Prospect RISPOLEPT CONSTA 25 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
Producator: Janssen-Cilag International NV
Clasa ATC: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 10490/2018/01-02 Anexa 2
NR. 10491/2018/01-02
NR. 10492/2018/01-02
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
RISPOLEPT CONSTA 25 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
RISPOLEPT CONSTA 37,5 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
RISPOLEPT CONSTA 50 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 flacon conţine risperidonă 25 mg.
1 flacon conţine risperidonă 37,5 mg.
1 flacon conţine risperidonă 50 mg.
1 ml suspensie reconstituită conţine risperidonă 12,5 mg.
1 ml suspensie reconstituită conţine risperidonă 18,75 mg.
1 ml suspensie reconstituită conţine risperidonă 25 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut
1 ml suspensie reconstituită conţine sodiu 3 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită.
Flacon cu pulbere
Pulbere cu curgere liberă, albă până la aproape albă.
Seringă preumplută cu solvent pentru reconstituire
Soluţie apoasă limpede, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
RISPOLEPT CONSTA este indicat pentru tratamentul de întreţinere al schizofreniei la pacienţii
stabilizaţi în mod curent cu antipsihotice administrate oral.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doză iniţială
Pentru majoritatea pacienţilor doza recomandată este de 25 mg administrată intramuscular, la interval
de două săptămâni. Pentru acei pacienţi care utilizează oral o doză fixă de risperidonă, timp de două
sau mai multe săptămâni, trebuie avută în vedere următoarea schemă de conversie la tratamentul
injectabil. Pacienţilor trataţi cu o doză de risperidonă de 4 mg sau mai mică, administrată oral, trebuie
să li se administreze RISPOLEPT CONSTA 25 mg, în timp ce la pacienţii trataţi cu doze mai mari,
administrate oral, trebuie avută în vedere o doză mai mare de RISPOLEPT CONSTA, de 37,5 mg.
În cazul pacienţilor care nu utilizează în prezent risperidonă administrată oral, trebuie avută în vedere
administrarea unui tratament în prealabil pe cale orală, atunci când se optează pentru inițierea
administrării intramusculare. Doza iniţială recomandată de RISPOLEPT CONSTA este 25 mg, la
interval de două săptămâni. La pacienţii trataţi cu doze orale mai mari de antipsihotic trebuie avută în
vedere o doză mai mare de RISPOLEPT CONSTA, de 37,5 mg.
Trebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă cu risperidonă administrată oral sau cu
antipsihoticul administrat anterior, în perioada de latenţă cu durata de trei săptămâni consecutivă
administrării primei injecții cu RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 5.2).
RISPOLEPT CONSTA nu trebuie utilizat în exacerbările acute ale schizofreniei, fără asigurarea unei
protecţii antipsihotice suficiente cu risperidonă administrată oral sau cu antipsihoticul administrat
anterior, în timpul perioadei de latență cu durata de trei săptămâni consecutivă administrării injecției
cu RISPOLEPT CONSTA.
Doza de întreţinere
Pentru majoritatea pacienţilor, doza recomandată este de 25 mg, administrată intramuscular, la interval
de două săptămâni. La unii pacienţi, dozele eficace pot fi mai mari, de 37,5 mg sau 50 mg. Creşterea
dozei nu trebuie făcută mai frecvent decât la un interval de 4 săptămâni. Efectul ajustării dozei nu
trebuie anticipat mai devreme de 3 săptămâni după prima administrare injectabilă cu doza mai mare.
În studiile clinice, nu s-a constatat niciun beneficiu suplimentar în cazul dozei de 75 mg. Nu se
recomandă doze mai mari de 50 mg, administrate la interval de două săptămâni.
Vârstnici
Nu este necesară o ajustare a dozei. Doza recomandată este de 25 mg, administrată intramuscular la
interval de două săptămâni. În cazul pacienţilor care nu utilizează în prezent risperidonă administrată
oral, doza recomandată de RISPOLEPT CONSTA este 25 mg, administrată la interval de două
săptămâni. Pentru acei pacienţi care utilizează oral o doză fixă de risperidonă, timp de două sau mai
multe săptămâni, trebuie avută în vedere următoarea schemă de conversie la tratamentul administrat
injectabil. Pacienţilor trataţi cu o doză de risperidonă administrată oral, de 4 mg sau mai mică, trebuie
să li se administreze RISPOLEPT CONSTA 25 mg, în timp ce la pacienţii trataţi cu doze mai mari,
administrate oral, trebuie avută în vedere o doză mai mare de RISPOLEPT CONSTA, de 37,5 mg.
Trebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă în perioada de latenţă cu durata de trei săptămâni
consecutivă administrării primei injecții cu RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 5.2). Datele clinice
privind utilizarea RISPOLEPT CONSTA la vârstnici sunt limitate. RISPOLEPT CONSTA trebuie
utilizat cu prudenţă la vârstnici.
Insuficienţă hepatică şi renală
RISPOLEPT CONSTA nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală.
Dacă pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală au nevoie de tratament cu RISPOLEPT CONSTA,
se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg risperidonă administrată oral de două ori pe zi, în prima
săptămână. În a doua săptămână se poate administra 1 mg de două ori pe zi sau 2 mg o dată pe zi.
Dacă o doză zilnică totală, administrată oral, de cel puţin 2 mg pe zi este bine tolerată, se poate
administra o injecţie de RISPOLEPT CONSTA 25 mg la interval de două săptămâni.
Trebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă în perioada de latență cu durata de trei săptămâni
consecutivă administrării primei injecții cu RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea RISPOLEPT CONSTA la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost
stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
RISPOLEPT CONSTA trebuie administrat la interval de două săptămâni prin administrare injectabilă
intramuscular profund, în muşchiul deltoid sau muşchiul gluteal, folosind acul cu protecţie de
siguranţă adecvat. Pentru administrarea în muşchiul deltoid, se utilizează acul de 25 mm, alternând
injecţiile între cele două braţe. Pentru administrarea în muşchiul gluteal, se utilizează acul de 50 mm,
alternând injecţiile între cele două fese. Nu se administrează intravenos (vezi pct. 4.4 şi pct. 6.6).
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru pacienţii netrataţi anterior cu risperidonă, se recomandă determinarea tolerabilităţii cu
risperidonă administrată oral, înainte de iniţierea unui tratament cu RISPOLEPT CONSTA
(vezi pct. 4.2).
Vârstnici cu demenţă
RISPOLEPT CONSTA nu a fost studiat la pacienţii vârstnici cu demenţă şi, de aceea, nu este indicată
utilizarea la acest grup de pacienţi. RISPOLEPT CONSTA nu este autorizat pentru tratamentul
tulburărilor de comportament generate de demenţă.
Mortalitate crescută la vârstnici cu demenţă
Într-o meta-analiză a 17 studii clinice controlate, cu medicamente antipsihotice atipice, inclusiv
RISPOLEPT administrat oral, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice s-a
observat o mortalitate crescută, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo. În studiile clinice
controlate cu placebo, efectuate cu RISPOLEPT administrat oral, la acest grup de pacienți, incidenţa
mortalităţii a fost de 4,0% la pacienţii trataţi cu RISPOLEPT, în comparație cu 3,1% pentru pacienţii
la care s-a administrat placebo. Riscul relativ (interval de încredere exact de 95%) a fost de 1,21 (0,7;
2,1). Vârsta medie (intervalul de vârstă) a pacienţilor care au decedat a fost de 86 ani (intervalul 67-
100). Datele rezultate din două studii observaţionale mari au demonstrat că pacienţii vârstnici cu
demenţă, care sunt tratați cu antipsihotice convenţionale, sunt expuşi, de asemenea, unui risc uşor
crescut de deces, comparativ cu cei care nu sunt trataţi. Datele existente sunt insuficiente pentru a da o
estimare sigură a mărimii exacte a riscului şi cauza riscului crescut nu este cunoscută. Limita până la
care datele de mortalitate crescută rezultate din studiile observaţionale pot fi atribuite medicamentului
antipsihotic în comparaţie cu unele caracteristici ale pacienţilor nu este clară.
Administrare concomitentă cu furosemid
În studiile clinice controlate cu placebo efectuate pentru RISPOLEPT administrat oral la pacienţii
vârstnici cu demenţă, s-a observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemid
concomitent cu risperidonă (7,3%; vârsta medie 89 ani, intervalul de vârstă 75-97) în comparație cu
pacienţii trataţi numai cu risperidonă (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70-96) sau numai
cu furosemid (4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67-90). Creşterea mortalităţii la pacienţii
trataţi cu furosemid concomitent cu risperidonă s-a observat în două din cele patru studii clinice.
