Prospect TORENDO 1 mg comprimate filmate
Producator: KRKA d. d. Novo mesto
Clasa ATC: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6627/2014/01-02-03 Anexa 2
6628/2014/01-02-03
6629/2014/01-02-03
6630/2014/01-02-03
6631/2014/01
6632/2014/01
6633/2014/01
12688/2019/01-02
12689/2019/01-02
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TORENDO 1 mg comprimate filmate
TORENDO 2 mg comprimate filmate
TORENDO 3 mg comprimate filmate
TORENDO 4 mg comprimate filmate
TORENDO Q-TAB 0,5 mg comprimate orodispersabile
TORENDO Q-TAB 1 mg comprimate orodispersabile
TORENDO Q-TAB 2 mg comprimate orodispersabile
TORENDO Q-TAB 3 mg comprimate orodispersabile
TORENDO Q-TAB 4 mg comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
TORENDO 1 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 1 mg.
TORENDO 2 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 2 mg.
TORENDO 3 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 3 mg.
TORENDO 4 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 4 mg.
TORENDO Q-TAB 0,5 mg
Un comprimat orodispersabil conţine risperidonă 0,5 mg.
TORENDO Q-TAB 1 mg
Un comprimat orodispersabil conţine risperidonă 1 mg.
TORENDO Q-TAB 2 mg
Un comprimat orodispersabil conţine risperidonă 2 mg.
TORENDO Q-TAB 3 mg
Un comprimat orodispersabil conţine risperidonă 3 mg.
TORENDO Q-TAB 4 mg
Un comprimat orodispersabil conţine risperidonă 4 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut:
Torendo comprimate filmate 1 mg 2 mg 3 mg 4 mg
Lactoză monohidrat 116,4 115,65 114,9 114,15
Torendo comprimate orodispersabile 0,5 mg 1 mg 2 mg 3 mg 4 mg
Aspartam 0,40 mg 0,80 1,60 2,40 3,20
mg mg mg mg
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
TORENDO 1 mg – comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă, cu şanţ median pe una din
feţe.
TORENDO 2 mg – comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare portocalie, cu şanţ median pe una
din feţe.
TORENDO 3 mg – comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare galbenă, cu şanţ median pe una
din feţe.
TORENDO 4 mg – comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare verde, cu şanţ median pe una din
feţe.
Comprimat orodispersabil
TORENDO Q-TAB 0,5 mg – comprimate orodispersabile rotunde, uşor biconvexe, de culoare roz,
marmorate.
TORENDO Q-TAB 1 mg – comprimate orodispersabile rotunde, uşor biconvexe, de culoare roz,
marmorate.
TORENDO Q-TAB 2 mg – comprimate orodispersabile rotunde, uşor biconvexe, de culoare roz,
marmorate.
TORENDO Q TAB 3 mg – comprimate orodispersabile rotunde, uşor biconvexe, de culoare roz,
marmorate.
TORENDO Q TAB 4 mg – comprimate orodispersabile rotunde, uşor biconvexe, de culoare roz,
marmorate.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Risperidona este indicată în tratamentul schizofreniei.
Risperidona este indicată în tratamentul episoadelor (acceselor) maniacale moderate până la severe
asociate bolii bipolare.
Risperidona este indicată în tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) al agresiunii persistente
la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la abordări
nefarmacologice şi unde există riscul de violenţă şi autoagresivitate.
Risperidona este indicată în tratamentul simptomatic pe termen scurt (până la 6 săptămâni) al
agresiunii persistente în tulburările de comportament la copii începând de la vârsta de 5 ani şi
adolescenţi cu funcţii intelectuale sub medie sau cu retard mental diagnosticat conform criteriilor
DSM-IV, în care severitatea comportamentelor agresive sau disruptive necesită tratament
farmacologic.
Tratamentul farmacologic trebuie să fie o parte integrantă a unui program de tratament mai
comprehensiv, incluzând intervenţii psihosociale şi educaţionale. Se recomandă ca risperidona să fie
prescrisă de un specialist în neurologia infantilă şi în psihiatria infantilă şi a adolescentului sau de
medici care sunt bine familiarizaţi cu tratamentul tulburării de comportament la copii şi adolescenţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Schizofrenie
Adulţi
Risperidona poate fi administrată o dată sau de două ori pe zi.
Pacienţii trebuie să înceapă cu 2 mg risperidonă pe zi. Dozajul poate fi mărit în a doua zi la 4 mg. În
continuare, doza poate fi menţinută neschimbată sau poate fi individualizată, dacă este necesar. La
majoritatea pacienţilor dozele zilnice eficace sunt cuprinse între 4 şi 6 mg. La unii pacienţi, ar putea fi
adecvate o fază mai lentă de creştere a dozei şi o doză iniţială şi de întreţinere mai mici.
Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioară faţă de dozele mai mici şi
pot cauza o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale. Nu s-a evaluat siguranţa dozelor mai
mari de 16 mg pe zi, de aceea nu sunt recomandate.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu
schizofrenie datorită lipsei privind eficacitatea.
Episoade maniacale în boala bipolară
Adulţi
Risperidona trebuie administrată o dată pe zi în fiecare zi, începând cu 2 mg risperidonă. Ajustările
dozei, dacă sunt indicate, trebuie să se efectueze la intervale de cel puţin 24 de ore, cu creşteri ale
dozei de 1 mg pe zi. Risperidona poate fi administrată în doze flexibile într-un interval de la 1 la 6 mg
pe zi pentru a optimiza nivelul de eficacitate şi tolerabilitate al fiecărui pacient. Doze zilnice mai mari
de 6 mg risperidonă nu au fost investigate la pacienţii cu episoade maniacale.
Ca în cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării risperidonei trebuie evaluată şi
justificată regulat.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Acest dozaj poate fi ajustat individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi. Se recomandă
precauţie, deoarece experienţa clinică la vârstnici este limitată.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizarea risperidonei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu manie bipolară,
datorită lipsei datelor privind eficacitatea.
Agresivitate persistentă la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă
Se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, acest dozaj poate fi
ajustat individual cu creşteri de 0,25 mg de două ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile.
Doza optimă este de 0,5 mg de două ori pe zi la majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii pacienţi dozele
eficace pot fi de până la 1 mg de două ori pe zi.
Risperidona nu trebuie folosită mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu agresivitate persistentă în
demenţa Alzheimer. În timpul tratamentului, pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi regulat, iar
necesitatea continuării administrării trebuie reevaluată.
Tulburări de comportament
Copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani
Pentru subiecţii cu greutatea corporală ≥ 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg o dată pe zi.
Dacă este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de 0,5 mg o dată pe zi, dar nu la
intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 1 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor.
Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,5 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea
nevoie de 1,5 mg o dată pe zi.
Pentru subiecţii cu greutatea corporală <50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg o dată pe zi.
Dacă este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de 0,25 mg o dată pe zi, dar nu la
intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 0,5 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor.
Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,25 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea
nevoie de 0,75 mg o dată pe zi.
Ca în cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării risperidonei trebuie evaluată şi
justificată regulat.
Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii cu vârsta sub 5 ani, deoarece nu există
experienţă privind utilizarea la copii cu vârsta sub 5 ani cu această tulburare.
Insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii cu insuficienţă renală au o capacitate mai mică de a elimina fracţiunea activă antipsihotică
decât adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu funcţia hepatică afectată au creşteri ale
concentraţiei plasmatice ale fracţiunii libere a risperidonei.
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, independent de indicaţia terapeutică, doza iniţială
precum şi dozele următoare trebuie înjumătăţite, iar creşterea treptată a dozei trebuie să fie mai lentă.
Risperidona trebuie utilizată cu precauţie la aceste grupuri de pacienţi.
Mod de administrare
Torendo comprimate filmate
TORENDO comprimate filmate este destinat administrării orale. Alimentele nu afectează absorbţia
TORENDO.
Torendo Q-Tab comprimate orodispersabile
Torendo Q-Tab comprimate orodispersabile este destinat utilizării orale. Alimentele nu afectează
absorbţia Torendo Q-Tab.
Deoarece comprimatele orodispersabile sunt fragile, nu vor fi apăsate pentru scoaterea din folie,
manevră care le poate deteriora. Pentru extragerea comprimatului, se va desprinde marginea blisterului
în locul marcat, după care se scoate comprimatul cu atenţie.
Se recomandă ca întreruperea tratamentului să se facă treptat. După încetarea bruscă a administrării
dozelor mari de medicamente antipsihotice s-au semnalat foarte rar simptome acute de întrerupere,
incluzând greaţa, vărsăturile, transpiraţiile şi insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot apărea
recurenţe ale simptomelor psihotice şi s-a raportat apariţia tulburărilor motorii involuntare (cum sunt
acatisia, distonia şi diskinezia).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră adecvat din punct de vedere medical, se recomandă întreruperea prin reducere
treptată a medicaţiei anterioare, în acelaşi timp cu iniţierea tratamentului cu risperidonă. De asemenea,
când se consideră adecvat din punct de vedere medical, trecerea pacienţilor de la un antipsihotic cu
eliberare lentă la terapia cu risperidonă poate fi făcută înlocuind următoarea injecţie programată.
Trebuie reevaluată periodic necesitatea continuării medicaţiei antipsihotice existente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru pacienţii netrataţi anterior cu risperidonă, se recomandă determinarea tolerabilităţii cu
risperidonă administrată oral, înainte de iniţierea unui tratament cu TORENDO
(vezi pct. 4.2).
