Prospect PROSCAR 5 mg comprimate filmate
Producator: ORGANON BIOSCIENCES S.R.L.
Clasa ATC: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată; inhibitori de
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5885/2013/01-02-03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PROSCAR 5 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine finasteridă 5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactoză 106,40 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate în formă de măr, de culoare albastră, marcate cu „MSD 72” pe o față şi cu
„PROSCAR” pe cealaltă față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Proscar este indicat pentru tratamentul şi controlul hiperplaziei benigne de prostată (HBP) şi pentru
prevenirea evenimentelor urologice prin:
- reducerea riscului de retenţie urinară acută
- reducerea riscului de intervenţii chirurgicale incluzând rezecţie transuretrală a prostatei (RTUP) şi
prostatectomie.
Proscar determină regresia prostatei mărite de volum, îmbunătăţeşte fluxul urinar şi atenuează simptomele
asociate cu HBP.
Pacienţii cu o prostată mărită de volum sunt candidații adecvați pentru tratamentul cu Proscar.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza recomandată este de 5 mg finasteridă (un comprimat filmat Proscar) zilnic, administrată cu sau fără
alimente.
Insuficienţă renală
Deoarece studiile de farmacocinetică nu au indicat nicio schimbare în distribuţia finasteridei, nu este
necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală de diferite grade (clearance al creatininei scăzut
chiar până la 9 ml/min).
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu vârsta peste 70 ani, chiar dacă studiile de farmacocinetică au
indicat o eliminare oarecum scazută a finasteridei.
4.3 Contraindicaţii
Finasterida nu este indicată pentru utilizare la femei sau copii şi adolescenţi.
Finasterida este contraindicată în următoarele situaţii:
- hipersensibilitate la finasteridă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- sarcină – administrare la femei atunci când ele sunt sau ar putea fi gravide (vezi pct. 4.6, Expunerea la
finasteridă – risc pentru feţii de sex masculin).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale
Pentru a evita complicaţiile obstructive este important ca pacienţii cu volum urinar rezidual mare şi/sau flux
urinar diminuat sever să fie verificaţi cu atenţie. Posibilitatea intervenţiei chirurgicale trebuie să reprezinte o
opţiune.
Efecte asupra antigenului specific prostatic (PSA) şi depistării cancerului de prostată
Nu s-a demonstrat încă niciun beneficiu clinic la pacienţii cu cancer de prostată trataţi cu finasteridă 5 mg.
În studii clinice controlate, pacienţii cu HBP şi valori serice crescute ale PSA (antigen specific prostatic) au
fost monitorizaţi prin determinarea repetată a PSA-urilor şi prin biopsii ale prostatei. În aceste studii pentru
HBP, finasterida 5 mg nu pare să modifice frecvenţa de diagnosticare a cancerului de prostată, iar incidenţa
globală a cancerului de prostată nu a fost semnificativ diferită la pacienţii trataţi cu finasteridă 5 mg sau
placebo.
Atât înainte de iniţierea tratamentului cu finasteridă 5 mg, cât şi periodic după aceea, se recomandă
efectuarea tuşeului rectal precum şi a altor examinări pentru depistarea unui eventual cancer de prostată.
PSA seric este folosit, de asemenea, pentru diagnosticarea cancerului de prostată. În general, o valoare
iniţială a PSA >10 ng/ml (Hybritech) impune continuarea investigaţiilor şi luarea în considerare a efectuării
biopsiei; la valori ale PSA între 4 şi 10 ng/ml se recomandă ca investigaţiile să fie continuate. Există o
suprapunere considerabilă a valorilor PSA în rândul bărbaţilor cu și fără cancer de prostată. De aceea, la
bărbaţii cu HBP, valorile PSA aflate în limitele normale de referinţă nu exclud un cancer de prostată,
indiferent de tratamentul cu finasteridă 5 mg. O valoare iniţială a PSA <4 ng/ml nu exclude cancerul de
prostată.
