Prospect RISPEN 1 mg comprimate filmate
Producator: Zentiva, k.s.
Clasa ATC: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.12240/2019/01-02-03 Anexa 2
12241/2019/01-02-03
12242/2019/01-02-03
12243/2019/01-02-03
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
RISPEN 1 mg comprimate filmate
RISPEN 2 mg comprimate filmate
RISPEN 3 mg comprimate filmate
RISPEN 4 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine:
RISPEN 1 mg comprimate filmate: risperidonă 1 mg
Excipient cu efect cunoscut: lactoză anhidră 61,25 mg pentru un comprimat filmat.
RISPEN 2 mg comprimate filmate: risperidonă 2 mg
Excipient cu efect cunoscut: lactoză anhidră 122,5 mg pentru un comprimat filmat.
RISPEN 3 mg comprimate filmate: risperidonă 3 mg
Excipient cu efect cunoscut: lactoză anhidră 183,75 mg pentru un comprimat filmat.
RISPEN 4 mg comprimate filmate: risperidonă 4 mg
Excipient cu efect cunoscut: lactoză anhidră 245,00 mg pentru un comprimat filmat.
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
RISPEN 1 mg comprimate filmate: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu linie
mediană pe una dintre feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
RISPEN 2 mg comprimate filmate: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz deschis, cu
diametrul de 8 mm.
RISPEN 3 mg comprimate filmate: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, cu
diametrul de 9 mm.
RISPEN 4 mg comprimate filmate: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare verde deschis,
cu diametrul de 10 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Rispen este indicat în tratamentul schizofreniei.
Rispen este indicat în tratamentul episoadelor (acceselor) maniacale moderate până la severe asociate
bolii bipolare.
Rispen este indicat în tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) al agresivității persistente la
pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la abordări nefarmacologice
şi unde există riscul de violenţă şi autoagresivitate.
Rispen este indicat în tratamentul simptomatic pe termen scurt (până la 6 săptămâni) al agresivităţii
persistente în tulburările de comportament la copii începând de la vârsta de 5 ani şi adolescenţi cu
funcţii intelectuale sub medie sau cu retard mental diagnosticat conform criteriilor DSM-IV, în care
severitatea comportamentelor agresive sau disruptive necesită tratament farmacologic. Tratamentul
farmacologic trebuie să fie o parte integrantă a unui program de tratament mai comprehensiv,
incluzând intervenţii psihosociale şi educaţionale. Se recomandă ca risperidona să fie prescrisă de un
specialist în neurologia infantilă şi în psihiatria infantilă şi a adolescentului sau de medici care sunt
bine familiarizaţi cu tratamentul tulburării de comportament la copii şi adolescenţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Schizofrenie
Adulţi
Rispen poate fi administrat o dată sau de două ori pe zi.
Pacienţii trebuie să înceapă cu 2 mg risperidonă pe zi. Doza poate fi mărită în a doua zi la 4 mg.
În continuare, doza poate fi menţinută neschimbată sau poate fi individualizată, dacă este necesar. La
majoritatea pacienţilor, dozele zilnice eficace sunt cuprinse între 4 şi 6 mg. La unii pacienţi, ar putea fi
adecvate o fază mai lentă de creştere a dozei şi o doză iniţială şi doze de întreţinere mai mici.
Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioară faţă de dozele mai mici şi
pot cauza o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale. Nu s-a evaluat siguranţa dozelor mai
mari de 16 mg pe zi, de aceea nu sunt recomandate.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu
schizofrenie din cauza lipsei datelor privind eficacitatea.
Episoade maniacale în boala bipolară
Adulţi
Rispen trebuie administrat o dată pe zi în fiecare zi, începând cu 2 mg risperidonă. Ajustările dozei,
dacă sunt indicate, trebuie să se efectueze la intervale de cel puţin 24 de ore, cu creşteri ale dozei de
1 mg pe zi. Risperidona poate fi administrată în doze flexibile într-un interval de la 1 la 6 mg pe zi
pentru a optimiza nivelul de eficacitate şi tolerabilitate al fiecărui pacient. Doze zilnice mai mari de
6 mg risperidonă nu au fost investigate la pacienţii cu episoade maniacale.
Ca în cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării Rispen trebuie evaluată şi
justificată regulat
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg, administrată de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată
individual cu creşteri zilnice de 0,5 mg de două ori pe zi, până la o doză de 1 – 2 mg, administrată de
două ori pe zi. Se recomandă precauţie, deoarece experienţa clinică la vârstnici este limitată.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizarea risperidonei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu manie în cadrul
bolii bipolare, din cauza lipsei datelor privind eficacitatea.
Agresivitate persistentă la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă
Se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg* de două ori pe zi. Dacă este necesar, această doză poate fi
ajustată individual cu creşteri de 0,25 mg* de două ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile.
Doza optimă este de 0,5 mg de două ori pe zi la majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii pacienţi dozele
eficace pot fi de până la 1 mg de două ori pe zi.
Rispen nu trebuie folosit mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu agresivitate persistentă în demenţa
Alzheimer. În timpul tratamentului, pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi regulat, iar necesitatea
continuării administrării trebuie reevaluată.
Tulburări de comportament
Copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani
Pentru subiecţi cu greutatea corporală ≥ 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg o dată pe zi.
Dacă este necesar, această doză poate fi ajustată individual cu creşteri de 0,5 mg o dată pe zi, dar nu la
intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 1 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor.
Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,5 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea
nevoie de 1,5 mg o dată pe zi.
Pentru subiecţii cu greutatea corporală < 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg* o dată pe zi.
Dacă este necesar, această doză poate fi ajustată individual cu creşteri de 0,25 mg* o dată pe zi, dar nu
la intervale mai mici de două zile. Doza optimă este de 0,5 mg o dată pe zi pentru majoritatea
pacienţilor.Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,25 mg* o dată pe zi, în timp ce alţi
pacienţi pot avea nevoie de 0,75 mg* o dată pe zi.
Ca în cazul tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea utilizării Rispen trebuie evaluată şi
justificată regulat.
Rispen nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 5 ani, deoarece nu există experienţă
privind utilizarea la copii cu vârsta sub 5 ani cu această tulburare.
Insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii cu insuficienţă renală au o capacitate mai mică de a elimina fracţiunea activă, cu efect
antipsihotic, decât adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu funcţia hepatică afectată au creşteri
ale concentraţiei plasmatice a fracţiunii libere a risperidonei.
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, independent de indicaţia terapeutică, doza iniţială şi
dozele următoare trebuie înjumătăţite, iar creşterea treptată a dozei trebuie să fie mai lentă.
Rispen trebuie folosit cu precauţie la aceste grupe de pacienţi.
Mod de administrare
Rispen este destinat utilizării orale. Alimentele nu afectează absorbţia Rispen.
Întreruperea tratamentului
Se recomandă ca întreruperea tratamentului să se facă treptat. După încetarea bruscă a administrării
dozelor mari de medicamente antipsihotice s-au semnalat foarte rar simptome acute de întrerupere,
incluzând greaţa, vărsăturile, transpiraţiile şi insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot apărea
recurenţe ale simptomelor psihotice şi s-a raportat apariţia tulburărilor motorii involuntare (cum sunt
acatizia, distonia şi diskinezia).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră adecvat din punct de vedere medical, se recomandă întreruperea prin reducere
treptată a medicaţiei anterioare, în acelaşi timp cu iniţierea tratamentului cu Rispen. De asemenea,
când se consideră adecvat din punct de vedere medical, trecerea pacienţilor de la un antipsihotic cu
eliberare lentă la terapia cu Rispen poate fi făcută înlocuind următoarea injecţie programată. Trebuie
reevaluată periodic necesitatea continuării medicaţiei antiparkinsoniene existente.
Rispen este disponibil în 4 concentraţii: de 1 mg, 2 mg, 3 mg si 4 mg.
Rispen 1 mg, având o linie mediană pentru a fi împărţit în două doze egale, permiţând administrarea
unei doze de 0,5 mg.