Vârstnici cu demenţă
TORENDO nu a fost studiat la pacienţii vârstnici cu demenţă şi, de aceea, nu este indicată utilizarea la
acest grup de pacienţi. TORENDO nu este autorizat pentru tratamentul tulburărilor de comportament
generate de demenţă.
Mortalitate crescută la vârstnici cu demenţă
Într-o meta-analiză a 17 studii clinice controlate, cu medicamente antipsihotice atipice, inclusiv
risperidonă administrată oral, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice s-a
observat o mortalitate crescută, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo. În studiile clinice
controlate cu placebo, efectuate cu risperidonă administrată oral, la acest grup de pacienți, incidenţa
mortalităţii a fost de 4,0% la pacienţii trataţi cu risperidonă, în comparație cu 3,1% pentru pacienţii la
care s-a administrat placebo. Riscul relativ (interval de încredere exact de 95%) a fost de 1,21 (0,7;
2,1). Vârsta medie (intervalul de vârstă) a pacienţilor care au decedat a fost de 86 ani (intervalul 67-
100). Datele rezultate din două studii observaţionale mari au demonstrat că pacienţii vârstnici cu
demenţă, care sunt tratați cu antipsihotice convenţionale, sunt expuşi, de asemenea, unui risc uşor
crescut de deces, comparativ cu cei care nu sunt trataţi. Datele existente sunt insuficiente pentru a da o
estimare sigură a mărimii exacte a riscului şi cauza riscului crescut nu este cunoscută. Limita până la
care datele de mortalitate crescută rezultate din studiile observaţionale pot fi atribuite medicamentului
antipsihotic în comparaţie cu unele caracteristici ale pacienţilor nu este clară.
Administrare concomitentă cu furosemid
În studiile clinice controlate cu placebo efectuate pentru risperidonă administrată oral la pacienţii
vârstnici cu demenţă, s-a observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemid
concomitent cu risperidonă (7,3%; vârsta medie 89 ani, intervalul de vârstă 75-97) în comparație cu
pacienţii trataţi numai cu risperidonă (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70-96) sau numai
cu furosemid (4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67-90). Creşterea mortalităţii la pacienţii
trataţi cu furosemid concomitent cu risperidonă s-a observat în două din cele patru studii clinice.
Administrarea concomitentă a risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice
administrate în doze mici) nu a fost asociată cu observaţii asemănătoare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica această descoperire şi nu s-a
observat un model consecvent pentru cauza decesului. Cu toate acestea, medicamentul trebuie utilizat
cu prudenţă şi trebuie avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament
concomitent cu alte diuretice puternice, înainte de a se lua decizia de a le utiliza. Nu a existat o
incidenţă crescută a mortalităţii la pacienţii care au utilizat alte diuretice ca tratament concomitent cu
risperidonă. Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general de risc al mortalităţii şi,
prin urmare, trebuie evitată cu grijă la pacienţii vârstnici cu demenţă.
Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general al mortalităţii şi de aceea trebuie
evitată cu grijă la pacienţii vârstnici cu demenţă.
Evenimente adverse cerebrovasculare (EACV)
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate cu unele antipsihotice atipice, la
pacienţi cu demenţă a fost observat un risc de aproximativ 3 ori mai mare de evenimente adverse
cerebrovasculare. Datele agregate din şase studii clinice cu risperidonă, controlate cu placebo,
efectuate predominant la pacienţii vârstnici (>65 ani) cu demenţă, au arătat că EACV (grave şi non-
grave, combinate) au apărut la 3,3% (33/1009) dintre pacienţii trataţi cu risperidonă şi la 1,2% (8/712)
dintre pacienţii la care s-a administrat placebo. Riscul relativ (interval de încredere exact de 95%) a
fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Nu poate fi exclus un
risc crescut pentru alte antipsihotice sau alte categorii de pacienţi. risperidonă trebuie utilizată cu
prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.
Riscul EAVC a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu demenţă de tip mixt sau vascular în
comparaţie cu demenţa Alzheimer. De aceea, pacienţii cu alte tipuri de demenţă decât Alzheimer nu
trebuie trataţi cu risperidonă.
Medicii sunt sfătuiţi să evalueze riscurile şi beneficiile utilizării risperidonei la pacienţii cu demenţă,
luând în considerare factorii care prevestesc riscul de accident vascular cerebral la fiecare pacient în
parte.
Pacienţii/persoanele care îngrijesc pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze imediat semnele şi
simptomele potenţialelor EAVC, cum sunt o slăbiciune bruscă sau o amorţeală bruscă a feţei, braţelor
şi picioarelor şi probleme de vedere sau vorbire. Trebuie luate în considerare fără întârziere toate
opţiunile de tratament, inclusiv întreruperea administrării de risperidonă.
Risperidona trebuie folosită numai pe termen scurt pentru agresivitate persistentă la pacienţii cu
demenţă Alzheimer moderată până la severă, suplimentar la abordările nefarmacologice care au avut
eficacitate limitată sau nu au avut nicio eficacitate atunci când există riscul potenţial de violenţă sau
autoagresivitate.
Pacienţii trebuie reevaluaţi periodic, ca şi necesitate a continuării tratamentului.
Hipotensiune arterială ortostatică
Din cauza activităţii alfa-blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în
special în perioada iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată
după punerea pe piaţă, în condiţiile administrării concomitente a risperidonei şi a tratamentului
antihipertensiv. Risperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare
cunoscute (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de conducere cardiacă,
deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale). Raportul risc/beneficiu al tratamentului
ulterior cu risperidonă trebuie evaluat, dacă persistă hipotensiunea ortostatică relevantă clinic.
Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză
În contextul utilizării medicamentelor antipsihotice, inclusiv risperidonă, au fost raportate cazuri de
leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză. În timpul supravegherii ulterior punerii pe piaţă,
agranulocitoza s-a raportat foarte rar (< 1/10000 pacienţi).
Pacienţii cu istoric de număr scăzut de leucocite clinic semnificativ sau de leucopenie/neutropenie
indusă medicamentos trebuie monitorizaţi pe parcursul primelor luni de terapie şi trebuie luată în
considerare întreruperea terapiei cu risperidonă la primele semne ale unei scăderi clinic semnificative a
numărului de leucocite în absenţa altor factori cauzatori.
Pacienţii cu neutropenie clinic semnificativă trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a observa apariţia
febrei sau a altor simptome sau semne ale unei infecţii şi trebuie trataţi imediat în cazul în care apar
astfel de simptome sau semne. La pacienţii cu neutropenie severă (număr absolut de neutrofile < 1
×109/l) trebuie întrerupt tratamentul cu risperidonă, iar numărul de leucocite trebuie urmărit până la
restabilire.
Diskinezie tardivă/simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi de antagonist al receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea
diskineziei tardive, caracterizată prin mişcări ritmice involuntare, predominant la nivelul limbii şi/sau
la nivelul feţei. Debutul simptomelor extrapiramidale este un factor de risc pentru diskinezia tardivă.
Dacă apar semne şi simptome ale diskineziei tardive, trebuie luată în considerare întreruperea
tratamentului cu orice fel de antipsihotic.
Precauția este justificată la pacienţii la care se administrează concomitent atât psihostimulante (de ex.
metilfenidat), cât şi risperidonă, deoarece pot apărea simptome extrapiramidale atunci când se
ajustează unul sau ambele medicamente. Se recomandă retragerea treptată a tratamentului stimulant
(vezi pct. 4.5).
Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu antipsihotice, s-a raportat apariţia sindromului neuroleptic malign,
caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate nervoasă vegetativă, status al
conştienţei modificat şi concentraţii plasmatice crescute ale creatinfosfokinazei. Semnele suplimentare
pot include mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă renală acută. În acest caz, trebuie întreruptă
administrarea tuturor antipsihoticelor, inclusiv a risperidonei.
Boală Parkinson şi demenţa cu corpi Lewy
Medicii trebuie să evalueze raportul risc/beneficiu când prescriu antipsihotice, inclusiv risperidonă,
pacienţilor cu boala Parkinson sau cu demenţă cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se poate agrava
în timpul tratamentului cu risperidonă. Pacienții din ambele grupuri pot prezenta un risc crescut de
sindrom neuroleptic malign, precum şi o sensibilitate crescută la medicamentele antipsihotice; aceşti
pacienţi au fost excluşi din studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilităţi crescute poate include
confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, în plus faţă de simptomele
extrapiramidale.
Reacţii de hipersensibilitate
Cu toate că tolerabilitatea cu risperidona administrată oral trebuie stabilită înainte de iniţierea
tratamentului cu TORENDO, au fost raportate rar reacţii anafilactice după punerea pe piaţă a
medicamentului, la pacienţii care au tolerat anterior risperidona administrată oral (vezi pct. 4.2 şi 4.8).
Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, se întrerupe administrarea TORENDO; se iniţiază măsuri
generale de susținere adecvate din punct de vedere clinic şi monitorizarea pacientului până la remisia
semnelor şi simptomelor (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
Hiperglicemie şi diabet zaharat
În timpul tratamentului cu risperidonă au fost raportate hiperglicemie, diabet zaharat şi exacerbare a
unui diabet zaharat pre-existent. În unele cazuri, a fost raportată creştere ponderală prealabilă, care
poate fi considerată factor predispozant. Asocierea cu cetoacidoza a fost raportată foarte rar, iar
asocierea cu coma diabetică a fost raportată rar. Se recomandă monitorizare clinică adecvată, în
conformitate cu ghidurile de utilizare ale medicamentelor antipsihotice. La pacienții tratați cu orice
antipsihotic atipic, inclusiv risperidonă, trebuie monitorizate simptomele hiperglicemiei (precum
polidipsia, poliuria, polifagia şi senzaţia de slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat trebuie
monitorizaţi permanent, pentru a depista deteriorarea controlului glicemic.
