SALBUTAMOL MCC 4 mg comprimate

Prospect SALBUTAMOL MCC 4 mg comprimate

Producator: 

Clasa ATC: adrenergice de uz sistemic, agonişti selectivi ai receptorilor beta

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13254/2020/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

SALBUTAMOL MCC 4 mg comprimate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine salbutamol 4 mg sub formă de sulfat de salbutamol 4,80 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 101,16 mg pe comprimat.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimate rotunde, plate, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Tratamentul simptomatic al astmului bronşic şi al altor bronhopneumopatii obstructive reversibile.

4.2 Doze și mod de administrare

Doze

Adulţi şi adolescenţi

Doza uzuală recomandată este de 4 mg salbutamol (un comprimat) administrată de 3 – 4 ori pe zi.

Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani

Doza uzuală recomandată este de 4 mg salbutamol (un comprimat) administrată oral de 2 ori pe zi.

Pentru copiii cu vârsta sub 6 ani există alte forme farmaceutice adecvate vârstei.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Mod de administrare

Salbutamol MCC este destinat pentru administrare orală.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la salbutamol sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Bronhodilatatoarele nu trebuie să reprezinte singurul tratament sau tratamentul principal la pacienţii cu

astm bronşic sever sau instabil. Astmul bronşic sever necesită monitorizare regulată, incluzând teste

funcţionale pulmonare, deoarece pacienţii prezintă risc de atacuri severe şi chiar de deces. La aceşti

pacienţi, medicul trebuie să ia în considerare utilizarea dozelor maxime recomandate de corticosteroizi

inhalatori şi/sau administrarea orală de corticosteroizi.

Pacienţii trebuie instruiţi să solicite consult medical dacă tratamentul cu Salbutamol MCC devine mai

puţin eficace.

Mărirea dozei sau creşterea frecvenţei de administrare trebuie efectuate numai la recomandarea

medicului.

Pentru ameliorarea simptomelor, la tratamentul cu Salbutamol MCC se pot asocia bronhodilatatoare

inhalatorii cu durată scurtă de acţiune. Creşterea utilizării de bronhodilatatoare, în special a beta –

agoniştilor inhalatori cu durată de acţiune scurtă, pentru ameliorarea simptomelor indică deterioarea

controlului astmului bronşic. Pacienţii trebuie instruiţi să solicite consult medical dacă administrarea

de bronhodilatatoare cu durată de acţiune scurtă devine mai puţin eficace sau dacă necesită pentru

controlul simptomelor mai multe inhalări decât în mod obişnuit.

În aceste situaţii, schema terapeutică a pacientului trebuie reevaluată şi trebuie avută în vedere

necesitatea creşterii terapiei antiinflamatoare (de exemplu, doze mari de glucocorticoizi inhalatori sau

administrarea orală de glucocorticoizi). Agravarea severă a astmului bronşic trebuie tratată conform

schemelor terapeutice stabilite.

Salbutamolul şi medicamentele beta-blocante neselective, cum este propranololul, în general, nu

trebuie prescrise concomitent (vezi pct. 4.5).

În cazul administrării de medicamente simpatomimetice, incluzând salbutamol, pot fi observate efecte

cardiovasculare. Există anumite dovezi din datele de după punerea pe piaţă, precum şi din datele din

literatură, de apariţie, în cazuri rare, a cardiopatiei ischemice asociate cu administrarea de salbutamol.

Pacienţii diagnosticaţi cu boli cardiace severe (de exemplu, cardiopatie ischemică, aritmii cardiace,

insuficienţă cardiacă severă sau hipertensiune arterială) cărora li se administrează salbutamol, trebuie

avertizaţi să solicite consult medical dacă prezintă dureri toracice sau alte simptome care indică

agravarea bolii cardiace. Se recomandă prudenţă în evaluarea simptomelor, cum sunt dispnee sau

durere toracică, deoarece pot avea etiologie atât cardiacă, cât şi respiratorie.

Dacă apare tahifilaxia, este necesară reevaluarea tratamentului.

Salbutamolul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu tireotoxicoză.

Tratamentul cu beta -agonişti, în special, în administrare intravenoasă sau inhalatorie, poate determina

hipokaliemie potenţial gravă. O atenţie specială trebuie acordată în astmul bronşic acut sever, deoarece

acest efect poate fi potenţat de hipoxie şi de tratamentul concomitent cu derivaţi de xantine

corticosteroizi şi diuretice. În aceste situaţii, se recomandă monitorizarea kaliemiei.