Administrarea concomitentă a risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice
administrate în doze mici) nu a fost asociată cu observaţii asemănătoare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica această descoperire şi nu s-a
observat un model consecvent pentru cauza decesului. Cu toate acestea, medicamentul trebuie utilizat
cu prudenţă şi trebuie avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament
concomitent cu alte diuretice puternice, înainte de a se lua decizia de a le utiliza. Nu a existat o
incidenţă crescută a mortalităţii la pacienţii care au utilizat alte diuretice ca tratament concomitent cu
risperidonă. Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general de risc al mortalităţii şi,
prin urmare, trebuie evitată cu grijă la pacienţii vârstnici cu demenţă.
Evenimente adverse cerebrovasculare (EACV)
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate cu unele antipsihotice atipice, la
pacienţi cu demenţă a fost observat un risc de aproximativ 3 ori mai mare de evenimente adverse
cerebrovasculare. Datele agregate din şase studii clinice cu RISPOLEPT, controlate cu placebo,
efectuate predominant la pacienţii vârstnici (>65 ani) cu demenţă, au arătat că EACV (grave şi non-
grave, combinate) au apărut la 3,3% (33/1009) dintre pacienţii trataţi cu risperidonă şi la 1,2% (8/712)
dintre pacienţii la care s-a administrat placebo. Riscul relativ (interval de încredere exact de 95%) a
fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Nu poate fi exclus un
risc crescut pentru alte antipsihotice sau alte categorii de pacienţi. RISPOLEPT CONSTA trebuie
utilizat cu prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.
Hipotensiune arterială ortostatică
Din cauza activităţii alfa-blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în
special în perioada iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată
după punerea pe piaţă, în condiţiile administrării concomitente a risperidonei şi a tratamentului
antihipertensiv. Risperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare
cunoscute (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de conducere cardiacă,
deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale). Raportul risc/beneficiu al tratamentului
ulterior cu RISPOLEPT CONSTA trebuie evaluat, dacă persistă hipotensiunea ortostatică relevantă
clinic.
Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză
În contextul utilizării medicamentelor antipsihotice, inclusiv RISPOLEPT CONSTA, au fost raportate
cazuri de leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză. În timpul supravegherii ulterior punerii pe piaţă,
agranulocitoza s-a raportat foarte rar (< 1/10000 pacienţi).
Pacienţii cu istoric de număr scăzut de leucocite clinic semnificativ sau de leucopenie/neutropenie
indusă medicamentos trebuie monitorizaţi pe parcursul primelor luni de terapie şi trebuie luată în
considerare întreruperea terapiei cu RISPOLEPT CONSTA la primele semne ale unei scăderi clinic
semnificative a numărului de leucocite în absenţa altor factori cauzatori.
Pacienţii cu neutropenie clinic semnificativă trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a observa apariţia
febrei sau a altor simptome sau semne ale unei infecţii şi trebuie trataţi imediat în cazul în care apar
astfel de simptome sau semne. La pacienţii cu neutropenie severă (număr absolut de neutrofile < 1
×109/l) trebuie întrerupt tratamentul cu RISPOLEPT CONSTA, iar numărul de leucocite trebuie
urmărit până la restabilire.
Diskinezie tardivă/simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi de antagonist al receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea
diskineziei tardive, caracterizată prin mişcări ritmice involuntare, predominant la nivelul limbii şi/sau
la nivelul feţei. Debutul simptomelor extrapiramidale este un factor de risc pentru diskinezia tardivă.
Dacă apar semne şi simptome ale diskineziei tardive, trebuie luată în considerare întreruperea
tratamentului cu orice fel de antipsihotic.
Precauția este justificată la pacienţii la care se administrează concomitent atât psihostimulante (de ex.
metilfenidat), cât şi risperidonă, deoarece pot apărea simptome extrapiramidale atunci când se
ajustează unul sau ambele medicamente. Se recomandă retragerea treptată a tratamentului stimulant
(vezi pct. 4.5).
Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu antipsihotice, s-a raportat apariţia sindromului neuroleptic malign,
caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate nervoasă vegetativă, status al
conştienţei modificat şi concentraţii plasmatice crescute ale creatinfosfokinazei. Semnele suplimentare
pot include mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă renală acută. În acest caz, trebuie întreruptă
administrarea tuturor antipsihoticelor, inclusiv a RISPOLEPT CONSTA.
Boală Parkinson şi demenţa cu corpi Lewy
Medicii trebuie să evalueze raportul risc/beneficiu când prescriu antipsihotice, inclusiv RISPOLEPT
CONSTA, pacienţilor cu boala Parkinson sau cu demenţă cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se
poate agrava în timpul tratamentului cu risperidonă. Pacienții din ambele grupuri pot prezenta un risc
crescut de sindrom neuroleptic malign, precum şi o sensibilitate crescută la medicamentele
antipsihotice; aceşti pacienţi au fost excluşi din studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilităţi
crescute poate include confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, în plus faţă de
simptomele extrapiramidale.
Reacţii de hipersensibilitate
Cu toate că tolerabilitatea cu risperidona administrată oral trebuie stabilită înainte de iniţierea
tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA, au fost raportate rar reacţii anafilactice după punerea pe piaţă
a medicamentului, la pacienţii care au tolerat anterior risperidona administrată oral (vezi pct. 4.2 şi
4.8).
Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, se întrerupe administrarea RISPOLEPT CONSTA; se iniţiază
măsuri generale de susținere adecvate din punct de vedere clinic şi monitorizarea pacientului până la
remisia semnelor şi simptomelor (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
Hiperglicemie şi diabet zaharat
În timpul tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA au fost raportate hiperglicemie, diabet zaharat şi
exacerbare a unui diabet zaharat pre-existent. În unele cazuri, a fost raportată creştere ponderală
prealabilă, care poate fi considerată factor predispozant. Asocierea cu cetoacidoza a fost raportată
foarte rar, iar asocierea cu coma diabetică a fost raportată rar. Se recomandă monitorizare clinică
adecvată, în conformitate cu ghidurile de utilizare ale medicamentelor antipsihotice. La pacienții tratați
cu orice antipsihotic atipic, inclusiv RISPOLEPT CONSTA, trebuie monitorizate simptomele
hiperglicemiei (precum polidipsia, poliuria, polifagia şi senzaţia de slăbiciune), iar pacienţii cu diabet
zaharat trebuie monitorizaţi permanent, pentru a depista deteriorarea controlului glicemic.
Creştere ponderală
A fost raportată creştere ponderală semnificativă asociată cu utilizarea RISPOLEPT CONSTA.
Greutatea corporală trebuie controlată periodic.
Hiperprolactinemie
Hiperprolactinemia este o reacţie adversă frecventă a tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA. La
pacienţii care prezintă dovezi ale unor reacţii adverse posibile asociate cu prolactina (de exemplu.
ginecomastie, tulburări menstruale, anovulaţie, tulburări de fertilitate, libido scăzut, disfuncţie erectilă,
galactoree), se recomandă evaluarea concentrației plasmatice a prolactinei.
Studiile efectuate pe culturi tisulare sugerează că la om, proliferarea celulelor tumorale mamare poate
fi stimulată de către prolactină. Cu toate că până acum nu a fost demonstrată nicio asociere clară cu
administrarea de antipsihotice în studiile clinice şi epidemiologice, se recomandă prudenţă la pacienţii
cu antecedente medicale relevante. RISPOLEPT CONSTA trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu
hiperprolactinemie pre-existentă şi la pacienţii cu eventuale tumori dependente de prolactină.
Prelungirea intervalului QT
Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată ulterior punerii pe piaţă. Similar altor
antipsihotice, se recomandă prudenţă atunci când risperidona este prescrisă pacienţilor cu afecțiuni
cardiovasculare cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT, bradicardie sau
perturbări electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemie), deoarece poate creşte riscul efectelor
aritmogene, precum şi în cazul utilizării concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul
lor de prelungire a intervalului QT.
Convulsii
RISPOLEPT CONSTA trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţi cu antecedente de convulsii sau cu alte
afecţiuni care pot reduce, teoretic, pragul convulsivant.
Priapism
Priapismul poate apărea în timpul tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA, din cauza efectelor sale
blocante alfa-adrenergice.
Reglare a temperaturii corporale
Perturbarea capacității organismului de a reduce temperatura centrală a corpului a fost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă precauţii corespunzătoare în prescrierea RISPOLEPT
CONSTA pacienţilor care se vor afla în circumstanţe ce pot contribui la creşterea temperaturii centrale
a corpului, cum sunt exerciţii fizice intense, expunerea la temperaturi extreme, tratament concomitent
cu substanţe cu acțiune anticolinergică sau posibilitate de deshidratare.
Tromboembolism venos
S-au raportat cazuri de tromboembolism venos (TEV) în timpul utilizării medicamentelor
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru
TEV, trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul tratamentului cu
RISPOLEPT CONSTA şi trebuie luate măsurile profilactice corespunzătoare.
