandostatin LAR duce la micşorarea
tumorii (anterior intervenţiei chirurgicale). Cu toate acestea, intervenţia chirurgicală nu trebuie
întârziată.
La pacienţii cu tumori funcţionale ale sistemului endocrin gastro-entero-pancreatic, tratamentul cu
Sandostatin LAR asigură un control continuu al simptomelor asociate afecţiunii. Efectele octreotidei
în diferite tipuri de tumori gastro-entero-pancreatice sunt următoarele:
Tumori carcinoide
Administrarea de octreotidă poate avea ca rezultat ameliorarea simptomelor, în special a eritemului
facial şi a diareei. În multe cazuri, apare şi o scădere a serotoninei plasmatice şi reducerea excreţiei
urinare de acid 5-hidroxiindolacetic.
VIPoame
Caracteristica biochimică a acestor tumori este supraproducţia de peptid intestinal vasoactiv (VIP). În
majoritatea cazurilor, administrarea de octreotidă are ca rezultat ameliorarea diareei secretorii severe
caracteristice acestor cazuri, cu o ameliorare evidentă a calităţii vieţii. Apare, de asemenea, o
ameliorare a anomaliilor electrolitice asociate, de exemplu hipopotasemie, permiţând întreruperea
suplimentării hidroelectrolitice enterale şi parenterale. La unii pacienţi, tomografia computerizată
sugerează o încetinire sau oprire a progresiei tumorii sau chiar reducerea volumului tumorii, în special
a metastazelor hepatice. Ameliorarea clinică este, de obicei, însoţită de o reducere a concentrațiilor
plasmatice de VIP, care pot scădea până la încadrare în limitele normale.
Glucagonoame
Administrarea de octreotidă are ca rezultat, în majoritatea cazurilor ameliorarea substanţială a
eritemului necrolitic migrator caracteristic. Efectul octreotidei asupra diabetului zaharat uşor, asociat
frecvent, nu este semnificativ şi, în general, nu are ca rezultat reducerea nevoii de insulină sau
hipoglicemiante orale. Octreotida produce la pacienţii afectaţi ameliorarea diareei şi creşterea în
greutate. Deşi administrarea de octreotidă duce adesea la o reducere imediată a concentrațiilor
plasmatice de glucagon, în general, această reducere nu se menţine pe o perioadă lungă de tratament,
în ciuda unei continue ameliorări simptomatice.
Gastrinoame/Sindrom Zollinger-Ellison
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni sau blocante selective ale receptorilor H2 ţine sub
control hipersecreţia gastrică, în general. Cu toate acestea, este posibil ca diareea, care este un
simptom predominant, să nu fie ameliorată de administrarea de inhibitori ai pompei de protoni sau de
medicamente care blochează receptorii H2. Sandostatin LAR poate contribui la scăderea în continuare
a hipersecreţiei de acid gastric şi la ameliorarea simptomelor, inclusiv diaree, deoarece, la unii
pacienţi, asigură supresia concentrațiilor plasmatice crescute ale gastrinei.
Insulinoame
Administrarea de octreotidă produce o scădere a insulinei imunoreactive în circulaţie. La pacienţii cu
tumori operabile, octreotida poate determina restabilirea şi menţinerea preoperatorie a glicemiei
normale. La pacienţii cu tumori neoperabile benigne sau maligne, controlul glicemiei poate fi
ameliorat, chiar fără o reducere susţinută şi concomitentă a concentrațiilor de insulină în circulaţie.
Tratamentul pacienţilor cu tumori neuroendocrine avansate de ansă intestinală mijlocie sau cu
localizare tumorală primară necunoscută la care s-au exclus localizările de altă origine decât ansa
intestinală mijlocie
Un studiu de fază III, randomizat, dublu-orb, controlat placebo (PROMID) a demonstrat că
Sandostatin LAR inhibă creşterea tumorilor la pacienţi cu tumori neuroendocrine avansate de ansă
intestinală mijlocie.
85 de pacienţi au fost randomizaţi pentru a li se administra Sandostatin LAR 30 mg la fiecare
4 săptămâni (n=42) sau placebo (n=43) timp de 18 luni sau până la progresia tumorii sau deces.