*Dacă doza de iniţiere este de 0,25 mg este necesar să utilizați medicamente care conţin risperidonă
care permit administrarea acestei doze.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Mortalitate crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă
Într-o meta-analiză a 17 studii clinice controlate, efectuate cu antipsihotice atipice, inclusiv
risperidonă, pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice au o mortalitate crescută în
comparaţie cu cei cărora li s-a administrat placebo. În studiile placebo-controlate privind risperidona
administrată pe cale orală efectuate la acest grup de pacienţi, incidenţa mortalităţii a fost de 4,0%
pentru pacienţii trataţi cu risperidonă în comparaţie cu 3,1% pentru pacienţii la care s-a administrat
placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere fiind 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Vârsta medie
(intervalul de vârstă) a pacienţilor care au decedat a fost de 86 de ani (intervalul 67-100). Datele din
două studii observaţionale extinse au arătat că vârstnicii cu demenţă care sunt trataţi cu antipsihotice
convenţionale au, de asemenea, un risc mic de deces comparativ cu cei netrataţi. Nu sunt disponibile
date suficiente pentru a da o estimare fermă a amplorii exacte a riscului, iar cauza creşterii riscului este
necunoscută. Nu este clară măsura în care constatările de creştere a mortalităţii din studiile
observaţionale pot fi atribuite medicamentului antipsihotic şi nu unor caracteristici ale pacientului.
Folosirea concomitentă cu furosemidă
În studiile controlate cu placebo privind risperidona efectuate la pacienţii vârstnici cu demenţă, s-a
observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemidă plus risperidonă (7,3%;
vârsta medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75-97) în comparaţie cu pacienţii trataţi cu risperidonă în
monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70-96) sau cu furosemidă în monoterapie
(4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67-90). Creşterea mortalităţii la pacienţii trataţi cu
furosemidă plus risperidonă s-a observat în două din cele patru studii clinice. Folosirea concomitentă a
risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice folosite în doze mici) nu a fost asociată cu
descoperiri asemănătoare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica această descoperire şi nu s-a
observat un model consecvent pentru cauza decesului. Totuşi, medicamentul trebuie folosit cu
precauţie şi trebuie avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament
concomitent cu alte diuretice puternice înainte de a se lua decizia de le folosi. Nu a existat o incidenţă
crescută a mortalităţii printre pacienţii care luau alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidonă.
Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general al mortalităţii şi de aceea trebuie
evitată cu grijă la pacienţii vârstnici cu demenţă.
Evenimente adverse vasculare cerebrale (EAVC)
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate cu unele medicamente antipsihotice
atipice, la pacienţii cu demenţă, a fost observat un risc de 3 ori mai mare de evenimente adverse
cerebro-vasculare.Datele adunate din 6 studii controlate cu placebo, efectuate cu risperidonă
predominant la pacienţii vârstnici (> 65 de ani) cu demenţă, au arătat că EAVC (grave sau lipsite de
gravitate, combinate) au apărut la 3,3% (33/1009) din pacienţii trataţi cu risperidonă şi la 1,2% (8/712)
din pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere 95%) a fost de
2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Un risc crescut nu poate fi
exclus pentru alte antipsihotice sau alte categorii de pacienţi. Risperidona trebuie folosită cu precauţie
la pacienţii cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.
Riscul EAVC a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu demenţă de tip mixt sau vascular în
comparaţie cu demenţa Alzheimer. De aceea, pacienţii cu alte tipuri de demenţă decât Alzheimer nu
trebuie trataţi cu risperidonă.
Medicii sunt sfătuiţi să evalueze riscurile şi beneficiile utilizării risperidonei la pacienţii cu demenţă,
luând în considerare factorii care prevestesc riscul de accident vascular cerebral la fiecare pacient în
parte.
Pacienţii/persoanele care îngrijesc pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze imediat semnele şi
simptomele potenţialelor EAVC, cum sunt o slăbiciune bruscă sau o amorţeală bruscă a feţei, braţelor
şi picioarelor şi probleme de vedere sau vorbire. Trebuie luate în considerare fără întârziere toate
opţiunile de tratament, inclusiv întreruperea administrării de risperidonă.
Risperidona trebuie folosită numai pe termen scurt pentru agresivitate persistentă la pacienţii cu
demenţă Alzheimer moderată până la severă suplimentar la abordările nefarmacologice care au avut
eficacitate limitată sau nu au avut nicio eficacitate atunci când există riscul potenţial de violenţă sau
autoagresivitate.
Pacienţii trebuie reevaluaţi regulat, ca şi necesitatea continuării tratamentului.
Hipotensiunea arterială ortostatică
Datorită activităţii alfa-blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în
special în perioada iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată
după punerea pe piaţă în condiţiile utilizării concomitente a risperidonei şi a tratamentului
antihipertensiv. Risperidona trebuie folosită cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare
cunoscute, (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de conducere, deshidratare,
hipovolemie sau boli vasculare cerebrale) iar doza trebuie stabilită treptat conform recomandărilor
(vezi pct. 4.2). Dacă apare hipotensiunea arterială ortostatică, trebuie să se ia în considerare o reducere
a dozei.
Leucopenia, neutropenia şi agranulocitoza
În cursul tratamentelor cu cu medicamente antipsihotice, inclusiv risperidona, a fost raportată apariţia
leucopeniei, neutropeniei şi agranulocitozei. Apariţia agranulocitozei a fost raportată foarte rar
(< 1/10000 de pacienţi) în timpul supravegherii după punerea pe piaţă.
Pacienţii cu istoric de scădere semnificativă clinic a numărului de leucocite sau de
leucopenie/neutropenie indusă medicamentos trebuie monitorizaţi în timpul primelor luni de tratament
şi întreruperea tratamentului cu risperidonă trebuie luată în considerare la primele semne ale unei
scăderi clinic semnificative a numărului de leucocite în absenţa altor factori cauzatori.
Pacienţii cu neutropenie clinic semnificativă trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia febrei sau a
altor simptome sau semne de infecţie şi trataţi prompt dacă asemenea simptome sau semne apar.
Pacienţii cu neutropenie severă (număr absolut de neutrofile < 1 x 109/l) trebuie să întrerupă
tratamentul cu risperidonă şi numărul de leucocite trebuie urmărit până la recuperare.
Diskinezia tardivă/simptomele extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi antagonice asupra receptorilor dopaminergici au fost asociate cu
inducerea diskineziei tardive caracterizată prin mişcări involuntare ritmice, mai ales ale limbii şi feţei.
Declanşarea simptomelor extrapiramidale este un factor de risc al diskineziei tardive. Dacă apar semne
sau simptome ale diskineziei tardive trebuie avută în vedere întreruperea terapiei cu antipsihotice.
Se recomandă prudență la pacienții care primesc atât psihostimulante (de exemplu, metilfenidat) și
risperidonă concomitent, deoarece simptomele extrapiramidale ar putea apărea atunci când se modifică
doza unuia sau ambelor medicamente. Se recomandă întreruperea treptată a tratamentului stimulant
(vezi pct. 4.5).
Sindromul neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu antipsihotice s-a raportat apariţia sindromului neuroleptic malign,
caracterizat prin hipotermie, rigiditate musculară, instabilitate neurovegetativă, alterarea conştienţei şi
concentraţii plasmatice crescute ale creatin-fosfokinazei. Semne suplimentare includ mioglobinuria
(rabdomioliza) şi insuficienţă renală acută. În acest caz, trebuie întreruptă administrarea tuturor
antipsihoticelor, inclusiv a risperidonei.
Boala Parkinson şi demenţa cu corpi Lewy
Medicii trebuie să aprecieze raportul risc/beneficiu când prescriu antipsihotice, inclusiv risperidona
pacienţilor cu boală Parkinson sau cu demenţă cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se poate agrava
în cazul tratamentului cu risperidonă. Ambele grupuri pot cunoaşte un risc crescut de sindrom
neuroleptic malign, precum şi o sensibilitate crescută la medicamente antipsihotice; aceşti pacienţi
fiind excluşi din studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilităţi crescute poate include confuzie,
obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, precum şi simptome extrapiramidale.
Hiperglicemia şi diabetul zaharat
În timpul tratamentului cu risperidonă au fost raportate hiperglicemie, diabet zaharat şiexacerbarea
unui diabet zaharat pre-existent. În anumite cazuri, a fost raportată mai întâi o creştere în greutate, care
poate fi un factor predispozant. Asocierea cu cetoacidoza a fost raportată foarte rar şi asocierea cu
coma diabetică a fost raportată rar. Se recomandă monitorizarea clinică corespunzătoare a pacienţilor
în concordanţă cu ghidurile pentru utilizarea antipsihoticelor. Pacienţii în tratament cu oricare
antipsihotic atipic, inclusiv risperidona, trebuie monitorizaţi pentru simptome de hiperglicemie (cum
sunt polidipsia, poliuria, polifagia şi senzaţia de slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat trebuie
monitorizaţi regulat pentru înrăutăţirea controlului glicemiei.