Sindrom de iris flasc intraoperator
Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul intervenţiilor chirurgicale pentru
cataractă la unii pacienţi aflaţi sub tratament cu blocante alfa 1-adrenergice, inclusiv RISPOLEPT
CONSTA (vezi pct. 4.8).
SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor oculare în timpul intervenţiei chirurgicale şi post-operator.
Medicul oftalmolog chirurg trebuie anunţat înaintea intervenţiei chirurgicale despre utilizarea actuală
sau în antecedente a medicamentelor cu efecte blocante alfa 1-adrenergice. Nu a fost stabilit
potenţialul beneficiu al întreruperii tratamentului cu blocante alfa 1-adrenergice, înaintea intervenţiei
chirurgicale pentru cataractă şi este necesară punerea în balanţă a riscului întreruperii medicaţiei
antipsihotice.
Efect antiemetic
În studiile preclinice cu risperidonă s-a observat un efect antiemetic. Acest efect, dacă apare la om,
poate masca semnele şi simptomele supradozajului cu anumite medicamente sau ale unor afecţiuni
precum ocluzia intestinală, sindromul Reye şi tumorile cerebrale.
Insuficienţă renală sau hepatică
Deşi risperidona administrată oral a fost studiată, RISPOLEPT CONSTA nu a fost evaluat la pacienţii
cu insuficienţă renală sau hepatică. RISPOLEPT CONSTA trebuie administrat cu precauţie la acest
grup de pacienţi (vezi pct. 4.2).
Administrare
Este necesară atenţie pentru a evita administrarea injectabilă accidentală a RISPOLEPT CONSTA într-
un vas de sânge.
Excipienţi
Acest medicament conţine sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic „nu conţine
sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost evaluate în mod sistematic interacţiunile RISPOLEPT CONSTA cu alte medicamente
administrate concomitent. Datele privind interacţiunile medicamentoase prezentate la acest punct se
bazează pe studii cu RISPOLEPT administrat oral.
Interacţiuni corelate cu profilul farmacodinamic
Medicamente cu efect cunoscut de prelungire a intervalului QT
Similar altor antipsihotice, se recomandă prudență în prescrierea risperidonei concomitent cu
medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, precum antiaritmice (de exemplu,
chinidină, disopiramidă, procainamidă, propafenonă, amiodaronă, sotalol), antidepresive triciclice
(cum este amitriptilina), antidepresive tetraciclice (cum este maprotilina), unele antihistaminice, alte
antipsihotice, unele antimalarice (cum sunt chinina şi meflochina) şi cu medicamente care determină
dezechilibru electrolitic (hipokaliemie, hipomagneziemie), bradicardie sau acelea care inhibă
metabolizarea hepatică a risperidonei. Această listă este ilustrativă, însă nu exhaustivă.
Medicamente cu acţiune centrală şi alcoolul etilic
Risperidona trebuie utilizată cu prudență concomitent cu alte substanţe care acţionează la nivelul
sistemului nervos central, incluzând în mod special cu alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi
benzodiazepinele, din cauza riscului crescut de sedare.
Levodopa şi agoniştii dopaminergici
RISPOLEPT CONSTA poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. În cazul
în care această administrare concomitentă este considerată necesară, în special în stadiul terminal al
bolii Parkinson, trebuie prescrisă doza minimă eficace pentru fiecare medicament.
Medicamente cu efect hipotensiv
Ulterior punerii pe piaţă, s-a observat hipotensiune arterială semnificativă clinic în cazul administrării
risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv.
Psihostimulante
Utilizarea concomitentă a psihostimulantelor (de ex. metilfenidat) împreună cu risperidona poate duce
la simptome extrapiramidale atunci când este schimbat oricare dintre tratamente sau ambele (vezi pct.
4.4).
Interacţiuni corelate cu profilul farmacocinetic
Risperidona este metabolizată în principal prin intermediul CYP2D6 şi într-o mai mică măsură, prin
intermediul CYP3A4. Atât risperidona, cât şi metabolitul său activ 9-hidroxi-risperidona sunt
substraturi ale P-glicoproteinei (P-gp). Substanţele care modifică activitatea CYP2D6 sau substanţele
puternic inhibitoare sau inductoare ale CYP3A4 şi/sau inhibitoare ale activităţii P-gp, pot influenţa
farmacocinetica fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Inhibitori puternici ai CYP2D6
Administrarea RISPOLEPT CONSTA concomitent cu un inhibitor puternic al CYP2D6 poate creşte
concentraţiile plasmatice ale risperidonei, însă mai puțin comparativ cu fracţia cu acțiune antipsihotică
a acesteia. Doze mai mari ale unui inhibitor mai puternic al CYP2D6 pot creşte concentraţiile fracţiei
cu acțiune antipsihotică a risperidonei (de exemplu, paroxetina, a se vedea mai jos). Se aşteaptă ca alţi
inhibitori ai CYP2D6, precum chinidina, să influențeze într-un mod similar concentraţiile plasmatice
ale risperidonei. Atunci când este iniţiată sau întreruptă administrarea concomitentă a paroxetinei,
chinidinei sau a unui alt inhibitor puternic de CYP2D6, în special la doze mari, medicul trebuie să
reevalueze doza de RISPOLEPT CONSTA.
Inhibitori ai CYP3A4 şi/sau ai P-gp
Administrarea RISPOLEPT CONSTA concomitent cu un inhibitor puternic al CYP3A4 şi/sau P-gp
poate creşte în mod substanţial concentraţiile plasmatice ale fracţiei cu acțiune antipsihotică a
risperidonei. Atunci când se iniţiază sau se întrerupe administrarea concomitentă a itraconazol sau a
unui alt inhibitor puternic al CYP3A4 şi/sau inhibitor de P-gp, medicul trebuie să reevalueze doza de
RISPOLEPT CONSTA.
Inductori ai CYP3A4 şi/sau ai P-gp
Administrarea RISPOLEPT CONSTA concomitent cu un inductor puternic al CYP3A4 şi/sau P-gp
poate scădea concentraţiile plasmatice ale fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Atunci când
este iniţiată sau întreruptă administrarea concomitentă a carbamazepinei sau al unui alt inductor
puternic de CYP3A4 şi/sau P-gp, medicul trebuie să reevalueze doza de RISPOLEPT CONSTA.
Inductorii de CYP3A4 exercită efectul lor într-o manieră dependentă de timp, iar efectul maxim se
obţine într-un interval de timp de cel puţin 2 săptămâni după iniţiere. În schimb, la întreruperea
tratamentului, inducţia CYP3A4 poate necesita o perioadă de cel puţin 2 săptămâni pentru scăderea
efectului.
Medicamente cu rată înaltă de fixare pe proteinele plasmatice
Atunci când RISPOLEPT CONSTA se administrează concomitent cu medicamente care se fixează
puternic de proteinele plasmatice, nu se observă nici un fel de detașare relevantă clinic a
medicamentelor de la nivelul proteinelor plasmatice.
Atunci când se administrează medicaţie concomitentă, trebuie citite informațiile cu privire la căile de
metabolizare şi posibila necesitate de ajustare a dozei.
Copii şi adolescenţi
Studiile privind interacțiunile medicamentoase au fost realizate numai la adulți. Nu este cunoscută
relevanţa rezultatelor obținute în cadrul acestor studii la copii şi adolescenţi.
Exemple
Sunt prezentate mai jos exemple de medicamente care pot eventual interacţiona sau pentru care există
dovezi că nu interacţionează cu risperidona:
Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii risperidonei
Antibacteriene:
• Eritromicina, un inhibitor moderat al CYP3A4 şi al P-gp, nu modifică farmacocinetica
risperidonei şi a fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
• Rifampicina, un inductor puternic al CYP3A4 şi un inductor al P-gp, a scăzut concentraţiile
plasmatice ale fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Anticolinesterazice:
• Donepezil şi galantamina, ambele fiind substraturi ale CYP2D6 şi CYP3A4, nu prezintă un
efect relevant clinic asupra farmacocineticii risperidonei şi a fracţiei cu acțiune antipsihotică a
risperidonei.
Antiepileptice:
• S-a demonstrat că administrarea carbamazepinei, un inductor puternic al CYP3A4 şi un
inductor al P-gp, scade concentraţia plasmatică a fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Efecte similare pot fi observate, de exemplu, în cazul administrării de fenitoină şi fenobarbital,
care induc, de asemenea, enzima hepatică CYP3A4, precum şi glicoproteina P.
• Topiramat a scăzut în mai mică măsură biodisponibilitatea risperidonei, însă nu a fracţiei cu
acțiune antipsihotică a risperidonei. Prin urmare, este puţin probabil ca această interacţiune să
aibă semnificaţie clinică.