Principalele criterii de includere au fost: pacientului nu i se mai administrase tratamentul în prealabil;
confirmat histologic; inoperabil local sau bine diferenţiat metastatic; tumori
neuroendocrine/carcinoame active sau inactive din punct de vedere funcţional; cu tumora primară
localizată la nivelul ansei intestinale mijlocii sau cu localizare necunoscută, considerată a-şi avea
originea la nivelul ansei intestinale mijlocii, dacă a fost exclusă localizarea primară la nivelul
pancreasului, toracelui sau cu altă localizare.
Obiectivul primar a fost timpul până la progresia tumorii sau decesul cauzat de tumoră (TTP).
În analiza pacienţilor cu intenţie de tratare (ITT) (toţi pacienţii randomizaţi), au fost observate 26,
respectiv 41 de cazuri de progresie a bolii sau decese cauzate de tumoră în grupul cărora li s-a
administrat Sandostatin LAR, respectiv în grupul cărora li s-a administrat placebo (RR = 0,32; IÎ 95%,
0,19 la 0,55; valoare p =0,000015).
În cazul pacienţilor conservatori ITT (cITT) dintre care 3 pacienţi au fost cenzuraţi la randomizare, au
fost observate 26, respectiv 40 de cazuri de progresie a bolii sau decese cauzate de tumoră în grupurile
cărora li s-a administrat Sandostatin LAR şi placebo (RR=0,34; IÎ 95%, 0,20 la 0,59; valoare p
=0,000072; Fig 1). Mediana până la progresia tumorii a fost de 14,3 luni (IÎ 95%, 11,0 la 28,8 luni) în
grupul căruia i s-a administrat Sandostatin LAR, respectiv 6,0 luni (IÎ 95%, 3,7 la 9,4 luni) în grupul
căruia i s-a administrat placebo.
La pacienţii analizaţi anterior protocolului (PP) dintre care au fost cenzuraţi alţi pacienţi la tratamentul
de finele studiului, s-a observat progresia tumorii sau decesul cauzat de tumoră la 19, respectiv 38 de
pacienţi cărora li s-a administrat Sandostatin LAR, respectiv placebo (RR = 0,24; IÎ 95%, 0,13 la 0,45;
valoare p = 0,0000036).
Figura 1 Estimări Kaplan-Meier ale TTP comparând grupul căruia i s-a administrat
Sandostatin LAR cu grupul căruia i s-a administrat placebo (populaţie ITT
conservatoare)
Placebo: 40 evenimente
Mediană 6,0 luni
Octreotide LAR 26 evenimente
Mediană 14,3 luni
iţn
e
ic
a
p
e
d
tn
e
c
o
r
P
Timp de la randomizare (luni)
Pacienţi
cu risc
Test Logrank stratificat după activitatea funcţională: p=0,000072, RR= 0,34 [IÎ 95%: 0,20-0,59]
Tabelul 3 Rezultate TTP după criteriul grupurilor de pacienţi supuşi analizei
Evenimente TTP Mediană TTP luni [IÎ 95%] RR [IÎ 95%]
valoare p *
Sandostatin Placebo Sandostatin Placebo
LAR LAR
ITT 26 41 NR NR 0.32
[IÎ 95%, 0,19 la 0,55]
P=0,000015
cITT 26 40 14.3 6,0 0,34
[IÎ 95%, 11,0 [IÎ 95%, 3,7 la [IÎ 95%, 0,20 la 0,59]
la 28,8] 9,4] P=0,000072
PP 19 38 NR NR 0,24
[IÎ 95%, 0,13 la 0,45]
P=0,0000036
NR=neraportat; HR=raport de risc; TTP=timp până la progresia tumorii; ITT=intenţie de tratare;
cITT= ITT conservator; PP=per protocol
*test Logrank stratificat după activitatea funcţională
Efectul tratamentului a fost similar la pacienţii cu tumori active (RR = 0,23; IÎ 95%, 0,09 la 0,57) şi
inactive (RR = 0,25; IÎ 95%, 0,10 la 0,59) din punct de vedere funcţional.
După 6 luni de tratament, s-a observat stabilitatea bolii la 67% dintre pacienţii din grupul tratat cu
Sandostatin LAR şi 37% dintre pacienţi din grupul tratat cu placebo.
Pe baza beneficiului clinic semnificativ al Sandostatin LAR observat în cadrul analizei intermediare
preplanificate, recrutarea a fost întreruptă.
Siguranţa Sandostatin LAR din cadrul acestui studiu a fost conformă cu profilul său stabilit de
siguranţă.