Creştere în greutate
În timpul utilizării risperidonei a fost raportată creştere semnificativă în greutate. Greutatea trebuie
monitorizată periodic.
Hiperprolactinemia
Hiperprolactinemia este o reacţie adversă frecventă a tratamentului cu risperidonă. Este recomandată
evaluarea concentraţiilor plasmatice ale prolactinei la pacienţii cu semne ale unor posibile reacţii
adverse corelate cu valorile prolactinei (de exemplu ginecomastie, tulburări menstruale, anovulaţie,
afectarea fertilităţii, libido diminuat, disfuncţie erectilă şi galactoree).
Studiile efectuate pe culturi de ţesuturi sugerează că prin intermediul prolactinei la om poate fi
stimulată creşterea celulelor tumorale la sân. Deşi până acum, în studiile clinice şi epidemiologice nu a
fost demonstrată nici o asociere netă cu administrarea de antipsihotice , se recomandă precauţie în
cazul utilizării la pacienţii cu antecedente medicale relevante. Risperidona trebuie folosit cu precauţie
la pacienţii cu hiperprolactinemie preexistentă şi la pacienţii cu posibile tumori dependente de
prolactină.
Prelungirea intervalului QT
Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată ulterior punerii pe piaţă. Ca în cazul altor
antipsihotice, se recomandă precauţie atunci când risperidona este prescrisă pacienţilor cu afecţiuni
cardiovasculare cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT, bradicardie sau
tulburări electrolitice (hipokaliemia, hipomagneziemia), întrucât poate creşte riscul de efecte
aritmogene, şi în cazul folosirii concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul lor de
prelungire a intervalului QT.
Convulsii
Risperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţi cu antecedente de convulsii sau cu alte afecţiuni
care pot coborî pragul convulsivant.
Priapism
Priapismul poate apărea în timpul tratamentului cu risperidonă din cauza efectelor sale blocante alfa-
adrenergice.
Reglarea temperaturii corporale
Perturbarea capacităţii organismului de a reduce temperatura centrală a corpului a fost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă prudenţă corespunzătoare în prescrierea de risperidonă
pacienţilor care au stări ce ar putea contribui la creşterea temperaturii centrale a corpului, precum
exerciţii fizice susţinute, expunerea la temperaturi extreme, tratament concomitent cu acţiune
anticolinergică sau posibilitate de deshidratare.
Efect antiemetic
În studiile preclinice cu risperidonă s-a observat un efect antiemetic. Acest efect, dacă apare la om,
poate masca semnele şi simptomele supradozajului cu anumite medicamente sau ale unor afecţiuni
precum ocluzia intestinală, sindromul Reye şi tumorile cerebrale.
Insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii cu insuficienţă renală au o capacitate mai scăzută de a elimina fracţia antipsihotică activă
decât adulţii cu o funcţie renală normală. Pacienţii cu insuficienţă hepatică prezintă creşteri ale
concentraţiei plasmatice ale fracţiunii libere a risperidonei (vezi pct. 4.2).
Tromboembolism venos (TEV)
În cazul administrării de medicamente antipsihotice, au fost raportate cazuri de tromboembolism
venos (TEV).
Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă frecvent factori de risc pentru TEV, toţi factorii de
risc posibili pentru TEV trebuie identificaţi înaintea şi în timpul tratamentului cu risperidonă şi trebuie
luate măsuri de prevenţie adecvate.
Sindrom de iris flasc intraoperator
Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul intervenţiilor chirurgicale pentru
cataractă la unii pacienţi trataţi cu medicamente cu efect antagonist alfa -adrenergic, inclusiv
1a
risperidona (vezi pct. 4.8). SIFI poate să crească riscul de complicaţii oculare în timpul şi după
intervenţia chirurgicală. Utilizarea prezentă sau anterioară de medicamente cu efect antagonist
alfa -adrenergic trebuie adusă la cunoştinţa chirurgului oftalmolog înaintea intervenţiei chirurgicale.
1a
Beneficiul potenţial al întreruperii tratamentului alfa -blocant înainte de intervenţia chirurgicală pentru
cataractă nu a fost stabilit şi trebuie comparat cu riscul întreruperii tratamentului antipsihotic.
Copii şi adolescenţi
Înainte de a se prescrie risperidonă unui copil sau adolescent cu tulburări de comportament, aceştia
trebuie evaluaţi cu atenţie pentru cauzele fizice şi sociale ale comportamentului agresiv, cum sunt
durerea sau cerinţe inadecvate ale mediului de provenienţă.
Efectul sedativ al risperidonei trebuie monitorizat îndeaproape la acest grup de populaţie din cauza
posibilelor consecinţe asupra capacităţii de învăţare. O schimbare a momentului administrării
risperidonei poate îmbunătăţi impactul sedării asupra atenţiei la copii şi adolescenţi.
Risperidona a fost asociată cu creşteri medii ale greutăţii corporale şi indicelui de masă corporală
(IMC). Se recomandă măsurarea greutăţii corporale înainte de iniţierea tratamentului şi monitorizarea
regulată a greutăţii corporale, pe parcursul tratamentului.
În studiile de extensie, deschise, de lungă durată, modificările înălţimii se încadrau în valorile aşteptate
ale normelor adecvate vârstei. Nu a fost studiat adecvat efectul tratamentului pe termen lung cu
risperidonă asupra maturizării sexuale şi înălţimii.
Din cauza efectelor potenţiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra creşterii şi a maturizării
sexuale la copii şi adolescenţi, trebuie avută în vedere evaluarea clinică regulată a statusului
endocrinologic, incluzând măsurători ale înălţimii, greutăţii, maturizării sexuale, monitorizarea
menstruaţiei şi alte efecte potenţiale legate de prolactină.
Rezultatele unui mic studiu observaţional, efectuat după punerea pe piaţă, au arătat că subiecţii cu
vârsta cuprinsă între 8-16 ani, expuşi la risperidonă, au fost în medie cu aproximativ 3,0-4,8 cm mai
înalţi decât cei trataţi cu alte medicamente antipsihotice atipice. Acest studiu nu a fost adecvat pentru a
determina dacă expunerea la risperidonă a avut vreun impact asupra înălţimii definitive la adult, sau
dacă rezultatul a fost consecinţa unui efect direct al risperidonei asupra creşterii osoase, sau unui efect
al bolii preexistente în sine asupra creşterii osoase, sau rezultatul unui control mai bun al bolii
preexistente, având ca rezultat o mărire a creşterii liniare.
Pe parcursul tratamentului cu risperidonă trebuie efectuate examinări regulate cu scopul de a identifica
simptomele extrapiramidale şi alte tulburări de mişcare.
Pentru recomandări specifice legate de doze la copii şi adolescenţi, vezi pct. 4.2.
Excipienţi
Comprimatele filmate conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni legate de farmacodinamică
Medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT
Similar altor antipsihotice, se recomandă precauţie în prescrierea risperidonei împreună cu
medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt antiaritmicele (de exemplu
chinidina, disopiramida, procainamida, propafenona, amiodarona, sotalolul), antidepresive triciclice
(adică amitriptilina), antidepresive tetraciclice (adică maprotilina), unele antihistaminice, alte
antipsihotice, unele antimalarice (adică derivaţi de chinină şi meflochina) şi cu medicamente care
determină dezechilibru electrolitic (hipopotasemie, hipomagneziemie), bradicardie sau cele care inhibă
metabolizarea hepatică a risperidonei. Aceasta listă indică anumite medicamente, dar nu este
exhaustivă.
Medicamente cu acţiune centrală şi alcoolul etilic
Risperidona trebuie folosită cu precauţie în asociere cu alte substanţe care acţionează la nivel nervos
central, în special cu alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi benzodiazepinele, din cauza riscului
crescut de sedare.
Levodopa şi agonişti dopaminergici
Risperidona poate antagoniza efectul levodopei şi al altor agonişti dopaminergici. În cazul în care
această asociere este considerată necesară, în special în stadiile avansate ale bolii Parkinson, trebuie
prescrisă doza minimă eficace pentru fiecare tip de medicament.