Antifungice:
• Itraconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor al P-gp la doza de 200 mg/zi a
crescut concentraţiile plasmatice ale fracției cu acțiune antipsihotică a risperidonei cu
aproximativ 70% în cazul administrării unor doze de risperidonă între 2 mg şi 8 mg/zi.
• Ketoconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor al P-gp la doza de 200 mg/zi a
crescut concentraţiile plasmatice ale risperidonei şi scade concentraţiile plasmatice ale
9-hidroxi-risperidonei.
Antipsihotice:
• Fenotiazinele pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu pe cele ale fracţiei
cu acțiune antipsihotică.
Antivirale:
• Inhibitorii de protează: Nu sunt disponibile date din studii validate efectuate în acest scop;
cu toate acestea, deoarece ritonavir este un inhibitor puternic CYP3A4 şi un inhibitor slab al
CYP2D6, ritonavir şi inhibitorii de protează potenţaţi de ritonavir cresc posibil concentraţiile
fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Beta-blocante:
• Unele beta-blocante pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu pe cele ale
fracției cu acțiune antipsihotică.
Blocante ale canalelor de calciu:
• Verapamil, un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor al P-gp, creşte concentraţia
plasmatică a risperidonei şi a fracției cu acțiune antipsihotică.
Gastrointestinale:
• Antagonişti ai receptorilor H2: Cimetidina şi ranitidina, ambele inhibitori activi ai CYP2D6
şi
ai CYP3A4, au mărit biodisponibilitatea risperidonei, dar numai în mică măsură a
fracţiei cu acțiune antipsihotică.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei şi antidepresivele triciclice:
• Fluoxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creşte concentraţiile plasmatice ale
risperidonei, dar în mai mică măsură comparativ cu fracţia cu acțiune antipsihotică a
risperidonei.
• Paroxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creşte concentraţiile plasmatice ale
risperidonei, dar într-o măsură mai mică a fracţiei cu acțiune antipsihotică la doze de până la
20 mg/zi. Cu toate acestea, doze mai mari de paroxetină pot creşte concentraţiile fracției cu
acțiune antipsihotice a risperidonei.
• Antidepresivele triciclice pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu şi pe
cele ale fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Amitriptilina nu afectează
farmacocinetica sau a fracţiei cu acțiune antipsihotică.
• Sertralina, un inhibitor slab al CYP2D6, şi fluvoxamina, un inhibitor slab al CYP3A4, la
doze de până la 100 mg/zi nu sunt asociate cu modificări clinice semnificative ale
concentraţiilor fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Cu toate acestea, doze mai mari
de 100 mg/zi de sertralină sau fluvoxamină pot creşte concentraţiile fracţiei cu acțiune
antipsihotică a
risperidonei.
Efectul risperidonei asupra farmacocineticii altor medicamente
Antiepileptice:
• Nu s-a demonstrat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii
valproatului sau topiramatului.
Antipsihotice:
• Aripiprazol, un substrat CYP2D6 şi CYP3A4: Risperidona comprimate sau cu administrare
injectabilă nu a influențat farmacocinetica aripiprazolului însumat cu metabolitul său activ
dehidroaripiprazol.
Glicozide digitalice:
• Nu s-a demonstrat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii
digoxinului.
Litiu:
• Nu s-a demonstrat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii litiului.
Administrarea risperidonei concomitent cu furosemid
• A se vedea pct. 4.4 privind creşterea mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă la care se
administrează concomitent furosemid.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate legate de utilizarea risperidonei la gravide.
Risperidona nu s-a dovedit teratogenă în studiile efectuate la animale, dar s-au descoperit alte tipuri de
toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial nu este cunoscut la om.
La nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv RISPOLEPT CONSTA) în timpul trimestrului trei de
sarcină există riscul de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau simptome de
întrerupere care pot varia după naştere, ca severitate şi durată. S-au raportat agitaţie, hipertonie,
hipotonie, tremor, somnolenţă, sindrom de insuficienţă respiratorie acută sau tulburări de alimentaţie.
Prin urmare, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
RISPOLEPT CONSTA nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut
necesar.
Alăptarea
În studiile efectuate la animale, risperidona şi 9-hidroxi-risperidona se excretă în lapte. De asemenea,
la om, s-a demonstrat că risperidona şi 9-hidroxi-risperidona se excretă în lapte în cantităţi mici. Nu
există date disponibile în legătură cu reacţiile adverse în cazul alăptării la sugari. Prin urmare, trebuie
evaluat avantajul alăptării, faţă de riscurile potenţiale pentru copil.
Fertilitatea
Ca şi în cazul altor antagoniști ai receptorilor dopaminergici D2, RISPOLEPT CONSTA creşte
concentraţia plasmatică a prolactinei. Hiperprolactinemia poate suprima GnRH de la nivelul
hipotalamusului, determinând reducerea secreţiei gonadotropinei pituitare. Aceasta, la rândul său,
poate inhiba funcția de reproducere, prin afectarea steroidogenezei gonadelor, atât la pacienții de sex
feminin, cât și la cei de sex masculin.
Nu au existat efecte relevante observate în studiile non-clinice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
RISPOLEPT CONSTA are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi
de a folosi utilaje, din cauza efectelor potenţiale vizuale şi asupra sistemului nervos (vezi pct. 4.8).
Prin urmare, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje până când nu se
cunoaşte sensibilitatea lor individuală la medicament.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) (incidenţa 1/10) sunt: insomnia,
anxietatea, cefaleea, infecţiile tractului respirator superior, parkinsonismul şi depresia. RAM aparent
corelate cu doza au inclus parkinsonismul şi acatisia.
După punerea pe piaţă, au fost raportate reacţii grave la locul injectării incluzând necroză la locul
injectării, abcese, celulită, ulceraţii, hematoame, chisturi şi noduli. Frecvenţa este considerată
necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile până în prezent). Cazuri izolate au necesitat
intervenţie chirurgicală.
Mai jos, sunt prezentate toate RAM care au fost raportate în studiile clinice şi din experienţa ulterior
punerii pe piaţă a risperidonei, în funcţie de categoria de frecvenţă estimată în studiile clinice cu
RISPOLEPT CONSTA. Se utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1>
foarte rare (<1>
În cadrul fiecărei Reacţie adversă la medicament
grupe de frecvenţă,
Frecvenţă
reacţiile adverse sunt
prezentate în ordinea
descrescătoare a
gravităţii.Aparate,
sisteme şi organe
Foarte Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
frecvente necunoscută
Infecţii şi infestări infecţii ale pneumonie, bronşită, infecţii ale tractului
tractului sinuzită, infecţie de respirator, cistită,
respirator tract urinar, gripă infecţii otice, infecţii
superior oculare, amigdalită,
onicomicoză,
celulită, infecţii,
infecţii localizate,
infecţii virale,
acarodermatită, abces
subcutanat
Tulburări anemie leucopenie, agranulocitozăc,
hematologice şi trombocitopenie, neutropenie,
limfatice scăderea creşterea
hematocritului numărului de
eozinofile
Tulburări ale hipersensibilitate reacţie anafilacticăc
sistemului imunitar
Tulburări hiperprolactinemiea glicozurie secreţie inadecvată
endocrine de hormon
antidiuretic
Tulburări hiperglicemie, diabet zaharatb, intoxicaţie cu apăc, cetoacidoză
metabolice şi de creştere ponderală, anorexie, valori hipoglicemie, diabetică
nutriţie creşterea apetitului crescute ale hiperinsulinemiec,
alimentar, scădere trigliceridemiei, polidipsie
ponderală, scăderea valori crescute ale
apetitului alimentar colesterolemiei
Tulburări psihice insomnied, tulburări de somn, manie, stare de catatonie,
depresie, agitaţie, libidou confuzie, somnambulism,
anxietate scăzut anorgasmie, tulburare de
nervozitate, alimentaţie
coşmaruri asociată cu somnul,
aplatizare afectivă
Tulburări ale parkinsonism sedare/ somnolenţă, diskinezie tardivă, sindrom
sistemului nervos d, cefalee acatizied, distonied, ischemie cerebrală, neuroleptic malign,
ameţeală, pierderea conştienţei, afecţiuni
diskinezied, tremor convulsiid, sincopă, cerebrovasculare,
hiperactivitate lipsa de răspuns la
psihomotorie, stimuli, scăderea
tulburări de echilibru, nivelului de
coordonare anormală, conştienţă, comă