La pacienţii cu HBP, chiar şi în prezenţa cancerului de prostată, finasterida 5 mg determină scăderea cu
aproximativ 50% a concentraţiilor serice ale PSA. Această scădere a valorilor PSA serice la pacienţii cu
HBP trataţi cu finasteridă 5 mg trebuie luată în considerare atunci când se evaluează PSA şi nu trebuie
exclus un cancer de prostată concomitent. Această scădere este previzibilă pentru întreaga gamă de valori
ale PSA, deşi poate prezenta variaţii individuale. În studiul dublu-orb, cu control placebo, efectuat pe o
perioadă de 4 ani la mai mult de 3000 de pacienţi la care s-a urmărit eficacitatea şi siguranţa administrării
de Proscar pe termen lung (PLESS), analiza PSA-urilor a confirmat faptul că la pacienţii tipici trataţi cu
finasteridă 5 mg timp de 6 luni sau mai mult, valorile PSA trebuie dublate pentru a le compara cu valorile
fiziologice ale bărbaţilor netrataţi. Această ajustare păstrează sensibilitatea şi specificitatea analizei PSA şi
menţine capacitatea de detecţie a cancerului de prostată.
Orice creştere susţinută a valorilor PSA la pacienţii trataţi cu finasteridă 5 mg trebuie atent evaluată,
luându-se în considerare inclusiv posibila lipsă de complianţă la tratamentul cu finasteridă 5 mg.
Procentul PSA-ului liber (raportul PSA liber/PSA total) nu este redus semnificativ de către finasteridă 5 mg.
Raportul PSA liber/PSA total rămâne constant chiar sub influenţa finasteridei 5 mg. Atunci când procentul
PSA-ului liber este folosit pentru detectarea cancerului de prostată, nu este necesară ajustarea valorii sale.
Interacţiuni cu testele de laborator
Efectul asupra valorilor PSA
Concentraţiile serice ale PSA se corelează cu vârsta şi cu volumul prostatei pacientului, iar volumul
prostatei se corelează cu vârsta pacientului. Atunci când sunt evaluate valorile PSA determinate cu ajutorul
testelor de laborator, trebuie luat în considerare faptul că nivelurile PSA scad la pacienţii trataţi cu
finasteridă 5 mg. La majoritatea pacienţilor, în primele luni de tratament se observă o scădere rapidă a PSA,
după care nivelurile PSA se stabilizează la o nouă valoare. Valoarea de după tratament este aproximativ
jumătate din cea anterioară tratamentului. De aceea, la pacienţii tipici trataţi cu finasteridă 5 mg timp de
6 luni sau mai mult, valorile PSA trebuie dublate pentru a le compara cu valorile fiziologice ale bărbaţilor
netrataţi. Pentru interpretări clinice, vezi pct. 4.4, Efecte asupra PSA şi depistării cancerului de prostată.
Cancerul de sân la bărbaţi
Cancerul de sân a fost raportat la bărbaţi care au utilizat finasteridă 5 mg în timpul studiilor clinice şi în
perioada de după punerea pe piaţă. Medicii trebuie să-şi instruiască pacienţii să raporteze imediat orice
modificări la nivelul ţesutului mamar cum sunt noduli, durere, ginecomastie sau secreţie mamelonară.
Modificări de dispoziție și depresie
Modificările de dispoziție, incluzând starea depresivă, depresia și, mai puțin frecvent, ideația suicidară au
fost raportate la pacienții căroră li s-a administrat finasteridă 5 mg. Pacienții trebuie monitorizați pentru
simptome psihice, și dacă acestea apar, tratamentul cu finasteridă trebuie întrerupt, iar pacienții sfătuiți să
solicite asistență medicală.
Copii şi adolescenţi
Finasterida nu este indicată pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea în cazul administrării la copii şi adolescenţi.
Lactoză
Comprimatul conţine lactoză. Pacienţii cu oricare dintre următoarele deficite genetice nu trebuie să utilizeze
acest medicament: intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau malabsorbţie la glucoză-galactoză.
