Perindopril tosilat Teva 5 mg comprimate filmate

Prospect Perindopril tosilat Teva 5 mg comprimate filmate

Producator: Teva Pharmaceuticals SRL

Clasa ATC: inhibitori ai ECA, codul ATC: C09A A04

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ 10685/2018/01-02-03-04-05-06-07 Anexa 2

10686/2018/01-02-03-04-05-06

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Perindopril tosilat Teva 5 mg comprimate filmate

Perindopril tosilat Teva 10 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Perindopril tosilat

5 mg Fiecare comprimat filmat conţine perindopril 3,408 mg corespunzător la perindopril

tosilat 5 mg, convertit in situ la perindopril sare de sodiu.

Excipient cu efect cunoscut:

Fiecare comprimat filmat conține lactoză monohidrat 71,962 mg.

10 mg Fiecare comprimat filmat conţine perindopril 6,816 mg corespunzător la perindopril

tosilat 10 mg, convertit in situ la perindopril sare de sodiu.

Excipient cu efect cunoscut:

Fiecare comprimat filmat conține lactoză monohidrat 143,924 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

5 mg Comprimate filmate în formă de capsulă, biconvexe, de culoare verde deschis, de

aproximativ 4 mm lăţime şi 8 mm lungime, marcate cu “T” pe o faţă, netede pe cealaltă

faţă, cu linii de rupere pe ambele feţe. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

10 mg Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare verde, cu diametrul de aproximativ 8

mm, marcate cu “10” pe o faţă şi cu “T” pe cealaltă faţă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hipertensiune arterială:

Tratamentul hipertensiunii arteriale.

[5 mg]

Insuficienţă cardiacă:

Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.

Boală coronariană stabilă:

Reducerea riscului de evenimente cardiace la pacienţii cu antecedente de infarct miocardic şi/sau

revascularizare.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4) şi de răspunsul

valorilor tensiunii arteriale la tratament.

Hipertensiune arterială:

Perindoprilul tosilat Teva poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu medicamente

antihipertensive din alte clase terapeutice (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).

Doza iniţială recomandată este de 5 mg administrată o singură dată pe zi, dimineaţa.

Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină – angiotensină – aldosteron (în special, cei cu

hipertensiune renovasculară, depleţie de sare şi/sau volum, decompensare cardiacă sau hipertensiune

arterială severă) pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după administrarea dozei iniţiale.

La aceşti pacienţi, este recomandată o doză iniţială de 2,5 mg şi începerea tratamentului trebuie să se

desfăşoare sub supraveghere medicală.

Doza poate fi crescută la 10 mg o dată pe zi, după o lună de tratament.

Hipotensiunea arterială simptomatică poate să apară după iniţierea tratamentului cu perindopril;

aceasta este mai frecventă la pacienţi care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare, se

recomandă precauţie, deoarece aceşti pacienţi pot prezenta depleţie volemică şi/sau electrolitică.

Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2–3 zile înainte de începerea tratamentului cu

perindopril tosilat (vezi pct. 4.4).

La pacienţii hipertensivi la care administrarea diureticului nu poate fi întreruptă, tratamentul cu

perindopril tosilat trebuie început cu o doză de 2,5 mg. Trebuie monitorizate funcţia renală şi kaliemia.

Următoarele doze de perindopril tosilat trebuie ajustate în funcţie de modificările valorilor tensiunii

arteriale ca răspuns la tratament. Dacă este necesar, tratamentul diuretic poate fi reluat.

La persoanele vârstnice, tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 2,5 mg care poate fi crescută progresiv

la 5 mg după o lună de tratament, ulterior, dacă este necesar, la 10 mg, ţinând cont de funcţia renală

(vezi tabelul de mai jos).

[5 mg]

Insuficienţă cardiacă simptomatică:

Se recomandă ca tratamentul cu perindopril, în general asociat cu un diuretic care nu economiseşte

potasiu şi/sau digoxină şi/sau beta-blocant, să fie iniţiat sub strictă supraveghere medicală cu o doză

iniţială recomandată de 2,5 mg, administrată dimineaţa. Această doză poate fi crescută după 2

săptămâni până la 5 mg o dată pe zi, dacă este tolerată. Ajustarea dozei trebuie bazată pe răspunsul

clinic al fiecărui pacient.