Medicamente cu efect hipotensiv
Ulterior punerii pe piaţă s-a observat hipotensiune arterială semnificativă clinic în cazul administrării
risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv.
Paliperidonă
Nu este recomandată utilizarea concomitentă de risperidonă administrată pe cale orală cu paliperidonă,
deoarece paliperidona este metabolitul activ al risperidonei şi asocierea celor două medicamente poate
să ducă la o expunere suplimentară la fracţiunea activă, cu efect antipsihotic.
Psihostimulante
Utilizarea combinată a psihostimulantelor (de exemplu, metilfenidat) cu risperidonă poate duce la
simptome extrapiramidale după schimbarea oricărui tratament sau a ambelor tratamente (vezi pct. 4.4).
Interacţiuni legate de farmacocinetică
Alimentele nu afectează absorbţia risperidonei.
Risperidona este metabolizată în principal pe calea CYP2D6 şi într-o proporţie mai mică pe calea
CYP3A4. Atât risperidona, cât şi metabolitul său activ 9-hidroxirisperidona sunt substrat al
glicoproteinei-P (gp-P). Substanţele care modifică activitatea CYP2D6 sau substanţele care inhibă
puternic sau care induc activitatea CYP3A4 şi/sau a gp-P pot influenţa farmacocinetica fracţiunii
active, cu efect antipsihotic, a risperiodonei.
Inhibitori puternici ai CYP2D6
Administrarea concomitentă a risperidonei cu un inhibitor puternic al CYP2D6 poate să crească
concentraţia plasmatică a risperidonei, dar mai puţin a fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Doze mai
mari dintr-un inhibitor puternic al CYP2D6 pot creşte concentraţiile fracţiunii active, cu efect
antipsihotic, a risperidonei (de exemplu paroxetina, vezi mai jos). Este de aşteptat ca şi alţi inhibitori
ai CYP2D6, cum este chinidina, să afecteze concentraţiile plasmatice ale risperidonei într-un mod
asemănător. La începutul sau la întreruperea tratamentului concomitent cu paroxetină, chinidină sau alt
inhibitor puternic al CYP2D6, în special în doze mari, medicul trebuie să reevalueze dozele de
risperidonă.
Inhibitori ai CYP3A4 şi/sau ai gp-P
Administrarea concomitentă a risperidonei cu inhibitori puternici ai CYP3A4 şi/sau ai gp-P poate
creşte semnificativ concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei.
La începutul sau întreruperea tratamentului cu itraconazol sau alt inhibitor puternic al CYP3A4 şi/sau
gp-P, medicul trebuie să reevalueze dozele de risperidonă.
Inductori ai CYP3A4 şi/sau ai gp-P
Administrarea concomitentă a risperidonei cu un inductor puternic al CYP3A4 şi/sau gp-P pot scădea
concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei. La începutul sau
întreruperea tratamentului cu carbamazepină sau alt inductor puternic al CYP3A4 şi/sau gp-P, medicul
trebuie să reevalueze dozele de risperdonă. Inductorii CYP3A4 îşi extercită efectul într-o manieră
dependentă de timp şi pot trece cel puţin 2 săptămâni până să atingă efectul maxim după introducere.
Invers, la întreruperea tratamentului, poate dura cel puţin 2 săptămâni ca inducerea CYP3A4 să se
diminueze.
Medicamente cu legare în proporţie crescută de proteinele plasmatice
Atunci când risperidona se administrează împreună cu medicamente cu legare în proporţie crescută de
proteinele plasmatice, nu s-a observat o desprindere relevantă clinic de proteinele plasmatice a
niciunuia dintre medicamente.
Atunci când se utilizează medicamente concomitente, trebuie citite informaţiile despre medicament
corespunzătoare, cu privire la calea de metabolizare şi posibila necesitate de ajustare a dozelor.
Copii şi adolescenţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. Nu este cunoscută relevanţa rezultatelor
acestor studii pentru copii şi adolescenţi.
Utilizarea concomitentă a psihostimulantelor (de exemplu metilfenidat) cu risperidona la copii şi
adolescenţi nu a modificat farmacocinetica şi eficacitatea risperidonei.
Exemple
Exemple de medicamente care pot interacţiona sau pentru care s-a dovedit că nu interacţionează cu
risperidona sunt enumerate mai jos:
Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii risperidonei
Antibacteriene:
• Eritromicina, un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, nu modifică farmacocinetica
risperidonei şi a fracţiunii active, cu afect antipsihotic.
• Rifampicina, un inductor puternic al CYP3A4 şi un inductor al gp-P, a scăzut concentraţiile
plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic.
Anticolinesterazice:
• Donepezilul şi galantamina, ambele substraturi ale CYP2D6 şi CYP3A4, nu au arătat un efect
relevant clinic asupra farmacocineticii risperidonei şi asupra fracţiunii active, cu efect antipsihotic.
Antiepileptice:
• Pentru carbamazepină, un inductor puternic al CYP3A4 şi un inductor al gp-P, s-a arătat că scade
concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei. Efecte similare
pot fi observate cu fenitoina şi fenobarbital care, de asemenea, induc enzimele hepatice CYP3A4,
precum şi gp-P.
• Topiramatul a scăzut modest biodisponibilitatea risperidonei, dar nu şi pe cea a fracţiunii active,
cu efect antipsihotic. Prin urmare, această interacţiune este puţin probabil să aibă semnificaţie
clinică.
Antimicotice:
• Itraconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, la doze de 200 mg/zi, a
crescut concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic, cu aproximativ 70%, la
doze de risperidonă de 2 până la 8 mg/zi.
• Ketoconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, la doze de 200 mg/zi, a
crescut concentraţia plasmatică a risperidonei şi a scăzut concentraţia plasmatică a
9-hidroxirisperidonei.
Antipsihotice:
• Fenotiazinele pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu şi pe cele ale fracţiunii
active, cu efect antipsihotic.
Antivirale:
• Inhibitori de proteaze: nu sunt disponibile date din studii specifice; cu toate acestea, având în
vedere că ritonavirul este un inhibitor puternic al CYP3A4 şi un inhibitor slab al CYP2D6,
ritonavirul şi inhibitorii de proteaze potenţaţi cu ritonavir pot creşte concentraţiile fracţiunii active,
cu efect antipsihotic, a risperidonei.
Blocante beta-adrenergice:
• Unele blocante beta-adrenergice pot să crească concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu şi
pe acelea ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic.
Blocantele canalelor de calciu:
• Verapamilul, un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor al gp-P, creşte concentraţiile
plasmatice ale risperidonei şi ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic.
Medicamente cu acţiune la nivel gastro-intestinal:
• Antagoniştii receptorilor H : Cimetidina şi ranitidina, inhibitori slabi ai CYP2D6 şi CYP3A4,
cresc biodisponibilitatea risperidonei, dar numai marginal pe cea a fracţiunii active cu efect
antipsihotic.
ISRS şi antidepresive triciclice:
• Fluoxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creşte concentraţia plasmatică a risperidonei, dar
mai puţin pe cea a fracţiunii active, cu efect antipsihotic.
• Paroxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei; dar,
la doze de până la 20 mg/zi, mai puţin pe cea a fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Cu toate
acestea, dozele mai mari de paroxetină pot creşte concentraţiile fracţiunii active, cu efect
antipsihotic, a risperidonei.
• Antidepresivele triciclice pot creşte concentraţiile plasmatice ale risperidonei, dar nu şi pe acelea
ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic. Amitriptilina nu afectează farmacocinetica risperidonei
sau pe cea a fracţiunii active, cu efect antipsihotic.
• Sertralina, un inhibitor slab al CYP2D6, şi fluvoxamina, un inhibitor slab al CYP3A4, la doze de
până la 100 mg/zi nu sunt asociate cu modificări clinic semnificative ale concentraţiilor plasmatice
ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic, a risperidonei. Cu toate acestea, doze mai mari de 100
mg/zi de sertralină sau fluvoxamină pot să crească concentraţiile fracţiunii active, cu efect
antipsihotic, a risperidonei.
Efectul risperidonei asupra farmacocineticii altor medicamente
Antiepileptice:
• Risperidona nu a demonstrat un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii valproatului sau
topiramatului.
