Prospect Risperidonă Teva 25 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
Producator:
Clasa ATC: Psiholeptice, alte antipsihotice, cod ATC: N05AX08
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13778/2021/01-02-03 Anexa 2
13779/2021/01-02-03
13780/2021/01-02-03
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Risperidonă Teva 25 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
Risperidonă Teva 37,5 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
Risperidonă Teva 50 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 flacon conţine risperidonă 25 mg.
1 flacon conţine risperidonă 37,5 mg.
1 flacon conţine risperidonă 50 mg.
1 ml de suspensie reconstituită conţine risperidonă 12,5 mg.
1 ml de suspensie reconstituită conţine risperidonă 18,75 mg.
1 ml de suspensie reconstituită conţine risperidonă 25 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită.
Flacon cu pulbere:
Pulbere albă până la aproape albă.
Seringa preumplută cu solvent pentru reconstituire:
Soluţie apoasă, limpede, incoloră, fără particule străine.
După reconstituire:
Suspensie lăptoasă omogenă, fără aglomerări de substanţă şi/sau particule străine.
Osmolalitate: 240 – 300 mOsmol/kg
pH: 7,0 ±0,5
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Risperidonă Teva este indicat pentru tratamentul de întreţinere al schizofreniei la pacienţi adulţi
stabilizaţi în mod curent cu antipsihotice administrate oral.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza iniţială:
Pentru majoritatea pacienţilor, doza recomandată este de 25 mg, administrată intramuscular la intervale
de două săptămâni. Pentru pacienţii aflaţi sub tratament oral cu risperidonă în doză fixă timp de două au
mai multe săptămâni, trebuie avută în vedere următoarea schemă de trecere la tratamentul injectabil.
Pacienţilor trataţi cu doze de risperidonă de 4 mg sau maipuțin, administrate pe cale orală, trebuie să li
se administreze 25 mg Risperidonă Teva, iar în cazul pacienţilor trataţi cu doze orale mai mari se va lua
în considerare doza mai mare de 37,5 mg Risperidonă Teva.
În cazul pacienţilor care nu utilizează în prezent risperidonă pe cale orală, trebuie luată în considerare
administrarea anterioară a unei schemei terapeutice orale, atunci când se optează pentru iniţierea
tratamentuluii.m. Doza iniţială recomandată este de 25 mg de Risperidonă Teva, la intervale de două
săptămâni. La pacienţii trataţi cu doze orale mai mari de antipsihotic trebuie luată în considerare
administrarea dozei mai mari de Risperidonă Teva, de 37,5 mg.
Trebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă cu risperidonă administrată oral sau cu
antipsihoticul administrat anterior, în perioada de latenţă cu durata de trei săptămâni consecutivă
administrării primei injecții de Risperidonă Teva (vezi pct. 5.2).
Risperidonă Teva nu trebuie utilizat în exacerbările schizofreniei fără asigurarea unei protecţii
antipsihotice suficiente cu risperidonă administrată oral sau cu antipsihoticul administrat anterior, în
timpulperioadei de trei săptămâni de eliberare prelungită care succedă prima injectare cu Risperidonă
Teva.
Doza de întreţinere:
Pentru majoritatea pacienţilor, doza recomandată este de 25 mg, administrată intramuscular la intervale
de două săptămâni. La unii pacienţi dozele eficace pot fi mai mari, de 37,5 mg sau 50 mg. Creşterea
dozei nu trebuie făcută mai frecvent decât la intervale de 4 săptămâni. Efectul acestei ajustări a dozei nu
trebuie anticipat mai devreme de 3 săptămâni după prima injectare cu o doză mai mare. În studiile
clinice nu au fost observate beneficii suplimentare în cazul administrării dozei de 75 mg. Administrarea
unor doze mai mari de 50 mg la intervale de 2 săptămâni nu este recomandată.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei. Doza recomandată este de 25 mg, administrată intramuscular la
intervale de două săptămâni. În cazul pacienţilor care nu administrează în prezent risperidonă
administrată oral, doza recomandată este de 25 mg de Risperidonă Teva la intervale de două săptămâni.
Pentru pacienţii aflaţi sub tratament oral cu risperidonă în doză fixă timp de două au mai multe
săptămâni, trebuie avută în vedere următoarea schemă de conversie la tratamentul injectabil. Pacienţilor
trataţi cu o doză de 4 mg sau mai puțin de risperidonă, administrată oral, trebuie să li se administreze 25
mg Risperidonă Teva, iar în cazul pacienţilor trataţi cu doze orale mai mari trebuie avută în vedere doza
mai mare de Risperidonă Teva, de 37,5 mg.
În perioada de trei săptămâni de eliberare prelungită care succedă prima injectare de Risperidonă Teva,
trebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă (vezi pct. 5.2). Datele clinice privind utilizarea
risperidonei la vârstnici sunt limitate. Risperidonă Teva trebuie utilizat cu prudenţă la vârstnici.
Insuficiență hepatică şi renală
Risperidonă Teva nu a fost studiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică şi renală.
Dacă pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală necesită tratament cu Risperidonă Teva, se recomandă
o doză iniţială de 0,5 mg de risperidonă administrată oral de două ori pe zi, în prima săptămână. În a
doua săptămână se poate administra o doză de 1 mg de două ori pe zi sau de 2 mg o dată pe zi. Dacă
tratamentul oral cu o doză zilnică totală de cel puţin 2 mg este bine tolerat, se poate administra o injecţie
de 25 mg de Risperidonă Teva la intervale de 2 săptămâni.
În perioada de eliberare prelungită de trei săptămâni ce succedă prima injectare de Risperidonă Teva,
trebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă (vezi pct. 5.2).
Copii și adolescenți
Siguranţa şi eficacitatea Risperidonă Teva la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt
disponibile date.
Mod de administrare
Risperidonă Teva trebuie administrat la intervale de două săptămâni, prin injectare intramusculară
profundă în muşchiul deltoid sau mușchiul gluteal, folosind acul cu protecţie de siguranţă adecvat.
Pentru administrarea în muşchiul deltoid, se utilizează acul de 25 mm, alternând injectările între cele
două braţe. Pentru administrarea în muşchiul gluteal, se utilizează acul de 50 mm, alternând injectările
între cele două fese. Nu trebuie administrat pe cale intravenoasă (vezi pct. 4.4 şi pct. 6.6).
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul pacienţilor netrataţi anterior cu risperidonă, se recomandă determinarea tolerabilităţii cu
risperidonă administrată oral înainte de a iniţia tratamentul cu Risperidonă Teva (vezi pct. 4.2).
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Risperidonă Teva nu a fost studiat la pacienţi vârstnici cu demenţă, prin urmare utilizarea la acest grup
de pacienţi nu este indicată. Risperidonă Teva nu este autorizat pentru tratamentul tulburărilor
comportamentale cauzate de demenţă.
Mortalitate crescută la vârstnici cu demență
În cadrul unei meta-analize a 17 studii clinice controlate, în care s-au administrat medicamente
antipsihotice atipice, printre care şi risperidona cu administrare orală, s-a observat o mortalitate crescută
în rândul pacienţilor vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice, comparativ cu cei cărora li s-a
administrat placebo. În studiile clinice controlate cu placebo în care s-a administrat risperidonă orală la
această categorie de pacienţi, rata mortalităţii a fost de 4,0% la pacienţii trataţi cu risperidonă,
comparativ cu 3,1% în cazul pacienţilor cărora li s-a administrat placebo. Riscul relativ (interval de
încredere exact de 95%) a fost de 1,21 (0,7, 2,1). Vârsta medie (interval) a pacienţilor care au decedat a
fost de 86 de ani (intervalul de vârstă 67-100 ani). Datele din două studii observaţionale ample au
evidenţiat faptul că persoanele vârstnice cu demenţă tratate cu antipsihotice convenţionale au, de
asemenea, un risc uşor mai crescut de deces comparativ cu cele care nu sunt tratate. Nu există date
suficiente pentru a oferi o estimare precisă a amplorii exacte a riscului, iar cauza creşterii riscului nu
este cunoscută. Măsura în care rezultatele de mortalitate crescută din studiile observaţionale pot fi
atribuite medicamentului antipsihotic şi nu anumitor caracteristici ale pacienţilor nu este clară.
Administrarea concomitentă cu furosemid
În studiile clinice controlate cu placebo efectuate cu risperidonă administrată oral la pacienţi vârstnici cu
demenţă, s-a observat o incidenţă mai mare a mortalităţii în rândul pacienţilor t.-rataţi cu furosemid şi
risperidonă (7,3%; vârsta medie 89 ani, interval 75-97 ani) comparativ cu cea înregistrată în rândul
pacienţilor trataţi doar cu risperidonă (3,1%; vârsta medie 84 ani; interval 70-96 ani) sau doar cu
furosemid (4,1%; vârsta medie 80 ani; interval 67-90 ani). Creşterea mortalităţii la pacienţii trataţi
concomitent cu furosemid şi risperidonă a fost observată în două din cele patru studii clinice.