În insuficienţa cardiacă severă şi la alţi pacienţi consideraţi a prezenta risc crescut (pacienţi cu

insuficienţă renală şi cu o tendinţă de a prezenta tulburări electrolitice, pacienţi care urmează

concomitent tratament cu diuretice şi/sau tratament cu medicamente vasodilatatoare), tratamentul

trebuie început sub supraveghere atentă (vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu risc mare de hipotensiune arterială simptomatică, de exemplu pacienţi cu depleţie de

sare cu sau fără hiponatriemie, pacienţi cu hipovolemie sau pacienţi cărora li s-a administrat tratament

diuretic susţinut, trebuie corectate aceste tulburări, dacă este posibil, înainte de iniţierea terapiei cu

Perindopril tosilat Teva. Tensiunea arterială, funcţia renală şi kaliemia trebuie strict monitorizate, atât

înaintea, cât şi în timpul tratamentului cu perindopril tosilat (vezi pct. 4.4).

Boală coronariană stabilă:

Tratamentul cu Perindopril tosilat Teva trebuie iniţiat cu o doză de 5 mg, o dată pe zi, timp de 2

săptămâni şi apoi doza trebuie crescută la 10 mg o dată pe zi, corespunzător funcţiei renale, cu

condiţia ca doza de 5 mg să fie bine tolerată.

Persoanelor vârstnice trebuie să li se administreze 2,5 mg o dată pe zi, timp de o săptămână, iar în

următoarea săptămână li se va administra o doză de 5 mg, o dată pe zi, înainte de a creşte doza până la

10 mg o dată pe zi, corespunzător funcţiei renale (vezi Tabelul 1 – „Ajustarea dozei în insuficienţa

renală”). Doza trebuie crescută numai dacă doza anterioară, mai mică, este bine tolerată.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienții cu insuficienţa renală

Dozele la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie ajustate în funcţie de clearance–ul creatininei, aşa

cum este descris în tabelul 1, prezentat de mai jos:

Tabelul 1: Ajustarea dozei în insuficienţa renală

Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza recomandată

Cl ≥ 60 5 mg pe zi

CR

30 < Cl < 60 2,5 mg pe zi

CR

15 < Cl < 30 2,5 mg la 2 zile

CR

Pacienţi care efectuează ședințe de hemodializă *

Cl < 15 2,5 mg în ziua şedinţei de dializă

CR

*În condiţii de dializă, clearance-ul peridoprilat-ului este de 70 ml/min

La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă, doza trebuie administrată după şedinţa de dializă.

Pacienții cu insuficienţa hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2)

Copii şi adolescenţi

Siguranţa și eficacitatea perindoprilului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost

stabilite.

Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se pot face recomandări în privința

dozelor.

Prin urmare, utilizarea la copii și adolescenți nu este recomandată.

Mod de administrare

Administrare orală.

Se recomandă ca administrarea Perindopril tosilat Teva să se facă o singură dată pe zi, dimineaţa,

înaintea mesei.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre excipienţii enumerți la pct. 6.1, sau la oricare

alt inhibitor al ECA;

• Antecedente de angioedem asociat cu terapia anterioară cu inhibitori ai ECA (vezi pct 4.4);

• Angioedem ereditar sau idiopatic;

• Trimestrele al doilea și al treilea de sarcină (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.6)

• Administrarea concomitentă a Perindopril tosilat Teva cu medicamente care conţin aliskiren este

contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min/1,73 m2) (vezi

pct. 4.5 şi 5.1)

• Administrarea concomitentă cu terapia cu sacubitril/valsartan. Perindopril nu trebuie inițiat mai

devreme de 36 ore de la ultima doză de sacrubil/valsartan (vezi și pct. 4.4 și 4.5).

• Tratamente extracorporale care duc la contactul sângelui cu suprafețe încărcate negativ (vezi pct. 4.5)

• Stenoza bilaterală semnificativă a arterei renale sau stenoza arterei la un singur rinichi funcțional

(vezi pct. 4.4).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Boală coronariană stabilă

Dacă în timpul primei luni de tratament cu perindopril apare un episod de angină pectorală instabilă

(major sau nu), trebuie efectuată o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc, înainte de continuarea

tratamentului.

Hipotensiune arterială

Inhibitorii ECA pot determina o scădere a tensiunii arteriale. Hipotensiunea arterială simptomatică a

fost rar semnalată la pacienţii cu hipertensiune arterială fără complicaţii şi este mult mai probabil să

apară la pacienţii cu depleţie volemică determinată, de exemplu, de tratament cu diuretice, regim

alimentar hiposodat, dializă, diareei sau vărsături sau la cei cu hipertensiune arterială severă

dependentă de renină (vezi pct. 4.5 şi pct. 4.8). Hipotensiunea arterială simptomatică a fost observată

la pacienţi cu insuficienţă cardiacă simptomatică, cu sau fără insuficienţă renală asociată. Cel mai

probabil, aceasta apare la acei pacienţii cu grad mai sever de insuficienţă cardiacă, reflectat de

administrarea unor doze mari de diuretice de ansă , hiponatremie sau insuficienţă renală funcţională.