Antipsihotice:
• Aripiprazolul, un substrat al CYP2D6 şi al CYP3A4: Comprimatele de risperidonă sau soluţia
injectabilă nu au afectat farmacocinetica aripirazolului şi a metabolitului său activ,
dehidroaripiprazol.
Glicozide digitalice:
• Risperidona nu a demonstrat un efect clinic relevant asupra farmacocineticii digoxinei.
Litiu:
• Risperidona nu a demonstrat un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii litiului.
Administrarea concomitentă a risperidonei cu furosemid
• Vezi pct. 4.4 cu privire la mortalitatea crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă, cărora li se
administrează concomitent furosemidă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la gravide. Risperidona nu s-a dovedit
teratogenă în studiile la animale, dar s-au descoperit alte tipuri de toxicitate asupra reproducerii (vezi
pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.
Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv risperidona) în timpul celui de-al treilea trimestru de
sarcină prezintă după naştere risc de reacţii adverse incluzând simptome extrapiramidale şi/sau de
întrerupere care pot varia ca severitate şi durată. S-au raportat cazuri de agitaţie, hipertonie, hipotonie,
tremor, somnolenţă, insuficienţă respiratorie sau tulburări de alimentaţie. Ca urmare, nou-născuţii
trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Risperidona nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.
Dacă în timpul sarcinii este necesară întreruperea tratamentului, aceasta nu trebuie făcută brusc.
Alăptarea
În studiile la animale, risperidona şi 9 hidroxi-risperidona se excretă în lapte. De asemenea, la om, s-a
demonstrat că risperidona şi 9 hidroxi-risperidona se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Nu
sunt disponibile date privind apariţia de reacţii adverse la sugarii alăptați la sân. De aceea, trebuie
evaluat avantajul alăptării comparativ cu riscurile potenţiale pentru copil.
Fertilitatea
Similar cu alte medicamente care antagonizează receptorii D2 dopaminergici, risperidona creşte
valorile plasmatice ale prolactinei. Hiperprolactinemia poate suprima secreţia de GnRH din
hipotalamus, rezultând o secreţie scăzută a gonadotropinei din glanda pituitară. Aceasta, la rândul ei,
poate inhiba funcţia de reproducere prin afectarea steroidogenezei gonadelor atât la bărbaţi, cât şi la
femei.
Nu au fost observate efecte relevante în studiile non-clinice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Risperidona are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje din cauza potențialelor reacții adverse vizuale şi asupra sistemului nervos (vezi pct. 4.8). De
aceea, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosescă utilaje până când nu se
cunoaşte sensibilitatea lor la medicament.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) (incidenţa ≥10%) sunt:
parkinsonism, sedare/somnolență, cefalee şi insomnie.
RAM ce par să depindă de doză includ parkinsonismul și acatizia.
Mai jos se prezintă toate RAM care s-au raportat în studiile clinice şi din experienţa după punerea pe
piaţă, în funcție de categoria de frecvenţă estimată din studiile clinice cu risperidonă.
Se utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>
necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Clasificare Reacție adversă la medicament
pe aparate,
sisteme și
organe Frecvență
Foarte Frecvente Mai puțin frecvente Rare Foarte rare
frecvente
Infecţii şi pneumonie, bronșită, infecție a tractului infecție
infestări infecție a tractului respirator, cistită, infecție
respirator superior, oculară, tonsilită,
sinuzită, infecție a onicomicoză, celulită,
tractului urinar, infecție localizată, infecție
infecție otică, gripă virală, acarodermatită
Tulburări neutropenie, agranulocitozăc
hematologice leucocitopenie,
şi limfatice trombocitopenie, anemie,
scăderea hematocritului,
eozinofilie
Clasificare Reacție adversă la medicament
pe aparate,
sisteme și
organe Frecvență
Foarte Frecvente Mai puțin frecvente Rare Foarte rare
frecvente
Tulburări hipersensibilitate Reacție
ale anafilacticăc
sistemului
imunitar
Tulburări hiperprolactinemiea secreție inadecvată
endocrine de hormon
antidiuretic,
glicozurie
Tulburări Creșterea greutății Diabet zaharatb, Intoxicație cu apăc, Cetoacidoză
metabolice şi corporale, creșterea hiperglicemie, polidipsie, hipoglicemie, diabetică
de nutriţie apetitului alimentar, scăderea greutății hiperinsulinemiec,
scăderea apetitului corporale, anorexie, hipertrigliceridemi
alimentar hipercolesterolemie e
Tulburări Insomnied Tulburări ale Manie, stare confuzivă, Somnambulism,
psihice somnului, agitație, scăderea libidoului, tulburări
depresie, anxietate nervozitate, coșmaruri alimentare legate
de somn, stare
hipoafectivă,
anorgasmie
Tulburări Sedare/ Acatizied, distonied, Diskinezie tardivă, Sindrom
ale somnolență, amețeli, diskinezied, ischemie cerebrală, neuroleptic
sistemului parkinsonism tremor aresponsiv la stimuli, malign, tulburări
nervos d, cefalee pierderea conștienței, cerebrovasculare,
scăderea conștienței, comă diabetică,
convulsiid, sincopă, nesiguranță a
hiperactivitate mișcărilor capului
psihomotorie, tulburări
ale echilibrului, tulburări
ale coordonării motorii,
amețeli posturale,
tulburări ale atenției,
disartrie, disgeuzie,
hipoestezie, parestezie
Tulburări Vedere încețoșată, Fotofobie, xeroftalmie, Glaucom, tulburări
oculare conjunctivită hipersecreție lacrimală, de mișcare a
hipermie oculară ochilor, mișcări
oculogire, cruste
pe marginea
pleoapelor,
sindrom de iris
flasc intraoperatorc
Tulburări Vertij, tinitus, otalgie
acustice şi
vestibulare
Clasificare Reacție adversă la medicament
pe aparate,
sisteme și
organe Frecvență
Foarte Frecvente Mai puțin frecvente Rare Foarte rare
frecvente
Tulburări Tahicardie Fibrilație atrială, bloc aritmie sinusală
cardiace atrioventricular, tulburări
de conducere
intracardiacă, interval QT
prelungit
electrocardiografic,
bradicardie,
electrocardiogramă
anormală, palpitații,
Tulburări Hipertensiune arterială Hipotensiune arterială, Embolie
vasculare hipotensiune ortostatică, pulmonară,
eritem tranzitoriu tromboză venoasă
Tulburări Dispnee, faringodinie, Pneumonie de aspirație, Sindrom de apnee
respiratorii, laringodinie, tuse, congestie pulmonară, în timpul
toracice şi epistaxis, congestie congestie a tractului somnului,
mediastinale nazală respirator, raluri, hiperventilație
wheezing, disfonie,
tulburări respiratorii
Tulburări Dureri abdominale, Incontinență fecală, Pancreatită, Ileus
gastro- disonfort abdominal, fecalom, gastroenterită, ocluzie intestinală,
intestinale vărsături, greață, disfagie, flatulență edem lingual,
constipație, diaree, cheilită
dispepsie, xerostomie,
durere dentară
Afecţiuni Erupţie cutanată, Urticarie, prurit, alopecie, Erupție Angioedem
cutanate şi eritem hiperkeratoză, eczemă, postmedicamentoa
ale ţesutului xerodermie, decolorarea să, mătreață
subcutanat pielii, acnee, dermatită
seboreică, tulburări ale
pielii, leziuni cutanate
Tulburări Spasme musculare, Creatinfosfochinazemie Rabdomioliză
musculo- durere crescută, anomalii de
scheletice şi musculoscheletică, postură, redoare
ale ţesutului durere spinală, articulară, edeme
conjunctiv artralgie articulare, slăbiciune
musculară, dureri de ceafă
Tulburări Incontinență urinară Polakiurie, retenție
renale şi ale urinară, disurie
căilor
urinare
Condiţii în Sindrom de
legătură cu întrerupere
sarcina, neonatalăc
perioada
puerperală şi
perinatală
Clasificare Reacție adversă la medicament
pe aparate,
sisteme și
organe Frecvență
Foarte Frecvente Mai puțin frecvente Rare Foarte rare
frecvente
Tulburări Disfuncție erectilă, Priapismc,
ale Tulburări de ejaculare, întârzierea
aparatului amenoree, tulburări menstruației,
genital şi menstrualed, angorjarea sânilor,
sânului ginecomastie, galactoree, creșterea în volum
disfuncție sexuală, a sânilor, secreție
mastodinie, disconfort la de la nivelul
nivelul sânilor, scurgeri sânilor
vaginale
Tulburări Edemd, pirexie, durere Edem facial, frisoane, Hipotermie,
generale şi la toracică, astenie, creșterea temperaturii scăderea
nivelul fatigabilitate, durere corporale, tulburări de temperaturii
locului de mers, sete, disconfort corporale, senzație
administrare toracic, stare generală de de răceală
rău, indispoziţie, periferică, sindrom
disconfort de întrerupere,
indurațiec
Tulburări Creșterea concentrațiilor icter
hepatobiliare transaminazelor, creșterea
concentrației gama-
glutamiltransferazei,
creșterea concentrațiilor
enzimelor hepatice
Leziuni, Cădere Durere legată de
intoxicaţii şi procedurile utilizate
complicaţii
legate de
procedurile
utilizate
a Hiperprolactinemia poate în unele cazuri să conducă la ginecomastie, tulburări menstruale,
amenoree, anovulaţie, galactoree, tulburări ale fertilităţii, scăderea libidoului, disfuncţie erectilă.
