Prospect Risperidonă Medochemie 2 mg comprimate filmate
Producator: Medochemie Ltd.,
Clasa ATC: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 3932/2011/01-02-03 Anexa 2
3933/2011/01-02
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Risperidonă Medochemie 2 mg comprimate filmate
Risperidonă Medochemie 4 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat Risperidonă Medochemie 2 mg comprimate filmate conţine risperidonă 2
mg.
Fiecare comprimat filmat Risperidonă Medochemie 4 mg comprimate filmate conţine risperidonă 4
mg.
Excipienți cu efect cunoscut
Fiecare comprimat filmat Risperidonă Medochemie 2 mg conţine lactoză monohidrat 116,8 mg.
Fiecare comprimat filmat Risperidonă Medochemie 4 mg conţine lactoză monohidrat 114,8 mg.
Fiecare comprimat filmat Risperidonă Medochemie 2 mg conţine galben amurg (E 110) 0,034 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
2 mg: comprimate filmate ovale, de culoare portocalie, dimensiuni 11 x 5,5 mm, prevăzute cu un şanţ
median pe ambele părţi.
4 mg: comprimate filmate ovale, de culoare verde, dimensiuni de 11 x 5,5 mm, prevăzute cu un şanţ
median pe ambele părţi.
Comprimatul poate fi divizat în două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Risperidonă Medochemie este indicat în tratamentul schizofreniei.
Risperidonă Medochemie este indicat în tratamentul episoadelor (acceselor) maniacale moderate până
la severe asociate bolii bipolare.
Risperidonă Medochemie este indicat în tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) al
agresiunii persistente la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la
abordări nefarmacologice şi unde există riscul de violenţă şi autoagresivitate.
Risperidonă Medochemie este indicat în tratamentul simptomatic pe termen scurt (până la 6
săptămâni) al agresiunii persistente în tulburările de comportament la copii începând de la vârsta de 5
ani şi adolescenţi cu funcţii intelectuale sub medie sau cu retard mental diagnosticat conform criteriilor
DSM-IV, în care severitatea comportamentelor agresive sau disruptive necesită tratament
farmacologic. Tratamentul farmacologic trebuie să fie o parte integrantă a unui program de tratament
mai comprehensiv, incluzând intervenţii psihosociale şi educaţionale. Se recomandă ca risperidona să
fie prescrisă de un specialist în neurologia infantilă şi în psihiatria infantilă şi a adolescentului sau de
medici care sunt bine familiarizaţi cu tratamentul tulburării de comportament la copii şi adolescenţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Schizofrenie
Adulţi
Risperidonă Medochemie poate fi administrat o dată sau de două ori pe zi.
Pacienţii trebuie să înceapă cu 2 mg risperidonă pe zi. Dozajul poate fi mărit în a doua zi la 4 mg. În
continuare, doza poate fi menţinută neschimbată sau poate fi individualizată, dacă este necesar. La
majoritatea pacienţilor dozele zilnice eficace sunt cuprinse între 4 şi 6 mg. La unii pacienţi, ar putea fi
adecvate o fază mai lentă de creştere a dozei şi o doză iniţială şi de întreţinere mai mici.
Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioară faţă de dozele mai mici şi
pot cauza o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale. Nu s-a evaluat siguranţa dozelor mai
mari de 16 mg pe zi, de aceea nu sunt recomandate.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu
schizofrenie datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Episoadele maniacale în boala bipolară
Adulţi
Risperidonă Medochemie trebuie administrat o dată pe zi în fiecare zi, începând cu 2 mg risperidonă.
Ajustările dozei, dacă sunt indicate, trebuie să se efectueze la intervale de cel puţin 24 de ore, cu
creşteri ale dozei de 1 mg pe zi. Risperidona poate fi administrată în doze flexibile într-un interval de
la 1 la 6 mg pe zi pentru a optimiza nivelul de eficacitate şi tolerabilitate al fiecărui pacient. Doze
zilnice mai mari de 6 mg risperidonă nu au fost investigate la pacienţii cu episoade maniacale.
Ca în cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării Risperidonă Medochemie trebuie
evaluată şi justificată regulat.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Acest dozaj poate fi ajustat individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi. Se recomandă
precauţie, deoarece experienţa clinică la vârstnici este limitată.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizarea risperidonei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu manie bipolară,
datorită lipsei datelor privind eficacitatea.
Agresivitatea persistentă la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă
Se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, acest dozaj poate fi
ajustat individual cu creşteri de 0,25 mg de două ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile.
Doza optimă este de 0,5 mg de două ori pe zi la majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii pacienţi dozele
eficace pot fi de până la 1 mg de două ori pe zi.
Risperidonă Medochemie nu trebuie utilizat mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu agresivitate
persistentă în demenţa Alzheimer. În timpul tratamentului, pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi
regulat, iar necesitatea continuării administrării trebuie reevaluată.
Tulburări de comportament
Copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani
Pentru subiecţi cu greutatea corporală 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg o dată pe zi.
Dacă este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de 0,5 mg o dată pe zi, dar nu la
intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 1 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor.
Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,5 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea
nevoie de 1,5 mg o dată pe zi. Pentru subiecţii cu greutatea corporală < 50 kg, se recomandă o doză
iniţială de 0,25 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de
0,25 mg o dată pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 0,5 mg o dată pe zi
pentru majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,25 mg o dată pe zi, în
timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie de 0,75 mg o dată pe zi.
Ca în cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării Risperidonă Medochemie trebuie
evaluată şi justificată regulat.
Risperidonă Medochemie nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 5 ani, deoarece nu
există experienţă privind utilizarea la copii cu vârsta sub 5 ani cu această tulburare.
Insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii cu insuficienţă renală au o capacitate mai mică de a elimina fracţiunea activă antipsihotică
decât adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu funcţia hepatică afectată au creşteri ale
concentraţiei plasmatice ale fracţiunii libere a risperidonei.
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, independent de indicaţia terapeutică, doza iniţială
precum şi dozele următoare trebuie înjumătăţite, iar creşterea treptată a dozei trebuie să fie mai lentă.
Risperidonă Medochemie trebuie utilizat cu precauţie la aceste grupuri de pacienţi.
Mod de administrare
Risperidonă Medochemie este destinat utilizării orale. Alimentele nu afectează absorbţia Risperidonă
Medochemie.
Se recomandă ca întreruperea tratamentului să se facă treptat. După încetarea bruscă a administrării
dozelor mari de medicamente antipsihotice s-au semnalat foarte rar simptome acute de întrerupere,
incluzând greaţa, vărsăturile, transpiraţiile şi insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot apărea
recurenţe ale simptomelor psihotice şi s-a raportat apariţia tulburărilor motorii involuntare (cum sunt
acatizia, distonia şi diskinezia).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră adecvat din punct de vedere medical, se recomandă întreruperea prin reducere
treptată a medicaţiei anterioare, în acelaşi timp cu iniţierea tratamentului cu Risperidonă Medochemie.
De asemenea, când se consideră adecvat din punct de vedere medical, trecerea pacienţilor de la un
antipsihotic cu eliberare lentă la terapia cu Risperidonă Medochemie poate fi făcută înlocuind
următoarea injecţie programată. Trebuie reevaluată periodic necesitatea continuării medicaţiei
antipsihotice existente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Mortalitate crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă
Într-o meta-analiză a 17 studii clinice controlate, cu medicamente antipsihotice atipice, inclusiv
risperidonă, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice s-a înregistrat o mortalitate
crescută, în comparaţie cu cei cărora li s-a administrat placebo. În studiile efectuate cu risperidonă la
acest grup de pacienţi, controlate cu placebo, incidenţa mortalităţii a fost de 4,0% la pacienţii trataţi cu
risperidonă, în comparaţie cu 3,1% la pacienţii la care s-a administrat placebo. Riscul relativ
(intervalul de încredere fiind 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Vârsta medie (intervalul de vârstă) a
pacienţilor care au decedat a fost de 86 de ani (intervalul 67-100). Datele rezultate din două studii
observaţionale mari au demonstrat că pacienţii vârstnici cu demenţă, care sunt trataţi cu antipsihotice
convenţionale, sunt expuşi şi unui risc uşor crescut de deces, comparativ cu cei care nu sunt trataţi.