Creştere ponderală
A fost raportată creştere ponderală semnificativă asociată cu utilizarea risperidonă. Greutatea
corporală trebuie controlată periodic.
Hiperprolactinemie
Hiperprolactinemia este o reacţie adversă frecventă a tratamentului cu risperidonă. La pacienţii care
prezintă dovezi ale unor reacţii adverse posibile asociate cu prolactina (de exemplu. ginecomastie,
tulburări menstruale, anovulaţie, tulburări de fertilitate, libido scăzut, disfuncţie erectilă, galactoree),
se recomandă evaluarea concentrației plasmatice a prolactinei.
Studiile efectuate pe culturi tisulare sugerează că la om, proliferarea celulelor tumorale mamare poate
fi stimulată de către prolactină. Cu toate că până acum nu a fost demonstrată nicio asociere clară cu
administrarea de antipsihotice în studiile clinice şi epidemiologice, se recomandă prudenţă la pacienţii
cu antecedente medicale relevante. Risperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
hiperprolactinemie pre-existentă şi la pacienţii cu eventuale tumori dependente de prolactină.
Prelungirea intervalului QT
Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată ulterior punerii pe piaţă. Similar altor
antipsihotice, se recomandă prudenţă atunci când risperidona este prescrisă pacienţilor cu afecțiuni
cardiovasculare cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT, bradicardie sau
perturbări electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemie), deoarece poate creşte riscul efectelor
aritmogene, precum şi în cazul utilizării concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul
lor de prelungire a intervalului QT.
Convulsii
Risperidona trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi cu antecedente de convulsii sau cu alte afecţiuni
care pot reduce, teoretic, pragul convulsivant.
Priapism
Priapismul poate apărea în timpul tratamentului cu risperidonă, din cauza efectelor sale blocante alfa-
adrenergice.
Reglare a temperaturii corporale
Perturbarea capacității organismului de a reduce temperatura centrală a corpului a fost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă precauţii corespunzătoare în prescrierea risperidonei
pacienţilor care se vor afla în circumstanţe ce pot contribui la creşterea temperaturii centrale a
corpului, cum sunt exerciţii fizice intense, expunerea la temperaturi extreme, tratament concomitent
cu substanţe cu acțiune anticolinergică sau posibilitate de deshidratare.
Tromboembolism venos
S-au raportat cazuri de tromboembolism venos (TEV) în timpul utilizării medicamentelor
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru
TEV, trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul tratamentului cu
TORENDO şi trebuie luate măsurile profilactice corespunzătoare.
Sindrom de iris flasc intraoperator
Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul intervenţiilor chirurgicale pentru
cataractă la unii pacienţi aflaţi sub tratament cu blocante alfa 1-adrenergice, inclusiv risperidonă (vezi
pct. 4.8).
SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor oculare în timpul intervenţiei chirurgicale şi post-operator.
Medicul oftalmolog chirurg trebuie anunţat înaintea intervenţiei chirurgicale despre utilizarea actuală
sau în antecedente a medicamentelor cu efecte blocante alfa 1-adrenergice. Nu a fost stabilit
potenţialul beneficiu al întreruperii tratamentului cu blocante alfa 1-adrenergice, înaintea intervenţiei
chirurgicale pentru cataractă şi este necesară punerea în balanţă a riscului întreruperii medicaţiei
antipsihotice.
Efect antiemetic
În studiile preclinice cu risperidonă s-a observat un efect antiemetic. Acest efect, dacă apare la om,
poate masca semnele şi simptomele supradozajului cu anumite medicamente sau ale unor afecţiuni
precum ocluzia intestinală, sindromul Reye şi tumorile cerebrale.
Insuficienţă renală sau hepatică
Deşi risperidona administrată oral a fost studiată, TORENDO nu a fost evaluat la pacienţii cu
insuficienţă renală sau hepatică. TORENDO trebuie administrat cu precauţie la acest grup de pacienţi
(vezi pct. 4.2).
Pacienții cu insuficiență renală au o capacitate redusă de a elimina fracțiunea antipsihotică activă a
medicamentului, în comparație cu adulții cu funcție renală normală. Pacienți cu insuficiență hepatică
prezintă creșteri ale concentrației plasmatice a fracțiunii libere a risperidonei (vezi pct. 4.2).
Copii şi adolescenţi
Înainte de a se prescrie risperidonă unui copil sau adolescent cu tulburări de comportament, aceştia
trebuie evaluaţi cu atenţie pentru cauzele fizice şi sociale ale comportamentului agresiv, cum sunt
durerea sau cerinţe inadecvate ale mediului de provenienţă.
Efectul sedativ al risperidonei trebuie monitorizat îndeaproape la acest grup de populaţie din cauza
posibilelor consecinţe asupra capacităţii de învăţare. O schimbare a momentului administrării
risperidonei poate îmbunătăţi impactul sedării asupra atenţiei la copii şi adolescenţi.
Risperidona a fost asociată cu creşterile medii ale greutăţii corporale şi a indicelui de masă corporală
(IMC). Se recomandă determinarea greutăţii corporale înainte de tratament şi monitorizarea regulată a
acesteia.
În studiile deschise pe temen lung, schimbările de înălţime se încadrau în valorile aşteptate ale
normelor adecvate vârstei. Nu a fost încă studiat adecvat efectul tratamentului pe termen lung cu
risperidonă asupra maturizării sexuale şi înălţimii.
Din cauza efectelor potenţiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra creşterii şi a maturizării
sexuale la copii şi adolescenţi, trebuie avută în vedere evaluarea clinică regulată a statusului
endocrinologic, incluzând măsurători ale înălţimii, greutăţii, maturizării sexuale, monitorizarea
menstruaţiei şi alte efecte potenţiale legate de prolactină.
Rezultatele unui mic studiu observaţional, efectuat după punerea pe piaţă, au arătat că subiecţii cu
vârsta cuprinsă între 8-16 ani, expuşi la risperidonă, au fost în medie cu aproximativ 3,0-4,8 cm mai
înalţi decât cei trataţi cu alte medicamente antipsihotice atipice. Acest studiu nu a fost adecvat pentru a
determina dacă expunerea la risperidonă a avut vreun impact asupra înălţimii definitive la adult, sau
dacă rezultatul a fost consecinţa unui efect direct al risperidonei asupra creşterii osoase, sau unui efect
al bolii preexistente în sine asupra creşterii osoase, sau rezultatul unui control mai bun al bolii
preexistente, având ca rezultat o mărire a creşterii liniare.
Pe parcursul tratamentului cu risperidonă trebuie efectuate examinări regulate cu scopul de a identifica
simptomele extrapiramidale şi alte tulburări de mişcare.
Pentru recomandări specifice legate de dozare la copii şi adolescenţi, vezi pct. 4.2
Excipienţi
TORENDO comprimate filmate conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament (atenţionarea este valabilă numai în cazul comprimatelor filmate).
TORENDO comprimate filmate conţine sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic „nu
conţine sodiu” (atenţionarea este valabilă numai în cazul comprimatelor filmate).
TORENDO Q-TAB comprimate orodispersabile conţine aspartam. Aspartamul este o sursă de
fenilalalină. Poate fi dăunător persoanelor cu fenilcetonurie, care este o afecțiune genetică rară, în care
se acumulează fenilalanină, deoarece organismul nu o poate elimina în mod corespunzător
(atenţionarea este valabilă numai în cazul comprimatelor orodispersabile).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost evaluate în mod sistematic interacţiunile TORENDO cu alte medicamente administrate
concomitent. Datele privind interacţiunile medicamentoase prezentate la acest punct se bazează pe
studii cu TORENDO administrat oral.
Interacţiuni corelate cu profilul farmacodinamic
Medicamente cu efect cunoscut de prelungire a intervalului QT
Similar altor antipsihotice, se recomandă prudență în prescrierea risperidonei concomitent cu
medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, precum antiaritmice (de exemplu,
chinidină, disopiramidă, procainamidă, propafenonă, amiodaronă, sotalol), antidepresive triciclice
(cum este amitriptilina), antidepresive tetraciclice (cum este maprotilina), unele antihistaminice, alte
antipsihotice, unele antimalarice (cum sunt chinina şi meflochina) şi cu medicamente care determină
dezechilibru electrolitic (hipokaliemie, hipomagneziemie), bradicardie sau acelea care inhibă
metabolizarea hepatică a risperidonei. Această listă este ilustrativă, însă nu exhaustivă.
Medicamente cu acţiune centrală şi alcoolul etilic
Risperidona trebuie utilizată cu prudență concomitent cu alte substanţe care acţionează la nivelul
sistemului nervos central, incluzând în mod special cu alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi
benzodiazepinele, din cauza riscului crescut de sedare.
Levodopa şi agoniştii dopaminergici
Risperidona poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. În cazul în care
această administrare concomitentă este considerată necesară, în special în stadiul terminal al bolii
Parkinson, trebuie prescrisă doza minimă eficace pentru fiecare medicament.
