Prospect Ventolin 0,5 mg/ml soluţie injectabilă
Producator: GLAXOSMITHKLINE (IRELAND) LIMITED
Clasa ATC: adrenergice de uz sistemic, agonişti selectivi ai receptorilor beta adrenergici,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7826/2015/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ventolin 0,5 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml soluţie injectabilă conţine salbutamol 500 micrograme sub formă de sulfat de salbutamol 600
micrograme .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră, până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Salbutamolul este un agonist selectiv al receptorilor beta adrenergici indicat în tratamentul sau prevenţia
bronhospasmului. Acesta produce bronhodilataţie de scurtă durată în obstrucţia reversibilă a căilor aeriene
datorată astmului bronşic, bronşitei cronice şi emfizemului.
Bronhodilatatoarele nu trebuie să reprezinte singura sau principala medicaţie a pacienţilor cu astm bronşic
persistent. La pacienţii cu astm bronşic persistent care nu răspund la tratamentul cu salbutamol, este
recomandat tratamentul cu corticoizi inhalatori pentru a atinge şi menţine controlul acestuia. Lipsa
răspunsului la tratamentul cu salbutamol poate indica necesitatea solicitării urgente a sfatului medicului.
Ventolin soluţie injectabilă este indicat pentru ameliorarea bronhospasmului sever, asociat cu astm bronşic
sau bronşită şi pentru tratamentul status astmaticus. Se utilizează în managementul atacului de astm bronşic,
sub îndrumarea medicului.
Ventolin soluţie injectabilă este indicat la adulţi şi adolescenţi.
La doze terapeutice acţionează asupra receptorilor beta-2 adrenergici din fibrele musculare de la nivelul
bronhiilor, acţionând slab sau deloc asupra receptorilor beta-1 adrenergici de la nivelul cordului.
Tratamentul simptomatic în toate tipurile de astm bronşic, bronhospasm şi/sau bronhopneumopatii
obstructive reversibile.
De asemenea, la doze terapeutice acţionează asupra receptorilor beta-2 adrenergici din uter, acţionând slab
sau deloc asupra receptorilor beta-1adrenergici de la nivelul cordului.
Pentru gestionarea pe termen scurt a travaliului prematur fără complicaţii
Este indicat pentru a opri travaliul între 22 şi 37 săptămâni de sarcină la paciente fără contraindicaţii
medicale sau obstetricale privind terapia tocolitică, sub supraveghere medicală.
4.2 Doze şi mod de administrare
Salbutamolul are o durată de acţiune de la 4 la 6 ore la cei mai mulţi pacienţi.
Ventolin soluţie injectabilă poate fi administrat subcutanat, intramuscular sau intravenos, sub supravegherea
unui medic.
Ventolin soluţie injectabilă nu se injectează nediluat pe cale intravenoasă. Concentraţia trebuie redusă cu
50% înainte de administrare.
Preparatele parenterale cu salbutamol nu trebuie administrate în aceeaşi seringă sau în acelaşi dispozitiv de
perfuzie cu alte medicamente.
Doze
Afecţiuni respiratorii
Creşterea utilizării agoniştilor beta-2 adrenergici poate reprezenta un semn de agravare a astmului bronşic. În
acest caz sunt necesare reevaluarea schemei terapeutice şi luarea în considerare a asocierii de glucocorticoizi.
Adulţi – bronhospasm sever sau status astmaticus
Subcutanat: doza recomandată este de 500 micrograme (8 micrograme/kg corp), cu repetare la fiecare 4 ore,
dacă este necesar.
Intramuscular: doza recomandată este de 500 micrograme (8 micrograme/kg corp), cu repetare la fiecare 4
ore, dacă este necesar.
Intravenos: doza recomandată este de 250 micrograme (4 micrograme/kg corp) injectat încet. Dacă este
necesar, doza poate fi repetată.
Administrarea Ventolin soluţie injectabilă 500 micrograme/ml poate fi facilitată prin diluarea cu apă pentru
preparate injectabile.
Perfuzie : dozele obişnuite administrate în status astmaticus sunt de 3-20 micrograme /min dar au fost
folosite cu succes doze mai mari în caz de insuficienţă respiratorie. Doza de începere este de 5 micrograme
/min, ea urmând să fie ajustată în funcţie de răspunsul pacientului.