Datele existente sunt insuficiente pentru a da o estimare sigură a mărimii exacte a riscului şi cauza
riscului crescut nu este cunoscută. Limita până la care datele de mortalitate crescută rezultate din
studiile observaţionale pot fi atribuite medicamentului antipsihotic în comparaţie cu unele
caracteristici ale pacienţilor nu este clară.
Folosirea concomitentă cu furosemid
În studiile controlate cu placebo privind risperidona, efectuate la pacienţii vârstnici cu demenţă, s-a
observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemid plus risperidonă (7,3%;
vârsta medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75-97) în comparaţie cu pacienţii trataţi cu risperidonă în
monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70-96) sau cu furosemid în monoterapie
(4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67-90). Creşterea mortalităţii la pacienţii trataţi cu
furosemid plus risperidonă s-a observat în două din cele patru studii clinice. Folosirea concomitentă a
risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice folosite în doze mici) nu a fost asociată cu
descoperiri asemănătoare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica această descoperire şi nu s-a
observat un model consecvent pentru cauza decesului. Totuşi, medicamentul trebuie folosit cu
precauţie şi trebuie avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament
concomitent cu alte diuretice puternice înainte de a se lua decizia de le folosi. Nu a existat o incidenţă
crescută a mortalităţii printre pacienţii care luau alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidonă.
Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general al mortalităţii şi de aceea trebuie
evitată cu grijă la pacienţii vârstnici cu demenţă.
Evenimente adverse vasculare cerebrale (EAVC)
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate cu unele antipsihotice atipice la
pacienţii cu demenţă, a fost observat un risc de aproximativ trei ori mai mare de evenimente adverse
cerebrovasculare. Datele adunate din 6 studii controlate cu placebo efectuate predominant la pacienţii
vârstnici (> 65 de ani) cu demenţă au arătat că EAVC (grave sau lipsite de gravitate, combinate) au
apărut la 3,3% (33/1009) din pacienţii trataţi cu risperidonă şi la 1,2% (8/712) din pacienţii cărora li s-
a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere 95%) a fost de 2,96 (1,34; 7,50).
Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Un risc crescut nu poate fi exclus pentru alte
antipsihotice sau alte categorii de pacienţi.
Risperidonă Medochemie trebuie folosită cu precauţie la pacienţii cu factori de risc pentru accidente
vasculare cerebrale.
Riscul EAVC a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu demenţă de tip mixt sau vascular în
comparaţie cu demenţa Alzheimer. De aceea, pacienţii cu alte tipuri de demenţă decât Alzheimer nu
trebuie trataţi cu risperidonă.
Medicii sunt sfătuiţi să evalueze riscurile şi beneficiile utilizării Risperidonă Medochemie la pacienţii
cu demenţă, luând în considerare factorii care prevestesc riscul de accident vascular cerebral la fiecare
pacient în parte. Pacienţii/persoanele care îngrijesc pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze imediat
semnele şi simptomele potenţialelor EAVC, cum sunt o slăbiciune bruscă sau o amorţeală bruscă a
feţei, braţelor şi picioarelor şi probleme de vedere sau vorbire. Trebuie luate în considerare fără
întârziere toate opţiunile de tratament, inclusiv întreruperea administrării de risperidonă.
Risperidonă Medochemie trebuie folosit numai pe termen scurt pentru agresivitate persistentă la
pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă suplimentar la abordările nefarmacologice
care au avut eficacitate limitată sau nu au avut nicio eficacitate atunci când există riscul potenţial de
violenţă sau autoagresivitate.
Pacienţii trebuie reevaluaţi regulat, ca şi necesitatea continuării tratamentului.
Hipotensiunea arterială ortostatică
Datorită activităţii alfa-blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în
special în perioada iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată
după punerea pe piaţă în condiţiile utilizării concomitente a risperidonei şi a tratamentului
antihipertensiv. Risperidonă Medochemie trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni
cardiovasculare cunoscute (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de
conducere, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale), iar doza trebuie stabilită treptat
conform recomandărilor (vezi pct. 4.2).
Dacă apare hipotensiunea arterială ortostatică, trebuie să se ia în considerare o reducere a dozei.
Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză
În contextul utilizării medicamentelor antipsihotice, inclusiv risperidonă, au fost raportate cazuri de
leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză. În timpul supravegherii ulterior punerii pe piaţă,
agranulocitoza s-a raportat foarte rar (< 1/10000 pacienţi).
Pacienţii cu istoric de număr scăzut de leucocite clinic semnificativ sau de leucopenie/neutropenie
indusă medicamentos trebuie monitorizaţi pe parcursul primelor luni de terapie şi trebuie luată în
considerare întreruperea terapiei cu Risperidonă Medochemie la primele semne ale unei scăderi clinic
semnificative a numărului de leucocite în absenţa altor factori cauzatori.
Pacienţii cu neutropenie clinic semnificativă trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a observa apariţia
febrei sau a altor simptome sau semne ale unei infecţii şi trebuie trataţi cu promptitudine în cazul în
care apar astfel de simptome sau semne.
Pacienţii cu neutropenie severă (număr absolut de neutrofile < 1 X 109/l) trebuie să întrerupă terapia cu
Risperidonă Medochemie, iar numărul de leucocite trebuie urmărit până la recuperare.
Diskinezia tardivă/simptomele extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi antagonice asupra receptorilor dopaminergici au fost asociate cu
inducerea diskineziei tardive caracterizată prin mişcări involuntare ritmice, mai ales ale limbii şi feţei.
Declanşarea simptomelor extrapiramidale este un factor de risc al diskineziei tardive. Dacă apar semne
sau simptome ale diskineziei tardive trebuie avută în vedere întreruperea terapiei cu antipsihotice.
Se recomandă precauție la pacienții care primesc concomitent atât psihostimulante (de exemplu
metilfenidat), cât și risperidonă, deoarece simptomele extrapiramidale pot apărea atunci când se
ajustează unul sau ambele medicamente. Se recomandă retragerea treptată a tratamentului stimulant
(vezi pct. 4.5).
Sindromul neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu antipsihotice s-a raportat apariţia sindromului neuroleptic malign,
caracterizat prin hipotermie, rigiditate musculară, instabilitate neurovegetativă, alterarea conştienţei şi
concentraţii plasmatice crescute ale creatin-fosfokinazei. Semnele suplimentare pot include
mioglobinuria (rabdomioliza) şi insuficienţa renală acută. În acest caz, trebuie întreruptă administrarea
tuturor antipsihoticelor, inclusiv a risperidonei.
Boala Parkinson şi demenţa cu corpi Lewy
Medicii trebuie să aprecieze raportul risc/beneficiu când prescriu antipsihotice, inclusiv Risperidonă
Medochemie pacienţilor cu boală Parkinson sau cu demenţă cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se
poate agrava în cazul tratamentului cu risperidonă. Ambele grupuri pot cunoaşte un risc crescut de
sindrom neuroleptic malign, precum şi o sensibilitate crescută la medicamente antipsihotice; aceşti
pacienţi au fost excluşi din studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilităţi crescute poate include
confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, precum şi simptome extrapiramidale.
Hiperglicemia și diabetul zaharat
În cazuri foarte rare, în timpul tratamentului cu risperidonă a fost raportată hiperglicemia sau
exacerbarea unui diabet zaharat pre-existent. În anumite cazuri, a fost raportată mai întâi o creştere în
greutate, care poate fi un factor predispozant. Asocierea cu cetoacidoză a fost raportată foarte rar şi
asocierea cu coma diabetică a fost raportată rar. Se recomandă monitorizarea clinică corespunzătoare a
pacienţilor, în concordanţă cu ghidurile pentru utilizarea antipsihoticelor. Pacienţii tratați cu oricare
antipsihotic atipic, inclusiv Risperidonă Medochemie, trebuie monitorizaţi pentru simptome de
hiperglicemie (cum sunt polidipsia, poliuria, polifagia şi senzaţia de slăbiciune), iar pacienţii cu diabet
zaharat trebuie monitorizaţi regulat pentru înrăutăţirea controlului glicemiei.
Creșterea în greutate
Creșterea semnificativă a greutății a fost raportată la utilizarea risperidonei. Greutatea trebuie
monitorizată în mod regulat.