Medicamente cu efect hipotensiv
Ulterior punerii pe piaţă, s-a observat hipotensiune arterială semnificativă clinic în cazul administrării
risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv.
Paliperidonă
Nu este recomandată utilizarea concomitentă de risperidonă administrată pe cale orală cu paliperidonă,
deoarece paliperidona este metabolitul activ al risperidonei şi asocierea celor două medicamente poate
să ducă la o expunere suplimentară la fracţiunea activă, cu efect antipsihotic.
Psihostimulante
Utilizarea concomitentă a psihostimulantelor (de ex. metilfenidat) împreună cu risperidona poate duce
la simptome extrapiramidale atunci când este schimbat oricare dintre tratamente sau ambele (vezi pct.
4.4).
Interacţiuni corelate cu profilul farmacocinetic
Risperidona este metabolizată în principal prin intermediul CYP2D6 şi într-o mai mică măsură, prin
intermediul CYP3A4. Atât risperidona, cât şi metabolitul său activ 9-hidroxi-risperidona sunt
substraturi ale P-glicoproteinei (P-gp). Substanţele care modifică activitatea CYP2D6 sau substanţele
puternic inhibitoare sau inductoare ale CYP3A4 şi/sau inhibitoare ale activităţii P-gp, pot influenţa
farmacocinetica fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Inhibitori puternici ai CYP2D6
Administrarea risperidonei concomitent cu un inhibitor puternic al CYP2D6 poate creşte concentraţiile
plasmatice ale risperidonei, însă mai puțin comparativ cu fracţia cu acțiune antipsihotică a acesteia.
Doze mai mari ale unui inhibitor mai puternic al CYP2D6 pot creşte concentraţiile fracţiei cu acțiune
antipsihotică a risperidonei (de exemplu, paroxetina, a se vedea mai jos). Se aşteaptă ca alţi inhibitori
ai CYP2D6, precum chinidina, să influențeze într-un mod similar concentraţiile plasmatice ale
risperidonei. Atunci când este iniţiată sau întreruptă administrarea concomitentă a paroxetinei,
chinidinei sau a unui alt inhibitor puternic de CYP2D6, în special la doze mari, medicul trebuie să
reevalueze doza de risperidonă.
Inhibitori ai CYP3A4 şi/sau ai P-gp
Administrarea risperidonei concomitent cu un inhibitor puternic al CYP3A4 şi/sau P-gp poate creşte în
mod substanţial concentraţiile plasmatice ale fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Atunci
când se iniţiază sau se întrerupe administrarea concomitentă a itraconazol sau a unui alt inhibitor
puternic al CYP3A4 şi/sau inhibitor de P-gp, medicul trebuie să reevalueze doza de risperidonă.
Inductori ai CYP3A4 şi/sau ai P-gp
Administrarea risperidonei concomitent cu un inductor puternic al CYP3A4 şi/sau P-gp poate scădea
concentraţiile plasmatice ale fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Atunci când este iniţiată
sau întreruptă administrarea concomitentă a carbamazepinei sau al unui alt inductor puternic de
CYP3A4 şi/sau P-gp, medicul trebuie să reevalueze doza de risperidonă. Inductorii de CYP3A4
exercită efectul lor într-o manieră dependentă de timp, iar efectul maxim se obţine într-un interval de
timp de cel puţin 2 săptămâni după iniţiere. În schimb, la întreruperea tratamentului, inducţia CYP3A4
poate necesita o perioadă de cel puţin 2 săptămâni pentru scăderea efectului.
Medicamente cu rată înaltă de fixare pe proteinele plasmatice
Atunci când risperidona se administrează concomitent cu medicamente care se fixează puternic de
proteinele plasmatice, nu se observă nici un fel de detașare relevantă clinic a medicamentelor de la
nivelul proteinelor plasmatice. Atunci
când se administrează medicaţie concomitentă, trebuie citite informațiile cu privire la căile de
metabolizare şi posibila necesitate de ajustare a dozei.
Copii şi adolescenţi
Studiile privind interacțiunile medicamentoase au fost realizate numai la adulți. Nu este cunoscută
relevanţa rezultatelor obținute în cadrul acestor studii la copii şi adolescenţi.
Exemple
Sunt prezentate mai jos exemple de medicamente care pot eventual interacţiona sau pentru care există
dovezi că nu interacţionează cu risperidona:
Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii risperidonei
Antibacteriene:
Eritromicina, un inhibitor moderat al CYP3A4 şi al P-gp, nu modifică farmacocinetica
risperidonei şi a fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Rifampicina, un inductor puternic al CYP3A4 şi un inductor al P-gp, a scăzut concentraţiile
plasmatice ale fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Anticolinesterazice:
Donepezil şi galantamina, ambele fiind substraturi ale CYP2D6 şi CYP3A4, nu prezintă un
efect relevant clinic asupra farmacocineticii risperidonei şi a fracţiei cu acțiune antipsihotică a
risperidonei.
Antiepileptice:
S-a demonstrat că administrarea carbamazepinei, un inductor puternic al CYP3A4 şi un
inductor al P-gp, scade concentraţia plasmatică a fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Efecte similare pot fi observate, de exemplu, în cazul administrării de fenitoină şi fenobarbital,
care induc, de asemenea, enzima hepatică CYP3A4, precum şi glicoproteina P.
Topiramat a scăzut în mai mică măsură biodisponibilitatea risperidonei, însă nu a fracţiei cu
acțiune antipsihotică a risperidonei. Prin urmare, este puţin probabil ca această interacţiune să
aibă semnificaţie clinică.
Antifungice:
Itraconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor al P-gp la doza de 200 mg/zi a
crescut concentraţiile plasmatice ale fracției cu acțiune antipsihotică a risperidonei cu
aproximativ 70% în cazul administrării unor doze de risperidonă între 2 mg şi 8 mg/zi.
Ketoconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor al P-gp la doza de 200 mg/zi a
crescut concentraţiile plasmatice ale risperidonei şi scade concentraţiile plasmatice ale
9-hidroxi-risperidonei.
Antipsihotice:
Fenotiazinele pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu pe cele ale fracţiei cu
acțiune antipsihotică.
Antivirale:
Inhibitorii de protează: Nu sunt disponibile date din studii validate efectuate în acest scop; cu
toate acestea, deoarece ritonavir este un inhibitor puternic CYP3A4 şi un inhibitor slab al
CYP2D6, ritonavir şi inhibitorii de protează potenţaţi de ritonavir cresc posibil concentraţiile
fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Beta-blocante:
Unele beta-blocante pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu pe cele ale
fracției cu acțiune antipsihotică.
Blocante ale canalelor de calciu:
Verapamil, un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor al P-gp, creşte concentraţia
plasmatică a risperidonei şi a fracției cu acțiune antipsihotică.
Gastrointestinale:
Antagonişti ai receptorilor H2: Cimetidina şi ranitidina, ambele inhibitori activi ai CYP2D6 şi
ai CYP3A4, au mărit biodisponibilitatea risperidonei, dar numai în mică măsură a
fracţiei cu acțiune antipsihotică.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei şi antidepresivele triciclice:
Fluoxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei,
dar în mai mică măsură comparativ cu fracţia cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Paroxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei,
dar într-o măsură mai mică a fracţiei cu acțiune antipsihotică la doze de până la 20 mg/zi. Cu
toate acestea, doze mai mari de paroxetină pot creşte concentraţiile fracției cu acțiune
antipsihotice a risperidonei.
Antidepresivele triciclice pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu şi pe cele
ale fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Amitriptilina nu afectează farmacocinetica
sau a fracţiei cu acțiune antipsihotică.
Sertralina, un inhibitor slab al CYP2D6, şi fluvoxamina, un inhibitor slab al CYP3A4, la doze
de până la 100 mg/zi nu sunt asociate cu modificări clinice semnificative ale concentraţiilor
fracţiei cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Cu toate acestea, doze mai mari de 100 mg/zi
de sertralină sau fluvoxamină pot creşte concentraţiile fracţiei cu acțiune antipsihotică a
risperidonei.
Efectul risperidonei asupra farmacocineticii altor medicamente
Antiepileptice:
Nu s-a demonstrat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii
valproatului sau topiramatului.
Antipsihotice:
Aripiprazol, un substrat CYP2D6 şi CYP3A4: Risperidona comprimate sau cu administrare
injectabilă nu a influențat farmacocinetica aripiprazolului însumat cu metabolitul său activ
dehidroaripiprazol.
Glicozide digitalice:
Nu s-a demonstrat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii
digoxinului.
Litiu:
Nu s-a demonstrat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii litiului.
Administrarea risperidonei concomitent cu furosemid
A se vedea pct. 4.4 privind creşterea mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă la care se
administrează concomitent furosemid.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate legate de utilizarea risperidonei la gravide.
Risperidona nu s-a dovedit teratogenă în studiile efectuate la animale, dar s-au descoperit alte tipuri de
toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial nu este cunoscut la om.
La nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv risperidonă) în timpul trimestrului trei de sarcină
există riscul de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere care
pot varia după naştere, ca severitate şi durată. S-au raportat agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor,
somnolenţă, sindrom de insuficienţă respiratorie acută sau tulburări de alimentaţie. Prin urmare, nou-
născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Risperidona nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.