ameţeală posturală, diabetică, titubaţii
tulburări de atenţie, ale capului
dizartrie, disgeuzie,
hipoestezie,
parestezie
În cadrul fiecărei Reacţie adversă la medicament
grupe de frecvenţă,
Frecvenţă
reacţiile adverse sunt
prezentate în ordinea
descrescătoare a
gravităţii.Aparate,
sisteme şi organe
Foarte Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
frecvente necunoscută
Tulburări oculare vedere înceţoşată conjunctivită, ocluzia arterei
xeroftalmie, creşterea retiniene, glaucom,
lacrimaţiei, hiperemie tulburări de
oculară motilitate oculară,
oculogiraţie,
fotofobie, formarea
de cruste
palpebrale,
sindrom de iris
flasc
(intraoperator)c
Tulburări acustice vertij, tinitus, otalgie
şi vestibulare
Tulburări cardiace tahicardie fibrilaţie atrială, bloc aritmie sinusală
atrioventricular,
tulburări de
conducere,
prelungirea
intervalului QT pe
electrocardiogramă,
bradicardie, anomalii
pe
electrocardiogramă,
palpitaţii
Tulburări hipotensiune hipotensiune arterială embolie
vasculare arterială, ortostatică pulmonară,
hipertensiune tromboză venoasă,
arterială hiperemie facială
Tulburări dispnee, durere hiperventilaţie, sindrom de apnee
respiratorii, faringolaringiană, congestie de tract în somn,
toracice şi tuse, congestie respirator, wheezing, pneumonie de
mediastinale nazală epistaxis aspiraţie, congestie
pulmonară, raluri,
disfonie, tulburări
respiratorii
Tulburări gastro- dureri abdominale, incontinenţă fecală, pancreatită, ileus
intestinale disconfort disfagie, flatulenţă obstrucţie
abdominal, vărsături, intestinală, edem
greaţă, constipaţie, lingual, fecalom,
gastroenterită, cheilită
diaree, dispepsie,
xerostomie, dureri
dentare
În cadrul fiecărei Reacţie adversă la medicament
grupe de frecvenţă,
Frecvenţă
reacţiile adverse sunt
prezentate în ordinea
descrescătoare a
gravităţii.Aparate,
sisteme şi organe
Foarte Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
frecvente necunoscută
Afecţiuni cutanate erupţie cutanată prurit, alopecie, erupţie cutanată angioedem Sindromul
şi ale ţesutului tranzitorie eczemă, xerodermie, medicamentoasă, Stevens-
subcutanat eritem, modificări de urticarie, Johnson/
culoare ale hiperkeratoză, necroliza
tegumentului, acnee, mătreaţă, afecţiuni epidermică
dermatită seboreică cutanate, leziuni toxică c
cutanate
Tulburări musculo- spasme musculare, creşterea creatin rabdomioliză,
scheletice şi ale dureri musculo- fosfokinazei postură anormală
ţesutului conjunctiv scheletice, dorsalgii, sanguine, rigiditate
artralgii articulară, inflamaţia
articulaţiilor,
hipotonie musculară,
cervicalgie
Tulburări renale şi incontinenţă urinară polakiurie, retenţie
ale căilor urinare urinară, disurie
Condiţii în legătură sindrom de
cu sarcina, întrerupere la nou-
perioada născutc
puerperală şi
perinatală
Tulburări ale disfuncţie erectilă, tulburări de ejaculare, priapismc,
aparatului genital amenoree, galactoree întârzierea angorjarea sânilor,
şi sânului menstruaţiei, creşterea în
tulburări de dimensiuni a
menstruaţied, sânilor, secreţii
ginecomastie, mamare
disfuncţie sexuală,
dureri la nivelul
sânului, disconfort la
nivelul sânului,
secreţii vaginale
Tulburări generale edemd, febră, dureri edem facial, frisoane, hipotermie,
şi la nivelul locului toracice, astenie, creşterea temperaturii scăderea
de administrare fatigabilitate, dureri, corporale, mers temperaturii
reacţii la nivelul anormal, sete, corporale, senzaţie
locului de injectare disconfort toracic, de rece la nivelul
stare de rău, senzaţii extremităţilor,
anormale, induraţiec sindrom de
întrerupere,
disconfort
În cadrul fiecărei Reacţie adversă la medicament
grupe de frecvenţă,
Frecvenţă
reacţiile adverse sunt
prezentate în ordinea
descrescătoare a
gravităţii.Aparate,
sisteme şi organe
Foarte Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
frecvente necunoscută
Tulburări creştere a valorilor creştere a valorilor icter
hepatobiliare serice ale serice ale enzimelor
transaminazelor, hepatice
creşterea
concentraţiei
plasmatice a gamma-
glutamiltransferazei
Leziuni, intoxicaţii căderi dureri asociate cu
şi complicaţii legate procedurile utilizate
de procedurile
utilizate
a Hiperprolactinemia poate, în unele cazuri, să ducă la ginecomastie, perturbări ale ciclului menstrual, amenoree, anovulație,
galactoree, tulburări de fertilitate, libido scăzut, disfuncție erectilă.
b În studii controlate cu placebo, diabetul zaharat a fost raportate la 0,18% dintre subiecţii trataţi cu risperidonă comparativ cu
o rată de 0,11% în grupul la care s-a administrat placebo. Incidenţa globală din toate studiile clinice a fost de 0,43% la toţi
subiecţii trataţi cu risperidonă.
c Nu s-a observat în studiile clinice cu RISPOLEPT CONSTA, dar s-a observat în experienţa ulterioară punerii pe piaţă a
risperidonei.
d Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo-scheletală, simptome de
parkinsonism, hipersialoree, rigiditate „în roată dinţată”, bradichinezie, hipochinezie, facies fijat, spasticitate musculară,
akinezie, rigiditate nucală, rigiditate musculară, mers parkinsonian şi reflex glabelar anormal, tremor parkinsonian în repaus),
acatisie (acatisie, agitaţie, hiperchinezie şi sindromul picioarelor neliniştite), tremor, dischinezie (dischinezie, spasme
musculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonus), distonie.
Distonia include distonie, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare, contracturi musculare, blefarospasm,
oculogiraţie, paralizie a limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm orofaringian, pleurotonus, spasmul
lingual şi trismus. Trebuie remarcat faptul că este inclus un spectru mai larg de simptome, care nu au în mod exclusiv origine
extrapiramidală. Insomniile includ: insomnie de inducție (inițială), insomnie intermediară. Convulsiile includ: convulsii
grand mal; Tulburările menstruale includ: menstruaţie neregulată, oligomenoree. Edemele includ: edem generalizat, edem
periferic, edem cu godeu.
Reacţii adverse observate cu formulările de paliperidonă
Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei, prin urmare, profilul reacţiilor adverse pentru aceste
substanţe (incluzând ambele forme farmaceutice, atât cea orală, cât şi cea injectabilă) este reciproc
relevant. În plus faţă de reacţiile adverse menţionate mai sus, următoarea reacţie adversă a fost
observată în contextul utilizării paliperidonei şi poate apărea şi în cazul administrării RISPOLEPT
CONSTA.
Tulburări cardiace
Sindrom de tahicardie ortostatică posturală
Reacţie anafilactică
Rareori, au fost raportate, după punerea pe piaţă, cazuri de reacţie anafilactică după injecţia cu
RISPOLEPT CONSTA, la pacienţii care anterior au tolerat risperidona administrată oral (vezi pct.
4.4).
Efecte de clasă
Similar altor antipsihotice, după punerea pe piaţă s-au raportat cazuri foarte rare de prelungire a
intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihoticele care prelungesc
intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, moarte subită,
stop cardiac şi torsada vârfurilor.
Tromboembolism venos
În timpul utilizării medicamentelor antipsihotice, s-au raportat cazuri de tromboembolism venos,
incluzând cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă profundă (frecvenţă
necunoscută).
Creştere ponderală
În studiul clinic dublu orb, controlat cu placebo, cu durata de 12 săptămâni, 9% din pacienţii trataţi cu
RISPOLEPT CONSTA au prezentat o creştere ponderală de ≥ 7% din greutatea corporală la momentul
final, în comparaţie cu 6% din pacienţi cărora li s-a administrat placebo. În studiul deschis cu
RISPOLEPT CONSTA care a durat 1 an, variațiile ponderale ale pacienţilor au fost, în general, în
limita a ±7% faţă de valoarea iniţială, 25% din pacienţi având o creştere a greutăţii corporale de 7%.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Deoarece este mai puțin probabil ca supradozajul să apară la medicamentele administrate parenteral
comparativ cu medicamentele administrate oral, se prezintă informaţii legate de supradozajul în cazul
administrării orale.
Simptome
În general, semnele şi simptomele raportate au fost cele rezultate din exacerbarea efectelor
farmacologice ale risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie, hipotensiune arterială
şi simptome extrapiramidale. În caz de supradozaj s-au raportat prelungirea intervalului QT şi
convulsii. Torsada vârfurilor a fost raportată în asociere cu un supradozaj de RISPOLEPT administrat
oral combinat cu paroxetină.
În caz de supradozaj acut trebuie să se ia în considerare posibilitatea implicării mai multor
medicamente.