Insuficienţă hepatică
Efectul insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii finasteridei nu a fost studiat.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost identificate interacţiuni medicamentoase cu importanţă clinică. Finasterida este metabolizată pe
căile principale, dar nu pare a afecta semnificativ sistemul enzimatic al citocromului P450 3A4. Cu toate că
riscul ca finasterida să afecteze farmacocinetica altor medicamente este estimat a fi mic, este probabil ca
inhibitorii şi inductorii citocromului P450 3A4 să afecteze concentraţia plasmatică a finasteridei. Cu toate
acestea, pe baza marginilor de siguranţă stabilite, orice creştere datorată utilizării concomitente a unor astfel
de inhibitori este puţin probabil să fie semnificativă clinic. Compuşii cu care s-au făcut teste la bărbaţi au
inclus propranololul, digoxina, glibenclamidul, warfarina, teofilina şi fenazona și nu au fost observate
interacţiuni semnificative clinic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Finasterida este contraindicată pentru utilizare la femei atunci când ele sunt sau ar putea fi gravide (vezi
pct. 4.3).
Datorită capacităţii inhibitorilor de 5-reductază de tip II de a inhiba transformarea testosteronului în
dihidrotestosteron, aceste medicamente, inclusiv finasterida, pot determina anomalii ale organelor genitale
externe ale unui făt de sex masculin atunci când se administrează unei femei gravide (vezi pct. 5.3 şi
pct. 6.6).
Expunerea la finasteridă – risc pentru feţii de sex masculin
Femeile nu trebuie să manipuleze comprimatele de finasteridă sfărâmate sau rupte atunci când sunt sau ar
putea fi gravide, datorită posibilităţii de absorbţie a finasteridei şi a riscului consecutiv pentru un făt de sex
masculin (vezi pct. 4.6). Comprimatele de finasteridă prezintă un înveliş protector care previne contactul cu
ingredientul activ în cursul manipulării normale, cu condiţia ca aceste comprimate filmate să nu fie rupte
sau sfărâmate.
La subiecții cărora li s-a administrat 5 mg finasteridă pe zi, cantităţi mici de finasteridă au fost regăsite în
lichidul seminal. Nu se cunoaşte dacă un făt de sex masculin poate fi afectat negativ dacă mama acestuia
este expusă la lichidul seminal al unui pacient tratat cu finasteridă. Dacă partenera sexuală a pacientului este
gravidă sau este posibil să fie gravidă, pacientului i se recomandă să minimizeze expunerea partenerei sale
la lichidul seminal.
Alăptarea
Finasterida nu este indicată pentru utilizare la femei.
Nu se cunoaşte dacă finasterida se excretă în laptele uman.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date care să sugereze faptul că finasterida afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt impotenţa şi scăderea libidoului. Aceste reacţii adverse apar
devreme în timpul tratamentului şi dispar la continuarea tratamentului, la majoritatea pacienţilor.
Reacţiile adverse raportate în timpul studiilor clinice şi/sau utilizării după punerea pe piaţă sunt enumerate
în tabelul de mai jos.
Frecvenţa reacţiilor adverse este determinată după cum urmează:
Foarte frecvente (≥ 1/10); Frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); Rare
(≥ 1/10000 și < 1/1000); Foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Frecvenţa reacţiilor adverse raportate în timpul utilizării după punerea pe piaţă nu poate fi determinată
deoarece acestea provin din raportări spontane. Deoarece aceste reacţii sunt raportate în mod voluntar de
către o populaţie de mărime incertă, nu este întotdeauna posibilă estimarea sigură a frecvenţei sau stabilirea
unei relaţii cauzale cu expunerea la medicament.
Clasă de sisteme şi organe Frecvenţă: reacţie adversă
Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de
hipersensibilitate cum este angioedem (incluzând
edem al buzelor, limbii, laringelui şi feţei)
Tulburări psihice Frecvente: scăderea libidoului
Cu frecvenţă necunoscută: depresie; persistenţa
scăderii libidoului după întreruperea tratamentului,
anxietate
Tulburări cardiace Cu frecvenţă necunoscută: palpitaţii
Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută: creşterea valorilor
enzimelor hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie
Cu frecvenţă necunoscută: prurit, urticarie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului Frecvente: impotenţă
Mai puţin frecvente: tulburări de ejaculare, tensiune
în regiunea mamară, creştere în volum a regiunii
mamare
Cu frecvenţă necunoscută: dureri testiculare;
disfuncţie sexuală (disfuncţie erectilă şi tulburări de
ejaculare) care a persistat după întreruperea
tratamentului; infertilitate la bărbaţi şi/sau calitate
scăzută a lichidului seminal. Normalizarea sau
îmbunătăţirea calităţii lichidului seminal a fost
raportată după întreruperea tratamentului cu
finasteridă.