Alăptarea
În studiile efectuate la animale, risperidona şi 9-hidroxi-risperidona se excretă în lapte. De asemenea,
la om, s-a demonstrat că risperidona şi 9-hidroxi-risperidona se excretă în lapte în cantităţi mici. Nu
există date disponibile în legătură cu reacţiile adverse în cazul alăptării la sugari. Prin urmare, trebuie
evaluat avantajul alăptării, faţă de riscurile potenţiale pentru copil.
Fertilitatea
Ca şi în cazul altor antagoniști ai receptorilor dopaminergici D2, risperidona creşte concentraţia
plasmatică a prolactinei. Hiperprolactinemia poate suprima GnRH de la nivelul hipotalamusului,
determinând reducerea secreţiei gonadotropinei pituitare. Aceasta, la rândul său, poate inhiba funcția
de reproducere, prin afectarea steroidogenezei gonadelor, atât la pacienții de sex feminin, cât și la cei
de sex masculin.
Nu au existat efecte relevante observate în studiile non-clinice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Risperidona are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje, din cauza efectelor potenţiale vizuale şi asupra sistemului nervos (vezi pct. 4.8). Prin urmare,
pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje până când nu se cunoaşte
sensibilitatea lor individuală la medicament.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) (incidenţa 1/10) sunt: insomnia,
anxietatea, cefaleea, infecţiile tractului respirator superior, parkinsonismul şi depresia. RAM aparent
corelate cu doza au inclus parkinsonismul şi acatisia.
Mai jos, sunt prezentate toate RAM care au fost raportate în studiile clinice şi din experienţa ulterior
punerii pe piaţă a risperidonei, în funcţie de categoria de frecvenţă estimată în studiile clinice cu
risperidonă. Se utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi
<1>
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Aparate, sisteme şi Reacţie adversă la medicament
organe Frecvenţă
Foarte Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare
frecvente
Infecţii şi infestări infecţii ale pneumonie, bronşită, infecţii ale tractului
tractului sinuzită, infecţie de respirator, cistită,
respirator tract urinar, gripă infecţii otice, infecţii
superior oculare, amigdalită,
onicomicoză,
celulită, infecţii,
infecţii localizate,
infecţii virale,
acarodermatită, abces
subcutanat
Tulburări anemie leucopenie, agranulocitozăc,
hematologice şi trombocitopenie, neutropenie,
limfatice scăderea creşterea
hematocritului numărului de
eozinofile
Tulburări ale hipersensibilitate reacţie anafilacticăc
sistemului imunitar
Tulburări hiperprolactinemiea glicozurie secreţie inadecvată
endocrine de hormon
antidiuretic
Tulburări hiperglicemie, diabet zaharatb, intoxicaţie cu apăc, cetoacidoză
metabolice şi de creştere ponderală, anorexie, valori hipoglicemie, diabetică
nutriţie creşterea apetitului crescute ale hiperinsulinemiec,
alimentar, scădere trigliceridemiei, polidipsie
ponderală, scăderea valori crescute ale
apetitului alimentar colesterolemiei
Tulburări psihice insomnied, tulburări de somn, manie, stare de catatonie,
depresie, agitaţie, libidou confuzie, somnambulism,
anxietate scăzut anorgasmie, tulburare de
nervozitate, alimentaţie
coşmaruri asociată cu somnul,
aplatizare afectivă
Tulburări ale parkinsonism sedare/ somnolenţă, diskinezie tardivă, sindrom
sistemului nervos d, cefalee acatizied, distonied, ischemie cerebrală, neuroleptic malign,
ameţeală, pierderea conştienţei, afecţiuni
diskinezied, tremor convulsiid, sincopă, cerebrovasculare,
hiperactivitate lipsa de răspuns la
psihomotorie, stimuli, scăderea
tulburări de echilibru, nivelului de
coordonare anormală, conştienţă, comă
ameţeală posturală, diabetică, titubaţii
tulburări de atenţie, ale capului
dizartrie, disgeuzie,
hipoestezie,
parestezie
Aparate, sisteme şi Reacţie adversă la medicament
organe Frecvenţă
Foarte Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare
frecvente
Tulburări oculare vedere înceţoşată conjunctivită, ocluzia arterei
xeroftalmie, creşterea retiniene, glaucom,
lacrimaţiei, hiperemie tulburări de
oculară motilitate oculară,
oculogiraţie,
fotofobie, formarea
de cruste
palpebrale,
sindrom de iris
flasc
(intraoperator)c
Tulburări acustice vertij, tinitus, otalgie
şi vestibulare
Tulburări cardiace tahicardie fibrilaţie atrială, bloc aritmie sinusală
atrioventricular,
tulburări de
conducere,
prelungirea
intervalului QT pe
electrocardiogramă,
bradicardie, anomalii
pe
electrocardiogramă,
palpitaţii
Tulburări hipotensiune hipotensiune arterială embolie
vasculare arterială, ortostatică pulmonară,
hipertensiune tromboză venoasă,
arterială hiperemie facială
Tulburări dispnee, durere hiperventilaţie, sindrom de apnee
respiratorii, faringolaringiană, congestie de tract în somn,
toracice şi tuse, congestie respirator, wheezing, pneumonie de
mediastinale nazală epistaxis aspiraţie, congestie
pulmonară, raluri,
disfonie, tulburări
respiratorii
Tulburări gastro- dureri abdominale, incontinenţă fecală, pancreatită, ileus
intestinale disconfort disfagie, flatulenţă obstrucţie
abdominal, vărsături, intestinală, edem
greaţă, constipaţie, lingual, fecalom,
gastroenterită, cheilită
diaree, dispepsie,
xerostomie, dureri
dentare
Afecţiuni cutanate erupţie cutanată prurit, alopecie, erupţie cutanată angioedem
şi ale ţesutului tranzitorie eczemă, xerodermie, medicamentoasă,
subcutanat eritem, modificări de urticarie,
culoare ale hiperkeratoză,
tegumentului, acnee, mătreaţă, afecţiuni
dermatită seboreică cutanate, leziuni
cutanate
Aparate, sisteme şi Reacţie adversă la medicament
organe Frecvenţă
Foarte Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare
frecvente
Tulburări musculo- spasme musculare, creşterea creatin rabdomioliză,
scheletice şi ale dureri musculo- fosfokinazei postură anormală
ţesutului conjunctiv scheletice, dorsalgii, sanguine, rigiditate
artralgii articulară, inflamaţia
articulaţiilor,
hipotonie musculară,
cervicalgie
Tulburări renale şi incontinenţă urinară polakiurie, retenţie
ale căilor urinare urinară, disurie
Condiţii în legătură sindrom de
cu sarcina, întrerupere la nou-
perioada născutc
puerperală şi
perinatală
Tulburări ale disfuncţie erectilă, tulburări de ejaculare, priapismc,
aparatului genital amenoree, galactoreeîntârzierea angorjarea sânilor,
şi sânului menstruaţiei, creşterea în
tulburări de dimensiuni a
menstruaţied, sânilor, secreţii
ginecomastie, mamare
disfuncţie sexuală,
dureri la nivelul
sânului, disconfort la
nivelul sânului,
secreţii vaginale
Tulburări generale edemd, febră, dureri edem facial, frisoane, hipotermie,
şi la nivelul locului toracice, astenie, creşterea temperaturii scăderea
de administrare fatigabilitate, corporale, mers temperaturii
anormal, sete, corporale, senzaţie
disconfort toracic, de rece la nivelul
stare de rău, senzaţii extremităţilor,
anormale, induraţiec sindrom de
întrerupere,
disconfort
Tulburări creştere a valorilor creştere a valorilor icter
hepatobiliare serice ale serice ale enzimelor
transaminazelor, hepatice
creşterea
concentraţiei
plasmatice a gamma-
glutamiltransferazei
Leziuni, intoxicaţii căderi dureri asociate cu
şi complicaţii legate procedurile utilizate
de procedurile
utilizate
a Hiperprolactinemia poate, în unele cazuri, să ducă la ginecomastie, perturbări ale ciclului menstrual,
amenoree, anovulație, galactoree, tulburări de fertilitate, libido scăzut, disfuncție erectilă.
b În studii controlate cu placebo, diabetul zaharat a fost raportate la 0,18% dintre subiecţii trataţi cu
risperidonă comparativ cu o rată de 0,11% în grupul la care s-a administrat placebo. Incidenţa globală
din toate studiile clinice a fost de 0,43% la toţi subiecţii trataţi cu risperidonă.
c Nu s-a observat în studiile clinice cu risperidonă, dar s-a observat în experienţa ulterioară punerii pe
piaţă a risperidonei.
d Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo-
scheletală, simptome de parkinsonism, hipersialoree, rigiditate „în roată dinţată”, bradichinezie,
hipochinezie, facies fijat, spasticitate musculară, akinezie, rigiditate nucală, rigiditate musculară, mers
parkinsonian şi reflex glabelar anormal, tremor parkinsonian în repaus), acatisie (acatisie, agitaţie,
hiperchinezie şi sindromul picioarelor neliniştite), tremor, dischinezie (dischinezie, spasme musculare,
coreoatetoză, atetoză şi mioclonus), distonie.
Distonia include distonie, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare, contracturi
musculare, blefarospasm, oculogiraţie, paralizie a limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie,
opistotonus, spasm orofaringian, pleurotonus, spasmul lingual şi trismus. Trebuie remarcat faptul că
este inclus un spectru mai larg de simptome, care nu au în mod exclusiv origine extrapiramidală.