Abordare terapeutică
Se asigură şi se menţine permeabilitatea căilor respiratorii şi se instituie oxigenarea şi ventilarea
adecvată. Monitorizarea funcțiilor cardiovasculare trebuie inițiată cât mai curând posibil şi trebuie să
includă monitorizare electrocardiografică continuă pentru a diagnostica posibile aritmii.
Nu există un antidot specific pentru RISPOLEPT. Prin urmare, trebuie instituite măsuri adecvate de
susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate cu măsuri
adecvate, cum sunt administrarea intravenoasă de lichide şi/sau administrarea de medicamente
simpatomimetice. În cazul simptomelor extrapiramidale grave, trebuie administrată medicație
anticolinergică. Supravegherea medicală permanentă şi monitorizarea medicală trebuie să continue
până când starea pacientului se restabilește.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08.
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate
pentru receptorii serotoninergici 5-HT2 şi dopaminergici D . Risperidona se fixează şi la nivelul
receptorilor alfa -adrenergici, şi cu o afinitate mai mică, la nivelul receptorilor H -histaminergicişi
1 1
alfa -adrenergici. Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Cu toate că risperidona este
un antagonist puternic al receptorilor dopaminergici D şi se consideră că îmbunătăţeşte simptomele
pozitive ale schizofreniei, determină în măsură mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea
catalepsiei comparativ cu alte antipsihotice clasice. Antagonismul central echilibrat al receptorilor
serotoninergici şi dopaminergici poate reduce incidenţa reacţiilor adverse extrapiramidale şi extinde
activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective ale schizofreniei.
Eficacitate clinică
Eficacitatea RISPOLEPT CONSTA (25 mg şi 50 mg) în abordarea terapeutică a manifestărilor
tulburărilor psihotice (schizofrenie/tulburare schizoafectivă) s-a stabilit într-un studiu clinic cu durata
de 12 săptămâni, controlat cu placebo, efectuat la pacienţi adulţi cu psihoză internaţi şi trataţi
ambulatoriu, care au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru schizofrenie.
Într-un studiu comparativ cu durata de 12 săptămâni, efectuat la pacienţi cu schizofrenie stabilizaţi
terapeutic, RISPOLEPT CONSTA s-a dovedit a fi la fel de eficace ca şi forma cu administrare orală –
comprimate. Siguranţa şi eficacitatea pe termen lung (50 de săptămâni) a RISPOLEPT CONSTA au
fost evaluate, de asemenea, într-un studiu deschis la pacienţi stabilizaţi terapeutic, internaţi şi trataţi
ambulatoriu, care au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru schizofrenie sau tulburare schizoafectivă.
Eficacitatea în timp a fost menţinută cu RISPOLEPT CONSTA (Figura 1).
Figura 1. Media scorului PANSS total în timp (LOCF) la pacienţii cu schizofrenie.
Week
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia risperidonei din RISPOLEPT CONSTA este completă.
După administrarea unei singure injecții intramusculare cu RISPOLEPT CONSTA, profilul eliberării
constă în eliberarea iniţială de risperidonă în proporție scăzută (<1% din doză), urmată de o perioadă
de latenţă cu durata de 3 săptămâni. Eliberarea principală de risperidonă începe în cursul săptămânii 3,
se menţine între săptămânile 4 până la 6 şi descreşte până în săptămâna 7. De aceea, suplimentarea cu
antipsihotice administrate oral trebuie asigurată în cursul primelor 3 săptămâni de tratament cu
RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 4.2).
Combinarea profilului de eliberare cu schema terapeutică (injectare intramusculară la interval de două
săptămâni) are ca rezultat apariția unor concentraţii plasmatice terapeutice constante. Concentraţiile
plasmatice terapeutice se menţin până la 4-6 săptămâni după ultima injectare cu RISPOLEPT
CONSTA.
După administrarea repetată a injecției intramusculare cu RISPOLEPT CONSTA 25 mg sau 50 mg la
interval de două săptămâni, valorile mediane ale concentraţiei plasmatice minime şi ale concentraţiilor
plasmatice maxime ale fracției cu acțiune antipsihotică au fluctuat între 9,9-19,2 ng/ml, respectiv 17,9-
45,5 ng/ml. Nu s-a observat nicio acumulare de risperidonă în cazul utilizării pe termen lung (12 luni)
la pacienţii la care s-au administrat doze de 25–50 mg, la interval de două săptămâni.
Studiile de mai sus s-au făcut cu administrare prin injecţie intramusculară în muşchiul gluteal.
Injecţiile intramusculare în muşchiul deltoid şi în muşchiul gluteal sunt bioechivalente şi, de aceea,
interschimbabile.
naeM
PlaPclaecebboo
RIS 25 mg
Rispolept Consta 25 mg
RIS 50 mg
Rispolept Consta 50 mg
d
e
Ma
i
IniţBiaasl e 2 4 6 8 10 12 EOndbpietctiv
Săptămâna final
Distribuţie
Risperidona se distribuie rapid. Volumul de distribuţie este de 1-2 l/kg. În plasmă, risperidona este
fixată de albumină şi alfa-1-acid glicoproteină. Fixarea risperidonei de proteinele plasmatice este de
90%; cea a metabolitului activ 9-hidroxi-risperidonă este de 77%.
Metabolizare şi eliminare
Risperidona este metabolizată de CYP2D6 în 9-hidroxi-risperidonă, care exercită o activitate
farmacologică similară cu a risperidonei. Risperidona plus 9-hidroxi-risperidona formează fracţia cu
activitate antipsihotică. CYP2D6 este supus polimorfismului genetic. Persoanele care au o
metabolizare CYP2D6 amplă transformă rapid risperidona în 9-hidroxi-risperidonă, în timp ce
persoanele cu metabolizare CYP2D6 -redusă o transformă mult mai lent. Cu toate că persoanele care
metabolizează extensiv prezintă concentraţii plasmatice mai mici de risperidonă şi concentraţii
plasmatice mai mari de 9-hidroxi-risperidonă comparativ cu persoanele care metabolizează lent,
farmacocinetica asocierii risperidonei şi a 9-hidroxi-risperidonă (adică, fracţia cu acțiune
antipsihotică), după administrarea unei doze unice şi administrare repetată, este similară la persoanele
cu metabolizare CYP2D6 extensivă şi la cele cu metabolizare lentă.
O altă cale de metabolizare a risperidonei este N-dezalchilarea. Studiile in vitro cu microzomi hepatici
umani au arătat că risperidona, în concentraţie clinic relevantă, nu inhibă substanţial metabolizarea
medicamentelor prin intermediul izoenzimelor citocromului P450, incluzând CYP1A2, CYP2A6,
CYP2C8/9/10, CYP2D6, CYP2E1, CYP3A4 şi CYP3A5. La o săptămână după administrarea orală a
risperidonei, 70% din doză se excretă în urină şi 14% în materiile fecale. În urină, risperidona plus 9-
hidroxi-risperidona reprezintă 35-45% din doza administrată oral. Restul se regăseşte sub formă de
metaboliţi inactivi. Faza eliminării este completă aproximativ după 7-8 săptămâni de la ultima
injectare de RISPOLEPT CONSTA.
Liniaritate
Farmacocinetica risperidonei este liniară în intervalul de doze de 25-50 mg, administrate injectabil la
interval de două săptămâni.
Vârstnici, insuficiență hepatică şi insuficiență renală
Un studiu farmacocinetic cu doză unică de risperidonă administrată oral la vârstnici a arătat în medie
concentraţii plasmatice ale fracției cu acțiune antipsihotică mai mari cu 43%, un timp de înjumătăţire
plasmatică mai lung cu 38% şi un clearance al fracției cu acțiune antipsihotică redus cu 30%.
La adulţii cu disfuncţie renală moderată, clearance-ul fracţiei cu acțiune antipsihotică a fost de ~48%
din valoarea clearance-ului observat la adulţii tineri sănătoşi. La adulţii cu disfuncţie renală severă,
clearance-ul fracţiei cu acțiune antipsihotică a fost de ~31% din valoarea clearance-ului observat la
adulţii tineri sănătoşi. Timpul de înjumătăţire a fracției cu acțiune antipsihotică a fost 16,7 ore la
adulţii tineri, 24,9 ore la adulţii cu disfuncţie renală moderată (sau de ~1,5 ori mai lung decât la adulţii
tineri) şi 28,8 ore la adulţii cu disfuncţie renală severă (sau de ~1,7 ori mai lung decât la adulţii tineri).
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei au fost în limita valorilor normale la pacienţii cu insuficienţă
hepatică, dar valoarea medie a concentraţiei plasmatice a fracției libere plasmatice a risperidonei a
crescut cu 37,1%.
Clearance-ul oral şi timpul de înjumătăţire prin eliminare a risperidonei şi a fracţiei cu acțiune
antipsihotică la adulţii cu disfuncţie hepatică moderată şi severă nu au fost semnificativ diferite de
valorile acestor parametri observate la adulţi tineri sănătoşi.