Hiperprolactinemia
Hiperprolactinemia este o reacţie adversă frecventă la tratamentul cu risperidonă. La pacienţii care
prezintă dovezi ale unor reacţii adverse posibile asociate cu prolactina (de exemplu, ginecomastie,
tulburări menstruale, anovulaţie, tulburări de fertilitate, libido scăzut, disfuncţie erectilă, galactoree),
se recomandă evaluarea concentrației plasmatice a prolactinei.
Studiile efectuate pe culturi de ţesuturi sugerează că prin intermediul prolactinei la om poate fi
stimulată creşterea celulelor tumorale la sân. Deşi până acum, în studiile clinice şi epidemiologice nu a
fost demonstrată nicio asociere netă cu administrarea de antipsihotice, se recomandă precauţie în cazul
utilizării la pacienţii cu antecedente medicale relevante. Risperidonă Medochemie trebuie utilizat cu
precauţie la pacienţii cu hiperprolactinemie pre-existentă şi la pacienţii cu posibile tumori dependente
de prolactină.
Prelungirea intervalului QT
Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată ulterior punerii pe piaţă. Ca în cazul altor
antipsihotice, se recomandă precauţie atunci când risperidona este prescrisă pacienţilor cu afecţiuni
cardiovasculare cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT, bradicardie sau
tulburări electrolitice (hipokalemia, hipomagneziemia), întrucât poate creşte riscul de efecte
aritmogene şi în cazul folosirii concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul lor de
prelungire a intervalului QT.
Convulsii
Risperidonă Medochemie trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu antecedente de convulsii sau cu
alte afecţiuni care pot coborî teoretic pragul convulsiv.
Priapism
Priapismul poate apărea în timpul tratamentului cu Risperidonă Medochemie datorită efectelor sale
blocante alfa-adrenergice.
Reglarea temperaturii corporale
Perturbarea capacităţii organismului de a reduce temperatura centrală a corpului a fost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă prudenţă în prescrierea de Risperidonă Medochemie
pacienţilor care au stări ce ar putea contribui la creşterea temperaturii centrale a corpului, precum
exerciţii fizice susţinute, expunerea la temperaturi extreme, tratament concomitent cu acţiune
anticolinergică sau posibilitate de deshidratare.
Efectul antiemetic
În studiile preclinice cu risperidonă s-a observat un efect antiemetic. Acest efect, dacă apare la om,
poate masca semnele şi simptomele supradozajului cu anumite medicamente sau ale unor afecţiuni
cum sunt ocluzia intestinală, sindromul Reye şi tumorile cerebrale.
Insuficienţa renală şi hepatică
Pacienţii cu insuficienţă renală au o capacitate redusă de eliminare a fracţiunii antipsihotice active,
comparativ cu adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu insuficienţă hepatică prezintă concentraţii
plasmatice crescute ale fracţiunii libere de risperidonă (vezi pct. 4.2).
Tromboembolism venos
S-au raportat cazuri de tromboembolism venos (TEV) în timpul utilizării medicamentelor
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru
TEV, trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV, înainte şi în timpul tratamentului cu
Risperidonă Medochemie şi trebuie luate măsurile de profilaxie.
Sindrom de iris flasc intraoperator
Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul intervenţiilor chirurgicale pentru
cataractă la unii pacienţi trataţi cu blocante alfa-1 adrenergice, inclusiv risperidonă (vezi pct. 4.8).
SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor oculare în timpul intervenţiei chirurgicale şi post-operator.
Medicul oftalmolog chirurg trebuie anunţat înaintea intervenţiei chirurgicale despre utilizarea actuală
sau în antecedente a medicamentelor cu efecte blocante alfa-1 adrenergice. Nu a fost stabilit
potenţialul beneficiu al întreruperii tratamentului cu blocante alfa-1 adrenergice înaintea intervenţiei
chirurgicale pentru cataractă şi este necesară punerea în balanţă a riscului întreruperii medicaţiei
antipsihotice.
Copii şi adolescenţi
Înainte de a se prescrie risperidonă unui copil sau adolescent cu tulburări de comportament, aceştia
trebuie evaluaţi cu atenţie pentru cauzele fizice şi sociale ale comportamentului agresiv, cum sunt
durerea sau cerinţe inadecvate ale mediului de provenienţă.
Efectul sedativ al risperidonei trebuie monitorizat îndeaproape la acest grup de populaţie din cauza
posibilelor consecinţe asupra capacităţii de învăţare. O schimbare a momentului administrării
risperidonei poate îmbunătăţi impactul sedării asupra atenţiei la copii şi adolescenţi.
Risperidona a fost asociată cu creşterile medii ale greutăţii corporale şi a indicelui de masă corporală
(IMC). În studiile deschise pe temen lung, schimbările de înălţime se încadrau în valorile aşteptate ale
normelor adecvate vârstei. Nu a fost încă studiat adecvat efectul tratamentului pe termen lung cu
risperidonă asupra maturizării sexuale şi înălţimii.
Din cauza efectelor potenţiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra creşterii şi a maturizării
sexuale la copii şi adolescenţi, trebuie avută în vedere evaluarea clinică regulată a statusului
endocrinologic, incluzând măsurători ale înălţimii, greutăţii, maturizării sexuale, monitorizarea
menstruaţiei şi alte efecte potenţiale legate de prolactină.
Rezultatele unui mic studiu observaţional, efectuat după punerea pe piaţă, au arătat că subiecţii cu
vârsta cuprinsă între 8-16 ani, expuşi la risperidonă, au fost în medie cu aproximativ 3,0-4,8 cm mai
înalţi decât cei trataţi cu alte medicamente antipsihotice atipice. Acest studiu nu a fost adecvat pentru a
determina dacă expunerea la risperidonă a avut vreun impact asupra înălţimii definitive la adult sau
dacă rezultatul a fost consecinţa unui efect direct al risperidonei asupra creşterii osoase, a unui efect al
bolii preexistente în sine asupra creşterii osoase sau a unui control mai bun al bolii preexistente, având
ca efect o augmentare a creşterii în înălțime.
Pe parcursul tratamentului cu risperidonă trebuie efectuate examinări regulate cu scopul de a identifica
simptomele extrapiramidale şi alte tulburări de mişcare.
Pentru recomandări specifice legate de dozare la copii şi adolescenţi, vezi pct. 4.2
Excipienţi
Comprimatele filmate conţin lactoză. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză,
deficiență totală de lactază sau malabsorbție de glucoză-galactoză, nu trebuie să ia acest medicament.
Colorantul galben amurg conținut de Risperidonă Medochemie 2 mg poate cauza reacții alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni legate de farmacodinamică
Medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT
Similar altor antipsihotice, se recomandă precauţie în prescrierea risperidonei împreună cu
medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu, antiaritmice (de exemplu
chinidina, disopiramida, procainamida, propafenonă, amiodaronă, sotalol), antiaritmice de clasa III (de
exemplu, amiodarona, sotalolul), antidepresive triciclice (adică amitriptilina), antidepresive tetraciclice
(adică maprotilina), unele antihistaminice, alte antipsihotice, unele antimalarice (adică derivaţi de
chinină şi meflochina) şi cu medicamente care determină dezechilibru electrolitic (hipocalcemie,
hipomagneziemie), bradicardie sau cele care inhibă metabolizarea hepatică a risperidonei. Aceasta
listă indică anumite medicamente, dar nu este exhaustivă.
Medicamente cu acţiune centrală şi alcoolul etilic
Risperidona trebuie folosită cu precauţie în asociere cu alte substanţe active la nivel nervos central, în
special cu alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi benzodiazepinele, datorită riscului crescut de
sedare.
Levodopa şi agonişti dopaminergici
Risperidonă Medochemie poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. În
cazul în care această asociere este considerată necesară, în special în stadiile avansate ale bolii
Parkinson, trebuie prescrisă doza eficace minimă pentru fiecare tip de medicament.
Medicamente cu efect hipotensiv
Ulterior punerii pe piaţă s-a observat hipotensiune arterială semnificativă clinic în cazul administrării
risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv.
Psihostimulante
Utilizarea asociată a psihostimulantelor (de exemplu, metilfenidat) cu risperidonă poate duce la
simptome extrapiramidale după schimbarea oricărui tratament sau a ambelor tratamente (vezi pct. 4.4).