Insomniile includ: insomnie de inducție (inițială), insomnie intermediară. Convulsiile includ:
convulsii grand mal; Tulburările menstruale includ: menstruaţie neregulată, oligomenoree. Edemele
includ: edem generalizat, edem periferic, edem cu godeu.
Reacţii adverse observate cu formulările de paliperidonă
Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei, prin urmare, profilul reacţiilor adverse pentru aceste
substanţe este reciproc relevant. În plus faţă de reacţiile adverse menţionate mai sus, următoarea
reacţie adversă a fost observată în contextul utilizării paliperidonei şi poate apărea şi în cazul
administrării risperidonei.
Tulburări cardiace
Sindrom de tahicardie ortostatică posturală
Efecte de clasă
Similar altor antipsihotice, după punerea pe piaţă s-au raportat cazuri foarte rare de prelungire a
intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihoticele care prelungesc
intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, moarte subită,
stop cardiac şi torsada vârfurilor.
Tromboembolism venos
În timpul utilizării medicamentelor antipsihotice, s-au raportat cazuri de tromboembolism venos,
incluzând cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă profundă (frecvenţă
necunoscută).
Creştere ponderală
În studiul clinic dublu orb, controlat cu placebo, cu durata de 12 săptămâni, 9% din pacienţii trataţi cu
risperidonă au prezentat o creştere ponderală de ≥ 7% din greutatea corporală la momentul final, în
comparaţie cu 6% din pacienţi cărora li s-a administrat placebo. În studiul deschis cu risperidonă care
a durat 1 an, variațiile ponderale ale pacienţilor au fost, în general, în limita a ±7% faţă de valoarea
iniţială, 25% din pacienţi având o creştere a greutăţii corporale de 7%.
Informaţii suplimentare la grupurile speciale de pacienţi
Mai jos sunt descrise reacţii adverse la medicament care au fost raportate cu o incidenţă mai mare la
pacienţii vârstnici cu demenţă sau la copii şi adolescenţi decât la grupul pacienţilor adulţi:
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Atacul ischemic tranzitoriu şi accidentele vasculare cerebrale sunt RAM raportate în studiile clinice cu
o frecvenţă de 1,4%, respectiv de 1,5% la pacienţii vârstnici cu demenţă. În plus, s-au raportat
următoarele RAM cu o frecvenţă de ≥5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu o frecvenţă de cel
puţin două ori mai mare decât cea observată la alte grupuri de pacienţi adulţi: infecţii ale tractului
urinar, edem periferic, letargie şi tuse.
Copii şi adolescenţi
În general, se așteaptă ca tipurile de reacții adverse la copii să fie similare celor observate la adulți.
S-au raportat următoarele RAM cu o frecvenţă ≥5% la pacienţii copii şi adolescenţi (între 5 şi 17 ani)
şi cu o frecvenţă de cel puţin două ori mai mare decât cea observată în studiile clinice la adulţi:
somnolenţă/sedare, fatigabilitate, cefalee, apetit alimentar crescut, vărsături, infecţii de tract respirator
superior, congestie nazală, algii abdominale, ameţeală, tuse, febră, tremor, diaree şi enurezis. Efectul
tratamentului prelungit cu risperidonă asupra maturării sexuale și a înălțimii nu a fost studiat prin
metode adecvate (vezi pct. 4.4 Copii și adolescenți).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
În general, semnele şi simptomele raportate au fost cele rezultate din exacerbarea efectelor
farmacologice ale risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie, hipotensiune arterială
şi simptome extrapiramidale. În caz de supradozaj s-au raportat prelungirea intervalului QT şi
convulsii. Torsada vârfurilor a fost raportată în asociere cu un supradozaj de TORENDO administrat
oral combinat cu paroxetină.
În caz de supradozaj acut trebuie să se ia în considerare posibilitatea implicării mai multor
medicamente.
Abordare terapeutică
Se asigură şi se menţine permeabilitatea căilor respiratorii şi se instituie oxigenarea şi ventilarea
adecvată. Trebuie avute în vedere lavajul gastric (după intubare, dacă pacientul este inconştient) şi
administrarea de cărbune activat concomitent cu un laxativ atunci când ingerarea medicamentului a
avut loc cu mai puţin de o oră în urmă.
Monitorizarea funcțiilor cardiovasculare trebuie inițiată cât mai curând posibil şi trebuie să includă
monitorizare electrocardiografică continuă pentru a diagnostica posibile aritmii.
Nu există un antidot specific pentru risperidonă. Prin urmare, trebuie instituite măsuri adecvate de
susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate cu măsuri
adecvate, cum sunt administrarea intravenoasă de lichide şi/sau administrarea de medicamente
simpatomimetice. În cazul simptomelor extrapiramidale grave, trebuie administrată medicație
anticolinergică. Supravegherea medicală permanentă şi monitorizarea medicală trebuie să continue
până când starea pacientului se restabilește.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08.
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate
pentru receptorii serotoninergici 5-HT2 şi dopaminergici D . Risperidona se fixează şi la nivelul
receptorilor alfa -adrenergici, şi cu o afinitate mai mică, la nivelul receptorilor H -histaminergicişi
1 1
alfa -adrenergici. Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Cu toate că risperidona este
un antagonist puternic al receptorilor dopaminergici D şi se consideră că îmbunătăţeşte simptomele
pozitive ale schizofreniei, determină în măsură mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea
catalepsiei comparativ cu alte antipsihotice clasice. Antagonismul central echilibrat al receptorilor
serotoninergici şi dopaminergici poate reduce incidenţa reacţiilor adverse extrapiramidale şi extinde
activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective ale schizofreniei.
Eficacitate clinică
Schizofrenia
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilită în patru studii,
cu durata de 4 până la 8 săptămâni, care au înrolat peste 2500 de pacienţi, care au îndeplinit criteriile
DSM-IV pentru schizofrenie. Într-un studiu de 6 săptămâni, controlat cu placebo, care a implicat
creşterea treptată a dozei de risperidonă până la 10 mg pe zi administrată de două ori pe zi, risperidona
a fost superioară faţă de placebo în scorul total al Scalei de punctare psihiatrică succintă (BPRS). Într-
un studiu clinic de 8 săptămâni controlat cu placebo, implicând 4 doze fixe de risperidonă (2, 6, 10 şi
16 mg pe zi, administrate de două ori pe zi), toate cele patru grupuri tratate cu risperidonă au fost
superioare celor cu placebo în ceea ce priveşte scorul total pe Scala sindromului pozitiv şi negativ
(PANSS). Într-un studiu clinic comparativ al dozelor, care a durat 8 săptămâni, şi care a implicat cinci
doze fixe de risperidonă (1, 4, 8, 12 şi 16 mg pe zi administrate de două ori pe zi), grupurile tratate cu
doze de 4, 8, şi 16 mg pe zi de risperidonă au fost superioare grupului tratat cu doza de risperidonă de
1 mg în ceea ce priveşte scorul total PANSS. Într-un studiu clinic comparativ al dozelor de 4
săptămâni controlat cu placebo, implicând 2 doze fixe de risperidonă (4 şi 8 mg pe zi administrate o
dată pe zi), ambele grupuri tratate cu doze de risperidonă au fost superioare celor cu placebo în câteva
măsurători PANSS, inclusiv PANSS total şi o măsurare a răspunsului (reducere >20% în scorul total
PANSS). Într-un studiu clinic cu durată mai lungă, pacienţilor trataţi ambulatoriu, care îndeplineau
predominant criteriile DSM-IV pentru schizofrenie şi care fuseseră stabili clinic timp de cel puţin 4
săptămâni în urma medicaţiei antipsihotice, li s-a administrat aleatoriu fie risperidonă în doze de la 2
la 8 mg pe zi, fie haloperidol timp de 1 până la 2 ani de observaţie a recidivelor.
Pacienţii cărora li s-a administrat risperidonă au prezentat o perioadă semnificativ mai lungă între
recidive în acest interval de timp în comparaţie cu pacienţii trataţi cu haloperidol.
Episoadele maniacale în boala bipolară
Eficacitatea monoterapiei cu risperidonă în tratamentul acut al episoadelor maniacale asociate cu boala
bipolară I a fost demonstrată în trei studii clinice dublu orb controlate cu placebo, cu monoterapie, la
aproximativ 820 de pacienţi care sufereau de boală bipolară I, pe baza criteriilor DSM-IV. În cele trei
studii, s-a demonstrat că risperidona în doze de 1 până la 6 mg pe zi (doza iniţială 3 mg în două studii
şi 2 mg într-un studiu) a fost semnificativ superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul clinic
final principal prespecificat, adică, modificarea de la valoarea iniţială a scorului total pe Scala de
punctare a maniei la tineri (YMRS) la săptămâna 3. Rezultatele de eficacitate secundară au fost, în
general, în conformitate cu rezultatul principal. Procentul de pacienţi cu o scădere de ≥ 50% în scorul
total YMRS de la valoarea iniţială la valoarea finală la săptămâna 3 a fost semnificativ mai mare
pentru risperidonă decât pentru placebo. Unul dintre cele trei studii a inclus o ramură cu haloperidol şi
o fază de întreţinere de 9 săptămâni dublu orb.
Eficacitatea s-a menţinut de-a lungul perioadei de 9 săptămâni de întreţinere a tratamentului.
Modificarea faţă de valoarea iniţială în totalul YMRS a arătat o îmbunătăţire continuă şi a fost
comparabilă între risperidonă şi haloperidol în săptămâna 12.