La pacienţii cu risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale simptomatice, iniţierea tratamentului şi

ajustarea dozelor trebuie strict monitorizate (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.8). Aceste recomandări sunt valabile

şi pentru pacienţii cu ischemie miocardică sau cu boli vasculare cerebrale, la care o scădere excesivă a

tensiunii arteriale poate determina un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral.

Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în clinostatism şi, dacă este necesar, trebuie

să i se administreze o perfuzie intravenoasă cu soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Un răspuns

hipotensiv tranzitor nu reprezintă o contraindicaţie pentru continuarea tratamentului, care poate fi

administrat, de obicei, fără dificultate, odată ce tensiunea arterială a crescut după expansiunea

volemică.

La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă, care au valori normale sau scăzute ale tensiunii

arteriale, poate să apară o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistemice la administrarea

perindopril. Acest efect este anticipat şi, de obicei, nu este un motiv pentru întreruperea tratamentului.

Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară o reducere a dozei sau

întreruperea tratamentului cu Perindopril tosilat Teva.

Stenoză aortică şi mitrală/cardiomiopatie hipertrofică

Similar altor inhibitori ai ECA, Perindoprilul tosilat Teva trebuie administrat cu precauţie la pacienţii

cu stenoză mitrală şi obstrucţie a căii de ejecţie din ventriculul stâng, cum sunt stenoza aortică sau

cardiomiopatia hipertrofică.

Insuficienţă renală

În cazurile de insuficienţă renală (clearance-ul creatininei < 60 ml/min), doza iniţială de perindopril

trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2), şi apoi, în funcţie de răspunsul

pacientului la tratament. Monitorizarea regulată a kaliemiei şi creatininemiei reprezintă o parte din

conduita terapeutică pentru aceşti pacienţi (vezi pct. 4.8).

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, hipotensiunea arterială apărută după iniţierea

tratamentului cu inhibitori ai ECA poate determina afectarea suplimentară a funcţiei renale. În această

situaţie, a fost raportată insuficienţa renală acută, de obicei reversibilă.

La unii pacienţi cu stenoză bilaterală a arterei renale sau stenoză a arterei renale pe rinichi unic

funcțional, care au fost trataţi cu inhibitori ai ECA, au fost observate creşteri ale concentraţiilor

plasmatice ale ureei şi creatininei, reversibile, de obicei, după întreruperea tratamentului. Acest efect

apare în special la pacienţi cu insuficienţă renală. De asemenea, dacă hipertensiunea renovasculară este

prezentă, există un risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale severe şi a insuficienţei renale. La

aceşti pacienţi, tratamentul trebuie început cu doze mici, care vor fi crescute cu atenţie, sub

supraveghere medicală strictă. Deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un factor favorizant în

inducerea celor mai sus menţionate, acesta trebuie întrerupt, iar funcţia renală monitorizată în timpul

primelor săptămâni de tratament cu perindopril tosilat.

Unii pacienţi hipertensivi aparent fără afecţiuni vasculare renale pre-existente au prezentat o creştere

uşoară şi tranzitorie a concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei, în special când perindoprilul a

fost administrat concomitent cu un diuretic. Această situaţie este mai probabil să apară la pacienţi cu

insuficienţă renală pre-existentă. Pot fi necesare reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau

a administrării de Perindopril tosilat Teva.

Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă

La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă, în cadrul cărora se utilizează membrane cu flux

mare şi care sunt trataţi concomitent cu un inhibitor al ECA, au fost raportate reacţii anafilactoide. La

aceşti pacienţi, trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană pentru dializă sau a

unei alte clase de medicamente antihipertensive.

Transplantul renal

Nu există experienţă privind administrarea de perindopril la pacienţi cu transplant renal recent.

Hipertensiunea renovasculară

Există un risc crescut de hipotensiune arterială și insuficiență renală atunci când pacientul cu stenoză

arterială renală bilaterală sau stenoză a arterei la un singur rinichi funcțional este tratat cu inhibitori

ECA (vezi pct. 4.3). Tratamentul cu diuretice poate fi un factor cumulativ. Pierderea funcției renale

poate apărea numai cu modificări minore ale creatininei serice chiar și la pacienții cu stenoză arterială

renală unilaterală.

Hipersensibilitate/angioedem

Angioedem la nivelul feţei, extremităţilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei şi/sau laringelui a fost

raportat rar, la pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril (vezi pct.

4.8). Acesta poate să apară în orice moment în timpul tratamentului. În astfel de cazuri, trebuie

întreruptă imediat administrarea perindoprilului şi trebuie instituită monitorizarea adecvată, până la

dispariţia completă a simptomelor. În cazurile în care edemul a fost localizat doar la nivelul feţei şi

buzelor, afecţiunea s-a remis, în general, fără tratament, cu toate că antihistaminicele au fost utile

pentru ameliorarea simptomelor.