Investigaţii diagnostice Frecvente: scăderea volumului ejaculatului
În plus, în cadrul studiilor clinice şi în timpul utilizării după punerea pe piaţă au fost raportate următoarele:
cancer de sân la bărbaţi (vezi pct. 4.4).
Tratamentul medical al simptomatologiei prostatice (MTOPS)
Studiul MTOPS a comparat administrarea de finasteridă 5 mg/zi (n=768), doxazosin 4 sau 8 mg/zi (n=756),
tratament combinat de finasteridă 5 mg/zi şi doxazosin 4 sau 8 mg/zi (n=786) şi placebo (n=737). În acest
studiu, profilul de siguranţă şi tolerabilitate al tratamentului combinat a fost în general în concordanţă cu
profilurile componentelor individuale. Incidenţa tulburărilor de ejaculare la pacienţii cărora li s-a
administrat tratament combinat a fost comparabilă cu suma incidenţelor acestor reacţii adverse pentru cele
două monoterapii.
Alte date pe termen lung
Într-un studiu cu durata de 7 ani în care au fost înrolaţi 18882 bărbaţi sănătoşi, dintre care pentru 9060 erau
disponibile date de biopsie prostatică, cancerul de prostată a fost detectat la 803 (18,4%) bărbaţi trataţi cu
finasteridă 5 mg şi la 1147 (24,4%) bărbaţi trataţi cu placebo. În grupul tratat cu finasteridă 5 mg, 280
(6,4%) bărbaţi prezentau cancer de prostată cu scor Gleason de 7-10 detectat prin biopsie faţă de 237 (5,1%)
bărbaţi în grupul placebo. Analize suplimentare sugerează că prevalenţa crescută a cancerului de prostată de
grad înalt observată în grupul tratat cu finasteridă 5 mg poate fi explicată printr-o detectare
supradimensionată a cancerului de prostată, ca urmare a efectului tratamentului cu finasteridă 5 mg asupra
volumului prostatei. Din numărul total de cazuri de cancer de prostată diagnosticate în acest studiu
aproximativ 98% au fost clasificate în momentul diagnosticului ca fiind intracapsulare (stadiul clinic T1 sau
T2). Semnificaţia clinică a scorului Gleason 7-10 nu este cunoscută.
Rezultatele testelor de laborator
Atunci când sunt evaluate valorile PSA determinate cu ajutorul testelor de laborator, trebuie luat în
considerare faptul că nivelurile PSA scad la pacienţii trataţi cu finasteridă (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Pacienţii care au primit doze unice de finasteridă de până la 400 mg sau doze multiple de până la 80 mg/zi
timp de trei luni nu au prezentat reacţii adverse.
Nu se recomandă niciun tratament specific în cazul supradozajului cu finasteridă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată; inhibitori de
testosteron-5 alfa reductază, Codul ATC: G04CB01.
Hiperplazia benignă de prostată (HBP) apare la majoritatea bărbaţilor peste 50 de ani, iar prevalenţa sa
creşte odată cu înaintarea în vârstă. Studiile epidemiologice sugerează că mărirea prostatei este asociată cu
o creştere de 3 ori a riscului de apariţie a retenţiei acute de urină şi a intervenţiilor chirurgicale la nivelul
prostatei. De asemenea, bărbaţii cu prostată mărită în volum sunt de 3 ori mai predispuşi să dezvolte
simptome urinare moderate până la severe sau reducerea fluxului urinar, comparativ cu bărbaţii cu prostată
de volum mai mic.