O soluţie perfuzabilă convenabilă poate fi preparată prin diluarea a 5 ml de soluţie de salbutamol pentru
perfuzie i.v. în 500 ml soluţie pentru perfuzie cum ar fi clorură de sodiu sau dextroză pentru a obţine o doză
de salbutamol de 10 micrograme/ml.
Populaţie pediatrică
Siguranţa şi eficacitatea Ventolin soluţie injectabilă la copiii cu vârste sub 12 ani nu a fost stabilită. Din
datele disponibile, nu se pot face recomandări cu privire la dozaj.
Gestionarea pe termen scurt a travaliului prematur fără complicaţii
Tratamentul cu Ventolin soluţie injectabilă trebuie iniţiat doar de către obstetricieni/medici cu experienţă în
utilizarea medicamentelor tocolitice. Acesta trebuie efectuat în instituţii care dispun de dotarea necesară
pentru monitorizarea continuă a stării de sănătate a mamei şi a fătului.
Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 48 ore, întrucât datele arată că principalul efect al
tratamentului tocolitic este întârzierea naşterii cu până la 48 ore; în studiile controlate randomizate nu au fost
observate efecte semnificative din punct de vedere statistic privind mortalitatea sau morbiditatea perinatală.
Această întârziere poate fi utilizată pentru a administra glucocorticoizi sau pentru a implementa alte măsuri
cunoscute pentru a ameliora sănătatea perinatală.
Ventolin soluţie injectabilă trebuie administrat cât mai devreme posibil după stabilirea diagnosticului de
travaliu prematur şi după evaluarea pacientei pentru a elimina eventualele contraindicaţii privind utilizarea
salbutamolului (vezi pct. 4.3). Examenul trebuie să includă o evaluare adecvată a stării cardiovasculare a
pacientei de către un medic cu experienţă în cardiologie cu monitorizarea continuă prin ECG pe perioada
tratamentului (vezi pct. 4.4).
Pentru această indicaţie se pot folosi perfuzii cu soluţie preparată ca mai sus. Rata de perfuzare de 10-45
micrograme /min este în general potrivită pentru a controla contracţiile uterine dar, în funcţie de puterea sau
de frecvenţa contracţiilor, dozele pot fi mărite sau micşorate. Doza de iniţiere recomandată este de 10
micrograme /min şi poate fi crescută la intervale de 10 minute, până când contracţiile se reduc ca intensitate,
frecvenţă şi durată. După aceea, rata de perfuzare poate fi crescută, până când contracţiile încetează.
Precauţii speciale pentru perfuzie: Doza trebuie titrată individual ţinând cont de suprimarea contracţiilor,
creşterea frecvenţei cardiace şi modificările tensiunii arteriale, care sunt factori limitatori. Se recomandă
monitorizarea cu atenţie a acestor parametri în timpul tratamentului. Ritmul cardiac al mamei nu trebuie să
depăşească 120 bătăi/minut.
Monitorizarea atentă a nivelului de hidratare este esenţial pentru a evita riscul de apariţie a unui edem
pulmonar la mamă (vezi pct. 4.4). Astfel, volumul de lichid în care se administrează medicamentul trebuie
minimizat. Se recomandă utilizarea unui dispozitiv controlat de administrare a injecţiei, de preferinţă o
pompă cu seringă.
O atenţie specială trebuie acordată de asemenea monitorizării funcţiei cardiovasculare. Dacă există semne de
edem pulmonar sau de cardiopatie ischemică trebuie luată în considerare oprirea administrării de Ventolin,
soluţie injectabilă (a se vedea pct. 4.4 şi 4.8).
Odată cu încetarea contracţiilor uterine, rata de perfuzare trebuie menţinută la acelaşi nivel pentru încă o oră
şi apoi redusă cu câte 50% la interval de 6 ore.