Angioedemul asociat cu edem laringian poate fi letal. Când sunt implicate limba, glota sau laringele,

care pot determina obstrucţia căilor respiratorii, trebuie instituit prompt tratament de urgenţă. Acesta

poate include administrarea de adrenalină şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii.

Pacientul trebuie să se afle sub supraveghere medicală strictă până la remisiunea completă şi susţinută

a simptomelor apărute.

Pacienţii cu antecedente de angioedem, fără legătură cu terapia cu inhibitori ai ECA, pot prezenta un

risc crescut de apariţie a angioedemului în timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.3).

Angioedemul intestinal a fost raportat rar, la pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA.

Aceşti pacienţi au prezentat dureri abdominale (însoţite sau nu de greaţă sau vărsături); în unele cazuri

nu a existat angioedem facial anterior, iar concentraţiile plasmatice ale esterazei C-1 au fost normale.

Angioedemul a fost diagnosticat prin tomografie abdominală, ecografie sau intervenţie chirurgicală,

iar simptomele s-au remis după întreruperea administrării inhibitorului ECA.

Angioedemul intestinal trebuie inclus în diagnosticul diferenţial al pacienţilor trataţi cu inhibitori ai

ECA, care prezintă dureri abdominale.

Combinația de perindopril cu sacubitril/valsartan este contraindicată datorită riscului crescut de

angioedem (vezi pct. 4.3). Sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat până la 36 de ore după ultima doză de

perindopril. Dacă tratamentul cu sacubitril/valsartan este oprit, tratamentul cu perindopril nu trebuie

inițiat până la 36 de ore după ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.5).

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu inhibitori ai NEP (de exemplu: racecadotril), inhibitori

ai mTOR (de exemplu: sirolimus, everolimus, temsirolimus) și gliptine (de exemplu: linagliptin,

saxagliptin, sitagliptin, vildagliptin) poate determina un risc crescut de angioedem (de exemplu:

umflarea căilor respiratorii sau a limbii, cu sau fără tulburări respiratorii) (vezi pct. 4.5). Se recomandă

prudență la inițierea racecadotrilului, inhibitorilor mTOR (de exemplu: sirolimus, everolimus,

temsirolimus) și gliptine (de exemplu linagliptin, saxagliptin, sitagliptin, vildagliptin) la un pacient

care deja ia un inhibitor ECA.

Reacţii anafilactoide în timpul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL)

Rar, pacienţii cărora li s-au administrat inhibitori ai ECA în timpul aferezei lipoproteinelor cu

densitate mică (LDL) efectuată cu dextran sulfat, au prezentat reacţii anafilactoide care au pus viaţa în

pericol. Aceste reacţii au fost evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ai ECA,

înainte de fiecare afereză.

Reacţii anafilactoide în timpul desensibilizării

Pacienţii cărora li s-au administrat inhibitori ai ECA în timpul tratamentului de desensibilizare (de

exemplu, venin de himenoptere) au prezentat reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi, aceste reacţii au

fost evitate prin suspendarea temporară a administrării inhibitorilor ECA, dar acestea au reapărut la

reluarea neadecvată a administrării.

Insuficienţă hepatică

Rar, inhibitorii ECA au fost asociaţi cu un sindrom care debutează cu icter colestatic şi progresează

până la necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut.

Pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA şi care prezintă icter sau creşteri marcate ale

valorilor serice ale enzimelor hepatice, trebuie să întrerupă administrarea inhibitorilor ECA şi să fie

supravegheaţi medical în mod corespunzător (vezi pct. 4.8).

Neutropenie/Agranulocitoză/Trombocitopenie/Anemie

La pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA, a fost raportată apariţia neutropeniei/

agranulocitozei, trombocitopeniei şi anemiei. La pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alţi factori

favorizanţi, neutropenia apare rar. Perindoprilul trebuie administrat cu precauţie deosebită la pacienţii

cu boli vasculare de colagen, la cei care urmează tratament imunosupresiv, tratament cu alopurinol sau

procainamidă sau la cei care au o asociere a acestor factori, în special în cazul unei insuficienţe renale

pre-existente. Unii dintre aceşti pacienţi au prezentat infecţii grave care, în câteva cazuri, nu au

răspuns la tratamentul antibiotic intensiv. Dacă perindoprilul este administrat la aceşti pacienţi, se

recomandă monitorizarea periodică a numărului leucocitelor, iar pacienţii trebuie instruiţi să raporteze

orice semn de infecţie (cum sunt dureri în gât, febră).