Paliperidonă
Nu este recomandată utilizarea concomitentă de risperidonă administrată pe cale orală cu paliperidonă,
deoarece paliperidona este metabolitul activ al risperidonei şi asocierea celor două medicamente poate
să ducă la o expunere suplimentară la fracţiunea activă, cu efect antipsihotic.
Interacţiuni legate de farmacocinetică
Alimentele nu afectează absorbţia risperidonei.
Risperidona este metabolizată în principal pe calea CYP2D6 şi într-o proporţie mai mică pe calea
CYP3A4. Atât risperidona, cât şi metabolitul său activ 9-hidroxirisperidona, sunt substrat al
glicoproteinei-P (gp-P). Substanţele care modifică activitatea CYP2D6 sau substanţele care inhibă
puternic sau care induc activitatea CYP3A4 şi/sau a gp-P pot influenţa farmacocinetica fracţiunii active
a risperidonei, cu efect antipsihotic.
Inhibitori puternici ai CYP2D6
Administrarea concomitentă a risperidonei cu un inhibitor puternic al CYP2D6 poate să crească
concentraţia plasmatică a risperidonei, dar mai puţin a fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Doze mai
mari dintr-un inhibitor puternic al CYP2D6 pot creşte concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active a
risperidonei, cu efect antipsihotic (de exemplu paroxetina, vezi mai jos). Este de aşteptat ca şi alţi
inhibitori ai CYP2D6, cum este chinidina, să afecteze concentraţiile plasmatice ale risperidonei într-un
mod asemănător. La începutul sau la întreruperea tratamentului concomitent cu paroxetină, chinidină
sau alt inhibitor puternic al CYP2D6, în special în doze mari, medicul trebuie să reevalueze dozele de
risperidonă.
Inhibitori ai CYP3A4 şi/sau ai gp-P
Administrarea concomitentă a risperidonei cu inhibitori puternici ai CYP3A4 şi/sau ai gp-P poate creşte
semnificativ concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active a risperidonei, cu efect antipsihotic. La
începutul sau întreruperea tratamentului cu itraconazol sau alt inhibitor puternic al CYP3A4 şi/sau gp-
P, medicul trebuie să reevalueze dozele de risperidonă.
Inductori ai CYP3A4 şi/sau ai gp-P
Administrarea concomitentă a risperidonei cu un inductor puternic al CYP3A4 şi/sau gp-P pot scădea
concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active a risperidonei, cu efect antipsihotic. La începutul sau la
întreruperea tratamentului cu carbamazepină sau alt inductor puternic al CYP3A4 şi/sau gp-P, medicul
trebuie să reevalueze dozele de risperidonă. Inductorii CYP3A4 îşi exercită efectul într-o manieră
dependentă de timp şi pot trece cel puţin 2 săptămâni până să atingă efectul maxim după introducere.
Invers, la întreruperea tratamentului, poate dura cel puţin 2 săptămâni ca inducerea CYP3A4 să se
diminueze.
Medicamente cu legare în proporţie crescută de proteinele plasmatice
Atunci când risperidona se administrează împreună cu medicamente cu legare în proporţie crescută de
proteinele plasmatice, nu s-a observat o desprindere relevantă clinic de proteinele plasmatice a niciunuia
dintre medicamente.
Atunci când se utilizează concomitent medicamente, trebuie citite informaţiile corespunzătoare despre
medicament, cu privire la calea de metabolizare şi posibila necesitate de ajustare a dozelor.
Copii şi adolescenţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. Nu este cunoscută relevanţa rezultatelor
acestor studii la copii şi adolescenţi
Utilizarea concomitentă a psihostimulantelor (de exemplu metilfenidat) cu risperidonă la copii şi
adolescenţi nu a modificat farmacocinetica şi eficacitatea risperidonei.
Exemple
Exemple de medicamente care pot interacţiona sau pentru care s-a dovedit că nu interacţionează cu
risperidona sunt enumerate mai jos:
Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii risperidonei
Antibacteriene
• Eritromicina, un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, nu modifică farmacocinetica
risperidonei şi a fracţiunii active, cu afect antipsihotic.
• Rifampicina, un inductor puternic al CYP3A4 şi un inductor al gp-P, a scăzut concentraţiile
plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic.
Anticolinesterazice
• Donepezilul şi galantamina, ambele substraturi ale CYP2D6 şi CYP3A4, nu au arătat un efect
relevant clinic asupra farmacocineticii risperidonei şi asupra fracţiunii active, cu efect antipsihotic.
Antiepileptice
• Pentru carbamazepină, un inductor puternic al CYP3A4 şi un inductor al gp-P, s-a arătat că scade
concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active a risperidonei, cu efect antipsihotic. Efecte similare
pot fi observate, de exemplu, cu fenitoină şi fenobarbital, care, de asemenea, induc enzimele
hepatice CYP3A4, precum şi gp-P.
• Topiramatul a scăzut modest biodisponibilitatea risperidonei, dar nu şi pe cea a fracţiunii active, cu
efect antipsihotic. Prin urmare, această interacţiune este puţin probabil să aibă semnificaţie clinică.
Antimicotice
• Itraconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, la doze de 200 mg/zi, a
crescut concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic, cu aproximativ 70% în
cazul administrării de doze de risperidonă de 2 până la 8 mg/zi.
• Ketoconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, la doze de 200 mg/zi, a
crescut concentraţia plasmatică a risperidonei şi a scăzut concentraţia plasmatică a 9-
hidroxirisperidonei.
Antipsihotice
• Fenotiazinele pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu şi pe cele ale fracţiunii
active, cu efect antipsihotic.
Antivirale
• Inhibitori de proteaze: nu sunt disponibile date din studii specifice; cu toate acestea, având în vedere
că ritonavirul este un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor slab al CYP2D6, ritonavirul şi
inhibitorii de proteaze potenţaţi cu ritonavir pot creşte concentraţiile fracţiunii active a risperidonei,
cu efect antipsihotic.
Blocante beta-adrenergice
• Unele blocante beta-adrenergice pot să crească concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu şi
pe acelea ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic.
Blocante ale canalelor de calciu
• Verapamilul, un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, creşte concentraţiile
plasmatice ale risperidonei şi ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic.
Medicamente cu acţiune la nivel gastro-intestinal
• Antagoniştii receptorilor H2: cimetidina şi ranitidina, inhibitori slabi ai CYP2D6 şi CYP3A4, cresc
biodisponibilitatea risperidonei, dar numai marginal pe cea a fracţiunii active, cu efect antipsihotic.
ISRS şi antidepresive triciclice
• Fluoxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creşte concentraţia plasmatică a risperidonei, dar mai
puţin pe cea a fracţiunii active, cu efect antipsihotic
• Paroxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei; dar,
la doze de până la 20 mg/zi, mai puţin pe cea a fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Cu toate
acestea, dozele mai mari de paroxetină pot creşte concentraţiile fracţiunii active, cu efect
antipsihotic, a risperidonei.
• Antidepresivele triciclice pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu şi pe acelea
ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Amitriptilina nu afectează farmacocinetica risperidonei
sau pe cea a fracţiunii active, cu efect antipsihotic.
• Sertralina, un inhibitor slab al CYP2D6 şi fluvoxamina, un inhibitor slab al CYP3A4, la doze de
până la 100 mg/zi nu sunt asociate cu modificări clinic semnificative ale concentraţiilor plasmatice
ale fracţiunii active a risperidonei, cu efect antipsihotic. Cu toate acestea, doze mai mari de 100
mg/zi de sertralină sau fluvoxamină pot să crească concentraţiile fracţiunii active a risperidonei, cu
efect antipsihotic.
Efectul risperidonei asupra farmacocineticii altor medicamente
Antiepileptice
• Risperidona nu a demonstrat un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii valproatului sau
topiramatului.
Antipsihotice
• Aripiprazolul, un substrat al CYP2D6 şi al CYP3A4: risperidona sub formă de comprimate sau
soluţie injectabilă nu a afectat farmacocinetica aripiprazolului şi a metabolitului său activ,
dehidroaripiprazol.
Glicozide digitalice
• Risperidona nu a demonstrat un efect clinic relevant asupra farmacocineticii digoxinei.