Dezvoltarea şi mărirea prostatei şi, consecutiv, apariţia HBP este dependentă de dihidrotestosteron (DHT),
un androgen puternic. Testosteronul secretat de testicule şi de glandele suprarenale este rapid transformat de
către 5-reductaza de tip II în DHT, mai ales la nivelul prostatei, ficatului şi pielii, unde se leagă
preferenţial de nucleul celulelor acestor ţesuturi.
Proscar (finasterida), un compus sintetic 4-azasteroid, este un inhibitor specific de 5-reductază de tip II, o
enzimă intracelulară care metabolizează testosteronul la dihidrotestosteron (DHT), un androgen mai
puternic. În hiperplazia benignă de prostată (HBP), creșterea glandei prostatice este dependentă de
transformarea testosteronului în DHT la nivelul prostatei. Proscar este deosebit de eficace în ceea ce
priveşte reducerea DHT circulant şi intraprostatic. Finasterida nu are afinitate pentru receptorii de androgen.
În studiul eficacităţii şi siguranţei administrării Proscar pe termen lung (PLESS), efectul tratamentului cu
Proscar asupra evenimentelor urologice legate de HBP (intervenţii chirurgicale [de ex. rezecţie transuretrală
a prostatei şi prostatectomie] sau retenţie acută de urină necesitând cateterizare) a fost evaluat pe o perioadă
de 4 ani la 3016 pacienţi cu simptome moderate până la severe de HBP. În acest studiu multicentric,
dublu-orb, randomizat, placebo controlat, tratamentul cu Proscar a redus riscul total al evenimentelor
urologice cu 51% şi a fost, de asemenea, asociat cu o regresie marcată şi susţinută a volumului prostatei, cu
o creştere susţinută a ratei fluxului urinar maxim şi cu ameliorarea simptomelor.
Finasterida este un inhibitor competitiv al 5-reductazei umane de tip II cu care formează lent un complex
enzimatic stabil. Transformarea acestui complex este extrem de redusă (t 30 zile). In vitro şi in vivo, s-a
1/2
demonstrat că finasterida este un inhibitor specific al 5-reductazei de tip II şi nu are afinitate pentru
receptorul de androgeni.
O doză unică de 5 mg de finasteridă a determinat o reducere rapidă a concentraţiei serice a DHT, iar efectul
maxim a fost observat după 8 ore. În timp ce valorile plasmatice ale finasteridei au înregistrat variaţii pe
parcursul a 24 de ore, valorile serice ale DHT au rămas constante în această perioadă, indicând faptul că
concentraţiile plasmatice ale medicamentului nu se corelează direct cu concentraţiile plasmatice ale DHT.
La pacienţii cu HBP, administrarea de finasteridă 5 mg/zi timp de 4 ani, a demonstrat o reducere cu
aproximativ 70% a concentraţiilor DHT circulant şi a fost asociată cu o reducere medie cu aproximativ 20%
a volumului prostatei. În plus, PSA a fost redus cu aproximativ 50% comparativ cu valorile iniţiale,
sugerând o reducere a creşterii celulelor epiteliale prostatice. Scăderea valorilor DHT şi regresia prostatei
hiperplaziate cu scăderea asociată a valorilor PSA au fost menţinute pe parcursul studiilor de până la 4 ani.
În aceste studii, nivelurile circulante de testosteron au crescut cu aproximativ 10-20%, însă au rămas în
limitele fiziologice.
Atunci când Proscar a fost administrat timp de 7-10 zile la pacienţi programaţi la prostatectomie,
medicamentul a determinat reducerea DHT intraprostatic cu aproximativ 80%. Concentraţiile intraprostatice
de testosteron au crescut cu până la de 10 ori mai mult faţă de valorile anterioare tratamentului.
La voluntarii sănătoşi trataţi cu Proscar timp de 14 zile, întreruperea tratamentului a determinat revenirea în
aproximativ 2 săptămâni a valorilor DHT la valorile anterioare tratamentului. La pacienţii trataţi timp de
3 luni, volumul prostatei care a scăzut cu aproximativ 20%, a revenit aproape la valorile iniţiale după
aproximativ 3 luni de la întreruperea tratamentului.