Eficacitatea risperidonei adăugată la stabilizatorii de dispoziţie în tratamentul maniei acute a fost
demonstrată în unul din două studii clinice dublu orb de trei săptămâni la aproximativ 300 de pacienţi
care au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru boala bipolară I. Într-un studiu de 3 săptămâni, risperidona
în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând cu 2 mg pe zi suplimentar la litiu sau valproat a fost
superioară litiului sau valproatului în monoterapie în ceea ce priveşte criteriul clinic final principal
prespecificat, adică, modificarea de la valoarea iniţială a scorului total YMRS în săptămâna 3. Într-un
al doilea studiu de 3 săptămâni, risperidona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând de la 2 mg pe
zi, asociată cu litiu, valproat sau carbamazepină, nu a fost superioară litiului, valproatului sau
carbamazepinei administrate în monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS. O
posibilă explicaţie pentru eşecul acestui studiu a fost inducerea clearance-ului risperidonei şi 9-
hidroxi-risperidonei de către carbamazepină, ducând la concentraţii subterapeutice de risperidonă şi 9-
hidroxi-risperidonă. Atunci când grupul cu carbamazepină a fost exclus într-o analiză post-hoc,
risperidona asociată cu litiu sau valproat a fost superioară litiului sau valproatului administrate în
monoterapie în reducerea scorului total YMRS.
Agresivitatea persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul simptomelor comportamentale şi psihice ale demenţei (SCPD),
care includ tulburări de comportament, cum sunt agresivitatea, agitaţia, psihoza, hiperactivitatea şi
tulburările afective, s-a demonstrat în trei studii clinice dublu orb, controlate cu placebo, la 1150 de
pacienţi vârstnici cu demenţă moderată până la severă. Un studiu a inclus doze fixe de risperidonă de
0,5, 1, şi 2 mg pe zi.
Două studii clinice cu doze flexibile au inclus grupuri tratate cu risperidonă în intervalul 0,5 până la 4
mg pe zi, respectiv 0,5 până la 2 mg pe zi. Risperidona a demonstrat eficacitate semnificativă statistic
şi importantă clinic în tratarea agresiunii şi mai puţină consistenţă în tratarea agitaţiei şi psihozei la
pacienţii vârstnici cu demenţă (conform măsurătorilor de Patologie comportamentală pe scala de
punctare a bolii Alzheimer [BEHAVE-AD] şi Evaluarea agitaţiei Cohen-Mansfield [CMAI]). Efectul
terapeutic al risperidonei a fost independent de scorul Examinării minime a stării mentale (MMSE) (şi
în consecinţă de gravitate a demenţei), de proprietăţile sedative ale risperidonei, de prezenţa sau
absenţa psihozei, precum şi de tipul de demenţă, Alzheimer, vasculară sau mixtă. (vezi, de asemenea,
pct. 4.4)
Copii și adolescenți
Tulburările de comportament
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al comportamentelor disruptive a fost
demonstrată în două studii dublu orb controlate cu placebo la aproximativ 240 de pacienţi cu vârste
cuprinse între 5 şi 12 ani, cu diagnostic DSM-IV de tulburări de comportament disruptive (DBD) şi
funcţie intelectuală la graniţă, retard mental uşor sau moderat/tulburări de învăţare. În cele două studii,
risperidona în doze de 0,02 până la 0,06 mg/kg şi zi a fost semnificativ superioară faţă de placebo în
ceea ce priveşte criteriul clinic final principal prespecificat, adică, schimbarea de la valoarea iniţială pe
subscala Probleme de comportament a Nisonger-Child Behaviour Rating Form (N-CBRF) la
săptămâna 6.
Eficacitatea TORENDO (25 mg şi 50 mg) în abordarea terapeutică a manifestărilor tulburărilor
psihotice (schizofrenie/tulburare schizoafectivă) s-a stabilit într-un studiu clinic cu durata de 12
săptămâni, controlat cu placebo, efectuat la pacienţi adulţi cu psihoză internaţi şi trataţi ambulatoriu,
care au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru schizofrenie.
Într-un studiu comparativ cu durata de 12 săptămâni, efectuat la pacienţi cu schizofrenie stabilizaţi
terapeutic, TORENDO s-a dovedit a fi la fel de eficace ca şi forma cu administrare orală – comprimate.
Siguranţa şi eficacitatea pe termen lung (50 de săptămâni) a TORENDO au fost evaluate, de
asemenea, într-un studiu deschis la pacienţi stabilizaţi terapeutic, internaţi şi trataţi ambulatoriu, care
au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru schizofrenie sau tulburare schizoafectivă. Eficacitatea în timp a
fost menţinută cu TORENDO (Figura 1).
Figura 1. Media scorului PANSS total în timp (LOCF) la pacienţii cu schizofrenie.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Risperidona este complet absorbită după administrarea orală, atingând concentraţia plasmatică
maximă în 1 până la 2 ore. Biodisponibilitatea orală absolută a risperidonei este de 70% (VC=25%).
Biodisponibilitatea orală relativă a risperidonei dintr-un comprimat este de 94% (VC=10%) în
comparaţie cu soluţia. Absorbţia nu este afectată de alimente şi astfel risperidona poate fi administrată
în timpul sau între mese. Concentraţia constantă a risperidonei este atinsă într-o zi la majoritatea
pacienţilor. Concentraţia constantă a 9-hidroxi-risperidonei este atinsă în 4-5 zile de administrare a
dozei.
Distribuţie
Risperidona se distribuie rapid. Volumul de distribuţie este de 1-2 l/kg. În plasmă, risperidona este
fixată de albumină şi alfa-1-acid glicoproteină. Fixarea risperidonei de proteinele plasmatice este de
90%; cea a metabolitului activ 9-hidroxi-risperidonă este de 77%.
Metabolizare şi eliminare
Risperidona este metabolizată de CYP2D6 în 9-hidroxi-risperidonă, care exercită o activitate
farmacologică similară cu a risperidonei. Risperidona plus 9-hidroxi-risperidona formează fracţia cu
activitate antipsihotică. CYP2D6 este supus polimorfismului genetic. Persoanele care au o
metabolizare CYP2D6 amplă transformă rapid risperidona în 9-hidroxi-risperidonă, în timp ce
persoanele cu metabolizare CYP2D6 -redusă o transformă mult mai lent. Cu toate că persoanele care
metabolizează extensiv prezintă concentraţii plasmatice mai mici de risperidonă şi concentraţii
plasmatice mai mari de 9-hidroxi-risperidonă comparativ cu persoanele care metabolizează lent,
farmacocinetica asocierii risperidonei şi a 9-hidroxi-risperidonă (adică, fracţia cu acțiune
antipsihotică), după administrarea unei doze unice şi administrare repetată, este similară la persoanele
cu metabolizare CYP2D6 extensivă şi la cele cu metabolizare lentă.
O altă cale de metabolizare a risperidonei este N-dezalchilarea. Studiile in vitro cu microzomi hepatici
umani au arătat că risperidona, în concentraţie clinic relevantă, nu inhibă substanţial metabolizarea
medicamentelor prin intermediul izoenzimelor citocromului P450, incluzând CYP1A2, CYP2A6,
CYP2C8/9/10, CYP2D6, CYP2E1, CYP3A4 şi CYP3A5. La o săptămână după administrarea orală a
risperidonei, 70% din doză se excretă în urină şi 14% în materiile fecale. În urină, risperidona plus 9-
hidroxi-risperidona reprezintă 35-45% din doza administrată oral. Restul se regăseşte sub formă de
metaboliţi inactivi..
După administrarea orală la pacienţii psihotici, risperidona este eliminată cu un timp de înjumătăţire
plasmatică de aproximativ 3 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al 9-hidroxi-risperidonei şi al
fracţiunii active antipsihotice este de 24 de ore.
Liniaritate
Vârstnici, insuficiență hepatică şi insuficiență renală
Un studiu farmacocinetic cu doză unică de risperidonă administrată oral la vârstnici a arătat în medie
concentraţii plasmatice ale fracției cu acțiune antipsihotică mai mari cu 43%, un timp de înjumătăţire
plasmatică mai lung cu 38% şi un clearance al fracției cu acțiune antipsihotică redus cu 30%.
La adulţii cu disfuncţie renală moderată, clearance-ul fracţiei cu acțiune antipsihotică a fost de ~48%
din valoarea clearance-ului observat la adulţii tineri sănătoşi. La adulţii cu disfuncţie renală severă,
clearance-ul fracţiei cu acțiune antipsihotică a fost de ~31% din valoarea clearance-ului observat la
adulţii tineri sănătoşi. Timpul de înjumătăţire a fracției cu acțiune antipsihotică a fost 16,7 ore la
adulţii tineri, 24,9 ore la adulţii cu disfuncţie renală moderată (sau de ~1,5 ori mai lung decât la adulţii
tineri) şi 28,8 ore la adulţii cu disfuncţie renală severă (sau de ~1,7 ori mai lung decât la adulţii tineri).
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei au fost în limita valorilor normale la pacienţii cu insuficienţă
hepatică, dar valoarea medie a concentraţiei plasmatice a fracției libere plasmatice a risperidonei a
crescut cu 37,1%.
Clearance-ul oral şi timpul de înjumătăţire prin eliminare a risperidonei şi a fracţiei cu acțiune
antipsihotică la adulţii cu disfuncţie hepatică moderată şi severă nu au fost semnificativ diferite de
valorile acestor parametri observate la adulţi tineri sănătoşi.