Litiu
• Risperidona nu a demonstrat un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii litiului.
Administrarea concomitentă a risperidonei cu furosemid
• Vezi pct. 4.4 cu privire la mortalitatea crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă, cărora li se
administrează concomitent furosemid.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la femeile gravide. Risperidona nu s-a dovedit
teratogenă în studiile la animale, dar s-au descoperit alte tipuri de toxicitate asupra funcţiei de
reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.
Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv risperidona) în al treilea trimestru de sarcină sunt expuşi
riscului de reacţii adverse, inclusiv extrapiramidale şi / sau simptome de sevraj, care pot varia în
severitate și durată. Au fost raportate cazuri de agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă,
tulburări respiratorii sau tulburări de hrănire. În consecinţă, nou-născuţii ar trebui să fie monitorizaţi cu
atenţie.
Risperidonă Medochemie nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este
absolut necesar. Dacă în timpul sarcinii este necesară întreruperea tratamentului, aceasta nu trebuie
făcută brusc.
Alăptarea
În studiile la animale, risperidona şi 9 hidroxi-risperidona se excretă în lapte. De asemenea, la om, s-a
demonstrat că risperidona şi 9 hidroxi-risperidona se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Nu
există date disponibile în legătură cu reacţiile adverse în cazul alăptării nou-născuţilor. De aceea,
trebuie evaluat avantajul alăptării comparativ cu riscurile potenţiale pentru copil.
Fertilitatea
Ca şi în cazul altor medicamente antagonişti ai receptorilor dopaminergici D2, Risperidonă Medochemie
creşte prolactinemia. Hiperprolactinemia poate suprima GnRH de la nivelul hipotalamusului,
determinând reducerea secreţiei gonadotropinei pituitare. Aceasta, la rândul său, poate inhiba funcția de
reproducere prin afectarea steroidogenezei gonadelor, atât la pacienții de sex feminin, cât și la cei de sex
masculin.
Nu au existat efecte relevante observate în studiile non-clinice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Risperidonă Medochemie are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule
şi de a folosi utilaje datorită efectelor potenţiale vizuale şi asupra sistemului nervos (vezi pct. 4.8). De
aceea, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosescă utilaje până când nu se
cunoaşte sensibilitatea lor la produs.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) (incidenţa ≥10%) sunt:
parkinsonism, sedare/somnolenţă, cefalee şi insomnie.
RAM aparent corelate cu doza au inclus parkinsonism şi acatizie.
Mai jos, se prezintă toate RAM care s-au raportat în studiile clinice şi cele ulterioare punerii pe piaţă.
Se utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Aparate, sisteme şi Reacţie adversă la medicament
organe
Frecvenţă
Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare
frecvente frecvente
Infecţii şi infestări pneumonie, infecţie a infecție, otită
bronşită, tractului medie cronică
infecţie a respirator,
tractului cistită, infecţie
respirator oculară,
superior, tonsilită,
sinuzită, infecţie onicomicoză,
a celulită,
tractului urinar, infecţie
infecţie localizată,
otică, gripă infecţie virală,
acarodermatită
otită medie
Tulburări neutropenie, agranulocitozăc
hematologice şi leucopenie, granulocitopeni
limfatice trombocitopeni, e
anemie, scădere
a
hematocritului,
eozinofilie,
scădere a valorii
hemoglobinei
Tulburări ale hipersensibilitat reacţie
sistemului imunitar e anafilacticăc,
hipersensibilitat
e la
medicamente
Tulburări endocrine hiperprolactine secreţie
miea inadecvată
de
hormon
antidiuretic,
glicozurie
Tulburări metabolice creştere diabet zaharatb, intoxicaţie cu cetoacidoză
şi de nutriţie ponderală, hiperglicemie, apă c, diabetică
creştere a polidipsie, hipoglicemie,
apetitului scădere hiperinsulinemi
alimentar, ponderală, ec,
scădere a anorexie, hipertrigliceride
apetitului hipercolesterole mie,
alimentar mie
Tulburări psihice insomnied, tulburări ale manie, stare de catatonie,
somnului, confuzie, somnambulism,
agitaţie, libidou scăzut, tulburări
depresie, nervozitate, alimentare
anxietate coşmaruri, legate de somn,
apatie stare
hipoafectivă,
anorgasmie
Tulburări ale sedare/ acatizied, diskinezie sindrom
sistemului nervos somnolenţă, distonied, tardivă, neuroleptic
parkinsonism ameţeli, ischemie malign,
d, diskinezied, cerebrală, lipsa tulburări
cefalee tremor, letargie răspunsului la cerebrovascular
stimuli, e, comă
pierdere a diabetică,
conştienţei, nesiguranță a
reducere a mișcărilor
conştienţei, capului
convulsiid,
sincopă,
hiperactivitate
psihomotorie,
tulburări
de echilibru,
tulburări ale
coordonării
motorii,
ameţeală
posturală,
tulburări ale
atenţiei,
dizartrie,
disgeuzie,
hipoestezie,
parestezie,
accident
vascular
cerebral
ischemic
tranzitoriu,
hipersomnie,
accident
vascular
cerebral,
tulburări de
vorbire
Tulburări oculare vedere fotofobie, glaucom,
înceţoşată, xeroftalmie, tulburări de
conjunctivită hipersecreție de mișcare a
lacrimală, globilor oculari,
hiperemie mișcări
oculară, secreție oculogire,
oculară, formare de
tumefiere cruste
oculară palpebrale,
sindrom de
iris flasc
(intraoperator) c;
reducere a
acuității vizuale
Tulburări acustice şi vertij, tinitus,
vestibulare otalgie
Tulburări cardiace tahicardie fibrilaţie atrială, aritmie sinusală
bloc
atrioventricular,
tulburări de
conducere,
interval
QT prelungit pe
electrocardiogra
mă,
bradicardie,
electrocardiogra
mă anormală,
palpitaţii, bloc
de ramură,
bradicardie
sinusală
Tulburări vasculare hipertensiune hipotensiune embolie
arterială, arterială, pulmonară,
embolie hipotensiune tromboză
pulmonară, arterială venoasă
tromboză ortostatică,
venoasă hiperemie
facială
Tulburări dispnee, durere pneumonie de sindrom de
respiratorii, faringo- aspiraţie, apnee în
toracice şi laringiană, tuse, congestie timpul
mediastinale epistaxis, pulmonară, somnului,
congestie congestie a hiperventilaţie
nazală tractului
respirator,
raluri,
wheezing,
disfonie,
tulburări
respiratorii
Tulburări gastro- dureri incontinenţă pancreatită, ileus
intestinale abdominale, fecală, ocluzie
disconfort fecalom, intestinală,
abdominal, gastroenterită, edem
vărsături, disfagie, lingual, cheilită,
greaţă, flatulenţă, tumefiere a
constipaţie, gastrită buzelor
diaree,
dispepsie,
xerostomie,
durere dentară,
disconfort la
nivelul
stomacului
Afecţiuni cutanate şi erupţie cutanată, urticarie, prurit, erupţie post
ale ţesutului eritem alopecie, medicamentoasă
subcutanat hiperkeratoză, ,
eczemă, mătreaţă
xerodermie,
modificări ale
culorii pielii,
acnee,
dermatită
seboreică,
afecţiuni ale
pielii,
afecțiuni
cutanate,
angioedem
Tulburări spasme creştere a rabdomioliză
musculoscheletice musculare, concentraţiei
şi ale durere plasmatice a
ţesutului conjunctiv musculoscheleti creatin
că, fosfokinazei,
dorsalgie, anomalii de
artralgie, durere postură,
la nivelul rigiditate
extremităților articulară,
edeme
articulare,
slăbiciune
musculară,
cervicalgie,
mialgie, dureri
toracice
musculo-
scheletice
Tulburări renale şi incontinenţă polakiurie,
ale căilor urinare urinară, enurezis retenţie
urinară, disurie
Condiţii în sindrom de
legătură cu sevraj la
sarcina, perioada nou-născut c
puerperală şi
perinatală
Tulburări ale disfuncţie priapismc,
aparatului genital şi erectilă, întârziere a
sânului tulburări de menstruaţiei,
ejaculare, angorjare a
amenoree, sânilor,
tulburări creştere în
menstrualed, volum
ginecomastie, a sânilor,
galactoree, secreţii
disfuncţie mamare
sexuală,
mastodinie,
disconfort la
nivelul sânului,
scurgeri
vaginale
edemd, pirexie, edem facial, hipotermie,
durere frisoane, scădere a
toracică, creştere a temperaturii
astenie, temperaturii corporale,
fatigabilitate, corporale, senzaţie de
durere tulburări de răceală
mers, periferică,
sete, disconfort sindrom de
toracic, întrerupere,
stare generală induraţiec
de rău,
indispoziție,
disconfort,
indolență,
simptome
asemănătoare
gripei
Tulburări creştere a icter
hepatobiliare concentrației
transaminazelor
hepatice,
creştere a
concentraţiei
gamma-
glutamiltransfer
azei,
creştere a
concentraţiilor
enzimelor
hepatice
Leziuni, intoxicaţii şi cădere dureri asociate
complicaţii legate de procedurilor
procedurile utilizate utilizate
aHiperprolactinemia poate, în unele cazuri, să determine ginecomastie, tulburări menstruale, amenoree,
galactoree.