Rasa

Inhibitorii ECA determină o frecvenţă mai mare de apariţie a angioedemului la pacienţii aparţinând

rasei negre comparativ cu celelalte rase.

Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale

la pacienţii aparţinând rasei negre, comparativ cu celelalte rase, posibil din cauza unei prevalenţe mai

mari a valorilor mici de renină la populaţia hipertensivă de rasă neagră.

Tusea

În timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA a fost raportată tuse. În mod caracteristic, tusea este

neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitori ai ECA

trebuie luată în considerare în cadrul diagnosticului diferenţial al tusei.

Intervenţie chirurgicală/Anestezie

La pacienţii la care urmează să se efectueze intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu

medicamente care determină hipotensiune arterială, perindoprilul poate bloca formarea angiotensinei

II, secundar eliberării compensatorii de renină. Tratamentul trebuie întrerupt cu o zi înaintea

intervenţiei chirurgicale. Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este din cauza acestui

mecanism, aceasta poate fi corectată prin expansiune volemică.

Hiperkaliemie

La unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând perindopril, au fost observate creșteri ale

potasiului seric, inhibitorii ECA pot provoca hiperkalemie deoarece inhibă eliberarea aldosteronului.

Efectul nu este de obicei semnificativ la pacienții cu funcție renală normală. Factorii de risc pentru

apariţia hiperkaliemiei includ pacienţii cu insuficienţă renală, degradare a funcţiei renale, vârstnici

(>70 ani), diabet zaharat, evenimente intercurente, în special deshidratare, decompensare cardiacă

acută, acidoză metabolică şi pacienţi care utilizează concomitent diuretice care economisesc potasiu

(de ex. spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amilorid), suplimente de potasiu sau înlocuitori de

sare care conţin potasiu; sau acei pacienţi care utilizează alte medicamente asociate cu creşterea

concentraţiilor plasmatice ale potasiului (de exemplu heparină, co-trimoxazol, cunoscut și sub numele

de trimetoprim / sulfametoxazol) și în special antagoniști ai aldosteronului sau blocantelor receptorilor

de angiotensină. Administrarea suplimentelor de potasiu, a diureticelor care economisesc potasiu sau a

substituenţilor de sare care conţin potasiu, în special de către pacienţii cu insuficienţă renală, poate

determina o creştere semnificativă a potasiului seric. Hiperkaliemia poate determina aritmii grave,

uneori letale. Diureticele care economisesc potasiul și blocantele receptorilor pentru angiotensină ar

trebui utilizate cu prudență la pacienții cărora li se administrează ECA, iar nivelului de potasiu seric și

funcția renală trebuie monitorizată. Dacă este necesară administrarea concomitentă a substanţelor

menţionate mai sus, administrarea trebuie efectuată cu precauţie şi cu monitorizarea frecventă a

potasiului seric (vezi pct. 4.5).

Pacienţi cu diabet zaharat

La pacienţii cu diabet zaharat cărora li se administrează antidiabetice orale sau insulină, valoarea

glicemiei trebuie monitorizată strict în prima lună de tratament cu un inhibitor al ECA (vezi pct. 4.5).

Litiu

În general, nu se recomandă administrarea concomitentă a litiului cu perindopril (vezi pct. 4.5).

Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu

În general, nu este recomandată administrarea concomitentă a perindoprilului cu diuretice care

economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu (vezi pct. 4.5).

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)

Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor

angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de

diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată

blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor

angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai

sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale,

valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu

trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Aldosteronism primar

Pacienții cu hiperaldosteronism primar, în general, nu vor răspunde la medicamentele antihipertensive

care acționează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. Prin urmare, utilizarea acestui produs nu

este recomandată.

Sarcina

Tratamentul cu inhibitori ai ECA nu trebuie iniţiat în timpul sarcinii. Cu excepţia cazurilor în care

continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA este considerată esenţială, pacientele care doresc să

rămână gravide trebuie trecute la alt tratament antihipertensiv, al cărui profil de siguranţă pentru

utilizare în cursul sarcinii este bine stabilit. Când sarcina este confirmată, tratamentul cu inhibitori ai

ECA trebuie întrerupt imediat şi, dacă este necesar, trebuie iniţiată o terapie alternativă (vezi pct. 4.3 şi

4.6).

Excipienţi:

Lactoză

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de

malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sodiu

Acest medicament conține mai puțin de 1mmol sodiu (23 mg) per comprimat, adică practic “nu

conține sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-

angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor

receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor

adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv

insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra

SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).

Medicamente care cresc riscul de angioedem

Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată deoarece

crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4). Sacubitril/valsartan nu trebuie început până la 36 ore

după administrarea ultimei doze de tratament cu perindopril. Terapia cu perindopril nu trebuie

începută până la 36 ore după administrarea ultimei doze de tratament cu sacubitril/valsartan (vezi pct.