Similar altor agonişti beta -adrenergici, salbutamolul poate să determine modificări metabolice

reversibile, cum sunt valori crescute ale glicemiei. Pacienţii cu diabet zaharat pot fi incapabili să

compenseze creşterea glicemiei şi a fost raportată apariţia cetoacidozei. Administrarea concomitentă a

glucocorticoizilor poate potenţa acest efect.

Deşi formulările de salbutamol cu administrare intravenoasă şi, ocazional, cu administrare orală,

comprimate, sunt utilizate în controlul travaliului prematur, necomplicat de placentă praevia,

hemoragie ante-partum sau toxemie gravidică, salbutamolul nu trebuie utilizat în cazul iminenţei de

avort.

Sportivii trebuie atenţionaţi că salbutamolul poate să determine pozitivarea testelor antidoping.

Salbutamol MCC conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la

galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să

utilizeze acest medicament.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Datorită interacţiunii farmacodinamice antagoniste cu salbutamolul, poate să apară o scădere potenţial

semnificativă a efectului, la administrarea concomitentă cu beta blocante, cum este propranololul.

Agoniştii beta-adrenergici trebuie administraţi cu precauţie la pacienţii aflaţi în tratament cu inhibitori

de monoaminooxidază sau antidepresive triciclice, deoarece se cunoaşte faptul că acestea potenţează

efectul agoniştilor beta-adrenergici.

Inhalarea de anestezice care conţin hidrocarburi halogenate, de exemplu halotan, tricloroetilenă şi

enfluran, poate creşte susceptibilitatea la reacţiile adverse cardiovasculare ale beta -agoniştilor, în

consecinţă, fiind necesară o monitorizare strictă. Alternativ, se poate lua în considerare întreruperea

administrării salbutamolului, înaintea intervenţiei chirurgicale.

Tratamentul cu beta -agonişti poate determina hipokaliemie potenţial gravă. O atenţie specială trebuie

acordată obstrucţiei severe a căilor respiratorii, deoarece acest efect poate fi potenţat de tratamentul

concomitent cu derivaţi de xantine, diuretice şi corticosteroizi. Pot să apară aritmii potenţial grave în

cursul administrării concomitente de digoxină şi salbutamol. Riscul de interacţiune este potenţat de

hipokaliemie, ca urmare kaliemia trebuie monitorizată regulat.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Administrarea medicamentelor în timpul sarcinii trebuie luată în considerare numai când beneficiul

potenţial matern depăşeşte orice risc posibil la făt.

Similar majorităţii medicamentelor, la om, există puţine dovezi privind siguranţa administrării

salbutamolului în primele luni de sarcină, dar în studiile efectuate la animale s-au demonstrat anumite

efecte fetale nocive la utilizarea de doze foarte mari.

Alăptarea

Deoarece salbutamolul este, probabil, excretat în laptele uman, utilizarea acestuia de către femeile care

alăptează, necesită prudenţă. Nu se cunoaşte dacă salbutamolul excretat în laptele uman are un efect

nociv asupra nou-născutului şi, ca urmare, utilizarea acestuia la femeile care alăptează se recomandă

numai dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial pentru nou-născut.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Nu s-au raportat efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8 Reacții adverse

Evenimentele adverse sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme, organe şi în funcţie de

frecvenţă. Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10),

frecvente (≥ 1/100 şi <1>

foarte rare (<1>

Evenimentele foarte frecvente şi frecvente au fost, în general, rezultate din datele furnizate din studiile

clinice. Evenimentele rare, foarte rare şi cu frecvenţă necunoscută au fost, în general, rezultate din

raportări spontane.

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv angioedem, urticarie, bronhospasm, hipotensiune

arterială şi colaps.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Rare: hipokaliemie.

Tratamentul cu agonişti beta -adrenergici poate determina hipokaliemie potenţial gravă.

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: tremor.

Frecvente: cefalee.

Foarte rare: hiperactivitate.

Tulburări cardiace

Frecvente: tahicardie, palpitaţii.

Rare: aritmii cardiace, inclusiv fibrilaţie atrială, tahicardie supraventriculară, extrasistole.