bÎn studii controlate placebo, diabetul zaharat s-a raportat la 0,18% dintre subiecţii trataţi cu
risperidonă, comparativ cu o rată de 0,11% în grupul la care s-a administrat placebo. Incidenţa
globală din toate studiile clinice a fost de 0,43% la toţi subiecţii trataţi cu risperidonă.
cNu s-a observat în studiile clinice cu risperidonă, dar s-a observat în experienţa de după punerea
pe piaţă a risperidonei.
dPot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo-
scheletică, parkinsonism, salivat în exces, rigiditate în roată dințată, bradikinezie,
hipokinezie, facies tip mască, contracţie musculară, akinezie, rigiditate nucală, rigiditate
musculară, mers parkinsonian şi reflex glabelar anormal, tremor parkinsonian în repaus),
acatizie (acatizie, agitaţie, hiperkinezie şi sindromul picioarelor neliniştite), tremor,
diskinezie (diskinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonus), distonie.
Distonia include distonie, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare,
contracturi musculare, blefarospasm, oculogiraţie, paralizie a limbii, spasm facial,
laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm orofaringian, pleurototonus, spasm lingual
şi trismus. Trebuie remarcat faptul că este inclus un spectru mai larg de simptome,
care nu au în mod exclusiv origine extrapiramidală. Insomniile includ: insomnie iniţială,
insomnie medie. Convulsiile includ: convulsii de tip grand mal; Tulburările
menstruale includ: menstruaţie neregulată, oligomenoree; Edemele includ: edem
generalizat, edem periferic, edem cu godeu.
Reacții adverse reportate la utilizarea medicamentelor care conțin paliperidonă
Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei, de aceea, profilul reacțiilor adverse este relevant
pentru ambele substanțe (inclusiv în formele farmaceutice cu administrare orală și injectabilă).
Suplimentar față de reacțiile adverse descrise anterior, la utilizarea medicamentelor care conțin
paliperidonă au fost raportate următoarele reacții adverse, care pot fi de așteptat să apară și la
Risperidonă Medochemie.
Tulburări cardiace: sindrom de tahicardie posturală ortostatică.
Efecte de clasă
Similar altor antipsihotice, după punerea pe piaţă, pentru risperidonă s-au raportat cazuri foarte rare de
prelungire a intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihotice care
prelungesc intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară,
moarte subită, stop cardiac şi torsada vârfurilor.
Tromboembolism venos
În timpul utilizării medicamentelor antipsihotice, s-au raportat cazuri de tromboembolism venos,
inclusiv cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă profundă (frecvenţă necunoscută).
Creşterea ponderală
Procentele pacienţilor adulţi cu schizofrenie cărora li s-a administrat placebo sau risperidonă care
îndeplinesc un criteriu de creştere ponderală de 7% din greutatea corporală au fost comparate într-un
grup de studii controlate cu placebo fiecare având durata de la 6 la 8 săptămâni, relevând o incidenţă
mai mare semnificativ statistic a creşterii ponderale pentru risperidonă (18%) în comparaţie cu placebo
(9%). Într-un grup de studii controlate cu placebo, fiecare cu durata de 3 săptămâni la pacienţii adulţi
cu manie acută, incidenţa creşterii ponderale de 7% la momentul final a fost comparabilă în
grupurile risperidonă (2,5%) şi placebo (2,4%) şi a fost uşor mai mare decât la grupul activ de control
(3,5%).
La grupul de pacienţi copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări de
comportament disruptive, în studiile pe termen lung, greutatea corporală a crescut cu o medie de 7,3
kg după 12 luni de tratament. Creşterea estimată a greutăţii corporale la copiii cu vârste cuprinse între
5 şi 12 ani este de 3 până la 5 kg pe an. Între vârstele 12-16 ani, această magnitudine a creşterii
ponderale de la 3 la 5 kg pe an se menţine la fete, în timp ce băieţii acumulează aproximativ 5 kg pe
an.
Informaţii suplimentare la grupurile speciale de pacienţi
Mai jos sunt descrise reacţii adverse la medicament care au fost raportate cu o incidenţă mai mare la
pacienţii vârstnici cu demenţă sau la copii şi adolescenţi, decât la grupul pacienţilor adulţi:
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Atacul ischemic tranzitoriu şi accidentele vasculare cerebrale sunt RAM raportate în studiile clinice cu
o frecvenţă de 1,4%, respectiv de 1,5% la pacienţii vârstnici cu demenţă. În plus, s-au raportat
următoarele RAM cu o frecvenţă de 5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu o frecvenţă de cel
puţin două ori mai mare decât cea observată la alte grupuri de pacienţi adulţi: infecţii ale tractului
urinar, edem periferic, letargie şi tuse.
Copii şi adolescenţi
În general, este de aşteptat ca tipurile de reacţii adverse la copii, să fie similare cu cele observate la
adulţi. S-au raportat următoarele RAM cu o frecvenţă 5% la pacienţii copii şi adolescenţi (între 5 şi
17 ani) şi cu o frecvenţă de cel puţin două ori mai mare decât cea observată în studiile clinice la adulţi:
somnolenţă/sedare, fatigabilitate, cefalee, apetit alimentar crescut, vărsături, infecţii de tract respirator
superior, congestie nazală, algii abdominale, ameţeală, tuse, febră, tremor, diaree şi enurezis.
Efectul tratamentului pe termen lung cu risperidonă asupra maturizării sexuale şi înălţimii nu a fost
studiat în mod adecvat (vezi pct. 4.4, subpct. „Copii şi adolescenţi“).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: [email protected].
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
În general, semnele şi simptomele raportate au fost cele rezultate din exagerarea efectelor
farmacologice ale risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie, hipotensiune arterială
şi simptome extrapiramidale. În caz de supradozaj, s-au raportat prelungirea intervalului QT şi
convulsii. Torsada vârfurilor a fost raportată în cazul unui supradozaj asociat de risperidonă şi
paroxetină.
În caz de supradozaj acut, trebuie să se ia în considerare posibilitatea implicării mai multor
medicamente.
Tratament
Stabiliţi şi menţineţi căile aeriene permeabile şi asiguraţi o oxigenare şi ventilare adecvate. Trebuie avute
în vedere lavajul gastric (după intubare, dacă pacientul este inconştient) şi administrarea de cărbune
activat concomitent cu un laxativ atunci când ingerarea medicamentului a avut loc cu mai puţin de o oră
în urmă. Monitorizarea funcţiilor cardiovasculare trebuie iniţiată cât mai curând posibil şi trebuie să
includă o monitorizare electrocardiografică continuă pentru a diagnostica în timp util orice aritmie
posibilă.