Administrarea risperidonei concomitent cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice în doze mici)
nu s-a corelat cu rezultate similare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic care să explice acest rezultat şi nu s-a observat
niciun tipar consecvent pentru cauza decesului. Cu toate acestea, se recomandă prudenţă şi luarea în
considerare a riscurilor şi beneficiilor acestei combinaţii sau ale tratamentului concomitent cu alte
diuretice puternice înainte de a se lua decizia de a le utiliza. Nu s-a observat o creştere a mortalităţii în
rândul pacienţilor care au utilizat alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidonă. Indiferent de
tratament, deshidratarea a constituit un factor general de risc pentru mortalitate şi, prin urmare, trebuie
evitată cu atenţie la pacienţii vârstnici cu demenţă.
Evenimente adverse cerebrovasculare (EACV)
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate cu unele antipsihotice atipice, s-a
observat o creştere de aproximativ 3 ori a riscului de evenimente adverse cerebrovasculare la pacienţii
cu demenţă. Datele cumulate din şase studii cu risperidonă, controlate cu placebo, efectuate
preponderent la pacienţi vârstnici (vârsta >65 ani) cu demență au relevat o incidenţă a EACV (grave şi
non-grave, la un loc) de 3,3% (33/1009) în rândul pacienţilor trataţi cu risperidonă şi de 1,2% (8/712) în
rândul pacienţilor la care s-a administrat placebo. Riscul relativ (interval de încredere exact de 95%) a
fost de 2,96 (1,34, 7,50). Mecanismul acest risc crescut nu este cunoscut. Nu se poate exclude o creştere
a riscului pentru alte antipsihotice sau alte categorii de pacienţi. Risperidonă Teva trebuie utilizat cu
prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.
Hipotensiune arterială ortostatică
Din cauza activităţii alfa-blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în
special în perioada iniţierii tratamentului. În perioada de după punerea pe piaţă au fost înregistrate cazuri
de hipotensiune arterială semnificativă din punct de vedere clinic în cazul utilizării risperidonei
concomitent cu tratamentul antihipertensiv. Risperidona trebuie utilizată cu prudență la pacienţii cu boli
cardiovasculare cunoscute (de exemplu insuficiență cardiacă, infarct miocardic, anomalii de conducere
cardiacă, deshidratare, hipovolemie sau boli cerebrovasculare). Dacă hipotensiunea arterială ortostatică
persistă, trebuie evaluat raportul risc/beneficiu al continuării tratamentului cu Risperidonă Teva.
Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză
În contextul utilizării medicamentelor antipsihotice, inclusiv a Risperidonă Teva, au fost raportate
evenimente de leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză. Agranulocitoza a fost raportată foarte rar
(< 1/10000 pacienţi) în perioada de supraveghere după punerea pe piaţă.
Pacienţii cu istoric de număr scăzut de leucocite semnificativ clinic sau de leucopenie/neutropenie
indusă medicamentos trebuie monitorizaţi pe parcursul primelor luni de terapie şi trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului cu Risperidonă Teva la primul semn de scădere semnificativă
clinic a numărului de leucocite, în absenţa altor factori cauzatori.
Pacienţii cu neutropenie semnificativă clinic trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia febrei sau a
altor simptome sau semne de infecţie şi trataţi imediat în cazul în care apar astfel de simptome sau
semne. La pacienţii cu neutropenie severă (număr absolut de neutrofile < 1 x 109/l) se va întrerupe
tratamentul cu Risperidonă Teva şi trebuie monitorizat numărul leucocitelor până la revenirea la valorile
normale.
Diskinezie tardivă/simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi antagoniste faţă de receptorii dopaminergici au fost asociate cu inducerea
diskineziei tardive, caracterizate prin mişcări ritmice involuntare, predominant la nivelul limbii şi/sau
feţei. Debutul simptomelor extrapiramidale este un factor de risc pentru apariţia diskineziei tardive. În
cazul apariţiei semnelor şi simptomelor de diskinezie tardivă, trebuie luată în considerare întreruperea
tratamentului cu orice fel de antipsihotice.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează concomitent stimulante psihomotorii (de
exemplu, metilfenidat), cât şi risperidonă, din cauza posibilităţii de apariţie a simptomelor
extrapiramidale atunci când se ajustează doza unuia sau ambelor medicamente. Se recomandă retragerea
întreruperea treptată a tratamentului cu stimulante psihomotorii (vezi pct. 4.5).
Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu antipsihotice a fost raportată apariţia sindromului neuroleptic malign,
caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate nervoasă vegetativă, stare alterată de
conștiență şi concentraţii plasmatice crescute ale creatinfosfokinazei. Simptome suplimentare pot
include mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficiență renală acută. În astfel de cazuri, trebuie întreruptă
administrarea tuturor antipsihoticelor, inclusiv a Risperidonă Teva.
Boala Parkinson şi demenţa cu corpi Lewy
Medicii trebuie să evalueze raportul risc/beneficiu atunci când prescriu medicamente antipsihotice,
inclusiv Risperidonă Teva, pacienţilor cu boala Parkinson sau demenţă cu corpi Lewy (DCL). Boala
Parkinson se poate ‚grava cu risperidonă. Ambele grupuri de pacienţi pot prezenta risc crescut de
sindrom neuroleptic malign, precum şi o sensibilitate crescută la medicamente antipsihotice; aceşti
pacienţi au fost excluşi din studiile clinice Această sensibilitate crescută se poate manifesta, pe lângă
simptomele extrapiramidale, prin stare de confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi
frecvente.
Reacţii de hipersensibilitate
Deşi tolerabilitatea cu risperidona administrată orală trebuie determinată înainte de iniţierea
tratamentului cu Risperidonă Teva, au fost raportate cazuri rare de reacţii anafilactice în perioada de
după punerea pe piaă la pacienţi care au tolerat anterior risperidona administrată oral (vezi cpt. 4.2 şi
4.8).
Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, administrarea Risperidonă Teva trebuie întreruptă; trebuie
instituite măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale după cum este adecvat clinic şi pacientul trebuie
monitorizat până ce semnele şi simptomele se remit (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
Hiperglicemie şi diabet zaharat
În timpul tratamentului cu Risperidonă Teva au fost raportate cazuri de hiperglicemie, diabet zaharat şi
exacerbarea diabetului zaharat preexistent. În unele cazuri s-a raportat o creştere prealabilă a greutăţii
corporale, ceea ce poate constitui un factor de risc predispozant. Asocierea cu cetoacidoza a fost
raportată foarte rar, iar asocierea cu coma diabetică a fost raportată rar. Se recomandă monitorizarea
clinică adecvată în conformitate cu ghidurile de tratament cu antipsihotice în vigoare. Pacienţii trataţi
cu orice fel de antipsihotice, inclusiv cu Risperidonă Teva trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor
de hiperglicemie (precum polidipsia, poliuria, polifagia şi starea de slăbiciune), iar pacienţii cu diabet
zaharat trebuie monitorizaţi periodic pentru depistarea oricăror deteriorări ale controlului glicemic.
Creştere ponderală
A fost raportată o creștere ponderală în greutate semnificativă în asociere cu administrarea de
Risperidonă Teva. Greutatea corporală trebuie controlată periodic.
Hiperprolactinemie
Hiperprolactinemia este o reacţie adversă frecventă a tratamentului cu Risperidonă Teva. La pacienţii
care prezintă dovezi ale unor reacţii adverse posibile asociate cu prolactina (de exemplu ginecomastie,
tulburări ale ciclului menstrual, anovulaţie, tulburări de fertilitate, libido scăzut, disfuncție erectilă,
galactoree) se recomandă evaluarea concentraţiilor plasmatice ale prolactinei.
Studiile pe culturi tisulare indică faptul că proliferarea celulelor în tumorile mamare la om ar putea fi
stimulată de prolactină. Deşi până în prezent nu a fost demonstrată o corelaţie clară cu administrarea de
antipsihotice în studiile clinice şi epidemiologice, se recomandă prudenţă în cazul utilizării la pacienţi
cu antecedente medic’ale relevante. Risperidonă Teva trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu
hiperprolactinemie şi la pacienţi cu posibile tumori dependente de prolactină.
Prelungirea intervalului QT
Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată după punerea pe piaţă. Similar altor antipsihotice,
se recomandă prudenţă în cazul prescrierii de risperidonă la pacienţi cu boli cardiovasculare cunoscute,
antecedente heredocolaterale de prelungire a intervalului QT, bradicardie sau dezechilibre electrolitice
(hipokaliemie, hipomagneziemie), deoarece poate creşte riscul efectelor aritmogene, precum şi în cazul
utilizării concomitente cu medicamente al căror efect de prelungire a intervalului QT este cunoscut.
Convulsii
Risperidonă Teva trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de convulsii sau alte afecţiuni
care pot scădea pragul convulsivant.
Priapism
În timpul tratamentului cu Risperidonă Teva poate apărea priapismul din cauza efectelor sale blocante
alfa-adrenergice.
Reglarea temperaturii corporale
Perturbarea capacităţii organismului de a reduce temperatura corporală centrală a fost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă o atenţie corespunzătoare atunci când se prescrie
Risperidonă Teva la pacienţi care se vor afla în circumstanţe ce pot contribui la creşterea temperaturii
centrale, cum sunt exerciţii fiziceintense, expunere la temperaturi extreme, tratament concomitent cu
medicamente cu acţiune anticolinergică sau posibilitate de deshidratare.