Ca şi procedură alternativă sau pentru a contracara supradozajul accidental cu medicamente ocitocice,
Ventolin soluţie injectabilă poate fi administrat şi prin injectare i.v. Doza recomandată este de 100-250
micrograme salbutamol. Doza poate fi repetată în funcţie de răspunsul pacientei la tratament.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Ventolin soluţie injectabilă este contraindicat în următoarele situaţii:
- Orice afecţiune la o vârstă gestaţională < 22 săptămâni
- Ca medicament tocolitic la pacientele cu boală cardiacă ischemică preexistentă sau la cele cu factori
majori de risc pentru boala cardiacă ischemică.
- Iminenţă de avort în trimestrele 1 şi 2
- Orice afecţiuni ale mamei sau fătului în care prelungirea sarcinii reprezintă un pericol, de exemplu,
toxemie severă, infecţie intrauterină, hemoragie vaginală cauzată de placenta praevia, eclampsie
sau preeclampsie severă, dezlipirea placentei sau compresia cordonului ombilical.
- Deces fetal intrauterin, malformaţie congenitală letală sau cromozomială cunoscută.
Ventolin soluţie injectabilă este, de asemenea, contraindicat în orice situaţie medicală preexistentă în care un
betamimetic ar avea o reacţie adversă, de exemplu, hipertensiune pulmonară şi afecţiuni cardiace precum
cardiomiopatie obstructivă hipertrofică sau orice tip de obstrucţie a tractului de ejecţie a ventriculului stâng,
de exemplu, stenoza aortică.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul astmului bronşic trebuie realizat treptat, iar răspunsul pacientului trebuie monitorizat clinic şi
prin probe funcţionale respiratorii.
Creşterea folosirii bronhodilatatoarelor cu durată scurtă de acţiune şi în special a beta-2 agoniştilor pentru
controlul simptomatologiei astmului bronşic indică deteriorarea controlului afecţiunii. În acest caz, regimul
terapeutic al pacientului trebuie reevaluat.
Deteriorarea bruscă şi progresivă a controlului astmului bronşic constituie o condiţie ameninţătoare de viaţă
şi trebuie avută în vedere începerea tratamentului cu/sau creşterea dozei de glucocorticoid. La pacienţii
consideraţi cu risc, trebuie instituită monitorizarea zilnică a fluxului respirator maxim.
Tratamentul cu agonişti beta-2 adrenergici poate produce hipokaliemie potenţial severă, mai ales în cazul
administrării parenterale sau prin nebulizare. Este necesară prudenţă, în special în cazul astmului bronşic
acut sever, deoarece hipokaliemia poate fi potenţată prin administrarea concomitentă de derivaţi xantinici,
glucocorticoizi, diuretice şi prin hipoxie. În aceste cazuri se recomandă monitorizarea kaliemiei.
Salbutamolul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu tireotoxicoză.
Utilizarea salbutamolului în tratamentul bronhospasmului sever sau în status astmaticus nu exclude
utilizarea terapiei cu glucocorticoizi după cum este necesar.
Când este posibil, se recomandă administrarea de oxigen împreună cu salbutamol, mai ales dacă se
administrează i.v. perfuzabil la pacienţii hipoxici.
Similar altor agonişti beta-2 adrenergici, salbutamolul poate determina modificări metabolice reversibile,
cum este hipokaliemie reversibilă sau creşterea glicemiei. Pacienţii cu diabet zaharat nu vor putea să
compenseze această creştere a glicemiei, ceea ce va conduce la cetoacidoză. Administrarea concomitentă de
glucocorticoizi poate exacerba acest efect.
Pacienţii care suferă de diabet zaharat, precum şi cei care primesc corticosteroizi trebuie monitorizaţi
frecvent în timpul perfuziei cu salbutamol, astfel încât să se poată lua măsuri de contracarare a oricăror
modificări metabolice care eventual apar (de exemplu, prin creşterea dozei de insulină). Pentru aceşti
pacienţi, soluţia de salbutamol pentru perfuzare trebuie diluată cu ser fiziologic, în loc de soluţie injectabilă
de ser fiziologic şi dextroză.