Corelația farmacocinetică/farmacodinamică
Nu a existat nicio corelaţie între concentraţiile plasmatice ale fracției cu acțiune antipsihotică şi
modificarea scorurilor totale pe Scala de evaluare a simptomelor pozitive și negative din schizofrenie
PANSS (Positive And Negative Syndrome Scale) şi a scorurilor totale pe Scala de evaluare a
simptomelor extrapiramidale ESRS (Extrapyramidal Symptom Rating Scale) de-a lungul vizitelor de
evaluare în oricare din studiile aflate în faza III, când s-a examinat eficacitatea şi siguranţa.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica risperidonei, a 9-hidroxi-risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active la copii şi
adolescenţi este similară cu cea de la adulţi.
Sex, rasă şi stilul de consum tabagic
O analiză farmacocinetică populaţională nu a evidențiat nici un efect vizibil al sexului, rasei sau al
stilului de consum tabagic asupra farmacocineticii risperidonei sau asupra fracției cu acțiune
antipsihotică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Într-un studiu de toxicitate la şobolani tineri la care s-a administrat oral risperidonă, s-a observat
creşterea mortalităţii puilor şi întârziere în dezvoltarea fizică. Într-un studiu cu durata de 40 de
săptămâni, în care s-a administrat oral risperidonă la câini tineri s-au observat întârzieri ale maturizării
sexuale. Pe baza ASC, creşterea oaselor lungi nu a fost influențată la câini la o expunere de 3,6 ori mai
mare decât expunerea maximă la om după administrare orală la adolescenţi (1,5 mg pe zi), în timp ce
efectele asupra oaselor lungi şi a maturizării sexuale au fost observate la o expunere de 15 ori mai
mare decât expunerea maximă după administrare orală la adolescenţi.
Risperidona nu a fost teratogenă la şobolan şi iepure. În studiile cu risperidonă cu privire la toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere s-au observat efecte adverse asupra comportamentului de împerechere
al părinţilor şi asupra greutăţii la naştere şi a supravieţuirii puilor. La şobolani, expunerea intrauterină
la risperidonă a fost asociată cu deficienţe cognitive la vârsta adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în
cazul administrării la animale gestante, au provocat efecte negative asupra învăţării şi dezvoltării
motorii ale puilor.
Într-un studiu de toxicitate la puii de şobolan, a fost observată creşterea mortalităţii juvenile şi o
întârziere a dezvoltării fizice. Într-un studiu cu durata de 40 săptămâni la puii de cîine, maturizarea
sexuală a fost întârziată. Luând în considerare ASC, creşterea oaselor lungi nu a fost afectată la câinii
trataţi cu doze de 3,6 ori mai mari decât doza maximă recomandată la adolescenţii umani (1,5 mg pe
zi), iar efectele asupra creşterii oaselor lungi şi maturizării sexuale au fost observate la doze de 15 ori
mai mari decât doza maximă recomandată la adolescenţii umani.
Administrarea TORENDO la şobolanii masculi şi femele timp de 12 şi 24 de luni a produs
osteodistrofie la administrarea unei doze de 40 mg/kg/2 săptămâni. Doza la care s-a produs
osteodistrofie la şobolani a fost, calculată în mg/m2, fiind de 8 ori mai mare decât doza maximă
recomandată la om şi este asociată cu o expunere plasmatică de două ori mai mare decât expunerea
maximă anticipată la om pentru doza maximă recomandată. La câinii trataţi cu TORENDO timp de
12 luni cu 20 mg/kg/2 săptămâni nu s-a observat osteodistrofie. Această doză a determinat expuneri
plasmatice de până la 14 ori mai mari decât expunerea pentru doza maximă recomandată la om.
Nu a existat nici o dovadă de potenţial genotoxic.
După cum se aştepta de la un antagonist puternic al receptorilor dopaminergici D , în studiile de
carcinogenitate efectuate cu risperidonă administrată oral la şobolani şi şoareci, s-au observat creşteri
ale incidenţelor adenoamelor glandei pituitare (şoareci), adenoamelor endocrine pancreatice (şobolani)
şi adenoamelor glandelor mamare (la ambele specii).
Adenomul tubular renal a apărut la şobolanii masculi trataţi cu TORENDO la
40 mg/kg/2 săptămâni. Nu au apărut tumori renale la grupurile de control tratate cu doza mică, NaCl
0,9%, sau microsferele vehicul la grupul martor. Nu se cunoaşte mecanismul care stă la baza tumorilor
renale la şobolanii masculi Wistar (Hanovra) trataţi cu TORENDO. În studiile de carcinogenitate
efectuate cu risperidonă administrată oral la şobolani Wistar (Wiga) sau la şoareci Swiss nu a apărut o
creştere a incidenţei tumorilor renale legate de tratament. Studiile efectuate pentru a explora
diferenţele de subtulpină în profilul organului tumoral sugerează că subtulpina Wistar (Hanovra)
folosită în studiul carcinogenităţii diferă substanţial de subtulpina folosită în studiul carcinogenităţii în
cazul administrării orale în ceea ce priveşte modificările renale non-neoplazice spontane legate de
vârstă, creşteri ale valorilor prolactinei serice şi schimbările renale, ca răspuns la risperidonă. Nu
există date care să indice modificări renale la câinii trataţi cronic cu TORENDO.
Nu se cunoaşte relevanţa osteodistrofiei, a tumorilor prolactin-mediate şi a presupuselor tumori renale
legate de subtulpina specifică în ceea ce priveşte riscul la om.
Studiile efectuate in vitro şi in vivo la modelele animale arată că dozele mari de risperidonă pot
determina prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu o creştere teoretică a riscului de torsadă
a vârfurilor la pacienţi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
TORENDO 1 mg comprimate filmate
Nucleu
Celastoză*
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu.
Film
Opadry 03H28758 white**
*Conţine: alfa-lactoză monohidrat 75% și pulbere uscată de celuloză 25%
**Conține hipromeloză 6 cP, dioxid de titan (E171), talc și propilenglicol.
TORENDO 2 mg comprimate filmate
Nucleu
Celastoză*
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu.
Film
Oxid galben de fer (E 172)
Opadry 03H28758 white**
*Conţine: alfa-lactoză monohidrat 75% și pulbere uscată de celuloză 25%
**Conține hipromeloză 6 cP, dioxid de titan (E171), talc și propilenglicol.
TORENDO 3 mg comprimate filmate
Nucleu
Celastoză*
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu.
Film
Galben de chinolină (E 104)
Opadry 03H28758 white**
*Conţine: alfa-lactoză monohidrat 75% și pulbere uscată de celuloză 25%
**Conține hipromeloză 6 cP, dioxid de titan (E171), talc și propilenglicol.
TORENDO 4 mg comprimate filmate
Nucleu
Celastoză*
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu.
Film
Galben de chinolină (E 104)
Indigo carmin (E 132)
Opadry 03H28758 white**
*Conţine: alfa-lactoză monohidrat 75% și pulbere uscată de celuloză 25%
**Conține hipromeloză 6 cP, dioxid de titan (E171), talc și propilenglicol.
TORENDO Q-TAB 0,5 mg, 1 mg, 2 mg, 3 mg, 4 mg comprimate orodisopersabile
Manitol (E421)
Copolimer basic butilat-metacrilat
Povidonă K25
Celuloză microcristalină
Hidroxipropilceluloză de joasă substituţie
Aspartam (E951)
Crospovidonă
Oxid roşu de fer (E 172)
Aromă de mentă (spearmint)
Aromă de mentă (peppermint)
Silicat de calciu
Stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
TORENDO 1 mg, 2 mg, 3 mg, 4 mg comprimate filmate
5 ani
TORENDO Q-TAB 0,5 mg, 1 mg, 2 mg, 3 mg, 4 mg comprimate orodispersabile
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
TORENDO 1 mg, 2 mg, 3 mg, 4 mg comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PE-PVDC/Al a 10 comprimate filmate.
Cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVDC/Al a 10 comprimate filmate.
Cutie cu 6 blistere din PVC-PE-PVDC/Al a 10 comprimate filmate.
TORENDO Q-TAB 0,5 mg, 1 mg, 2 mg comprimate orodispersabile
Cutie cu 3 blistere din OPA-Al-PVC / Al a 10 comprimate orodispersabile.
TORENDO Q-TAB 3 mg, 4 mg comprimate orodispersabile
Cutie cu 4 blistere din OPA – Aluminiu – PVC/Aluminiu a câte 7 comprimate orodispersabile
Cutie cu 3 blistere din OPA – Aluminiu – PVC/Aluminiu a câte 10 comprimate orodispersabile
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA d. d. Novo mesto
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
TORENDO 1 mg, 2 mg, 3 mg, 4 mg comprimate filmate
6627/2014/01-02-03
6628/2014/01-02-03
6629/2014/01-02-03
6630/2014/01-02-03
TORENDO Q-TAB 0,5 mg, 1 mg, 2 mg comprimate orodispersabile
6631/2014/01
6632 /2014/01
6633 /2014/01
TORENDO Q-TAB 3 mg, 4 mg comprimate orodispersabile
12688/2019/01-02
12689/2019/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
TORENDO 1 mg, 2 mg, 3 mg, 4 mg comprimate filmate
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Iulie 2014
TORENDO Q-TAB 0,5 mg, 1 mg, 2 mg comprimate orodispersabile
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Iulie 2014
TORENDO Q-TAB 3 mg, 4 mg comprimate orodispersabile
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Noiembrie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2019