4.3 și 4.4).

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu racecadotril, inhibitori ai mTOR (de exemplu:

sirolimus, everolimus, temsirolimus) și gliptine (de exemplu linagliptin, saxagliptin, sitagliptin,

vildagliptin) poate determina un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4).

Medicamente care induc hiperkaliemie

Deși potasiul seric rămâne, de obicei, în limite normale, hiperkaliemia poate să apară la unii pacienți

tratați cu perindopril. Unele medicamente sau clase terapeutice pot stimula apariția hiperkaliemiei:

aliskiren, săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiul (de ex. spironolactona, triamterene,

amilorid), inhibitori ECA, antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, AINS, heparine, agenți

imunosupresori cum ar fi ciclosporin sau tacrolimus, trimetoprim și cotrimoxazolul

(trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprimul este cunoscut că acționează ca un diuretic care

economisește potasiu cum ar fi amiloridul. Combinația acestor medicamente crește riscul de

hiperkaliemie. Prin urmare, nu se recomandă combinarea perindoprilului cu medicamentele

menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și

cu monitorizare frecventă a potasiului seric.

Asocieri contraindicate (vezi pct. 4.3)

Aliskiren

La pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală, din cauza riscului de hiperkaliemie, agravare a

funcţiei renale şi creştere a morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare.

Tratamente extracorporale

Tratamente extracorporale care duc la contactul sângelui cu suprafețe încărcate negativ, cum ar fi

dializa sau hemofilizarea cu anumite membrane cu flux ridicat (de exemplu, membrane de

poliacrilonitril) și afereza lipoproteinelor cu densitate scăzută cu sulfat de dextran, din cauza riscului

crescut de reacții anafilactoide severe (vezi pct 4.3). Dacă este necesar un astfel de tratament, trebuie

să se ia în considerare utilizarea unui alt tip de membrană de dializă sau a unei clase diferite de agenți

antihipertensivi.

Asocieri nerecomandate (vezi pct. 4.4)

Aliskiren

La pacienţii fără diabet zaharat sau insuficienţă renală, din cauza creșterii riscului de hiperkaliemie,

agravare a funcţiei renale şi creştere a morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare.

Terapia concomitentă cu inhibitor ECA și blocant al receptorilor de angiotensină

S-a raportat în literatura de specialitate că la pacienții cu boală aterosclerotică stabilită, insuficiență

cardiacă sau cu diabet zaharat cu afectare în stadiu terminal ale organelor interne, terapia concomitentă

cu un inhibitor ECA și un blocant al receptorilor de angiotensină este asociată cu o frecvență mai mare

de hipotensiune arterială, sincopă, hiperkaliemie, și agravarea funcției renale (inclusiv insuficiența

renală acută) în comparație cu utilizarea unui singur agent al sistemului renină-angiotensină-

aldosteron. Blocarea dublă (de exemplu, prin combinarea unui inhibitor ECA cu un antagonist al

receptorilor de angiotensină II) trebuie limitată la cazuri definite individual, cu monitorizarea atentă a

funcției renale, a nivelurilor de potasiu și a tensiunii arteriale.

Estramustină

Risc crescut de reacții adverse, cum ar fi edem angioneurotic (angioedem).

Diuretice care economisesc potasiul (de exemplu triamteren, amiloridă,…), săruri de potasiu

Hiperkaliemie (potențial letală), în special în asociată cu insuficiență renală (efect hiperkaliemic

aditiv). Combinația de perindopril cu medicamentele menționate mai sus nu este recomandată (vezi

pct 4.4). Dacă se indică totuși utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu

monitorizarea frecventă a potasiului seric. Pentru utilizarea spironolactonei în insuficiența cardiacă,

vedeți mai jos.

Litiu

În timpul administrării concomitente de litiu cu inhibitori ai ECA au fost raportate creşteri reversibile

ale concentraţiilor plasmatice şi toxicităţii litiului. Nu se recomandă administrarea concomitentă a

perindoprilului cu litiu, dar dacă această asociere se dovedeşte a fi necesară, trebuie efectuată

monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice ale litiului (vezi pct. 4.4).

Utilizare concomitentă ce necesită o atenție deosebită

Medicamente antidiabetice (insulină, agenți hipoglicemianți)

Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a

medicamentelor antidiabetice (insulină, agenți hipoglicemianți) poate să determine un efect mai

puternic de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen este mai probabil să apară în

primele săptămâni de tratament asociat şi în special la pacienţi cu insuficienţă renală.