Foarte rar a fost raportată acidoză lactică în combinaţie cu doze mari terapeutice de agonişti β -adrenergici
administraţi intravenos sau prin nebulizare, mai ales la pacienţii trataţi pentru exacerbări acute ale astmului
bronşic (a se vedea pct. 4.8). Creşterea nivelurilor lactaţilor poate duce la dispnee şi hiperventilaţie
compensatorie, simptome care pot fi interpretate greşit ca fiind semne ale tratamentului necorespunzător al
astmului bronşic şi care pot duce la intensificarea tratamentului cu agonişti beta-2 adrenergici cu timp scurt
de acţiune. Este astfel recomandat ca pacienţii să fie monitorizaţi pentru depistarea nivelului crescut de lactat
şi a acidozei metabolice consecutive.
Tocoliza
Orice decizie de a iniţia terapia cu Ventolin soluţie injectabilă trebuie luată după o analiză atentă a riscurilor
şi beneficiilor tratamentului.
Tratamentul trebuie efectuat doar în instituţii care dispun de dotarea necesară pentru monitorizarea continuă
a stării de sănătate a mamei şi a fătului. Tocoliza cu substanţe beta-agoniste nu este recomandată după
ruperea membranelor sau dacă dilataţia colului depăşeşte 4 cm.
Ventolin soluţie injectabilă trebuie utilizat atent în tocoliză, pe perioada tratamentului fiind necesară
monitorizarea funcţiei cardiorespiratorii, monitorizarea ECG.
Următoarele funcţii trebuie monitorizate în mod constant la mamă şi, dacă este posibil/adecvat, la făt:
- tensiunea arterială şi ritmul cardiac
- ECG
- balanţa hidroelectrolitică – pentru monitorizarea edemelului pulmonar
- glucoza şi nivelul acidului lactic – îndeosebi la pacientele cu diabet
- nivelul potasiului – substanţele beta-agoniste sunt asociate cu o scădere a potasiului seric, ceea ce
duce la creşterea riscului de aritmii (vezi pct. 4.5)
Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar simptome de ischemie miocardică (de exemplu, dureri în piept sau
modificări ECG).
Ventolin soluţie injectabilă nu trebuie utilizat ca medicament tocolitic la pacientele cu factori majori de risc
pentru boala cardiacă sau boală cardiacă preexistentă (de exemplu, tahiaritmii, insuficienţă cardiacă sau boli
valvulare; vezi pct. 4.3). În cazul travaliului prematur la paciente cu boală cardiacă cunoscută sau suspectată,
caracterul adecvat al tratamentului trebuie evaluat de către un specialist în cardiologie înainte de
administrarea prin perfuzie intravenoasă a Ventolin soluţie injectabilă.
Edemul pulmonar
Întrucât în timpul sau în urma tratamentului travaliului prematur cu substanţe beta-agoniste au fost raportate
cazuri de edem pulmonar şi ischemie miocardică la mamă, se recomandă monitorizarea atentă a balanţei
fluidelor şi funcţiei cardio-respiratorii. Pacientele cu factori predispozanţi printre care se numără sarcinile
multiple, supraîncărcările volemice, infecţia maternă şi preeclampsia pot avea un risc crescut de a dezvolta
edem pulmonar. Administrarea cu ajutorul unei pompe cu seringă în locul perfuziei i.v. limitează riscul
supraîncărcării volemice. Dacă apar simptome de edem pulmonar sau ischemie miocardică, se va lua în
considerare întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.2 şi 4.8).
Tensiunea arterială şi ritmul cardiac
Administrarea de substanţe beta-agoniste prin perfuzie este asociată de obicei cu o creştere a ritmului cardiac
de 20 – 50 bătăi pe minut. Frecvenţa cardiacă a mamei trebuie monitorizată, iar necesitatea de a controla
creşterea acesteia prin reducerea dozei sau întreruperea administrării tratamentului trebuie evaluată de la caz
la caz. În general frecvenţa cardiacă a mamei nu trebuie să depăşească valoarea constantă de 120 bătăi pe
minut.
Tensiunea arterială a mamei poate scădea uşor în timpul administrării perfuziei, efectul fiind mai
semnificativ asupra tensiunii diastolice decât asupra celei sistolice. Scăderile tensiunii diastolice se
încadrează de obicei între 10 şi 20 mmHg. Efectul perfuziei asupra ritmului cardiac al fătului este mai puţin
marcat, dar pot apărea creşteri cu până la 20 bătăi pe minut.