Tratamentul adenoamelor hipofizare secretoare de TSH
S-a demonstrat că Sandostatin LAR, administrat sub forma unei injecţii intramusculare la intervale
4 săptămâni, suprimă concentrațiile plasmatice hormonale tiroidiene crescute, normalizează
concentrațiile plasmatice TSH şi ameliorează semnele şi simptomele clinice de hipertiroidism la
pacienţii cu adenom secretor de TSH. Efectul tratamentului cu Sandostatin LAR a atins o semnificaţie
statistică comparativ cu valoarea iniţială după 28 zile, iar beneficiile tratamentului s-au menţinut timp
de până la 6 luni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După o singură injectare intramusculară de Sandostatin LAR, concentraţia plasmatică a octreotidei
atinge un maxim iniţial, tranzitoriu, la o oră după administrare, urmat în 24 ore de o scădere progresivă
până la o concentraţie de ocreotidă nedetectabilă. La majoritatea pacienţilor, după acest maxim iniţial
în ziua 1, octreotida rămâne la concentraţii sub-terapeutice în următoarele 7 zile. Ulterior, concentraţia
octreotidei creşte din nou, atingând un platou aproximativ în ziua 14 şi rămâne relativ constantă în
următoarele 3-4 săptămâni. Concentraţia maximă din prima zi este mai mică decât concentraţiile din
timpul fazei de platou, în prima zi eliberarea medicamentului fiind mai mică de 0,5% din cantitatea
totală de medicament. Aproximativ după ziua 42, concentraţia octreotidei scade încet, concomitent cu
faza terminală de degradare a matricei de polimer a medicamentului.
La pacienţii cu acromegalie, după administrarea de doze unice de 10 mg, 20 mg şi 30 mg Sandostatin
LAR, concentraţiile octreotidei ajung la 358 ng/l, 926 ng/l, respectiv 1710 ng/l. Concentraţiile
plasmatice ale octreotidei la starea de echilibru, atinse după 3 injectări la intervale de 4 săptămâni, sunt
mai mari de aproximativ 1,6 până la 1,8 ori, iar după injectări repetate cu 20 mg şi 30 mg Sandostatin
LAR sunt de 1557 ng/l, respectiv de 2384 ng/l.
La pacienţii cu tumori carcinoide, media (şi mediana) concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru
ale octreotidei după injectări repetate de 10 mg, 20 mg şi 30 mg Sandostatin LAR, administrate la
intervale de 4 săptămâni, cresc, de asemenea, liniar cu doza şi au fost de 1231 (894) ng/l, 2620 (2270)
ng/l, respectiv de 3928 (3010) ng/l.
Nu a apărut acumularea de octreotidă peste concentraţiile aşteptate, din suprapunerea profilurilor de
eliberare, pe o perioadă de până la 28 de luni de administrare injectabilă de Sandostatin LAR.
Profilul farmacocinetic al octreotidei după injectarea de Sandostatin LAR reflectă profilul de eliberare
din matricea polimerică şi biodegradarea acesteia. Odată eliberată în circulaţia sistemică, octreotida se
distribuie conform proprietăţilor ei farmacocinetice cunoscute, descrise la administrarea subcutanată.
Volumul de distribuţie la starea de echilibru este de 0,27 l/kg, iar clearance-ul total este de
160 ml/min. Legarea de proteinele plasmatice este de 65% şi, în general, substanţa nu se leagă de
celulele sanguine.
Datele farmacocinetice provenite în urma prelevării limitate de sânge la copii şi adolescenţi cu
obezitate de cauză hipotalamică, cu vârsta cuprinsă între 7 şi 17 ani, cărora li s-a administrat
Sandostatin LAR 40 mg o dată pe lună, au evidenţiat concentraţii plasmatice medii ale octreotidei de
1395 ng/l după prima injectare şi de 2973 ng/l la starea de echilibru. S-a observat un nivel ridicat de
variabilitate în funcţie de pacient.
Concentraţiile plasmatice ale octreotidei la starea de echilibru nu au fost corelate cu vârsta şi indexul
de masă corporală, dar au fost corelate moderat cu greutatea corporală (52,3 – 133 kg) şi au diferit
semnificativ între pacienţii bărbaţi şi femei, şi anume au fost cu aproximativ 17% mai mari la femei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate acută şi toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, carcinogenicitate şi de
toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au evidenţiat aspecte specifice de
siguranţă pentru om.