b În studiile controlate prin placebo, diabetul zaharat a fost raportat la 0,18% dintre
pacienții tratați cu risperidonă, comparativ cu 0,11% dintre pacienții din grupul placebo.
Incidența totală din toate studiile clinice a fost de 0,43% dintre toți pacienții tratați cu
risperidonă.
c Neobservat în studiile clinice cu risperidonă, însă observat în perioada de după punerea pe piață.
d Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo-
scheletică, parkinsonism, salivat în exces, rigiditate în roată dinţată, bradikinezie, hipokinezie, facies
în mască, contracţie musculară, akinezie, rigiditate nucală, rigiditate musculară, mers parkinsonian şi
reflex glabelar anormal, tremor parkinsonian de repaus), acatizie (acatizie, agitaţie, hiperkinezie şi
sindromul picioarelor neliniştite), tremor, diskinezie (diskinezie, spasme musculare, coreoatetoză,
atetoză şi mioclonii), distonie.
Distonia include hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare, contracturi musculare,
blefarospasm, oculogiraţie, paralizia limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm
orofaringian, pleurototonus, spasmul limbii şi trismus. Trebue remarcat faptul că este inclus un spectru
mai larg de simptome, care nu au în mod necesar origine extrapiramidală. Insomnia include: insomnie
inițială, insomnia de la jumătatea nopții. Convulsiile includ: convulsii tip Grand mal. Tulburările
menstruale includ: menstruație neregulată, oligomenoree. Edemul include: edem generalizat, edem
periferic, edem cu godeu.
Reacții adverse reportate la utilizarea medicamentelor care conțin paliperidonă
Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei, de aceea, profilul reacțiilor adverse este relevant
pentru ambele substanțe (inclusiv în formele farmaceutice orale și injectabile). Suplimentar față de
reacțiile adverse descrise anterior, la utilizarea medicamentelor care conțin paliperidonă au fost
reportate următoarele reacții adverse, care pot fi de așteptat să apară și la risperidonă.
Tulburări cardiace: sindrom de tahicardie posturală ortostatică.
Efecte de clasă
Similar altor antipsihotice, după punerea pe piaţă, pentru risperidonă s-au raportat cazuri foarte rare de
prelungire a intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihotice care
prelungesc intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară,
moarte subită, stop cardiac şi torsada vârfurilor.
Tromboembolism venos
În timpul tratamentului cu antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos, incluzând
cazuri de embolie pulmonară şi cazuri de tromboză venoasă profundă, cu frecvenţă necunoscută.
Creştere în greutate
Procentele pacienţilor adulţi cu schizofrenie cărora li s-a administrat placebo sau risperidonă care
îndeplinesc un criteriu de creştere ponderală de ≥ 7% din greutatea corporală au fost comparate într-un
grup de studii controlate cu placebo fiecare având durata de la 6 la 8 săptămâni, relevând o incidenţă
mai mare semnificativ statistic a creşterii ponderale în cazul risperidonei (18%) în comparaţie cu
placebo (9%). În datele cumulate din studii controlate cu placebo, fiecare cu durata de 3 săptămâni, la
pacienţii adulţi cu manie acută, incidenţa creşterii ponderale de ≥ 7% la momentul final a fost
comparabilă în grupurile cu risperidonă (2,5%) şi placebo (2,4%) şi a fost uşor mai mare decât la
grupul cu control activ (3,5%).
La grupul de pacienţi copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări de
comportament disruptive, în studiile pe termen lung, greutatea corporală a crescut cu o medie de
7,3 kg după 12 luni de tratament. Creşterea estimată a greutăţii corporale la copiii cu vârste cuprinse
între 5 şi 12 ani este de 3 până la 5 kg pe an. Între vârstele 12-16 ani, această magnitudine a creşterii
ponderale de la 3 la 5 kg pe an se menţine la fete, în timp ce băieţii acumulează aproximativ 5 kg pe
an.
Informaţii suplimentare la grupe speciale de pacienţi
Mai jos sunt descrise reacţii adverse la medicament care au fost raportate cu o incidenţă mai mare la
persoane vârstnice cu demenţă sau la copii şi adolescenţi decât la grupul pacienţilor adulţi:
Persoane vârstnice cu demenţă
Atacul ischemic tranzitoriu şi accidentele vasculare cerebrale sunt RAM raportate în studiile clinice cu
o frecvenţă de 1,4%, respectiv de 1,5% la pacienţii vârstnici cu demenţă. În plus, s-au raportat
următoarele RAM cu o frecvenţă de ≥5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu o frecvenţă de cel
puţin două ori mai mare decât cea observată la alte grupuri de pacienţi adulţi: infecţii ale tractului
urinar, edem periferic, letargie şi tuse.
Copii şi adolescenţi
În general, se așteaptă ca tipurile de reacții adverse la copii să fie similare celor observate la adulți.
S-au raportat următoarele RAM cu o frecvenţă ≥5% la pacienţii copii şi adolescenţi (între 5 şi 17 ani)
şi cu o frecvenţă de cel puţin două ori mai mare decât cea observată în studiile clinice la adulţi:
somnolenţă/sedare, fatigabilitate, cefalee, apetit alimentar crescut, vărsături, infecţii de tract respirator
superior, congestie nazală, algii abdominale, ameţeală, tuse, febră, tremor, diaree şi enurezis.
Efectul tratamentului prelungit cu risperidonă asupra maturării sexuale și a înălțimii nu a fost studiat
prin metode adecvate (vezi pct. 4.4 Copii și adolescenți).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată, la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478 – RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: + 4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Simptome
În general, semnele şi simptomele raportate au fost cele rezultate din exagerarea efectelor
farmacologice ale risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie, hipotensiune arterială
şi simptome extrapiramidale. În caz de supradozaj, s-au raportat prelungirea intervalului QT şi
convulsii. Torsada vârfurilor a fost raportată în cazul unui supradozaj asociat de risperidonă oral şi
paroxetină.
În caz de supradozaj acut, trebuie să se ia în considerare posibilitatea implicării mai multor
medicamente.
Management
Trebuie asigurată şi menţinută permeabilitatea căilor respiratorii şi asigurată o oxigenare şi ventilare
adecvate. Trebuie avute în vedere lavajul gastric (după intubare, dacă pacientul este inconştient) şi
administrarea de cărbune activat concomitent cu un laxativ atunci când ingerarea medicamentului a
avut loc cu mai puţin de o oră în urmă.
Monitorizarea funcţiilor cardiovasculare trebuie iniţiată cât mai curând posibil şi trebuie să includă o
monitorizare electrocardiografică continuă pentru a diagnostica în timp util orice aritmie posibilă.
Nu se cunoaşte niciun antidot specific pentru risperidonă. De aceea, trebuie instituite măsuri adecvate
de susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate adecvat,
prin administrarea intravenoasă de fluide şi/sau de simpatomimetice. În cazul simptomelor
extrapiramidale grave,trebuie administrată medicaţie anticolinergică. Supravegherea medicală
permanentă şi monitorizarea trebuie să continue până la îmbunătăţirea stării pacientului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08.