Baclofen

Potenţarea efectului antihipertensiv. Trebuie monitorizată tensiunea arterială şi, dacă este necesar,

adaptarea dozei medicamentului antihipertensiv.

Diureticele care nu economisesc potasiul

La pacienţii cărora li se administrează diuretice şi în special la cei cu depleţie volemică şi/sau

electrolitică, după iniţierea terapiei cu un inhibitor ECA, poate să apară o scădere marcată a tensiunii

arteriale. Posibilitatea apariţiei efectelor hipotensive poate fi redusă prin întreruperea administrării

diureticului, prin creşterea aportului de lichide sau de sare, înainte de iniţierea terapiei cu doze mici şi

crescute progresiv de perindopril.

În cazul hipertensiunii arteriale, când terapia diuretică anterioară poate să fi produs

hipovolemie/depleție salină, fie trebuie întrerupt diureticul înainte de inițierea administrării

inhibitorului ECA, caz în care poate fi apoi reintrodus un diuretic care nu economisește potasiu fie

inhibitorul ECA trebuie inițiat cu o doză mică și crescut progresiv.

În caz de insuficiență cardiacă congestivă tratată cu diuretice, inhibitorul ECA trebuie inițiat cu o doză

foarte mică, posibil după reducerea dozei de diuretic care nu economiseste potasiu. În toate cazurile,

funcția renală (creatininemia) trebuie monitorizată în primele săptămâni de tratament cu inhibitori

ECA.

Diuretice care economisesc potasiul (eplerenonă, spironolactonă)

Cu eplerenonă sau spironolactonă la doze de 12,5 mg până la 50 mg pe zi și cu doze mici de inhibitori

ECA:

În tratamentul insuficienței cardiace clasa NYHA II-IV cu o fracție de ejecție <40% și tratată anterior

cu inhibitori ECA și diuretice de ansă, riscul de hiperkaliemie, cu potențial letal, apare în special în

cazul

nerespectării recomandărilor privind prescrierea aceastei combinații.

Înainte de a iniția asocierea, este necesară verificarea absenței hiperkaliemiei și a insuficienței renale.

În prima lună de tratament se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei și a creatinemiei, la început

  • o dată pe săptămână și ulterior – lunar

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acidul acetilsalicilic ≥ 3 g/zi

La administrarea unui inhibitor al ECA concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene

(de exemplu acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare, inhibitori de COX-2 şi AINS neselective),

poate să apară scăderea efectului antihipertensiv. Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a

AINS poate determina un risc crescut de deteriorare a funcţiei renale, inclusiv posibilitatea apariţiei

insuficienţei renale acute şi creşterea kaliemiei, în special la pacienţii cu funcţia renală afectată.

Asocierea trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod

corespunzător, iar funcţia renală trebuie monitorizată după iniţierea terapiei asociate şi ulterior, în mod

periodic.

Utilizare concomitentă care necesită precauție

Medicamente antihipertensive şi vasodilatatoare

Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectele hipotensive ale

perindoprilului. Administrarea concomitentă cu nitroglicerina, alţi nitraţi sau alte medicamente

vasodilatatoare poate reduce suplimentar tensiunea arterială.

Antidepresive triciclice/Antipsihotice/Anestezice

Utilizarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu

inhibitori ai ECA poate determina o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).

Simpatomimetice

Simpatomimeticele pot să reducă efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA.

Aur

Reacţiile de tip nitric (cu simptome care includ eritem tranzitor al feţei şi gâtului, greaţă, vărsături şi

hipotensiune arterială) au fost raportate rar la pacienţii cărora li s-a administrat aur injectabil

(aurotiomalat de sodiu) concomitent cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct.

4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în timpul trimestrului al doilea şi al treilea de

sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Confirmarea epidemiologică privind riscul de teratogenitate, după expunerea la inhibitori ai ECA în

timpul primului trimestru de sarcină, nu a fost convingătoare; cu toate acestea, nu poate fi exclusă o

creştere uşoară a riscului. Cu excepţia cazului în care continuarea tratamentului cu inhibitor al ECA

este considerată esenţială, pacientele care planifică să rămână gravide trebuie trecute la tratamente

antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă stabilit pentru utilizare în sarcină. Atunci

când este constatată prezenţa sarcinii, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat şi,

dacă este necesar, se iniţiază terapia alternativă.

Este cunoscut faptul că expunerea la inhibitori ai ECA în timpul trimestrului al doilea şi al treilea de

sarcină induce fetotoxicitate la om (funcţie renală redusă, oligohidramnios, întârzierea osificării

craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi

pct.5.3). Dacă a avut loc expunerea la inhibitori ai ECA în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă

verificarea prin ecografie a funcţiei renale şi a craniului. Sugarii ai căror mame au utilizat inhibitori ai

ECA trebuie monitorizaţi strict pentru hipotensiune arterială (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Alăptarea

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea perindoprilului în timpul alăptării, nu este

recomandată administrarea perindoprilului şi sunt de preferat tratamente alternative, cu profile de

siguranţă mai bine stabilite pentru utilizare în timpul alăptării, în special în cazul alăptării unui nou-

născut sau a unui sugar născut prematur.