Nu se cunoaşte nici un antidot specific pentru Risperidonă Medochemie. De aceea, trebuie instituite
măsuri adecvate de susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie
tratate adecvat, prin administrarea intravenoasă de fluide şi/sau de simpatomimetice. În cazul
simptomelor extrapiramidale grave, trebuie administrată medicaţie anticolinergică. Supravegherea
medicală permanentă şi monitorizarea trebuie să continue până la îmbunătăţirea stării pacientului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate cu
receptorii serotoninergici 5-HT şi dopaminergici D . Risperidona se leagă, de asemenea, la nivelul
2 2
receptorilor alfa -adrenergici şi, cu afinitate mai mică, la nivelul receptorilor H -histaminergici şi
1 1
alpha -adrenergici. Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Deşi risperidona este un
antagonist D puternic,care se consideră că îmbunătăţeşte simptomele pozitive ale schizofreniei, ea
determină în măsură mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei decât
antipsihoticele clasice. Antagonismul central echilibrat serotoninergic şi dopaminergic poate reduce
incidenţa reacţiilor adverse extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi
afective ale schizofreniei.
Efecte farmacodinamice
Eficacitate clinică și siguranță
Schizofrenia
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilită în patru studii,
cu durata de 4 până la 8 săptămâni, care au înrolat peste 2500 de pacienţi, care au îndeplinit criteriile
DSM-IV pentru schizofrenie. Într-un studiu de 6 săptămâni, controlat cu placebo, care a implicat
creşterea treptată a dozei de risperidonă până la 10 mg pe zi administrată de două ori pe zi, risperidona
a fost superioară faţă de placebo în scorul total al Scalei de punctare psihiatrică succintă (BPRS). Într-
un studiu clinic de 8 săptămâni controlat cu placebo, implicând 4 doze fixe de risperidonă (2, 6, 10 şi
16 mg pe zi, administrate de două ori pe zi), toate cele patru grupuri tratate cu risperidonă au fost
superioare celor cu placebo în ceea ce priveşte scorul total pe Scala sindromului pozitiv şi negativ
(PANSS). Într-un studiu clinic comparativ al dozelor, care a durat 8 săptămâni, şi care a implicat cinci
doze fixe de risperidonă (1, 4, 8, 12 şi 16 mg pe zi administrate de două ori pe zi), grupurile tratate cu
doze de 4, 8 şi 16 mg pe zi de risperidonă au fost superioare grupului tratat cu doza de risperidonă de 1
mg în ceea ce priveşte scorul total PANSS. Într-un studiu clinic comparativ al dozelor de 4 săptămâni
controlat cu placebo, implicând 2 doze fixe de risperidonă (4 şi 8 mg pe zi administrate o dată pe zi),
ambele grupuri tratate cu doze de risperidonă au fost superioare celor cu placebo în câteva măsurători
PANSS, inclusiv PANSS total şi o măsurare a răspunsului (reducere >20% în scorul total PANSS).
Într-un studiu clinic cu durată mai lungă, pacienţilor trataţi ambulatoriu, care îndeplineau predominant
criteriile DSM-IV pentru schizofrenie şi care fuseseră stabili clinic timp de cel puţin 4 săptămâni în
urma medicaţiei antipsihotice, li s-a administrat aleatoriu, fie risperidonă în doze de la 2 la 8 mg pe zi,
fie haloperidol timp de 1 până la 2 ani de observaţie a recidivelor. Pacienţii cărora li s-a administrat
risperidonă au prezentat o perioadă semnificativ mai lungă între recidive în acest interval de timp în
comparaţie cu pacienţii trataţi cu haloperidol.
Episoadele maniacale în boala bipolară
Eficacitatea monoterapiei cu risperidonă în tratamentul acut al episoadelor maniacale asociate cu boala
bipolară I a fost demonstrată în trei studii clinice dublu orb controlate cu placebo, cu monoterapie, la
aproximativ 820 de pacienţi care sufereau de boală bipolară I, pe baza criteriilor DSM-IV. În cele trei
studii, s-a demonstrat că risperidona în doze de 1 până la 6 mg pe zi (doza iniţială 3 mg în două studii
şi 2 mg într-un studiu) a fost semnificativ superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul clinic
final principal prespecificat, adică, modificarea de la valoarea iniţială a scorului total pe Scala de
punctare a maniei la tineri (YMRS) la săptămâna 3. Rezultatele de eficacitate secundară au fost, în
general, în conformitate cu rezultatul principal. Procentul de pacienţi cu o scădere de 50% în scorul
total YMRS de la valoarea iniţială la valoarea finală la săptămâna 3 a fost semnificativ mai mare
pentru risperidonă decât pentru placebo. Unul dintre cele trei studii a inclus o ramură cu haloperidol şi
o fază de întreţinere de 9 săptămâni dublu orb. Eficacitatea s-a menţinut de-a lungul perioadei de 9
săptămâni de întreţinere a tratamentului. Modificarea faţă de valoarea iniţială în totalul YMRS a arătat
o îmbunătăţire continuă şi a fost comparabilă între risperidonă şi haloperidol în săptămâna 12.
Eficacitatea risperidonei adăugată la stabilizatorii de dispoziţie în tratamentul maniei acute a fost
demonstrată în unul din două studii clinice dublu orb de trei săptămâni la aproximativ 300 de pacienţi
care au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru boala bipolară I. Într-un studiu de 3 săptămâni, risperidona
în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând cu 2 mg pe zi suplimentar la litiu sau valproat a fost
superioară litiului sau valproatului în monoterapie în ceea ce priveşte criteriul clinic final principal
prespecificat, adică, modificarea de la valoarea iniţială a scorului total YMRS în săptămâna 3. Într-un
al doilea studiu de 3 săptămâni, risperidona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând de la 2 mg pe
zi, asociată cu litiu, valproat sau carbamazepină, nu a fost superioară litiului, valproatului sau
carbamazepinei administrate în monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS. O
posibilă explicaţie pentru eşecul acestui studiu a fost inducerea clearance-ului risperidonei şi
9-hidroxi-risperidonei de către carbamazepină, ducând la concentraţii subterapeutice de risperidonă şi
9-hidroxi-risperidonă. Atunci când grupul cu carbamazepină a fost exclus într-o analiză post-hoc,
risperidona asociată cu litiu sau valproat a fost superioară litiului sau valproatului administrate în
monoterapie în reducerea scorului total YMRS.
Agresivitatea persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul simptomelor comportamentale şi psihice ale demenţei (SCPD),
care includ tulburări de comportament, cum sunt agresivitatea, agitaţia, psihoza, hiperactivitatea şi
tulburările afective, s-a demonstrat în trei studii clinice dublu orb, controlate cu placebo, la 1150 de
pacienţi vârstnici cu demenţă moderată până la severă. Un studiu a inclus doze fixe de risperidonă de
0,5, 1 şi 2 mg pe zi. Două studii clinice cu doze flexibile au inclus grupuri tratate cu risperidonă în
intervalul 0,5 până la 4 mg pe zi, respectiv 0,5 până la 2 mg pe zi. Risperidona a demonstrat eficacitate
semnificativă statistic şi importantă clinic în tratarea agresiunii şi mai puţină consistenţă în tratarea
agitaţiei şi psihozei la pacienţii vârstnici cu demenţă (conform măsurătorilor de Patologie
comportamentală pe scala de punctare a bolii Alzheimer [BEHAVE-AD] şi Evaluarea agitaţiei Cohen-
Mansfield [CMAI]). Efectul terapeutic al risperidonei a fost independent de scorul Examinării minime
a stării mentale (MMSE) (şi în consecinţă de gravitate a demenţei), de proprietăţile sedative ale
risperidonei, de prezenţa sau absenţa psihozei, precum şi de tipul de demenţă, Alzheimer, vasculară
sau mixtă. (vezi, de asemenea, pct. 4.4)
Copii şi adolescenţi
Tulburările de comportament
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al comportamentelor disruptive a fost
demonstrată în două studii dublu orb controlate cu placebo la aproximativ 240 de pacienţi cu vârste
cuprinse între 5 şi 12 ani, cu diagnostic DSM-IV de tulburări de comportament disruptive (DBD) şi
funcţie intelectuală la graniţă, retard mental uşor sau moderat/tulburări de învăţare. În cele două studii,
risperidona în doze de 0,02 până la 0,06 mg/kg şi zi a fost semnificativ superioară faţă de placebo în
ceea ce priveşte criteriul clinic final principal prespecificat, adică, schimbarea de la valoarea iniţială pe
subscala Probleme de comportament a Nisonger-Child Behaviour Rating Form (N-CBRF) la
săptămâna 6.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Risperidona este metabolizată în 9-hidroxi-risperidonă, care are o activitate farmacologică similară cu
a risperidonei (vezi „Metabolizare şi eliminare”).