Studiile privind funcţia de reproducere la animale nu au evidenţiat efecte teratogene, embriofetale sau
alte efecte asupra funcţiei de reproducere, cauzate de octreotidă administrată parenteral în doze de
până la 1 mg/kg şi zi. S-a observat o anumită întârziere a dezvoltării fiziologice la puii de şobolan,
întârziere care a fost tranzitorie şi atribuită inhibării GH cauzate de activitatea farmacodinamică
excesivă (vezi pct. 4.6).
Nu au fost efectuate studii specifice la puii de şobolan. În studiile privind dezvoltarea prenatală şi
postnatală, s-au observat o dezvoltare şi maturizare întârziate la puii F1 ai femelelor cărora li s-a
administrat octreotidă în perioada de gestaţie și alăptare. S-a observat coborârea întârziată a
testiculelor la puii masculi F1, cu toate acestea, fertilitatea puilor masculi F1 afectaţi a rămas normală.
Astfel, observaţiile de mai sus au fost tranzitorii şi considerate o consecinţă a inhibării GH.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Pulbere (Flacon):
Poli (DL-lactidă-co-glicolidă)
Manitol (E421)
Solvent (Seringă preumplută):
Carmeloză sodică
Manitol (E421)
Poloxamer 188
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
În lipsa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Produsul nu trebuie păstrat după reconstituire (trebuie utilizat imediat).
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
A se păstra la frigider (2C – 8C). A nu se congela.
Sandostatin LAR poate fi păstrat la temperaturi sub 25°C în ziua administrării injecției.
Pentru condiții de păstrare după reconstituire vezi pct. 6.3
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Trusă cu adaptor pentru flacon și ac cu sistem de siguranță pentru injectare
Cutie conținând un flacon a 6 ml din sticlă cu dop din cauciuc (cauciuc bromobutilic), sigilat cu un
capac din aluminiu flip-off, conținând pulbere pentru suspensie injectabilă, și o seringă din sticlă
incoloră a 3 ml, preumplută, cu parte frontală și opritor pentru piston (cauciuc clorobutilic), cu 2 ml
solvent, ambalată în același suport sigilat cu folie transparentă tip blister, un adaptor pentru flacon și
un ac cu sistem de siguranţă pentru injectare.
Ambalaj colectiv ce conține 3 truse cu adaptor pentru flacon și ac cu sistem de siguranță pentru
injectare
Fiecare trusă conține un flacon a 6 ml din sticlă cu dop de cauciuc (cauciuc bromobutilic), sigilat cu un
capac din aluminiu flip-off, conținând pulbere pentru suspensie injectabilă, și o seringă din sticlă
incoloră a 3 ml, preumplută, cu parte frontală și opritor pentru piston (cauciuc clorobutilic), cu 2 ml
solvent, ambalată în același suport sigilat cu folie transparentă tip blister, un adaptor pentru flacon și
un ac cu sistem de siguranță pentru injectare.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Instrucţiuni privind pregătirea şi injectarea intramusculară a Sandostatin LAR
NUMAI PENTRU INJECTARE INTRAGLUTEALĂ PROFUNDĂ
Conţinutul trusei:
a Un flacon care conţine Sandostatin LAR pulbere
b O seringă preumplută ce conţine solventul pentru reconstituire
c Un adaptor pentru flacon pentru reconstituirea medicamentului
d Un ac cu sistem de siguranţă pentru injectare
Urmaţi cu atenţie instrucţiunile prezentate mai jos pentru a asigura reconstituirea adecvată a
Sandostatin LAR înaintea injectării intragluteale profunde.
Există 3 paşi esenţiali în reconstituirea Sandostatin LAR. Nerespectarea acestora poate duce la
administrarea necorespunzătoare a medicamentului.
• Trusa de injectare trebuie să ajungă la temperatura camerei. Scoateţi trusa de injectare din
frigider şi lăsaţi-o la temperatura camerei timp de minimum 30 de minute înainte de
reconstituire, totuşi fără a depăşi 24 ore.
• După adăugarea solventului, lăsaţi flaconul să stea timp de de 5 minute pentru a vă asigura că
pulberea este saturată.
• După saturare, agitaţi moderat flaconul, în poziţie orizontală, timp de minimum 30 de secunde
până când se formează o suspensie uniformă. Suspensia Sandostatin LAR trebuie preparată numai
imediat înainte de administrare.