Corelația farmacocinetică/farmacodinamică
Nu a existat nicio corelaţie între concentraţiile plasmatice ale fracției cu acțiune antipsihotică şi
modificarea scorurilor totale pe Scala de evaluare a simptomelor pozitive și negative din schizofrenie
PANSS (Positive And Negative Syndrome Scale) şi a scorurilor totale pe Scala de evaluare a
simptomelor extrapiramidale ESRS (Extrapyramidal Symptom Rating Scale) de-a lungul vizitelor de
evaluare în oricare din studiile aflate în faza III, când s-a examinat eficacitatea şi siguranţa.
Sex, rasă şi stilul de consum tabagic
O analiză farmacocinetică populaţională nu a evidențiat nici un efect vizibil al sexului, rasei sau al
stilului de consum tabagic asupra farmacocineticii risperidonei sau asupra fracției cu acțiune
antipsihotică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Similar cu studiile de toxicitate (sub)cronică efectuate cu risperidonă admnistrată oral la şobolani şi
câini, efectele majore ale tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA (până la 12 luni de administrare
intramusculară) au fost stimularea glandelor mamare prolactin-mediată, modificări la nivelul tractului
genital masculin şi feminin şi efecte la nivelul sistemului nervos central (SNC), legate de activitatea
farmacodinamică a risperidonei. Într-un studiu de toxicitate la şobolani tineri la care s-a administrat
oral risperidonă, s-a observat creşterea mortalităţii puilor şi întârziere în dezvoltarea fizică. Într-un
studiu cu durata de 40 de săptămâni, în care s-a administrat oral risperidonă la câini tineri s-au
observat întârzieri ale maturizării sexuale. Pe baza ASC, creşterea oaselor lungi nu a fost influențată la
câini la o expunere de 3,6 ori mai mare decât expunerea maximă la om după administrare orală la
adolescenţi (1,5 mg pe zi), în timp ce efectele asupra oaselor lungi şi a maturizării sexuale au fost
observate la o expunere de 15 ori mai mare decât expunerea maximă după administrare orală la
adolescenţi.
Risperidona nu a fost teratogenă la şobolan şi iepure. În studiile cu risperidonă cu privire la toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere s-au observat efecte adverse asupra comportamentului de împerechere
al părinţilor şi asupra greutăţii la naştere şi a supravieţuirii puilor. La şobolani, expunerea intrauterină
la risperidonă a fost asociată cu deficienţe cognitive la vârsta adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în
cazul administrării la animale gestante, au provocat efecte negative asupra învăţării şi dezvoltării
motorii ale puilor.
Administrarea RISPOLEPT CONSTA la şobolanii masculi şi femele timp de 12 şi 24 de luni a produs
osteodistrofie la administrarea unei doze de 40 mg/kg/2 săptămâni. Doza la care s-a produs
osteodistrofie la şobolani a fost, calculată în mg/m2, fiind de 8 ori mai mare decât doza maximă
recomandată la om şi este asociată cu o expunere plasmatică de două ori mai mare decât expunerea
maximă anticipată la om pentru doza maximă recomandată. La câinii trataţi cu RISPOLEPT CONSTA
timp de 12 luni cu 20 mg/kg/2 săptămâni nu s-a observat osteodistrofie. Această doză a determinat
expuneri plasmatice de până la 14 ori mai mari decât expunerea pentru doza maximă recomandată la
om.
Nu a existat nici o dovadă de potenţial genotoxic.
După cum se aştepta de la un antagonist puternic al receptorilor dopaminergici D , în studiile de
carcinogenitate efectuate cu risperidonă administrată oral la şobolani şi şoareci, s-au observat creşteri
ale incidenţelor adenoamelor glandei pituitare (şoareci), adenoamelor endocrine pancreatice (şobolani)
şi adenoamelor glandelor mamare (la ambele specii).
Într-un studiu de carcinogenitate cu administrare intramusculară de RISPOLEPT CONSTA la şobolani
Wistar (Hanovra) (la doze de 5 şi 40 mg/kg/2 săptămâni), s-au observat creşterea incidenţei tumorilor
endocrine pancreatice, ale glandei pituitare şi corticosuprarenale la doza de 40 mg/kg, iar tumorile
glandelor mamare au fost prezente la doze de 5 mg/kg şi 40 mg/kg. Aceste tumori observate după
administrările orale şi intramusculare pot fi puse în legătură cu antagonismul prelungit la nivelul
receptorilor dopaminergici D şi cu hiperprolactinemia. Studiile pe culturi tisulare sugerează că la om
creşterea celulară în tumorile mamare poate fi stimulată de prolactină. Hipercalcemia, despre care se
stipulează că ar contribui la creşterea incidenţei tumorilor corticosuprarenale la şobolanii trataţi cu
RISPOLEPT CONSTA, s-a observat la ambele grupe de scheme terapeutice. Nu există dovezi care să
sugereze că hipercalcemia ar putea să determine feocromocitom la om.
Adenomul tubular renal a apărut la şobolanii masculi trataţi cu RISPOLEPT CONSTA la
40 mg/kg/2 săptămâni. Nu au apărut tumori renale la grupurile de control tratate cu doza mică, NaCl
0,9%, sau microsferele vehicul la grupul martor. Nu se cunoaşte mecanismul care stă la baza tumorilor
renale la şobolanii masculi Wistar (Hanovra) trataţi cu RISPOLEPT CONSTA. În studiile de
carcinogenitate efectuate cu risperidonă administrată oral la şobolani Wistar (Wiga) sau la şoareci
Swiss nu a apărut o creştere a incidenţei tumorilor renale legate de tratament. Studiile efectuate pentru
a explora diferenţele de subtulpină în profilul organului tumoral sugerează că subtulpina Wistar
(Hanovra) folosită în studiul carcinogenităţii diferă substanţial de subtulpina folosită în studiul
carcinogenităţii în cazul administrării orale în ceea ce priveşte modificările renale non-neoplazice
spontane legate de vârstă, creşteri ale valorilor prolactinei serice şi schimbările renale, ca răspuns la
risperidonă. Nu există date care să indice modificări renale la câinii trataţi cronic cu RISPOLEPT
CONSTA.
Nu se cunoaşte relevanţa osteodistrofiei, a tumorilor prolactin-mediate şi a presupuselor tumori renale
legate de subtulpina specifică în ceea ce priveşte riscul la om.
S-a observat iritaţie locală la nivelul locului de injectare la câini şi şobolani după administrarea unor
doze mari de RISPOLEPT CONSTA. Într-un studiu cu administrare intramusculară, cu durata de 24 de
luni, cu privire la carcinogenitatea la şobolani, nu s-a observat o creştere a incidenţei tumorilor la locul
injectării fie în grupul la care s-a administrat substanţa activă, fie în cel căruia s-a administrat
substanţa martor.
Studiile efectuate in vitro şi in vivo la modelele animale arată că dozele mari de risperidonă pot
determina prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu o creştere teoretică a riscului de torsadă
a vârfurilor la pacienţi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Pulbere
poli-(d,l-lactid-co-glicolidă)
Solvent
Polisorbat 20
Carmeloză sodică
Hidrogenofosfat disodic dihidrat
Acid citric anhidru
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani la 2-8°C.
După reconstituire: stabilitatea fizico-chimică a suspensiei reconstituite a fost demonstrată pentru
24 de ore la 25°C.
Din punct de vedere microbiologic, suspensia reconstituită trebuie utilizată imediat. Dacă nu este
utilizată imediat, timpul şi condiţiile de păstrare sunt responsabilitatea utilizatorului şi acest timp nu ar
trebui să depăşească 6 ore la 25°C, decât dacă reconstituirea s-a produs în condiţii controlate şi
validate din punct de vedere aseptic.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra cutia la frigider (2°C – 8°C).
Dacă nu poate fi păstrat la frigider, RISPOLEPT CONSTA poate fi păstrat la temperatura camerei (la
temperaturi mai mici de 25°C) maximum 7 zile până la utilizare.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiţii de păstrare ale medicamentului reconstituit, a se vedea pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Dispozitiv de acces la flacon fără ac
● Un flacon care conţine pulbere.
● Un adaptor pentru flacon pentru reconstituire.
● O seringă preumplută cu solvent pentru RISPOLEPT CONSTA.
● Două ace Terumo SurGuard®3 pentru injectare intramusculară (un ac securizat 21 G UTW de 1
inci (0,8mm × 25 mm) cu dispozitiv de protecţie a acului pentru administrare în muşchiul deltoid şi
un ac securizat 20 G TW de 2 inci (0,9 mm × 51 mm) cu dispozitiv de protecţie a acului pentru
administrare în muşchiul gluteal).