Absorbţie
Risperidona este complet absorbită după administrarea orală, atingând concentraţia plasmatică
maximă în 1 până la 2 ore. Biodisponibilitatea orală absolută a risperidonei este de 70% (VC=25%).
Biodisponibilitatea orală relativă a risperidonei dintr-un comprimat este de 94% (VC=10%) în
comparaţie cu soluţia. Absorbţia nu este afectată de alimente şi astfel risperidona poate fi administrată
în timpul sau între mese. Concentraţia constantă a risperidonei este atinsă într-o zi la majoritatea
pacienţilor. Concentraţia constantă a 9-hidroxi-risperidonei este atinsă în 4-5 zile de administrare a
dozei.
Distribuţie
Risperidona se distribuie rapid. Volumul distribuţiei este de 1-2 l/kg. În plasmă, risperidona este legată
de albumină şi alfa -acid glicoproteină. Legătura risperidonei de proteinele plasmatice este de 90%;
cea a metabolitului activ, 9-hidroxi-risperidonă, este de 77%.
Metabolizare şi eliminare
Risperidona este metabolizată de CYP2D6 în 9-hidroxi-risperidonă, care are o activitate farmacologică
similară cu a risperidonei. Risperidona, plus 9-hidroxi-risperidona, formează fracţiunea antipsihotică
activă. CYP2D6 este supus polimorfismului genetic. Metabolizatorii rapizi CYP2D6 transformă rapid
risperidona în 9-hidroxi-risperidonă, în timp ce metabolizatorii lenţi CYP2D6 o transformă mult mai
lent. Deşi metabolizatorii rapizi au concentraţii mai mici de risperidonă şi concentraţii mai mari de 9-
hidroxi-risperidonă decât metabolizatorii lenţi, farmacocinetica risperidonei şi a 9-hidroxi-risperidonei
asociate (adică, fracţiunea antipsihotică activă), după administrare de doze unice şi repetate, este
similară la metabolizatorii rapizi şi lenţi ai CYP2D6.
O altă cale metabolică a risperidonei este N-dezalchilarea. Studiile in vitro pe microzomii hepatici
umani au arătat că risperidona, la o concentraţie clinic relevantă, nu inhibă substanţial
biotransformarea medicamentelor metabolizate de către izoenzimele citocromului P450, incluzând
CYP 1A2, CYP 2A6, CYP 2C8/9/10, CYP 2D6, CYP 2E1, CYP 3A4 şi CYP 3A5. La o săptămână
după administrarea orală a risperidonei, 70% din doză se excretă în urină şi 14% în fecale. În urină,
risperidona plus 9-hidroxi-risperidona reprezintă 35-45% din doza administrată oral.
Restul reprezintă metaboliţi inactivi. După administrarea orală la pacienţii psihotici, risperidona este
eliminată cu un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 3 ore. Timpul de înjumătăţire prin
eliminare al 9-hidroxi-risperidonei şi al fracţiunii active antipsihotice este de 24 de ore.
Liniaritate / Non-liniaritate
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale cu dozele în intervalul terapeutic de
dozaj.
Vârstnici, insuficienţă hepatică şi renală
Un studiu de farmacocinetică cu doză unică, efectuat cu risperidonă administrată oral la vârstnici, a
arătat că, în medie, există concentraţii plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic mai mari cu
43%, un timp de înjumătăţire plasmatică mai lung cu 38% şi un clearance redus cu 30% al fracţiunii
active, cu efect antipsihotic. La adulţi cu insuficienţă renală moderată, clearance-ul fracţiunii active a
fost de aproximativ 48% din clearance-ul la adulţii tineri sănătoşi. La adulţii cu insuficienţă renală
severă, clearance-ul fracţiunii active a fost de aproximativ 31% din clearance-ul la adulţii tineri sănătoşi.
Timpul de înjumătăţire a fracţiunii active a fost de 16,7 ore la adulţii tineri, de 24,9 ore la adulţii cu
insuficienţă renală moderată (sau de aproximativ 1,5 ori mai lung decât la adulţii tineri) şi de 28,8 ore
la cei cu insuficienţă renală severă (sau de aproximativ 1,7 ori mai lung decât la adulţii tineri).
Concentraţia plasmatică a risperidonei a fost normală la pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar valoarea
medie a concentraţiei plasmatice a fracţiunii libere de risperidonă a crescut cu 37,1%.
Clearance-ul după administrare orală şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a risperidonei
şi a fracţiunii active la adulţii cu insuficienţă hepatică moderată şi severă nu au fost semnificativ diferite
faţă de valorile acestor parametri la adulţii tineri sănătoşi.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica risperidonei, a 9-hidroxi-risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active la copii şi
adolescenţi este similară cu cea de la adulţi.
Sexul, rasa şi fumatul
O analiză farmacocinetică populaţională nu a relevant nici un efect evident al genului, rasei şi
fumatului asupra farmacocineticii risperidonei sau a fracţiunii antipsihotice active.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studii de toxicitate subcronică, în care a fost iniţiată administrarea la câini şi şobolani imaturi sexual,
au fost prezente efecte dependente de doză în tractul genital masculin şi feminin şi la nivelul glandele
mamare. Aceste efecte erau legate de nivelurile crescute de prolactină serică, rezultate din acţiunea
blocantă a risperidonei la nivelul receptorului dopaminergic D . În plus, studiile pe culturi de ţesut
sugerează că la om creşterea celulară în tumorile mamare poate fi stimulată de prolactină. Risperidona
nu a fost teratogenă la şobolan şi iepure. În studiile de reproducere la şobolan cu risperidonă au fost
observate reacţii adverse asupra comportamentului de împerechere al părinţilor şi asupra greutăţii la
naştere, ca şi a supravieţuirii puilor. La şobolani, expunerea intrauterină la risperidonă a fost asociată cu
deficite cognitive la vârsta adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în cazul administrării la animale
gestante, au provocat efecte negative asupra învăţării şi a dezvoltării motorii la pui. Într-un studiu de
toxicitate efectuat la şobolani tineri, s-a observat creșterea mortalităţii puilor şi o întârziere în
dezvoltarea fizică a acestora. Într-un studiu cu durata de 40 de săptămâni, efectuat la câini tineri,
maturizarea sexuală a fost întârziată. Pe baza ASC, creşterea oaselor lungi nu a fost afectată la câini, la
doze de 3,6 ori mai mari decât maximul expunerii la om în perioada de adolescenţă (1,5 mg/zi), dar au
fost observate efecte asupra oaselor lungi şi maturizării sexuale la doze de 15 ori mai mari decât
expunerea la om în perioada de adolescenţă.
Risperidona nu a fost genotoxică într-o baterie de teste. În studiile de carcinogenitate a risperidonei pe
cale orală la şobolani şi şoareci s-au observat creşteri ale adenoamelor de glandă pituitară (şoarece),
adenoamelor endocrine pancreatice (şobolan) şi adenoamelor glandelor mamare (ambele specii). Aceste
tumori pot fi puse în legătură cu antagonismul prelungit asupra receptorilor dopaminergici D şi cu
hiperprolactinemia. Nu se cunoaşte relevanţa acestor descoperiri legate de tumori la rozătoare în ceea
ce priveşte riscul la om. In vitro şi in vivo, modelele animale arată că dozele mari de risperidonă pot
determina prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu o creştere teoretică a riscurilor de torsadă
a vârfurilor la pacienţi.
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină
Hipromeloză 2910, 15 mPa·s
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Film
Hipromeloză. Dioxid de titan (E 171). Propilenglicol. Talc.
Excipienţi suplimentari
2 mg: Opadry Portocaliu: galben amurg FCF (E 110)
4 mg: Opadry Verde: indigotină (E 132), galben de chinolină (E 104)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
2 mg: blister PVC-PE-PVDC/Al cu 20, 50, 100 comprimate filmate
4 mg: blister PVC-PE-PVDC/Al cu 20, 50 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie Ltd.,
1-10 Constantinoupoleos Street,
3011 Limassol, Cipru
8. NUMĂR(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2 mg: 3932/2011/01-02-03
4 mg: 3933/2011/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînoiri a autorizaţiei – Noiembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2024