Tromboembolism venos
Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) în contextul utilizării medicamentelor
antipsihotice. Întrucât pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru
TEV, trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte de începerea şi pe durata
tratamentului cu Risperidonă Teva, cu luarea măsurilor profilactice corespunzătoare.
Sindromul de iris flasc intraoperator
Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul intervenţiilor chirurgicale pentru
cataractă la unii pacienţi trataţi cu antagonişti ai receptorilor alfa 1-adrenergici, inclusiv Risperidonă
Teva (vezi pct. 4.8).
SIFI poate creşte riscul de apariţie a complicaţiilor oculare în timpul intervenţiei chirurgicale şi post-
operator. Medicul chirurg oftalmolog trebuie informat înaintea intervenţiei chirurgicale despre utilizarea
actuală sau în antecedente a tratamentului cu medicamente blocante alfa 1-adrenergice. Beneficiul
potenţial al întreruperii terapiei cu blocante alfa 1 adrenergice înaintea intervenţiei chirurgicale pentru
cataractă nu a fost stabilit, şi este necesară punerea în balanţă a riscului de întrerupere a tratamentului cu
antipsihotice.
Efect antiemetic
În studiile preclinice cu risperidonă a fost observat un efect antiemetic. Acest efect, dacă apare la om,
poate masca semnele şi simptomele supradozajului cu anumite medicamente sau ale unor afecţiuni
precum ocluzia intestinală, sindromul Reye şi tumorile cerebrale.
Insuficienţă renală sau hepatică
Deşi risperidona cu administrare orală a fost studiată, Risperidonă Teva nu a fost investigat la pacienţi
cu insuficienţă renală sau hepatică. Risperidonă Teva trebuie administrat cu precauţie la această
categorie de pacienţi (vezi pct. 4.2).
Administrare
Administrarea trebuie să se facă cu atenţie pentru a evita injectarea accidentală a Risperidonă Teva într-
un vas de sânge.
Excipienţi
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine
sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiunile risperidonei suspensie cu eliberare prelungită la administrarea concomitentă cu alte
medicamente nu a fost evaluată sistematic. Datele privind interacţiunile medicamentoase furnizate la
acest punct se bazează pe studiile efectuate cu risperidonă orală.
Interacţiuni farmacodinamice
Medicamente cu efect cunoscut de prelungire a intervalului QT
Similar altor antipsihotice, se recomandă prudență la prescrierea risperidonei concomitent cu
medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, precum antiaritmice (de exemplu, chinidină,
disopiramidă, procainamidă, propafenonă, amiodaronă, sotalol), antidepresive triciclice (precum
amitriptilina), antidepresive tetraciclice (precum maprotilina), unele antihistaminice, alte antipsihotice,
unele antimalarice (cum sunt chinina şi meflochina) şi cu medicamente care determină dezechilibru
electrolitic (hipokaliemie, hipomagneziemie), bradicardie sau medicamente care inhibă
metabolizarea hepatică a risperidonei. Această listă este ilustrativă, nu exhaustivă.
Medicamente cu acţiune centrală şi alcoolul etilic
Risperidona trebuie utilizată cu prudență în asociere cu alte substanţe care acţionează la nivelul
sistemului nervos central, dintre care în mod special alcool etilic, opiacee, antihistaminice şi
benzodiazepine, din cauza riscului crescut de sedare.
Levodopa şi agoniştii dopaminergici
Risperidonă Teva poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. Dacă tratamentul
simultan este considerat necesar, în special în stadiul terminal al bolii Parkinson, trebuie prescrisă doza
minimă eficace pentru fiecare medicament.
Medicamente cu efect hipotensiv
Ulterior punerii pe piaţă au fost înregistrate cazuri de hipotensiune arterială semnificativă clinic în cazul
utilizării risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv.
Stimulante psihomotorii
Utilizarea concomitentă a stimulante psihomotorii (de exemplu metilfenidat) cu risperidona poate
determina simptome extrapiramidale atunci când este schimbat oricare dintre tratamente sau
ambele(vezi pct. 4.4).
Interacţiuni farmacocinetice
Risperidona este metabolizată în special prin intermediul CYP2D6 şi, într-o mai mică măsură, prin
intermediul CYP3A4. Atât risperidona, cât şi metabolitul său activ 9-hidroxi-risperidona constituie
substraturi pentru glicoproteina P (gp-P). Substanţele care modifică activitatea CYP2D6 sau substanţele
care inhibă puternic sau induc activitatea CYP3A4 şi/sau a gp-P pot influenţa farmacocinetica fracţiunii
cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Inhibitori puternici ai CYP2D6
Administrarea Risperidonă Teva concomitent cu un inhibitor puternic al CYP2D6 poate creşte
concentraţiile plasmatice ale risperidonei, însă într-o măsură mai mică pe cele ale fracţiunii cu acțiune
antipsihotică a acesteia. Dozele mai mari de inhibitori puternici ai CYP2D6 pot creşte concentraţiile
fracţieicu acțiune antipsihotică a risperidonei (de exemplu, paroxetina, vezi mai jos). Se anticipează că
alţi inhibitori ai CYP2D6, precum chinidina, pot să influențeze într-un mod similar concentraţiile
plasmatice ale risperidonei. Atunci când este iniţiată sau întreruptă administrarea concomitentă a
paroxetinei, chinidinei sau a unui alt inhibitor puternic al CYP2D6, în special la doze mari, medicul
trebuie să reevalueze doza de Risperidonă Teva.
Inhibitori ai CYP3A4 şi/sau ai gp-P
Administrarea Risperidonă Teva concomitent cu un inhibitor puternic al CYP3A4 şi/sau gp-P poate
creşte substanţial concentraţiile plasmatice ale fracţiunii cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Atunci
când este iniţiată sau întreruptă administrarea concomitentă a itraconazolului sau a unui alt inhibitor
puternic al CYP3A4 şi/sau gp-P, medicul trebuie să reevalueze doza de Risperidonă Teva.
Inductori ai CYP3A4 şi/sau ai gp-P
Administrarea Risperidonă Teva concomitent cu un inductor puternic al CYP3A4 şi/sau gp-P poate
scădea concentraţiile plasmatice ale fracţiunii cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Atunci când este
iniţiată sau întreruptă administrarea concomitentă a carbamazepinei sau a unui alt inductor puternic al
CYP3A4 şi/sau gp-P, medicul trebuie să reevalueze doza de Risperidonă Teva. Inductorii CYP3A4 îşi
exercită efectul într-o manieră dependentă de timp şi poate dura cel puţin 2 săptămâni de la iniţiere
pentru ca aceştia să îşi atingă efectul maxim. În schimb, la întreruperea tratamentului, inducţia CYP3A4
poate necesita o perioadă de minim 2 săptămâni pentru scăderea efectului.
Medicamente cu rată înaltă de legare de proteinele plasmatice
La administrarea Risperidonă Teva concomitent cu medicamente care se leagă în proporţie mare de
proteinele plasmatice, nu se observă nici un fel de detașare relevantă clinic a medicamentelor de la
nivelul proteinelor plasmatice.
Atunci când se administrează medicaţie concomitentă, trebuie consultat prospectul corespunzător pentru
informații privitoare la căile de metabolizare şi posibila necesitate de ajustare a dozei.
Copii și adolescenți
Studiile privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi. Relevanţa rezultatelor provenite din
aceste studii la copii şi adolescenţi nu este cunoscută.
Exemple
Mai jos sunt prezentate exemple de medicamente care pot interacţiona, sau pentru care există dovezi că
nu interacţionează cu risperidona:
Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii risperidonei
Antibacteriene:
● Eritromicina, un inhibitor moderat al CYP3A4 şi al gp-P, nu modifică farmacocinetica risperidonei şi
a fracţiunii sale cu acțiune antipsihotică.
● Rifampicina, un inductor puternic al CYP3A4 şi un inductor al gp-P, a scăzut concentraţiile
plasmatice ale fracţiunii cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Anticolinesterazice:
● Donepezilul şi galantamina, ambele fiind substraturi ale CYP2D6 şi CYP3A4, nu prezintă un efect
clinic relevant asupra farmacocineticii risperidonei şi a fracţiunii cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Antiepileptice
● S-a demonstrat că administrarea carbamazepinei, un inductor puternic al CYP3A4 şi un inductor al
gp-P, scade concentraţiile plasmatice ale fracţiunii cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Efecte
similare pot fi observate, de exemplu, în cazul fenitoinei şi al fenobarbitalului, care, la fel ca
glicoproteina P, induc activitatea enzimei hepatice CYP3A4.
● Topiramatul a scăzut într-o proporţie mică biodisponibilitatea risperidonei, însă nu şi a fracţiunii cu
acțiune antipsihotică a risperidonei. Prin urmare, este puţin probabil ca această interacţiune să fie
semnificativă clinic.