Pentru a minimiza riscul de hipotensiune arterială asociată cu terapia tocolitică, trebuie acordată o atenţie
deosebită pentru a evita compresia venei cave, menţinând pacienta în poziţie laterală pe partea stângă sau
dreaptă în timpul administrării perfuziei.
Diabetul
Administrarea de substanţe beta-agoniste este asociată cu o creştere a nivelului glicemiei. De aceea se
recomandă monitorizarea nivelului glicemiei şi acidului lactic şi ajustarea tratamentului antidiabetic conform
nevoilor mamei în timpul tocolizei (vezi pct. 4.5).
Hipertiroidia
Ventolin soluţie injectabilă trebuie administrat doar cu precauţie pacientelor care suferă de tireotoxicoză,
după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor tratamentului.
Indicaţia respiratorie
Pacienţii cu boală cardiacă de fond severă (de exemplu boală cardiacă ischemică, tahiaritmie sau insuficienţă
cardiacă severă) care primesc salbutamol pentru boli respiratorii, trebuie avertizaţi să solicite consult medical
dacă prezintă dureri precordiale sau alte manifestări de agravare a bolii cardiace.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Salbutamolul şi medicamentele β-blocante neselective (ca propranololul) nu trebuie asociate.
Compuşi halogenaţi folosiţi ca anestezice
Datorită efectului antihipertensiv suplimentar, apare o creştere a inerţiei uterine cu risc de hemoragie; în plus,
au fost raportate cazuri de tulburări grave ale ritmului ventricular datorită creşterii reactivităţii cardiace, ca
interacţiune cu compuşii halogenaţi folosiţi ca anestezice. Tratamentul trebuie întrerupt, dacă este posibil, cu
cel puţin 6 ore înainte de o eventuală anestezie programată cu compuşi halogenaţi folosiţi ca anestezice.
Corticosteroizi
Corticosteroizii sistemici sunt frecvent administraţi în timpul travaliului prematur pentru a spori dezvoltarea
pulmonară fetală. Au fost raportate cazuri de edem pulmonar la femei cărora li s-au administrat simultan
substanţe beta-agoniste şi corticosteroizi.
Se ştie despre corticosteroizi că aceştia cresc nivelul glicemiei şi pot reduce potasiul seric, motiv pentru care
administrarea simultană a acestora trebuie efectuată cu atenţie, cu monitorizarea în permanenţă a pacientei
datorită riscului crescut de hiperglicemie şi hipopotasemiei (vezi pct. 4.4).
Antidiabetice
Administrarea de medicamente beta-agoniste este asociată cu o creştere a nivelului glicemiei, care poate fi
interpretată ca o atenuare a terapiei antidiabetice; de aceea poate fi necesară ajustarea terapiei antidiabetice
(vezi pct. 4.4).
Agenţi care favorizează depleţia potasiului
Datorită efectului hipopotasemic al medicamentelor beta-agoniste, administrarea simultană a
medicamentelor care favorizează depleţia potasiului, despre care se ştie că sporesc riscul de hipopotasemie,
cum ar fi diureticele, digoxina, metil-xantinele şi corticosteroizii, trebuie să se facă precaut, după evaluarea
atentă a beneficiilor şi riscurilor în special cu privire la creşterea riscului de aritmie cardiacă datorită
hipopotasemie (vezi pct. 4.4).
Salbutamol nu este contraindicat la pacienţii aflaţi în tratament cu inhibitori de monoaminooxidază.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Administrarea medicamentelor în timpul sarcinii trebuie luată în considerare numai atunci când beneficiul
potenţial matern depăşeşte orice risc posibil la făt.
După punerea pe piaţă a medicamentului s-au raportat foarte puţine cazuri de malformaţii congenitale
variate, incluzând palatoschizis şi defecte ale membrelor la copii născuţi de mame tratate cu salbutamol în
timpul sarcinii. O parte dintre mame primiseră medicaţie multiplă în timpul sarcinii. Deoarece nu s-a putut
evidenţia un tipar de malformaţii congenitale în această situaţie iar rata de malformaţii congenitale în
populaţia generală este de 2-3%, nu s-a putut stabili o legătură a acestor malformaţii congenitale cu
salbutamolul.