Comparativ cu placebo, finasterida nu are efect asupra concentraţiilor din sânge de cortizol, estradiol,
prolactină, hormon tiro-stimulant (TSH) sau tiroxină. Nu a fost observat niciun efect clinic important asupra
profilului lipidic plasmatic (de exemplu colesterol total, lipoproteine cu densitate joasă, lipoproteine cu
densitate mare şi trigliceride) sau asupra densităţii minerale osoase. O creştere cu aproximativ 15% a
nivelului hormonului luteinizant (LH) şi cu 9% a nivelului hormonului foliculo-stimulant (FSH) a fost
observată la pacienţi trataţi timp de 12 luni; cu toate acestea, aceste niveluri au rămas în limitele fiziologice.
Nivelurile de LH şi de FSH stimulate de hormonul eliberator al gonadotropinei (GnRH) nu au fost
modificate, indicând faptul că reglarea controlului la nivelul axului pituitar-testicular nu a fost afectată.
Tratamentul cu Proscar timp de 24 de săptămâni efectuat pentru a evalua parametrii spermei la bărbaţi
voluntari sănătoşi, a arătat că nu apar efecte clinice importante ale concentraţiei spermei, motilităţii sau
morfologiei spermatozoizilor sau pH-ului spermei. A fost observată o scădere medie cu 0,6 ml a volumului
ejaculatului, cu o reducere concomitentă a volumului total de spermă per ejaculat. Aceşti parametrii au
rămas în limitele normale, iar valorile lor au fost reversibile după întreruperea tratamentului.
Se pare că finasterida inhibă metabolismul steroizilor C
şi C
şi, de aceea, pare să aibă efect inhibitor
asupra activităţii 5-reductazei de tip II atât hepatică cât şi periferică. Concentraţiile metaboliţilor serici ai
DHT – glucuronid androstenediol şi glucuronid androsteron – au fost, de asemenea, reduse semnificativ.
Acest model metabolic este similar cu cel observat la persoanele cu deficienţă genetică de 5-reductază de
tip II care prezintă scăderi marcate ale valorilor DHT şi prostată de dimensiuni reduse şi care nu dezvoltă
HBP. Aceste persoane prezintă defecte urogenitale la naştere şi anomalii biochimice, însă nu au alte
afecţiuni importante din punct de vedere clinic ca rezultat al deficitului de 5-reductază de tip II.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Raportat la o doză de referinţă intravenoasă, biodisponibilitatea orală a finasteridei este de aproximativ
80%. Biodisponibilitatea nu este afectată de alimentaţie. Concentraţiile plasmatice maxime ale finasteridei
sunt atinse după aproximativ două ore de la administrarea orală, iar absorbţia este completă după şase până
la opt ore. Finasterida prezintă un timp mediu de înjumătăţire în plasmă de şase ore.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 93%. Clearance-ul plasmatic şi volumul de distribuţie
al finasteridei sunt de aproximativ 165 ml/min şi respectiv 76 de litri.
Un studiu efectuat cu doze multiple a demonstrat o acumulare lentă în timp a unor cantităţi reduse de
finasteridă. După administrarea de doze zilnice de 5 mg/zi, concentraţiile plasmatice ale finasteridei la
starea de echilibru, au fost estimate la 8-10 ng/ml şi au rămas stabile în timp.
Metabolizare
La bărbaţi, după administrarea pe cale orală a unei doze de 14C-finasteridă, 39% din doză a fost excretată în
urină sub formă de metaboliţi (practic medicamentul nemodificat nu a fost excretat prin urină), iar 57% din
doza totală a fost excretată în scaun. În acest studiu au fost identificaţi doi metaboliţi ai finasteridei, care
prezintă doar o mică fracţie din activitatea inhibitorie a finasteridei asupra 5-reductazei.
Eliminare
Rata de eliminare a finasteridei este oarecum mai redusă la vârstnici. Odată cu înaintarea în vârstă, timpul
de înjumătăţire creşte de la o valoare medie de aproximativ 6 ore la bărbaţii cu vârsta între 18-60 ani, la
8 ore la cei cu vârsta peste 70 ani. Această constatare nu are semnificaţie clinică şi, de aceea, o reducere a
dozei nu este necesară.