Antifungice:
● Itraconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, la administrarea în doză de
200 mg/zi, a crescut concentraţiile plasmatice ale fracțiunii cu acțiune antipsihotică a risperidonei cu
aproximativ 70%, în cazul administrării unor doze de risperidonă de 2 mg până la 8 mg/zi.
● Ketoconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, la administrarea în doză de
200 mg/zi, a crescut concentraţiile plasmatice ale risperidonei şi a scăzut concentraţiile plasmatice ale 9-
hidroxi-risperidonei.
Antipsihotice:
● Fenotiazinele pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, însă nu şi pe cele ale fracţiunii cu
acțiune antipsihotică a risperidonei.
Antivirale:
● Inhibitori de protează: Nu sunt disponibile date din studii oficiale; cu toate acestea, deoarece ritonavir
este un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor slab al CYP2D6, este posibil ca ritonavir şi
inhibitorii de protează potenţaţi cu ritonavir să crească concentraţiile fracţiunii cu acțiune antipsihotică a
risperidonei.
Beta-blocante:
● Unele beta-blocante pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, însă nu şi pe cele ale
fracţiunii cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Blocante ale canalelor de calciu:
● Verapamil, un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, creşte concentraţia plasmatică a
risperidonei şi a fracțiunii cu acțiune antipsihotică.
Medicamente cu acţiune gastrointestinală:
● Antagonişti ai receptorilor H : Cimetidina şi ranitidina, medicamente cu acţiune inhibitorie slabă
asupra CYP2D6 şi CYP3A4, au crescut biodisponibilitatea risperidonei, dar numai într-o proporţie
minoră pe cea a fracţiunii cu acțiune antipsihotică.
ISRS şi antidepresivele triciclice:
● Fluoxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, însă
într-o măsură mai mică pe cele ale fracţiunii cu acțiune antipsihotică.
● Paroxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar
într-o măsură mai mică pe cele ale fracţiunii cu acțiune antipsihotică, la doze de până la 20 mg/zi. Cu
toate acestea, doze mai mari de paroxetină pot creşte concentraţiile fracțiunii cu acțiune antipsihotică a
risperidonei.
● Antidepresivele triciclice pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu şi pe cele ale
fracţiunii cu acțiune antipsihotică a risperidonei. Amitriptilina nu influenţează farmacocinetica
risperidonei sau a fracţiunii cu acțiune antipsihotică a acesteia.
● Sertralina, un inhibitor slab al CYP2D6, şi fluvoxamina, un inhibitor slab al CYP3A4, la doze de până
la 100 mg/zi, nu sunt asociate cu modificări clinice semnificative ale concentraţiilor fracţiunii cu acțiune
antipsihotică a risperidonei. Cu toate acestea, doze de peste 100 mg/ de sertralină sau fluvoxamină pot
creşte concentraţiile fracțiunii cu acțiune antipsihotică a risperidonei.
Efectul risperidonei asupra farmacocineticii altor medicamente
Antiepileptice:
● Nu a fost evidenţiat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii valproatului sau
topiramatului.
Antipsihotice:
● Aripiprazol, un substrat pentru CYP2D6 şi CYP3A4: Risperidona comprimate sau cu administrare
injectabilă nu a influențat farmacocinetica aripiprazolului împreună cu a metabolitului său activ,
dehidroaripiprazol.
Glicozide digitalice:
● Nu s-a demonstrat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii digoxinei.
Litiu:
● Nu s-a demonstrat niciun efect clinic relevant al risperidonei asupra farmacocineticii litiului.
Administrarea risperidonei concomitent cu furosemida
● A se vedea pct. 4.4 cu privire la creşterea mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă la care se
administrează concomitent furosemid.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate provenite din utilizarea risperidonei la femeile gravide. Risperidona nu s-a
dovedit teratogenă în studiile efectuate la animale, dar au fost observate alte tipuri de efecte toxice
asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial la om.
La nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv Risperidonă Teva) în trimestrul trei de sarcină prezintă
risc de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau simptome de sevraj după naştere, care
pot varia ca severitate şi durată. Au fost raportate simptome precum agitaţie, hipertonie, hipotonie,
tremor, somnolenţă, detresă respiratorie sau tulburări de alimentaţie. În consecinţă, nou-născuţii trebuie
monitorizaţi cu atenţie.
Risperidonă Teva nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât în cazurile în care este absolut necesar.
Alăptarea
În studiile efectuate la animale, risperidona şi 9-hidroxi-risperidona se excretă în lapte. S-a demonstrat,
de asemenea, că risperidona şi 9-hidroxi-risperidona se excretă în laptele uman în cantităţi mici. Nu sunt
disponibile date cu privire la reacţiile adverse apărute la sugarii alăptaţi. Din acest motiv, avantajul
alăptării trebuie evaluat prin raportare la riscurile potenţiale pentru copil.
Fertilitatea
Ca şi în cazul altor antagoniști ai receptorilor dopaminergici D2, Risperidonă Teva creşte concentraţia
plasmatică a prolactinei. Hiperprolactinemia poate suprima GnRH de la nivelul hipotalamusului,
determinând reducerea secreţiei hipofizare de gonadotropină. Aceasta, la rândul său, poate inhiba
funcția de reproducere, prin afectarea steroidogenezei gonadelor, atât la pacienții de sex feminin, cât și
la cei de sex masculin.
În studiile non-clinice nu au fost observate efecte relevante.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Risperidonă Teva are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a
folosi utilaje, din cauza efectelor asupra sistemului nervos şi vederii (vezi pct. 4.8). Prin urmare,
pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje până când nu se determină
sensibilitatea lor individuală la medicament.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii la medicament (RAM) conform raportărilor (frecvenţă ≥ 1/10) sunt: insomnia,
anxietatea, cefaleea, infecțiile la nivelul căilor respiratorii superioare, parkinsonismul şi depresia.
RAM aparent corelate cu doza au fost parkinsonismul şi acatisia.
După punerea pe piaţă au fost raportate reacţii grave la locul injectării, printre care necroză la locul
injectării, abcese, celulită, ulceraţii, hematoame, chisturi şi noduli. Frecvenţa este considerată
necunoscută (nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile). În cazuri izolate a fost necesară
intervenţia chirurgicală.
În continuare sunt prezentate toate RAIM asociate cu risperidona, raportate din studiile clinice şi din
experienţa ulterioară punerii pe piaţă, în funcţie de categoria de frecvenţă estimată din studiile clinice cu
risperidonă. Se utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi
<1>
cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Aparate, Reacţie adversă asociată cu administrarea medicamentului
sisteme şi Frecvenţa
organe Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte Cu frecvență
frecvente frecvente rare necunoscută
Infecții și infecții la pneumonie, infecţii ale tractului
infestări nivelul bronşită, respirator, cistită,
tractului sinuzită, infecţie infecţii otice,
respirator la nivelul infecţii oculare,
superior tractului urinar, amigdalită,
gripă onicomicoză,
celulită, infecţii,
infecţii localizate,
infecţii virale,
acarodermatită,
abces subcutanat
Tulburări anemie scăderea numărului agranulocitoz
hematologice de celule sanguine ăc,
şi limfatice albe, neutropenie,
trombocitopenie, creşterea
scăderea numărului de
hematocritului eozinofile
Tulburări ale hipersensibilitate reacţie
sistemului anafilacticăc
imunitar
Tulburări hiperprolactine glicozurie secreţie
endocrine miea inadecvată
de hormon
antidiuretic
Tulburări hiperglicemie, diabet zaharatb, intoxicaţie cu cetoacidoz
metabolice și creştere anorexie, apăc, a diabetică
de nutriție ponderală, trigliceride hipoglicemie
creşterea crescute, nivel ,
apetitului crescut de hiperinsuline
alimentar, colesterol sanguin miec,
scădere polidipsie
ponderală,
scăderea
apetitului
alimentar
Tulburări insomnied, tulburări de manie, stare catatonie,
psihice depresie, somn, agitaţie, confuzională, somnambulis
anxietate libido scăzut anorgasmie, m, tulburare
nervozitate, de
coşmaruri alimentaţie
asociată cu
somnul,
aplatizare
afectivă
Tulburări ale parkinsonis sedare/somnole diskinezie tardivă, sindrom
sistemului md, cefalee nţă, acatisied, ischemie cerebrală, neuroleptic
nervos distonied, pierderea malign,
amețeală, conştienţei, tulburări
diskinezied, convulsiid, sincopă, cerebrovascu
tremor hiperactivitate lare, lipsa
psihomotorie, receptivităţii
tulburări de la
echilibru, stimuli,
coordonare scăderea
anormală, ameţeală nivelului de
posturală, tulburări conştienţă,
de atenţie, dizartrie, comă
disgeuzie, diabetică,
hipoestezie, titubaţii ale
parestezie capului
Tulburări vedere conjunctivită, ocluzia
oculare înceţoşată xeroftalmie, arterei
creşterea secreţiei retiniene,
lacrimale, glaucom,
hiperemie oculară tulburări de
motilitate
oculară,
oculogiraţie,
fotofobie,
formarea de
cruste
palpebrale,
sindrom de
iris
flasc
(intraoperato
r)c
Tulburări vertij, tinitus,
acustice şi otalgie
vestibulare
Tulburări tahicardie fibrilaţie atrială, aritmie