Alăptarea
Deoarece salbutamolul este excretat în laptele matern, nu se recomandă utilizarea acestuia de către femeile
care alăptează, doar dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial la sugar. Nu se cunoaşte dacă
salbutamolul excretat în laptele matern are un efect nociv asupra nou-născutului.
Fertilitatea
Nu există date cu privire la efectul salbutamolului asupra fertilităţii la oameni. Nu au fost înregistrate efecte
adverse asupra fertilităţii la animale (vezi ,,Date preclinice de siguranţă”).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au raportat efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Evenimentele adverse sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme, organe şi în funcţie de
frecvenţă. Frecvenţele sunt definite în felul următor: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>
raportările izolate şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Evenimentele foarte frecvente şi frecvente au fost, în general, rezultate din datele furnizate din studiile
clinice. Evenimentele rare, foarte rare şi cu frecvenţă necunoscută au fost, în general, rezultate din raportări
spontane.
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate incluzând angioedem, urticarie, bronhospasm, hipotensiune şi colaps.
Tulburări de metabolism şi nutriţie
Frecvente: *hipopotasemie
Rare: *hipoglicemie
Ca urmare a tratamentului cu agonişti beta-2 adrenergici poate să apară hipopotasemie severă.
Foarte rare: acidoză lactică
Acidoza lactică a fost raportată foarte rar la pacienţi care primesc terapie cu salbutamol intravenos sau sub
formă nebulizată în cadrul tratamentului exacerbărilor acute ale astmului.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: tremor
Frecvente: cefalee
Foarte rare: hiperactivitate
Tulburări cardiace
Foarte frecvente: *tahicardie
Frecvente: *palpitaţii, *scăderea tensiunii diastolice
Rare: *aritmii cardiace, de exemplu, fibrilaţie atrială, ischemie miocardică (vezi pct. 4.4), extrasistole
Tulburări vasculare
Frecvente: *hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4)
Rare: *vasodilataţie periferică
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: *edem pulmonar
În managementul travaliului prematur, salbutamolul injectabil a fost asociat mai puţin frecvent cu edemul
pulmonar. Pacientele cu factori predispozanţi cum ar fi naşteri multiple, cantitate mare de lichid amniotic,
infecţii la naştere sau pre-eclampsie ar putea avea un risc crescut de a face edem pulmonar.
Tulburări gastrointestinale
Foarte rare: greaţă, vărsături
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: crampe musculare
Răniri, otrăviri sau complicaţii procedurale
Foarte rare: uşoară durere sau senzaţie de înţepătură la injectarea intramusculară a soluţiei nediluate.
* Aceste reacţii au fost raportate în asociere cu utilizarea de medicamente beta-agoniste cu durată scurtă
de acţiune în indicaţiile obstetricale şi sunt considerate efecte de clasă (vezi pct. 4.4).
În managementul travaliului prematur
Cele mai frecvente reacţii adverse ale Ventolin soluţie injectabilă sunt corelate cu activitatea farmacologică a
betamimeticelor şi pot fi limitate sau evitate prin monitorizarea atentă a parametrilor hemodinamici, cum ar
fi tensiunea arterială şi ritmul cardiac şi ajustarea corespunzătoare a dozei. Aceste reacţii dispar în general la
întreruperea tratamentului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semne şi simptome :
Cele mai comune semne şi simptome ale supradozajului cu salbutamol sunt reacţii trecătoare, farmacologic
mediate de beta-agonişti (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
După o supradoză de salbutamol poate apărea hipokaliemia. Ca urmare, nivelurile potasiului seric trebuie
monitorizate.
Acidoza lactică a fost raportată în asociere cu doze terapeutice ridicate cât şi cu supradozaj cu beta-agonişti
cu durată scurtă de acţiune. Aşadar, monitorizarea acidului lactic seric precum şi a acidozei lactice
consecutive ar trebui indicate în stabilirea diagnosticului de supradozaj (în mod particular dacă există
persistenţa tahipneei sau înrăutăţirea acesteia în ciuda îmbunătăţirii simptomelor de bronhospasm precum
wheezing-ul).
Au fost raportate simptome de greaţă, vomă şi hiperglicemie, cu precădere la copii şi atunci când supradoza
de salbutamol a fost luată pe cale orală.