Sandostatin LAR trebuie administrat numai de către personal medical instruit.
Pasul 1
• Scoateţi trusa de injectare Sandostatin LAR de la frigider.
ATENŢIE: Este esenţial să începeţi procesul de
reconstituire numai după ce trusa atinge temperatura
camerei. Lăsaţi trusa la temperatura camerei timp de
minimum 30 minute înainte de reconstituire, fără a depăşi
24 de ore.
Notă: Trusa poate fi pusă înapoi la frigider dacă este necesar.
Pasul 2
• Scoateţi capacul de plastic de pe flacon şi curăţaţi dopul
de cauciuc al flaconului utilizând un tampon cu alcool.
• Scoateţi foiţa de pe ambalajul adaptorului pentru flacon,
dar NU scoateţi adaptorul din ambalaj.
• Ţinând ambalajul adaptorului pentru flacon, poziţionaţi
adaptorul pe flacon şi apăsaţi până când acesta se
potriveşte pe flacon, lucru confirmat de un clic sonor.
• Ridicaţi ambalajul de pe adaptorul flaconului cu o
mişcare verticală.
Pasul 3
• Scoateţi capacul de pe seringa preumplută ce conţine
solventul şi înşurubaţi seringa pe adaptorul pentru flacon.
• Împingeţi lent şi complet pistonul pentru a transfera toată
cantitatea de solvent în flacon.
Pasul 4
ATENŢIE: Este esenţial să lăsaţi flaconul să stea timp de
minimum 5 minute pentru a vă asigura că solventul a saturat
complet pulberea.
Notă: Este normal dacă pistonul se mişcă în sus deoarece
poate exista o uşoară suprapresiune în flacon.
• În această etapă, pregătiţi pacientul pentru injectare.
Pasul 5
• După intervalul de saturare, asiguraţi-vă că pistonul este
apăsat complet în interiorul seringii.
ATENŢIE: Ţineţi pistonul apăsat şi agitaţi moderat
flaconul, pe orizontală, timp de minimum 30 de secunde
astfel încât pulberea să fie complet suspendată în solvent
(suspensie lăptoasă, uniformă). Agitaţi din nou, moderat,
timp de alte 30 de secunde, dacă pulberea nu este complet
suspendată.
Pasul 6
• Ștergeți locul de injectare cu un tampon cu alcool.
• Întoarceţi seringa şi flaconul cu susul în jos, trăgând uşor
pistonul în afară şi întregul conţinut din flacon în seringă.
• Deşurubaţi seringa din adaptorul pentru flacon.
Pasul 7
• Înşurubaţi acul cu sistem de siguranţă pe seringă.
• Reagitați uşor seringa pentru a menţine o suspensie
uniformă, lăptoasă.
• Îndepărtaţi capacul protector de pe ac.
• Loviţi uşor seringa pentru a îndepărta orice bule vizibile de
aer și expulzați-le din seringă. Verificați dacă locul de
injectare nu a fost contaminat.
• Pentru administrarea la pacient treceți imediat la pasul 8.
Orice întârziere poate avea ca rezultat sedimentarea.
Pasul 8
• Sandostatin LAR trebuie administrat numai prin injectare Locuri de injectare
intragluteală profundă, NICIODATĂ intravenos.
• Introduceţi acul complet în gluteusul stâng sau drept, la
un unghi de 90º faţă de piele.
Unghi
• Trageţi lent pistonul înapoi pentru a verifica dacă nu a
de 90°
fost înţepat vreun vas de sânge (repoziţionaţi acul dacă a
fost înţepat vreun vas de sânge).
• Apăsaţi lent pistonul până când seringa este goală.
Retrageţi acul din locul de injectare şi activaţi protecţia
de siguranţă (conform Pasului 9 de mai jos).
Pasul 9
• Activaţi protecţia de siguranţă pe ac printr-una dintre cele
două metode prezentate:
- fie apăsând secţiunea cu balama a protecţiei pe o
suprafaţă rigidă (figura A).
- fie împingând balamaua înainte cu degetul (figura B).
• Un clic sonor confirmă activarea corectă.
• Aruncaţi seringa imediat (în recipientul special pentru
deşeuri).
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Novartis Europharm Limited
Vista Building
Elm Park, Merrion Road
Dublin 4
Irlanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6869/2014/01-02
6870/2014/01-02
6871/2014/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2024
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul A.N.M.D.M.R.
(www.anm.ro)