cardiace bloc sinusală
atrioventricular,
tulburări de
conducere,
prelungirea
intervalului QT pe
electrocardiogramă,
bradicardie,
anomalii pe
electrocardiogramă,
palpitaţii
Tulburări hipotensiune hipotensiune embolie
vasculare arterială, arterială ortostatică pulmonară,
hipertensiune tromboză
arterială venoasă,
hiperemie
facială
Tulburări dispnee, durere hiperventilaţie, sindrom de
respiratorii, faringolaringian congestie de tract apnee în
toracice şi ă, tuse, respirator, somn,
mediastinale congestie nazală wheezing, epistaxis pneumonie
de aspiraţie,
congestie
pulmonară,
raluri,
disfonie,
tulburări
respiratorii
Tulburări dureri incontinenţă fecală, pancreatită, ileus
gastro- abdominale, disfagie, flatulenţă obstrucţie
intestinale disconfort intestinală,
abdominal, edem lingual,
vărsături, greaţă, fecalom,
constipaţie, cheilită
gastroenterită,
diaree,
dispepsie,
xerostomie,
dureri dentare
Afecţiuni erupție cutanată prurit, alopecie, erupţie angioedem Sindrom
cutanate şi tranzitorie eczemă, cutanată Stevens –
ale ţesutului xerodermie, eritem, medicamento Johnson/
subcutanat modificări de asă, urticarie, necroliză
culoraţie a hiperkeratoză epidermică
tegumentelor, , mătreaţă, toxică
acnee, dermatită afecţiuni
seboreică cutanate,
leziuni
cutanate
Tulburări spasme creşterea rabdomioliză
musculo- musculare, creatinfosfokinazei , postură
scheletice şi dureri musculo- sanguine, redoare anormală
ale ţesutului scheletice, articulară,
conjunctiv dorsalgii, tumefacţia
artralgii articulaţiilor,
hipotonie
musculară,
cervicalgie
Tulburări incontinenţă polakiurie, retenţie
renale şi ale urinară urinară, disurie
căilor
urinare
Condiţii în Sindromul
legătură cu abstinenţei
sarcina, neonatalec
perioada
puerperală şi
perinatală
Tulburări ale disfuncţie tulburări de priapismc,
aparatului erectilă, ejaculare, angorjarea
genital şi amenoree, întârzierea sânilor,
sânului galactoree menstruaţiei, creşterea în
tulburări de dimensiuni a
menstruaţied, sânilor,
ginecomastie, secreţii
disfuncţie sexuală, mamare
dureri la nivelul
sânului, disconfort
la nivelul sânului,
secreţii vaginale
Tulburări edemd, pirexie, edem facial, hipotermie,
generale şi la dureri toracice, frisoane, creşterea scăderea
nivelul astenie, temperaturii temperaturii
locului de fatigabilitate, corporale, mers corporale,
administrare dureri, reacţii la anormal, sete, senzaţie de
nivelul disconfort toracic, rece la
locului de maleză, senzaţii nivelul
injectare anormale, induraţiec extremităţilor
, sindrom de
sevraj la
întreruperea
medicaţiei,
disconfort
Tulburări valori crescute valori crescute ale icter
hepatobiliare ale enzimelor hepatice
transaminazelor,
valori crescute
ale gama-
glutamiltransfer
azelor
Leziuni, căderi dureri asociate cu
intoxicaţii şi procedurile utilizate
complicaţii
legate de
procedurile
utilizate
a Hiperprolactinemia poate determina în unele cazuri ginecomastie, tulburări ale ciclului menstrual, amenoree, anovulaţie,
galactoree, tulburări de fertilitate, libido scăzut, disfuncție erectilă.
b În studii controlate cu placebo, diabetul zaharat a fost raportat la 0,18% dintre subiecţii trataţi cu risperidonă comparativ cu o
rată de 0,11% în grupul la care s-a administrat placebo. Incidenţa globală la toţi subiecţii trataţi cu risperidonă din toate studiile
clinice a fost de 0,43%.
c Nu a fost observat în studiile clinice cu risperidonă, dar a fost observat în contextul utilizării risperidonei după punerea pe
piaţă.
d Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo-scheletală, parkinsonism,
hipersialoree, semnul roţii dinţate, bradichinezie, hipochinezie, facies fijat, spasticitate musculară, akinezie, rigiditate nucală,
rigiditate musculară, mers parkinsonian şi reflex glabelar anormal, tremor parkinsonian în repaus), acatisie (acatisie, agitaţie,
hiperkinezie şi sindromul picioarelor neliniştite), tremor, diskinezie (diskinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi
mioclonus), distonie. Distonia include distonie, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare, contracturi musculare,
blefarospasm, oculogiraţie, paralizie a limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm orofaringian,
pleurotonus, spasmul lingual şi trismus. Trebuie remarcată includerea unui spectru mai larg de simptome care nu sunt exclusiv
de origine extrapiramidală. Insomnia include insomnie de inducție, insomnie intermediară. Convulsiile includ convulsii
Grand mal; Tulburările menstruale includ menstruaţie neregulată, oligomenoree. Edemele includ edem generalizat, edem
periferic, edem cu godeu.
Reacţiile adverse observate cu formele farmaceutice de paliperidonă
Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei şi, prin urmare, profilurile de reacţii adverse ale
acestor substanţe (incluzând ambele forme farmaceutice, atât cea orală, cât şi cea injectabilă) sunt
reciproc relevante. Pe lângă reacţiile adverse menţionate mai sus, în cazul utilizării paliperidonei a fost
observată următoarea reacţie adversă, care este de aşteptat să apară şi în cazul Risperidonă Teva.
Tulburări cardiace
Sindrom de tahicardie ortostatică posturală.
Reacţie anafilactică
Ulterior punerii pe piaţă au fost raportate, rar, cazuri de reacţie anafilactică după administrarea
injectabilă a Risperidonă Teva la pacienţi care au tolerat anterior risperidona administrată oral (vezi pct.
4.4).
Efecte de clasă
Ca în cazul altor antipsihotice, după punerea pe piaţă a risperidonei au fost raportate cazuri foarte rare
de prelungire a intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihoticele care
prelungesc intervalul QT includ aritmia ventriculară, fibrilaţia ventriculară, tahicardia ventriculară,
moartea cardiacă subită, stopul cardiac şi torsada vârfurilor.
Tromboembolism venos
În contextul utilizării medicamentelor antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos,
inclusiv cazuri de embolie pulmonară şi tromboză venoasă profundă (cu frecvenţă necunoscută).
Creştere ponderală
În cadrul studiului clinic dublu-orb, controlat cu placebo, cu durata de 12 săptămâni, 9% dintre pacienţii
trataţi cu risperidonă faţă de 6% dintre cei cărora li s-a administrat placebo au prezentat o creştere
ponderală de ≥ 7% din greutatea corporală la momentul de referinţă final. În cadrul studiului deschis cu
risperidonă, cu durata de 1 an, modificările ponderale ale pacienţilor individuali s-au situat în general în
limitele a ±7% faţă de greutatea corporală iniţială; 25% dintre pacienţi au prezentat o creştere ponderală
de ≥ 7%.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48,
sector 1 București 011478- RO
e-mail: [email protected] .
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Întrucât este mai puțin probabil ca supradozajul să apară la medicamentele administrate parenteral decât
la medicamentele administrate oral, se prezintă informaţii legate de supradozajul în cazul administrării
orale.
Simptome
În general, semnele şi simptomele raportate au fost cele rezultate din amplificarea efectelor
farmacologice cunoscute ale risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie, hipotensiune
arterială şi simptome extrapiramidale. În caz de supradozaj s-au raportat prelungirea intervalului QT şi
convulsii. Torsada vârfurilor a fost raportată în asociere cu supradozajul combinat de risperidonă orală
şi paroxetină.
În caz de supradozaj acut, trebuie luată în considerare posibilitatea implicării mai multor medicamente.
Tratament
Se asigură şi se menţine permeabilitatea căilor respiratorii şi se instituie oxigenarea şi ventilarea
adecvată. Monitorizarea funcțiilor cardiovasculare trebuie inițiată imediat şi trebuie să
includă monitorizare electrocardiografică continuă pentru a diagnostica posibilele aritmii.
Nu există un antidot specific pentru risperidonă. Prin urmare, trebuie instituite măsuri adecvate de
susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate prin măsuri
adecvate, precum administrarea intravenoasă de lichide şi/sau administrarea de medicamente
simpatomimetice. În cazul simptomelor extrapiramidale grave, trebuie administrată medicație
anticolinergică. Supravegherea şi monitorizarea medicală atentă trebuie să continue
până când starea pacientului se restabilește.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Psiholeptice, alte antipsihotice, cod ATC: N05AX08
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are un nivel înalt de
afinitate pentru receptorii serotoninergici 5-HT2 şi receptorii dopaminergici D2. De asemenea,
risperidona se leagă de receptorii alfa1-adrenergici, şi cu o afinitate mai mică, de receptorii H1-
histaminergici şi alfa2-adrenergici. Risperidona nu are afinităţi de legare la receptorii colinergici. Deşi
risperidona este un antagonist potent al receptorilor dopaminergici D2 care îmbunătăţeşte simptomele
pozitive ale schizofreniei, în comparaţie cu alte antipsihotice clasice, aceasta determină în măsură mai
mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei. Antagonismul central echilibrat al
receptorilor serotoninergici şi dopaminergici poate reduce riscul de reacţii adverse extrapiramidale şi
extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective ale schizofreniei.