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, care prezintă un clearance al creatininei între 9 şi 55 ml/min,
distribuţia unei doze unice de 14C-finasteridă nu a fost diferită faţă de cea de la voluntari sănătoşi. De
asemenea, legarea de proteinele plasmatice nu a fost diferită la pacienţii cu insuficienţă renală. O parte din
metaboliţii excretaţi în mod normal pe cale renală au fost excretaţi în scaun. De aceea, se pare că excreţia în
scaun creşte pe măsură ce scade excreţia urinară a metaboliţilor. Nu este necesară ajustarea dozei la
pacienţii cu insuficienţă renală care nu sunt supuşi dializei.
Finasterida a pătruns în lichidul cefalorahidian (LCR) al pacienţilor trataţi timp de 7-10 zile cu finasteridă,
însă medicamentul nu pare să se concentreze preferenţial în LCR. Finasterida a fost regăsită, de asemenea,
în lichidul seminal al subiecţilor care au primit 5 mg finasteridă pe zi. Cantitatea de finasteridă din lichidul
seminal a fost de 50 până la 100 de ori mai redusă comparativ cu doza de finasteridă (5 g), care nu a
determinat niciun efect asupra valorilor DHT circulant la bărbaţii adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind
toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea. Studii de toxicitate asupra funcţiei de
reproducere efectuate la masculul de şobolan au demonstrat reducerea greutăţii prostatei şi a veziculelor
seminale, scăderea secreţiei din glandele genitale anexe şi scăderea indexului de fertilitate (determinate de
efectul farmacologic principal al finasteridei). Semnificaţia clinică a acestor constatări nu este clară.
Similar altor inhibitori ai 5-reductazei, la administrarea de finasteridă în perioada de gestaţie a fost
observată feminizare la fetuşii masculi de şobolan. Administrarea intravenoasă a finasteridei la maimuţa
rhesus gestantă, în doze de până la 800 ng pe zi, în timpul perioadei de dezvoltare embrionară şi fetală, nu a
determinat modificări la fetuşii masculi. Această doză este de aproximativ 60-120 ori mai mare decât
cantitatea estimată a fi prezentă în lichidul seminal al bărbatului căruia i s-a administrat 5 mg finasteridă şi
la care ar putea fi expusă o femeie prin intermediul lichidului seminal. Pentru a confirma semnificaţia
modelului Rhesus privind dezvoltarea la făt, administrarea orală de 2 mg finasteridă/kg şi zi la maimuţa
gestantă a determinat malformaţii ale organelor genitale externe la fetuşii masculi (expunerea sistemică
(ASC) la maimuţe a fost uşor mai mare (de trei ori) decât la bărbatul căruia i s-a administrat 5 mg
finasteridă sau de aproximativ 1-2 milioane de ori cantitatea de finasteridă estimată a fi prezentă în lichidul
seminal). La fetuşii masculi nu au fost observate alte anomalii şi la fetuşii femele nu au fost observate
modificări legate de administrarea finasteridei, indiferent de doza administrată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză
Amidon pregelatinizat (de porumb)
Glicolat sodic de amidon
Oxid galben de fer (E172)
Docusat de sodiu
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
Film
Metilhidroxipropilceluloză
Hidroxipropilceluloză
Dioxid de titan (E171)
Talc
Lac de aluminiu indigo carmin (E132).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC-PE-PVD/Al cu 14 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PE-PVD/Al a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PE-PVD/Al a câte 15 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Femeile nu trebuie să manipuleze comprimatele de Proscar sfărâmate sau rupte atunci când ele sunt sau ar
putea fi gravide (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.6).
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ORGANON BIOSCIENCES S.R.L.
Strada Av. Popișteanu, Nr. 54A, Expo Business Park, Clădirea 2
Birou 306 și Birou 307, Etaj 3, Sectorul 1, București, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5885/2013/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei – Octombrie 2013.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie, 2021