RISPOLEPT CONSTA este disponibil în ambalaje conţinând 1 sau 5 cutii (ambalaj colectiv).
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Informaţii importante
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
RISPOLEPT CONSTA necesită atenţie deosebită pentru fiecare pas din „Instrucţiunile de utilizare”,
pentru a asigura administrarea cu succes.
Utilizaţi componentele furnizate
Componentele din această cutie sunt concepute special pentru a fi utilizate împreună cu RISPOLEPT
CONSTA. RISPOLEPT CONSTA trebuie reconstituit doar cu solventul furnizat în ambalaj.
Nu înlocuiţi NICIUN component din cutie.
Nu păstraţi suspensia după reconstituire
Administraţi doza cât mai repede posibil după reconstituire pentru a evita depunerile.
Administrarea corectă a dozei
Trebuie administrat tot conţinutul flaconului pentru a asigura administrarea dozei prescrise de
RISPOLEPT CONSTA.
DISPOZITIV DE UNICĂ FOLOSINŢĂ
A nu se reutiliza
Dispozitivele medicale necesită materiale cu caracteristici specifice pentru a funcţiona corespunzător.
Aceste caracteristici au fost verificate doar pentru o singură utilizare. Orice încercare de reprocesare a
dispozitivului pentru reutilizare ulterioară poate influenţa negativ integritatea dispozitivului sau poate
conduce la o deteriorare a performanţelor.
Conținutul ambalajului
Adaptor pentru flacon Seringă preumplută
Piston Guler alb
Deschiderea
amboului
Vârf
ascuţit
Capac
Diluant alb
Porţiune evazată
Flacon Ace Terumo SurGuard®
Capac 3 pentru injectare Protecţie
colorat transparentă a
Deltoid Gluteal acului
25 mm (1 51 mm (2
inci) inci)
Dispozitiv
securizat al
Microsfere
acului
Pasul 1 Asamblarea componentelor
Se scoate afară cutia Se conectează la flacon adaptorul pentru flacon
Se așteaptă 30 minute Se scoate capacul Se pregătește Se conectează la flacon
Se scoate cutia din flaconului adaptorul pentru adaptorul pentru
frigider şi se lasă la Se îndepărtează capacul flacon flacon
temperatura camerei colorat al flaconului. Se ține blisterul steril Se așează flaconul pe o
timp de cel puţin 30 așa cum este indicat în suprafaţă dură şi se ține
minute înainte de Se șterge vârful dopului imagine. de partea de jos. Se
reconstituire. de culoare gri cu un Se trage şi se centrează adaptorul
tampon cu alcool. îndepărtează partea de pentru flacon peste
Nu se încălzește în alt Se lasă să se usuce. hârtie din spate. dopul de cauciuc de
mod. culoare gri. Se împinge
Nu se îndepărtează Nu se scoate adaptorul în jos adaptorul pentru
dopul de cauciuc de pentru flacon din blister. flacon până când se
culoare gri. fixează corect în poziţie.
Nu se atinge deloc
vârful. Acest lucru va Nu se așează adaptorul
conduce la contaminare. pentru flacon în poziţie
înclinată, deoarece
solventul se poate
scurge atunci când este
transferat în flacon.
Incorect
Se conectează seringa preumplută la adaptorul pentru flacon
Se îndepărtează Se scoate capacul Se conectează
blisterul steril Se poziționează Ţinând de gulerul alb, seringa la adaptorul
corect mâna se trage de capacul alb. pentru flacon
Se îndepărtează adaptorul Se ține de gulerul alb Nu se rotește sau se Se ține de marginea
flaconului din blisterul localizat la vârful taie capacul alb. adaptorului pentru
steril numai atunci când seringii. Nu se atinge vârful flacon pentru ca
sunteţi gata să îndepărtaţi
capacul alb de la seringa seringii. Acest lucru va acesta să fie stabil.
preumplută. Nu se ține seringa de conduce la Se ține seringa de
corpul din sticlă în contaminare. gulerul alb apoi se
timpul asamblării. introduce vârful în
Se ține flaconul în
adaptorul pentru
poziţie verticală pentru a
flacon.
împiedica scurgerea. Incorect
Nu se ține seringa de
Se ține de partea de jos a
corpul din sticlă.
flaconului şi se trage de
Atunci cand capacul este Acest lucru poate
blisterul steril pentru a-l îndepărtat, seringa arată conduce la slăbirea
îndepărta. în acest fel.
sau detaşarea
gulerului alb.
Nu se scutură.
Partea desfăcută a Se atașează seringa la
capacului se poate adaptorul pentru
Nu se atinge adaptorul
arunca. flacon printr-o
pentru flacon.
mişcare fermă de
Acest lucru va conduce
rotire în sensul
la contaminare.
acelor de ceasornic
până când se fixează.
Nu se strânge prea
tare. Dacă este prea
strâns, vârful seringii
se poate rupe.
Pasul 2 Reconstituirea microsferelor
sec.
Se injectează solventul Se suspendă Se transferă Se îndepărtează
Se injectează întreaga microsferele în suspensia în seringă adaptorul pentru
cantitate de solvent din solvent Se întoarce flaconul cu flacon
seringă în flacon. Se ține în continuare capul în jos. Se trage Se ține de gulerul alb
pistonul apăsat, se uşor pistonul în jos al seringii şi se
scutură cu putere cel pentru a retrage întreg desface din adaptorul
puţin 10 secunde, aşa conţinutul din flacon pentru flacon. Se
Conţinutul flaconului este
acum sub presiune. Se continuă cum indică imaginea. în seringă. detaşează porţiunea
apăsarea în jos a tijei Se verifică suspensia. perforată a etichetei
pistonului cu ajutorul
degetului mare. Când este amestecată flaconului. Se aplică
corespunzător, eticheta detaşată pe
suspensia are un aspect seringă pentru
uniform, gros şi lăptos. identificare.
Microsferele vor fi
vizibile în lichid. Se elimină
Se trece imediat la corespunzător atât
pasul următor pentru ca flaconul, cât şi
suspensia să nu se adaptorul pentru
sedimenteze. flacon.
Pasul 3 Se ataşează acul
Deltoid 25 Gluteal 51
mm (1 inci) mm (2 inci)
Se alege acul corespunzător Se ataşează acul Se resuspendă microsferele
Se alege acul în funcţie de zona de Se desface parţial folia blisterului Se îndepărtează complet folia blisterului.
injectare şi se prinde de baza acului, după Imediat înainte de injectare, se scutură
(muşchiul gluteal sau deltoid).i cum este indicat în imagine. din nou seringa cu putere, deoarece este
Se ține de gulerul alb al posibil ca soluţia să se fi sedimentat.
seringii, se ataşează seringa la
amboul acului cu o mişcare
fermă de rotire în sensul acelor
de ceasornic până când se
fixează.
Nu se atinge amboul acului.
Acest lucru va conduce la
contaminare.
Pasul 4 Se injectează doza
DUPĂ
Se îndepărtează Se îndepărtează Se injectează Se introduce acul Se aruncă acele în
protecţia bulele de aer Se injectează în dispozitivul de mod
transparentă a Se ține seringa în imediat întreg siguranţă corespunzător
acului sus şi se atinge uşor conţinutul seringii Cu o mână, se Se verifică pentru a
Se împinge pentru ca bulele de intramuscular (i.m.) aşează dispozitivul confirma că
dispozitivul de aer să se ridice la în muşchiul gluteal de siguranţă al dispozitivul de
siguranţă al acului suprafaţă. sau muşchiul acului pe o siguranţă al acului
spre seringă, Încet şi cu atenţie se deltoid al suprafaţă tare şi este bine fixat. Se
după cum indică împinge pistonul în pacientului. plană, la un unghi aruncă într-un
imaginea. Apoi se sus pentru a elimina Injectarea gluteală de 45 de grade. Se container pentru
ţine de gulerul alb al aerul. trebuie făcută în împinge în jos cu o obiecte ascuţite.
seringii şi se scoate cadranul supero- mişcare fermă, Se aruncă şi acul
cu atenţie protecţia extern al zonei rapidă până când neutilizat furnizat
transparentă a gluteale. acul intră complet în în cutia
acului. Nu se dispozitivul de medicamentului.
Nu se răsucește administrează siguranţă.
protecţia intravenos.
transparentă a Se evită înţeparea
acului, deoarece cu acul:
amboul se poate Nu se utilizează
slăbi. ambele mâini.
Nu se scoate
intenţionat şi nu se
manipulează
incorect dispozitivul
de siguranţă al
acului.
Nu se încearcă
îndreptarea acului
sau să introducerea
în dispozitivul de
siguranţă, dacă acul
este îndoit sau
deteriorat.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Janssen-Cilag International NV
Turnhoutseweg 30, 2340 Beerse, Belgia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10490/2018/01-02
10491/2018/01-02
10492/2018/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Ianuarie 2018.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2024