Eficacitate clinică
Eficacitatea risperidonei suspensie cu eliberare prelungită (25 mg şi 50 mg) în tratamentul
manifestărilor tulburărilor psihotice (schizofrenie/tulburare schizoafectivă) a fost stabilită într-un studiu
clinic controlat cu placebo, cu durata de 12 săptămâni, efectuat la pacienţi adulţi cu psihoză internaţi şi
trataţi în ambulatoriu, care au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru schizofrenie.
Într-un studiu comparativ cu durata de 12 săptămâni, efectuat la pacienţi cu schizofrenie stabilizaţi
terapeutic, risperidona suspensie cu eliberare prelungită s-a dovedit a fi la fel de eficace ca forma
farmaceutică constând în comprimate cu administrare orală. Siguranţa şi eficacitatea pe termen lung (50
de săptămâni) ale risperidonei suspensie cu eliberarea prelungită au fost evaluate, de asemenea, într-un
studiu deschis la pacienţi cu psihoză stabilizaţi terapeutic, internaţi şi trataţi în ambulatoriu, care au
îndeplinit criteriile DSM-IV pentru schizofrenie sau tulburare schizoafectivă. Eficacitatea risperidonei
suspensie cu eliberare prelungită s-a menţinut în timp (Figura 1).
Figura 1 Media scorului PANSS total în timp (LOCF) la pacienţi cu schizofrenie.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Absorbţia risperidonei din componenţa suspensiei de risperidonă cu eliberare prelungită este totală.
După administrarea unei singure injecții intramusculare de risperidonă cu eliberare prelungită, profilul
eliberării medicamentului constă în eliberarea unei proporţii iniţiale mici de risperidonă (<1% din doză),
urmată de o perioadă de latenţă cu durata de 3 săptămâni. Principala eliberare a risperidonei începe din
săptămâna a 3-a şi se menţine între săptămânile 4 şi 6, diminuându-se apoi până în săptămâna 7. Din
acest motiv, trebuie asigurată suplimentarea cu antipsihotice orale pe parcursul primelor 3 săptămâni de
tratament cu risperidonă suspensie cu eliberare prelungită (vezi pct. 4.2).
Prin combinarea profilului de eliberare cu schema de administrare (injecţie intramusculară la fiecare
două săptămâni) se asigură concentraţii plasmatice terapeutice susţinute. Concentraţiile plasmatice
terapeutice se menţin până la 4-6 săptămâni după ultima injecţie cu risperidonă suspensie cu eliberare
prelungită.
După injecţii intramusculare repetate cu doze de 25 mg sau 50 mg de risperidonă suspensie cu eliberare
prelungită la fiecare două săptămâni, valorile mediane ale concentraţiei plasmatice minime şi ale
concentraţiei plasmatice maxime pentru fracţiunea cu acțiune antipsihotică au fluctuat între 9,9 şi
19,2 ng/ml şi, respectiv, între 17,9 şi 45,5 ng/ml. Nu s-a observat nicio acumulare plasmatică a
risperidonei în cazul utilizării pe termen lung (12 luni) la pacienţii cărora li s-au administrat doze de 25–
50 mg pe cale injectabilă, la fiecare două săptămâni.
Studiile menţionate mai sus au fost efectuate cu injecţii administrate intramuscular în muşchiul gluteal.
Injecţiile intramusculare în muşchiul deltoid şi cel gluteal sunt bioechivalente şi, prin urmare,
interschimbabile.
Distribuție
Risperidona se distribuie rapid. Volumul de distribuţie este de 1-2 l/kg. În plasmă, risperidona se leagă
de albumină şi alfa-1-acid glicoproteină. Legarea risperidonei de proteinele plasmatice este de 90%; cea
a metabolitului activ 9-hidroxi-risperidonă este de 77%.
Metabolizare şi eliminare
Risperidona este metabolizată de CYP2D6 în 9-hidroxi-risperidonă, care exercită o activitate
farmacologică similară cu a risperidonei. Risperidona cu 9-hidroxi-risperidona constituie fracţiunea cu
activitate antipsihotică. CYP2D6 este supus polimorfismului genetic. La persoanele cu o metabolizare
extensivă a CYP2D6, risperidona este convertită rapid în 9-hidroxi-risperidonă, în timp ce la persoanele
cu metabolizare CYP2D6 redusă, aceasta este convertită mult mai lent. Deşi persoanele cu metabolizare
extensivă prezintă concentraţii plasmatice mai mici de risperidonă şi concentraţii plasmatice mai mari
de 9-hidroxi-risperidonă comparativ cu cele la care metabolizarea este lentă,
farmacocinetica combinată a risperidonei şi 9-hidroxi-risperidonei (mai precis, fracţiunea cu acțiune
antipsihotică) după administrarea în doză unică şi în doze repetate este similară la persoanele cu
metabolizare CYP2D6 extensivă şi la cele cu metabolizare lentă.
O altă cale de metabolizare a risperidonei este N-dezalchilarea. Studiile in vitro pe microzomi hepatici
umani au indicat că risperidona, la concentraţii clinic relevante, nu inhibă substanţial metabolizarea
medicamentelor prin intermediul izoenzimelor citocromului P450, incluzând CYP1A2, CYP2A6,
CYP2C8/9/10, CYP2D6, CYP2E1, CYP3A4 şi CYP3A5. La o săptămână după administrarea orală a
risperidonei, 70% din doză se excretă în urină şi 14% în materiile fecale. În urină, risperidona cu 9-
hidroxi-risperidona reprezintă 35-45% din doza administrată oral. Restul se regăseşte sub formă de
metaboliţi inactivi. Faza eliminării este completă la aproximativ 7-8 săptămâni după ultima injecţie cu
risperidonă suspensie cu eliberare prelungită.
Liniaritate
Farmacocinetica risperidonei este liniară în intervalul de doze de 25-50 mg, administrate injectabil la
fiecare două săptămâni.
Vârstnici, insuficiență hepatică şi insuficiență renală
Un studiu farmacocinetic cu risperidonă orală administrată în doză unică a evidenţiat o creştere medie
cu 43% a concentraţiilor plasmatice pentru fracţiunea cu acţiune antipsihotică, o prelungire cu 38% a
timpului de înjumătăţire plasmatică şi o reducere cu 30% a clearance-ului plasmatic pentru fracţiunea cu
acţiune antipsihotică în cazul pacienţilor vârstnici.
La adulţii cu afectare renală moderată, clearance-ul fracţiunii active a fost de ~48% din valoarea
clearance-ului observat la adulţii tineri sănătoşi (interval de vârstă 25-35 ani). La adulţii cu afectare
renală severă, clearance-ul fracţiunii active a fost de ~31% din valoarea clearance-ului la adulţii tineri
sănătoşi. Timpul de înjumătăţire a fracțiunii active a fost de 16,7 ore la adulţii tineri, de 24,9 ore la
adulţii cu disfuncţie renală moderată (sau de ~1,5 ori mai lung decât la adulţii tineri) şi de 28,8 ore la
adulţii cu disfuncţie renală severă (sau de ~1,7 ori mai lung decât la adulţii tineri). Concentraţiile
plasmatice ale risperidonei s-au situat în parametrii normali la pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar
media concentraţiei plasmatice a fracțiunii libere a risperidonei a crescut cu 37,1%.
Clearance-ul după administrarea orală şi timpul de înjumătăţire prin eliminare ale risperidonei şi
fracţiunii sale active la adulţii cu insuficienţă hepatică moderată şi severă nu au fost semnificativ diferite
de valorile înregistrate pentru aceşti parametri la adulţii tineri sănătoşi.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamică
Nu s-a observat nicio corelaţie între concentraţiile plasmatice ale fracțiunii cu acțiune antipsihotică şi
modificarea scorurilor totale PANSS (Positive And Negative Syndrome Scale – scala de evaluare a
simptomelor pozitive și negative din schizofrenie) şi a scorurilor totale ESRS (Extrapyramidal Symptom
Rating Scale – scala de evaluare a simptomelor extrapiramidale) pe parcursul vizitelor de evaluare din
oricare din studiile de fază III în care au fost investigate eficacitatea şi siguranţa.