Cu frecvenţă necunoscută: ischemie miocardică* (vezi pct. 4.4).

*raportări spontane din datele de după punerea pe piaţă, prin urmare, frecvenţa nu poate fi cunoscută.

Tulburări vasculare

Rare: vasodilataţie periferică.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvente: crampe musculare.

Foarte rare: senzaţie de tensiune musculară.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected].

4.9 Supradozaj

Simptome

După un supradozaj cu salbutamol poate să apară hipokaliemie; se recomandă monitorizarea

kaliemiei.

Tratament

În cazul pacienţilor care prezintă simptome cardiace (cum sunt tahicardie, palpitaţii), trebuie luată în

considerare întreruperea tratamentului şi instituirea terapiei simptomatice, cum sunt medicamentele

beta blocante cardioselective. Medicamentele beta blocante trebuie administrate cu prudenţă

pacienţilor cu antecedente de bronhospasm.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: adrenergice de uz sistemic, agonişti selectivi ai receptorilor beta

adrenergici, codul ATC R03CC02.

Salbutamolul este un agonist beta -adrenergic selectiv. La doze terapeutice, acţionează asupra

receptorilor beta -adrenergici de la nivelul musculaturii bronşice. După administrare pe cale orală,

efectul începe în 30 minute şi durează 3 – 4 ore.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

După administrare pe cale orală, salbutamolul are o biodisponibilitate de aproximativ 40%, datorită, în

special, metabolizării la primul pasaj hepatic. Metabolitul principal, un sulfoconjugat, nu are acţiune

asupra receptorilor beta-adrenergici.

Timpul de înjumătăţire plasmatică mediu este de 5 – 6 ore.

Se elimină, în principal, pe cale urinară (75 – 80%), în parte metabolizat (în special ca sulfoconjugat),

în parte nemodificat.

5.3 Date preclinice de siguranță

În cazul administrării subcutanate, la fel ca în cazul celorlalţi agonişti beta -selectivi potenţi,

salbutamolul a dovedit efect teratogen la şoarece. Într-un studiu privind toxicitatea asupra funcţiei de

reproducere, 9,3% dintre fetuşi au prezentat palatoschizis la o doză de 2,5 mg/kg, de 4 ori mai mare

decât doza maximă orală la om. La şobolan, administrarea orală a dozelor de 0,5 mg/kg şi zi, 2,32

mg/kg şi zi, 10,75 mg/kg şi zi, respectiv 50 mg/kg şi zi, în timpul sarcinii, nu a determinat anomalii

fetale semnificative. Singura reacţie toxică a constat în creşterea mortalităţii neo-natale la

administrarea celei mai mari doze, ca rezultat al lipsei de îngrijire maternă.

La iepure, un studiu privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere a evidenţiat malformaţii

craniene la 37% dintre fetuşi, în cazul administrării unei doze de 50 mg/kg şi zi, de 78 ori mai mare

decât doza maximă orală la om.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Povidonă K 30

Stearat de magneziu

Talc

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerințe speciale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

S.C. MAGISTRA C&C S.R.L.

Bd. Aurel Vlaicu nr. 82 A, Constanţa, 900055, România

Telefon- 0241/634742

Fax- 0241/634742

e-mail- [email protected]

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

13254/2020/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Iunie 2020

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iunie 2020

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .

Cuprins RCP SALBUTAMOL MCC 4 mg comprimate

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

Ventolin 0,5 mg/ml soluţie injectabilă

Salbutamol Eipico 2 mg/5 ml sirop

Informație medicală cu scop educațional

Informațiile prezentate pe acest site au scop informativ și educațional și sunt bazate pe documentația oficială publicată de autoritățile competente. Conținutul este structurat pentru a facilita înțelegerea informațiilor despre medicamente, fără a înlocui recomandarea unui medic sau farmacist.

Informațiile provin din surse publice oficiale (precum ANMDMR, EMA și documentația aferentă) și reflectă datele disponibile la momentul publicării. Pentru cele mai recente actualizări, este recomandată consultarea sursei oficiale sau a unui profesionist din domeniul sănătății.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație. Orice decizie privind diagnosticul, tratamentul sau utilizarea unui medicament trebuie luată împreună cu un medic sau farmacist autorizat.