Tratament:
Trebuie realizată o monitorizare continuă ca şi indicaţie clinică sau la recomandarea centrului naţional de
otrăvuri, unde este aplicabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: adrenergice de uz sistemic, agonişti selectivi ai receptorilor beta adrenergici,
codul ATC R03CC02.
Mecanism de acţiune:
Salbutamolul este un agonist beta -adrenergic selectiv. La doze terapeutice, acţionează asupra receptorilor
β2-adrenergici de la nivelul musculaturii netede a bronhiilor, acţionând slab sau deloc asupra receptorilor
beta-1 adrenergici de la nivelul cordului.
Efecte farmacodinamice
Salbutamolul este un agonist beta -adrenergic selectiv. La doze terapeutice acţionează asupra receptorilor
beta -adrenergici din fibrele musculare de la nivelul bronhiilor, determinând bronhodilataţie cu durată scurtă
de acţiune (de la 4 la 6 ore) în căile respiratorii obstrucţionate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare intravenoasă, salbutamolul are un timp de înjumătăţire plasmatică de 4–6 ore şi este
eliminat parţial pe cale renală şi parţial prin metabolizare, rezultând un metabolit inactiv 4’-O-sulfat (sulfat
fenolic), care este, de asemenea, excretat, în principal, prin urină. Prin materiile fecale se excretă în proporţie
mică. Cea mai mare parte din doza de salbutamol administrată intravenos, oral sau prin inhalare, este
excretată în decurs de 72 ore. Salbutamolul se leagă de proteinele plasmatice într-o proporţie de până la 10%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În cazul administrării subcutanate, la fel ca în cazul celorlalţi agonişti beta -selectivi potenţi, salbutamolul a
dovedit efect teratogen la şoarece. Într-un studiu privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, 9,3%
dintre fetuşi au prezentat palatoschizis la o doză de 2,5 mg/kg, de 4 ori mai mare decât doza maximă orală la
om. La şobolan, administrarea orală a dozelor de 0,5 mg/kg, 2,32 mg/kg, 10,75 mg/kg şi 50 mg/kg pe zi în
timpul sarcinii, nu a determinat anomalii fetale semnificative. Singura reacţie toxică a constat în creşterea
mortalităţii neo-natale la administrarea celei mai mari doze, ca rezultat al lipsei de îngrijire maternă.
La iepure, un studiu privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere a evidenţiat malformaţii craniene la
37% dintre fetuşi, în cazul administrării unei doze de 50 mg/kg pe zi, de 78 ori mai mare decât doza maximă
orală la om.
Într-un studiu pe şobolani cu doze de până la 50 mg/kg/zi oral nu au fost înregistrate efecte adverse asupra
fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Acid sulfuric diluat
Hidroxid de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
Nitrogen
6.2 Incompatibilităţi
Nu au fost stabilite. În consecinţă, nu se recomandă amestecarea cu alte medicamente sau soluţii injectabile
în afara celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original, protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră a câte 1 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Instrucţiuni pentru deschiderea fiolelor
Fiolele sunt prevăzute cu sistem OPC (One Point Cut = punct de rupere) şi pot fi deschise după următoarele
instrucţiuni:
- Ţineţi cu mâna partea de jos a fiolei aşa cum se arată în imaginea 1.
- Puneţi cealaltă mână pe vârful fiolei poziţionând degetul mare deasupra punctului colorat şi apăsaţi, aşa
cum se arată în imaginea 2.
Imaginea 1
Imaginea 2
Singurii solvenţi recomandaţi pentru Ventolin soluţie injectabilă sunt apă pentru preparate injectabile, ser
fiziologic, soluţie injectabilă de dextroză sau soluţie injectabilă de ser fiziologic şi dextroză.
Soluţia injectabilă diluată trebuie utilizată în cel mult 24 ore de la preparare.
Ventolin soluţie injectabilă nu trebuie amestecat în aceeaşi seringă cu niciun alt medicament.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GLAXOSMITHKLINE (IRELAND) LIMITED
12 Riverwalk, Citywest Business Campus, Dublin 24, Irlanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7826/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie, 2025