Sexul, rasa şi fumatul
O analiza de farmacocinetică populațională nu a evidenţiat niciun efect vizibil al rasei, sexului şi
fumatului asupra farmacocineticii risperidonei sau a fracţiunii cu activitate antipsihotică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Similar cu studiile de toxicitate (sub)cronică efectuate cu risperidonă administrată oral la şobolani şi
câini, efectele majore ale tratamentului cu risperidonă cu eliberare prelungită (până la 12 luni de
administrare intramusculară) au constat în stimularea glandelor mamare mediată de prolactină,
modificări ale tractului genital masculin şi feminin şi efecte la nivelul sistemului nervos central (SNC),
asociate cu activitatea farmacodinamică a risperidonei. Într-un studiu de toxicitate la pui de şobolani
cărora li s-a administrat risperidonă orală, a fost observată creşterea mortalităţii puilor şi întârzierea
dezvoltării fizice. Într-un studiu cu durata de 40 de săptămâni efectuat la pui de câine cărora li s-a
administrat risperidonă orală, s-au observat întârzieri ale maturizării sexuale. Pe baza valorii ASC,
creşterea oaselor lungi nu a fost influențată la câini în contextul unei expuneri de 3,6 ori mai mari decât
expunerea maximă la om după administrare orală la adolescenţi (1,5 mg pe zi); pe de altă parte, au fost
observate efecte asupra oaselor lungi şi a maturizării sexuale în cazul unei expuneri de 15 ori mai mari
decât expunerea maximă după administrare orală la adolescenţi.
Risperidona nu a fost teratogenă la şobolan şi iepure. În studiile cu risperidonă privind toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere la şobolan au fost observate efecte adverse asupra comportamentului de
împerechere la părinţi şi asupra greutăţii la naştere şi a supravieţuirii puilor. La şobolan, expunerea
intrauterină la risperidonă s-a corelat cu deficite cognitive la maturitate. Alţi antagonişti ai dopaminei
administraţi la animale gestante au avut efecte negative asupra învăţării şi dezvoltării motorii ale puilor.
Administrarea de risperidonă suspensie cu eliberare prelungită la şobolani masculi şi femele timp de 12
şi 24 de luni a cauzat osteodistrofie la o doză de 40 mg/kg/2 săptămâni. Doza asociată cu efectul de
osteodistrofie la şobolani a fost, calculată în mg/m2, de 8 ori mai mare decât doza maximă recomandată
la om şi este asociată cu o expunere plasmatică de 2 ori mai mare decât expunerea maximă anticipată la
om cu doza maximă recomandată. La câinii cărora li s-a administrat risperidonă injectabilă în doze de
până la 20 mg/kg/2 săptămâni nu au fost observate cazuri de osteodistrofie. Această doză a determinat
expuneri plasmatice de până la 14 ori mai mari decât expunerea cu doza maximă recomandată la om.
Nu a existat nici o dovadă de potenţial genotoxic.
După cum se anticipa pentru un antagonist puternic al receptorilor dopaminergici D2, în studiile de
carcinogenitate efectuate cu risperidonă orală la şobolan şi şoarece, s-au observat creşteri ale cazurilor
de adenom al glandei hipofize (şoarece), adenom endocrin pancreatic (şobolan) şi adenom al glandelor
mamare (la ambele specii).
Într-un studiu de carcinogenitate în care s-a administrat intramuscular risperidonă suspensie cu eliberare
prelungită la şobolani Wistar (Hanovra) (doze de 5 şi 40 mg/kg/2 săptămâni), s-a observat o creştere a
incidenţei tumorilor endocrine pancreatice, ale glandei hipofize şi corticosuprarenale la doza de 40
mg/kg, în timp ce apariţia tumorilor glandelor mamare a fost observată la doze de 5 mg/kg şi 40 mg/kg.
Aceste tumori observate după administrarea orală şi intramusculară pot fi corelate cu antagonismul
prelungit la nivelul receptorilor dopaminergici D2 şi cu hiperprolactinemia. Studiile pe culturi tisulare
indică faptul că proliferarea celulelor în tumorile mamare la om ar putea fi stimulată de prolactină.
Hipercalcemia, postulată ca factor contributiv la creşterea incidenţei tumorilor corticosuprarenale la
şobolanii trataţi cu risperidonă suspensie cu eliberare prelungită, a fost observată la ambele doze. Nu
există dovezi care să sugereze că hipercalcemia ar putea cauza feocromocitom la om.
Cazuri de adenom tubular renal au fost observate la şobolanii masculi trataţi cu risperidonă suspensie cu
eliberare prelungită, în cazul administrării dozei de 40 mg/kg/2 săptămâni. În grupurile de control tratate
cu doza mică, cu NaCl 0,9% sau microsfere vehicul nu au apărut tumori renale. Nu se cunoaşte
mecanismul subiacent al apariţiei tumorilor renale la şobolanii masculi Wistar (Hannover) trataţi cu
risperidonă suspensie cu eliberare prelungită. În studiile de carcinogenitate efectuate cu risperidonă
orală la şobolani Wistar (Wiga) sau la şoareci Swiss nu s-a observat o creştere a incidenţei tumorilor
renale asociate tratamentului. Studiile efectuate pentru a explora diferenţele dintre subtulpini în ceea ce
priveşte profilul organului tumoral sugerează că subtulpina Wistar (Hanovra) folosită în studiul de
carcinogenitate diferă substanţial de subtulpina Wistar (Wiga) folosită în studiul carcinogenităţii după
administrarea orală, din punct de vedere al modificărilor renale non-neoplazice spontane corelate cu
vârsta, al creşterilor prolactinei serice şi al modificărilor renale ca răspuns la risperidonă. Nu există date
care să indice modificări renale la câinii trataţi pe termen lung cu risperidonă suspensie cu eliberare
prelungită.
Nu se cunoaşte relevanţa din punct de vedere al riscului pentru om a osteodistrofiei, a tumorilor mediate
de prolactină şi a tumorilor renale prezumate ca specifice anumitor tulpini de şobolan.
S-a observat iritaţie locală la nivelul locului de injectare la câini şi şobolani după administrarea unor
doze mari de risperidonă suspensie cu eliberare prelungită. Într-un studiu de carcinogenitate a formei cu
administrare intramusculară, cu durata de 24 de luni, efectuat la şobolani, nu s-a observat o creştere a
incidenţei tumorilor la locul injectării nici în grupul la care s-a administrat substanţa activă, nici în
grupul în care s-a administrat substanţa martor.
Studiile efectuate in vitro şi in vivo la modelele animale arată că risperidona în doze mari poate
determina prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu o creştere teoretică a riscului de torsadă a
vârfurilor la pacienţi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Pulbere pentru suspensie injectabilă
poli(D,L-lactid-co-glicolidă)
Solvent
Polisorbat 20
Carmeloză sodică
Hidrogenofosfat disodic dihidrat
Acid citric
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente în afara celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani la 2-8 °C.
După reconstituire: Stabilitatea chimică şi fizică după reconstituire au fost demonstrate pentru 24 de ore
la 25 °C.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat,
timpul şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal
nu trebuie să depăşească 6 ore la 25 °C, cu excepţia cazului în care reconstituirea a avut loc în condiţii
aseptice controlate şi validate.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
1. Tot pachetul se pastrează la frigider (2 – 8°C). Dacă refrigerarea nu este posibilă, produsul poate
fi păstrat la temperaturi sub 25°C pentru maxim 7 zile înaintea administrării.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi ferit de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Risperidonă 25 mg:
Fiecare doză ambalată conține următoarele componente coambalate într-o tăviţă din plastic:
• un flacon din sticlă închis cu dop din cauciuc clorobutilic şi capsă detasabila din aluminiu cu disc
roz, conținând pulberea pentru suspensie injectabilă
• o seringă preumplută din sticlă, cu vârf si piston cu dop din cauciuc bromobutilic de culoare gri,
conținând 2 ml solvent
• un adaptor pentru flacon
• doua ace Terumo SurGuard®3 pentru injectare intramusculara: primul, de tip 21G UTW 1 inch
(0.8 mm x 25 mm), cu protecție, pentru administrare deltoidă și al doilea, de tip 20G TW 2-inch
(0.9 mm x 51 mm), cu protecție, pentru administrare gluteală
Mărimea ambalajului: Pachet cu 1, 2, 5 doze.
Risperidonă 37,5 mg:
Fiecare doză ambalată conține următoarele componente coambalate într-o tăviţă din plastic:
• un flacon din sticlă închis cu dop din cauciuc clorobutilic şi capsă detasabila din aluminiu cu disc
verde, conținând pulberea pentru suspensie injectabilă
• o seringă preumplută din sticlă, cu vârf si piston cu dop din cauciuc bromobutilic de culoare gri,
conținând 2 ml solvent
• un adaptor pentru flacon
• doua ace Terumo SurGuard®3 pentru injectare intramusculara: primul, de tip 21G UTW 1 inch
(0.8 mm x 25 mm), cu protecție, pentru administrare deltoidă și al doilea, de tip 20G TW 2-inch
(0.9 mm x 51 mm), cu protecție, pentru administrare gluteală
Mărimea ambalajului: Pachet cu 1, 2, 5 doze.
Risperidonă 50 mg:
Fiecare doză ambalată conține următoarele componente coambalate într-o tăviţă din plastic:
• un flacon din sticlă închis cu dop din cauciuc clorobutilic şi capsă detasabila din aluminiu cu disc
albastră, conținând pulberea pentru suspensie injectabilă
• o seringă preumplută din sticlă, cu vârf si piston cu dop din cauciuc bromobutilic de culoare gri,
conținând 2 ml solvent
• un adaptor pentru flacon
• doua ace Terumo SurGuard®3 pentru injectare intramusculara: primul, de tip 21G UTW 1 inch
(0.8 mm x 25 mm), cu protecție, pentru administrare deltoidă și al doilea, de tip 20G TW 2-inch
(0.9 mm x 51 mm), cu protecție, pentru administrare gluteală
Mărimea ambalajului: Pachet cu 1, 2, 5 doze.