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate faţă
de receptorii serotoninergici 5-HT şi dopaminergici D . Risperidona se leagă, de asemenea, la nivelul
2 2
receptorilor alfa1-adrenergici şi, cu afinitate mai mică, la nivelul receptorilor H -histaminergici şi
alfa – adrenergici. Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Deşi risperidona este un
antagonist D puternic, care se consideră că îmbunătăţeşte simptomele pozitive ale schizofreniei, ea
determină în măsură mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei decât
antipsihoticele clasice.
Antagonismul central echilibrat serotoninergic şi dopaminergic poate reduce incidenţa reacţiilor
adverse extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective ale
schizofreniei.
Eficacitate clinică
Schizofrenie
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilită în patru studii,
cu durata de 4 până la 8 săptămâni, care au înrolat peste 2500 de pacienţi, care au îndeplinit criteriile
DSM-IV pentru schizofrenie. Într-un studiu de 6 săptămâni, controlat cu placebo, care a implicat
creşterea treptată a dozei de risperidonă până la 10 mg pe zi administrată de două ori pe zi, risperidona
a fost superioară faţă de placebo în scorul total al Scalei de punctare psihiatrică succintă (BPRS). Într-
un studiu clinic de 8 săptămâni controlat cu placebo, implicând 4 doze fixe de risperidonă (2, 6, 10 şi
16 mg pe zi, administrate de două ori pe zi), toate cele patru grupuri tratate cu risperidonă au fost
superioare celor cu placebo în ceea ce priveşte scorul total pe Scala sindromului pozitiv şi negativ
(PANSS). Într-un studiu clinic comparativ al dozelor, care a durat 8 săptămâni, şi care a implicat cinci
doze fixe de risperidonă (1, 4, 8, 12 şi 16 mg pe zi administrate de două ori pe zi), grupurile tratate cu
doze de 4, 8, şi 16 mg pe zi de risperidonă au fost superioare grupului tratat cu doza de risperidonă de
1 mg în ceea ce priveşte scorul total PANSS. Într-un studiu clinic comparativ al dozelor de 4
săptămâni controlat cu placebo, implicând 2 doze fixe de risperidonă (4 şi 8 mg pe zi administrate o
dată pe zi), ambele grupuri tratate cu doze de risperidonă au fost superioare celor cu placebo în câteva
măsurători PANSS, inclusiv PANSS total şi o măsurare a răspunsului (reducere >20% în scorul total
PANSS). Într-un studiu clinic cu durată mai lungă, pacienţilor trataţi ambulatoriu, care îndeplineau
predominant criteriile DSM-IV pentru schizofrenie şi care fuseseră stabili clinic timp de cel puţin
4 săptămâni în urma medicaţiei antipsihotice, li s-a administrat aleatoriu fie risperidonă în doze de la
2 la 8 mg pe zi, fie haloperidol timp de 1 până la 2 ani de observaţie a recidivelor.
Pacienţii cărora li s-a administrat risperidonă au prezentat o perioadă semnificativ mai lungă între
recidive în acest interval de timp în comparaţie cu pacienţii trataţi cu haloperidol.
Episoadele maniacale în boala bipolară
Eficacitatea monoterapiei cu risperidonă în tratamentul acut al episoadelor maniacale asociate cu boala
bipolară I a fost demonstrată în trei studii clinice dublu orb controlate cu placebo, cu monoterapie, la
aproximativ 820 de pacienţi care sufereau de boală bipolară I, pe baza criteriilor DSM-IV. În cele trei
studii, s-a demonstrat că risperidona în doze de 1 până la 6 mg pe zi (doza iniţială 3 mg în două studii
şi 2 mg într-un studiu) a fost semnificativ superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul clinic
final principal prespecificat, adică, modificarea de la valoarea iniţială a scorului total pe Scala de
punctare a maniei la tineri (YMRS) la săptămâna 3. Rezultatele de eficacitate secundară au fost, în
general, în conformitate cu rezultatul principal. Procentul de pacienţi cu o scădere de ≥50% în scorul
total YMRS de la valoarea iniţială la valoarea finală la săptămâna 3 a fost semnificativ mai mare
pentru risperidonă decât pentru placebo. Unul dintre cele trei studii a inclus o ramură cu haloperidol şi
o fază de întreţinere de 9 săptămâni dublu orb.
Eficacitatea s-a menţinut de-a lungul perioadei de 9 săptămâni de întreţinere a tratamentului.
Modificarea faţă de valoarea iniţială în totalul YMRS a arătat o îmbunătăţire continuă şi a fost
comparabilă între risperidonă şi haloperidol în săptămâna 12.
Eficacitatea risperidonei adăugată la stabilizatorii de dispoziţie în tratamentul maniei acute a fost
demonstrată în unul din două studii clinice dublu orb de trei săptămâni la aproximativ 300 de pacienţi
care au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru boala bipolară I. Într-un studiu de 3 săptămâni, risperidona
în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând cu 2 mg pe zi suplimentar la litiu sau valproat a fost
superioară litiului sau valproatului în monoterapie în ceea ce priveşte criteriul clinic final principal
prespecificat, adică, modificarea de la valoarea iniţială a scorului total YMRS în săptămâna 3. Într-un
al doilea studiu de 3 săptămâni, risperidona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând de la 2 mg pe
zi, asociată cu litiu, valproat sau carbamazepină, nu a fost superioară litiului, valproatului sau
carbamazepinei administrate în monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS. O
posibilă explicaţie pentru eşecul acestui studiu a fost inducerea clearance-ului risperidonei şi
9-hidroxi-risperidonei de către carbamazepină, ducând la concentraţii subterapeutice de risperidonă şi
9-hidroxi-risperidonă. Atunci când grupul cu carbamazepină a fost exclus într-o analiză post-hoc,
risperidona asociată cu litiu sau valproat a fost superioară litiului sau valproatului administrate în
monoterapie în reducerea scorului total YMRS.
Agresivitatea persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul simptomelor comportamentale şi psihice ale demenţei (SCPD),
care includ tulburări de comportament, cum sunt agresivitatea, agitaţia, psihoza, hiperactivitatea şi
tulburările afective, s-a demonstrat în trei studii clinice dublu orb, controlate cu placebo, la 1150 de
pacienţi vârstnici cu demenţă moderată până la severă. Un studiu a inclus doze fixe de risperidonă de
0,5, 1, şi 2 mg pe zi.
Două studii clinice cu doze flexibile au inclus grupuri tratate cu risperidonă în intervalul 0,5 până la
4 mg pe zi, respectiv 0,5 până la 2 mg pe zi. Risperidona a demonstrat eficacitate semnificativă
statistic şi importantă clinic în tratarea agresiunii şi mai puţină consistenţă în tratarea agitaţiei şi
psihozei la pacienţii vârstnici cu demenţă (conform măsurătorilor de Patologie comportamentală pe
scala de punctare a bolii Alzheimer [BEHAVE-AD] şi Evaluarea agitaţiei Cohen-Mansfield [CMAI]).
Efectul terapeutic al risperidonei a fost independent de scorul Examinării minime a stării mentale
(MMSE) (şi în consecinţă de gravitate a demenţei), de proprietăţile sedative ale risperidonei, de
prezenţa sau absenţa psihozei, precum şi de tipul de demenţă, Alzheimer, vasculară sau mixtă. (vezi,
de asemenea, pct. 4.4)
Copii şi adolescenţi
Tulburările de comportament
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al comportamentelor disruptive a fost
demonstrată în două studii dublu orb controlate cu placebo la aproximativ 240 de pacienţi cu vârste
cuprinse între 5 şi 12 ani, cu diagnostic DSM-IV de tulburări de comportament disruptive (DBD) şi
funcţie intelectuală la graniţă, retard mental uşor sau moderat/tulburări de învăţare. În cele două studii,
risperidona în doze de 0,02 până la 0,06 mg/kg şi zi a fost semnificativ superioară faţă de placebo în
ceea ce priveşte criteriul clinic final principal prespecificat, adică, schimbarea de la valoarea iniţială pe
subscala Probleme de comportament a Nisonger-Child Behaviour Rating Form (N-CBRF) la
săptămâna 6.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Risperidona este metabolizată în 9-hidroxi-risperidonă, care are o activitate farmacologică similară cu
a risperidonei (vezi Metabolizare şi eliminare).
Absorbţie
Risperidona este complet absorbită după administrarea orală, atingând concentraţia plasmatică
maximă în 1 până la 2 ore. Biodisponibilitatea orală absolută a risperidonei este de 70% (VC=25%).