Risperidonă Teva este disponibil în ambalaje conţinând 1, 2 sau 5 cutii unidoză.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminare şi alte instrucţiuni de manipulare
Informații importante
Risperidonă Teva necesită atenţie deosebită pentru fiecare pas din „Instrucţiunile de utilizare”, pentru a
asigura administrarea cu succes.
Utilizaţi componentele furnizate
Componentele din această cutie sunt special concepute pentru a fi utilizate împreună cu Risperidonă
Teva. Risperidonă Teva trebuie reconstituit numai cu solventul furnizat în ambalaj.
Nu înlocuiţi niciun component din cutie.
Nu păstraţi suspensia după reconstituire.
Administraţi doza cât mai curând posibil după reconstituire pentru a evita depunerile.
Administrarea corectă a dozei
Trebuie administrat întregul conţinut al flaconului pentru a asigura administrarea dozei prescrise de
Risperidonă Teva.
DISPOZITIV DE UNICĂ FOLOSINŢĂ
A nu se reutiliza
Dispozitivele medicale necesită materiale cu proprietăţi specifice pentru a funcţiona corespunzător.
Aceste caracteristici au fost verificate doar pentru o singură utilizare. Orice încercare de reprocesare a
dispozitivului pentru reutilizare ulterioară poate influenţa negativ integritatea dispozitivului sau poate
conduce la o deteriorare a performanţei.
Conţinutul ambalajului unidoză
Seringă preumplută
Adaptor
pentru flacon Punct de
Piston
conectare Luer Guler
alb
Capac
Luer
Vârf
ascuţit Capac
Bază Solvent alb
evazată
Flacon Capac Ace Terumo SurGuard®3 Protecţie
transparentă
colorat pentru injectare
pentru ac
Deltoid Gluteal
25 mm 51 mm
Dispozitivsecuriza
t al acului
Microsfere
Pasul 1 Asamblarea componentelor
Se scoate afară cutia Se conectează la flacon adaptorul pentru flacon
Se așteaptă 30 minute. Se scoate capacul Se pregătește Se conectează la
flaconului adaptorul pentru flacon
Se scoate cutia cu 1 flacon adaptorul pentru
doză din frigider şi se Se îndepărtează
lasă la temperatura capacul colorat al Se îndepărtează folia Se așează flaconul pe o
camerei flaconului. blisterulului şi se scoate suprafaţă dură şi se ține
timp de cel puţin 30 adaptorul pentru flacon, de partea de jos. Se
minute înainte de Se șterge vârful ţinându-l de porţiunea centrează adaptorul
reconstituire. dopulului de cauciuc dintre capacul nalb al pentru flacon peste
de culoare gri cu un adaptorului şi baza dopul de cauciuc de
Nu se încălzește în alt tampon cu alcool. evazată. culoare gri. Se împinge
mod. în jos adaptorul pentru
Se lasă să se usuce. Nu se atinge deloc flacon până când se
vârful ascuţit sau fixează corect în
Nu se îndepărtează porţiunea de conectare poziţie, fapt confirmat
dopul de cauciuc de Luer. Acest lucru va prin auzirea unui „clic”.
culoare gri. conduce la
contaminare. Nu se așează adaptorul
pentru flacon în poziţie
înclinată, deoarece
solventul se poate
scurge atunci când este
transferat în flacon.
Incorect
Se conectează seringa preumplută la adaptorul pentru flacon
Se şterge porţiunea de Se poziționează corect Se scoate capacul Se conectează seringa
conectare mâna la adaptorul pentru
Ţinând de gulerul alb, flacon
Se ţine în poziţie Se ține de gulerul alb se trage de capacul alb.
verticală pentru a evita localizat la Se ține de marginea
scurgerile. vârfulseringii. Nu se rotește sau se adaptorulului pentru
taie capacul alb. flacon pentru ca acesta
Se ţine flaconul de Nu se ține seringa de să fie stabil.
partea de jos şi se corpul din sticlă în Nu se atinge vârful
şterge porţiunea de timpul asamblării. seringii. Acest lucru va Se ține seringa de
conectare a adaptorului conduce la gulerul alb, se
(cercul albastru) cu un contaminare. introduce şi se apasă
tampon cu alcool şi se vârful seringii în
lasă să se usuce înainte interiorul cercului
de a se ataşa seringa. albastru al adaptorului
pentru flacon şi se
Nu se agită. rotește în sensul acelor
de ceasornic pentru a se
Nu se atinge porţiunea atașa seringa la
de conectare Luer a adaptorul pentru flacon
adaptorului. Acest (nu se strânge prea
lucru va conduce la tare).
Atunci cand capacul este
contaminare. îndepărtat , seringa va arăta ca în
imagine Nu se ţine seringa de
corpul din sticlă.
Partea desfăcută a
Acest lucru poate
capacului se poate fi
conduce la slăbirea sau
arunca.
detaşarea gulerului alb.
Pasul 2 Reconstituiţi microsferele
sec
Se injectează solventul Se suspendă Se transferă suspensia Se îndepărtează
microsferele în solvent în seringă adaptorul pentru
Se injectează întreaga flacon
cantitate de solvent din Se ține în continuare Se întoarce flaconul cu
seringă în flacon. pistonul apăsat, se capul în jos. Se ține de gulerul alb al
scutură cu putere Se trage uşor pistonul seringii, se desface din
timp de cel puţin 10 în jos pentru a extrage adaptorul pentru flacon.
Conţinutul flaconului este
secunde, , aşa cum întregul conţinut al
acum sub presiune. Se continuă
apăsarea în jos a tijei indică imaginea. flaconului în Se elimină
pistonului cu ajutorul
seringă. corespunzător atât
degetului mare.
Se verifică suspensia flaconul, cât şi
Când este amestecată adaptorul pentru flacon.
corespunzător,
suspensia are un aspect
uniform,
gros şi lăptos.
Microsferele vor fi
vizibile în lichid.
Se trece imediat la
pasul următor pentru ca
suspensia să nu se
sedimenteze.
Pasul 3 Se ataşează acul
Gluteal
Deltoid 51 mm
25 mm
Se alege acul corespunzător Se ataşează acul Se resuspendă microsferele
Se alege acul în funcţie de zona de Se desface parţial folia Se îndepărtează complet folia
injectare (muşchiul gluteal sau blisterului, folosind-o pentru a blisterului.
deltoid). prinde de baza acului, după cum
este indicat în imagine. Înainte de injectare, se scutură
din nou seringa cu putere, pentru
Se ține de gulerul alb al omogenizarea eventualelor
seringii, se ataşează seringa sedimente.
laamboul acului printr-o
mişcare fermă de rotire în
sensul acelor de ceasornic
până când este fixată.
Nu se atinge amboul acului.
Acest lucru va conduce la
contaminare.
Pasul 4 Se injectează doza
Se îndepărtează Se îndepărtează Se injectează Se introduce acul Se aruncă acele
protecţia bulele de aer în dispozitivul de în mod
transparentă a Se injectează siguranţă. corespunzător
acului Ţineţi seringa cu imediat întreg
vârful în sus şi se conţinutul seringii Cu o mână,se Se verifică pentru
Împingeţi loviţi-o uşor cu intramuscular aşează a confirma că
dispozitivul de degetele pentru (i.m.) în muşchiul dispozitivul de dispozitivul de
siguranţă al acului ca bulele de aer gluteal sau siguranţă al acului siguranță al acului
spre seringă, după să se ridice la muşchiul deltoid la unghi de 45 de este bine fixat.
cum este ilustrat în suprafaţă. al pacientului. grade, pe o
imagine. Apoi suprafaţă tare. Se Se aruncă într-un
ţinând de gulerul Apăsaţi lent şi cu Injectarea gluteală împinge în jos cu container adecvat
alb al seringii, atenţie pistonul trebuie făcută în o mişcare fermă şi pentru obiecte
scoateţi cu atenţie în sus pentru a cadranul supero- rapidă până când ascuţite.
protecţia elimina aerul. extern al zonei acul intră complet
transparentă a gluteale. în dispozitivul de Se aruncă şi acul
acului. siguranță. neutilizat furnizat
Nu se în ambalaj.
Nu răsuciţi administrează i Se evită
protecţia intravenos. înţeparea cu acul
transparentă a
acului, deoarece Nu se utilizează
amboul se poate ambele mâini.
slăbi.
Nu se scoate
intenţionat sau nu
se manipulează
incorect
dispozitivul de
siguranţă al
acului.
Nu se încearcă
îndreptarea acului
sau introducerea
în dispozitivul de
siguranță, dacă
acesta este îndoit
sau deteriorat.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢÃ
Teva B.V.
Swensweg 5, Haarlem, 2031GA
Olanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
13778/2021/01-03
13779/2021/01-03
13780/2021/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Martie 2021
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2023