Biodisponibilitatea orală relativă a risperidonei dintr-un comprimat este de 94% (VC=10%) în
comparaţie cu soluţia. Absorbţia nu este afectată de alimente şi astfel risperidona poate fi administrată
în timpul sau între mese. Concentraţia constantă a risperidonei este atinsă într-o zi la majoritatea
pacienţilor. Concentraţia constantă a 9-hidroxirisperidonei este atinsă în 4-5 zile de administrare a
dozei.
Distribuţie
Risperidona se distribuie rapid. Volumul distribuţiei este de 1-2 l/kg. În plasmă, risperidona este legată
de albumină şi alfa1-acid glicoproteină. Legătura risperidonei de proteinele plasmatice este de 90%;
cea a metabolitului activ, 9-hidroxi-risperidonă, este de 77%.
Metabolizare şi eliminare
Risperidona este metabolizată de CYP2D6 în 9-hidroxi-risperidonă, care are o activitate farmacologică
similară cu a risperidonei. Risperidona plus 9-hidroxi-risperidona formează fracţiunea antipsihotică
activă. CYP2D6 este supus polimorfismului genetic. Metabolizatorii rapizi CYP2D6 transformă rapid
risperidona în 9-hidroxi-risperidonă, în timp ce metabolizatorii lenţi CYP2D6 o transformă mult mai
lent. Deşi metabolizatorii rapizi au concentraţii mai mici de risperidonă şi concentraţii mai mari de
9-hidroxirisperidonă decât metabolizatorii lenţi, farmacocinetica risperidonei şi a 9-hidroxi-
risperidonei asociate (adică, fracţiunea antipsihotică activă), după administrare de doze unice şi
repetate, este similară la metabolizatorii rapizi şi lenţi ai CYP2D6.
O altă cale metabolică a risperidonei este N-dezalchilarea. Studiile in vitro pe microzomii hepatici
umani au arătat că risperidona la o concentraţie clinic relevantă nu inhibă substanţial biotransformarea
medicamentelor metabolizate de către izoenzimele citocromului P450, incluzând CYP1A2, CYP2A6,
CYP2C8/9/10, CYP 2D6, CYP2E1, CYP3A4 şi CYP3A5. La o sâptămână după administrarea orală a
risperidonei, 70% din doză se excretă în urină şi 14% în fecale. În urină, risperidona plus
9-hidroxirisperidona reprezintă 35-45% din doza administrată oral. Restul reprezintă metaboliţi
inactivi. După administrarea orală la pacienţii psihotici, risperidonă este eliminată cu un timp de
înjumătăţire plasmatică de aproximativ 3 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al 9-hidroxi-
risperidonei şi al fracţiunii active antipsihotice este de 24 de ore.
Linearitate/non linearitate
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale cu dozele în intervalul terapeutic de
dozaj.
Vârstnici, insuficienţă hepatică şi renală
Un studiu de farmacocinetică cu doză unică, efectuat cu risperidonă administrată oral, a arătat că, în
medie, la vârstnici există concentraţii plasmatice ale fracţiunii active, cu efect antipsihotic, mai mari
cu 43%, un timp de înjumătăţire plasmatică mai lung cu 38% şi un clearance redus al fracţiunii active,
cu efect antipsihotic, cu 30%. La adulţi cu insuficienţă renală moderată, clearance-ul fracţiunii active a
fost de aproximativ 48% din clearance-ul la adulţii tineri sănătoşi. La adulţii cu insuficienţă renală
severă, clearance-ul fracţiunii active a fost de aproximativ 31% din clearance-ul la adulţii tineri
sănătoşi. Timpul de înjumătăţire a fracţiunii active a fost de 16,7 ore la adulţii tineri, de 24,9 ore la
adulţii cu insuficienţă renală moderată (sau de aproximativ 1,5 ori mai lung decât la adulţii tineri) şi de
28,8 ore la cei cu insuficienţă renală severă (sau de aproximativ 1,7 ori mai lung decât la adulţii tineri).
Concentraţia plasmatică a risperidonei a fost normală la pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar valoarea
medie a concentraţiei plasmatice a fracţiunii libere de risperidonă a crescut cu 37,1%.
Clearance-ul după administrare orală şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a risperidonei
şi a fracţiunii active la adulţii cu insuficienţă hepatică moderată şi severă nu au fost semnificativ
diferite faţă de valorile acestor parametri la adulţii tineri sănătoşi.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica risperidonei, a 9-hidroxi-risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active la copii şi
adolescenţi este similară cu cea de la adulţi.
Sexul, rasa şi fumatul
O analiză farmacocinetică populaţională nu a relevant niciun efect evident al sexului, rasei şi
fumatului asupra farmacocineticii risperidonei sau a fracţiunii antipsihotice active.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studii de toxicitate subcronică, în care a fost iniţiată administrarea la câini şi şobolani imaturi
sexual, au fost prezente efecte dependente de doză la nivelul tractului genital masculin şi feminin şi
glandelor mamare.
Aceste efecte erau legate de nivelurile crescute de prolactină serică, rezultate din acţiunea blocantă a
risperidonei la nivelul receptorului dopaminergic D2. În plus, studiile pe culturi de ţesut sugerează că
la om creşterea celulară în tumorile mamare poate fi stimulată de prolactină. Risperidona nu a fost
teratogenă la şobolan şi iepure. În studiile de reproducere la şobolan cu risperidonă au fost observate
reacţii adverse asupra comportamentului de împerechere al părinţilor şi asupra greutăţii la naştere ca şi
a supravieţuirii puilor. La şobolani, expunerea intrauterină la risperidonă a fost asociată cu deficite
cognitive la vârsta adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în cazul administrării la animale gestante, au
provocat efecte negative asupra învăţării şi a dezvoltării motorii la pui. Într-un studiu de toxicitate la
şobolani tineri, s-a observat cresterea mortalităţii puilor şi o întârziere în dezvoltarea fizică a acestora.
Într-un studiu cu durata de 40 de săptămâni, efectuat la câini tineri, maturarea sexuală a fost întârziată.
Pe baza ASC, creşterea oaselor lungi nu a fost afectată la câini la doze de 3,6 ori mai mari decât
maximul expunerii la om în adolescenţă (1,5 mg/zi); în timp ce efecte asupra oaselor lungi şi a
maturizării sexuale au fost observate la doze de 15 ori mai mari decât expunerea la om în adolescenţă.
Risperidona nu a fost genotoxică într-o baterie de teste. În studiile de carcinogenitate a risperidonei pe
cale orală la şobolan şi şoarece s-au observat creşteri ale adenoamelor de glandă pituitară (şoarece),
adenoamelor endocrine pancreatice (şobolan), şi adenoamelor glandelor mamare (ambele specii).
Aceste tumori pot fi puse în legătură cu antagonismul prelungit asupra receptorilor dopaminergici D2
şi cu hiperprolactinemia. Nu se cunoaşte relevanţa acestor descoperiri legate de tumori la rozătoare în
ceea ce priveşte riscul la om. In vitro şi in vivo, modelele animale arată că dozele mari de risperidonă
pot determina prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu o creştere teoretică a riscurilor de
torsadă a vârfurilor la pacienţi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
RISPEN 1 mg comprimate filmate
Nucleu
Lactoză anhidră
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
Amidon de porumb pregelatinizat
Film
Hipromeloză 2910
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
RISPEN 2 mg comprimate filmate
Nucleu
Lactoză anhidră
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
Amidon de porumb pregelatinizat
Film
Hipromeloză 2910
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
Oxid roșu de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
RISPEN 3 mg comprimate filmate
Nucleu
Lactoză anhidră
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
Amidon de porumb pregelatinizat
Film
Hipromeloză 2910
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
RISPEN 4 mg comprimate filmate
Nucleu
Lactoză anhidră
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
Amidon de porumb pregelatinizat
Film
Hipromeloză 2910
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
Amestec colorant verde (E 104/E 132).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Tipul ambalajului: blistere din PVC-PVdC/Aluminiu, prospect, cutie din carton
Mărimi de ambalaj:
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Aluminiu a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVdC/Aluminiu a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 5 blistere din PVC-PVdC/Aluminiu a câte 10 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zentiva, k.s.
U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37 Praga 10
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12240/2019/01-02-03
12241/2019/01-02-03
12242/2019/01-02-03
12243/2019/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: August 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2019