Fertilitatea

Nu au existat efecte asupra performanței reproductive sau fertilității.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Perindoprilul nu are sau are influenţă directă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi

utilaje dar, la unii pacienţi, pot să apară reacţii individuale legate de scăderea tensiunii arteriale, în

special la începutul tratamentului sau în asociere cu alte tratamente antihipertensive.

În consecinţă, capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectată.

4.8 Reacţii adverse

Rezumat al profilului de siguranță

Profilul de siguranță al perindoprilului este în concordanță cu profilul de siguranță al inhibitorilor

ECA:

Cele mai frecvente evenimente adverse raportate în studiile clinice și observate cu perindopril sunt:

amețeli, dureri de cap, parestezie, vertij, tulburări vizuale, tinitus, hipotensiune arterială, tuse, dispnee,

dureri abdominale, constipație, diaree, dyspepsia, greață, vărsături, prurit, erupții cutanate, crampe

musculare, și astenie.

În timpul studiilor clinice și/sau post-autorizare cu perindopril au fost observate următoarele reacţii

adverse şi clasificate după frecvenţă astfel:

Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1>

(≥1/10000, <1>

datele disponibile).

MedDRA

Aparate, sisteme Reacții adverse Frecvență

și organe

Eozinofilie Mai puțin frecvente*

Tulburări Agranulocitoză sau pancitopenie Foarte rare

hematologice și Valori ale hemoglobinei şi

Foarte rare

limfatice hematocritului scăzute

Leucopenie/neutropenie Foarte rare

Anemie hemolitică la pacienţii cu

Foarte rare

deficit congenital de G-6PDH

Trombocitopenie Foarte rare

Tulburări Sindromul secreţiei inadecvate de

Rare

endocrine hormon antidiuretic (SIADH)

Hipoglicemie (vezi pct 4.4 și 4.5) Mai puțin frecvente*

Hiperkaliemie, reversibilă la

Tulburări

metabolice și de întreruperea tratamentului Mai puțin frecvente*

nutriție

(vezi pct. 4.4)

Hiponatriemie (vezi pct. 4.4) Mai puțin frecvente*

Depresie Mai puțin frecvente*

Tulburări psihice Afectare a dispoziţiei Mai puțin frecvente

Tulburări ale somnului Mai puțin frecvente

Amețeli Frecvente

Cefalee Frecvente

Paraestezii Frecvente

Tulburări ale

Vertij Frecvente

sistemului nervos

Somnolență Mai puțin frecvente*

Sincope Mai puțin frecvente*

Confuzie Foarte rare

Tulburări oculare Afectare a vederii Frecvente

Tulburări acustice

Tinitus Frecvente

și vestibulare

Palpitații Mai puțin frecvente*

Tahicardie Mai puțin frecvente*

Angină pectorală (vezi pct. 4.4) Foarte rare

Tulburări

Aritmie Foarte rare

cardiace

Infarct miocardic, posibil secundar

hipotensiunii arteriale excesive la Foarte rare

pacienţii cu risc crescut (vezi pct. 4.4)

Hipotensiune arterială (şi efecte aflate

în raport cu hipotensiunea arterială) Frecvente

(vezi pct. 4.4)

Vasculită Mai puțin frecvente*

Înroșire trecătoare a feței și gâtului Rare*

Tulburări

vasculare Accident vascular cerebral, posibil

secundar hipotensiunii arteriale marcate

Foarte rare

la pacienţii cu risc crescut (vezi pct.

4.4)

Cu frecvență

Fenomen Raynaud

necunoscută

Tuse Frecvente

Tulburări Dispnee Frecvente

respiratorii, Bronhospasm Mai puțin frecvente

toracice Pneumonie eozinofilică Foarte rare

Rinită Foarte rare

Tulburări gastro- Dureri abdominale Frecvente

intestinale Constipaţie Frecvente

Diaree Frecvente

Disgeuzie Frecvente

Dispepsie Frecvente

Greață Frecvente

Vomă Frecvente

Xerostomie Mai puțin frecvente

Pancreatită Foarte rare

Tulburări Hepatită atât citolitică, cât și colestatică

Foarte rare

hepatobiliare (vezi pct. 4.4)

Prurit Frecvente

Erupţie cutanată tranzitorie Frecvente

Urticarie (vezi pct. 4.4) Mai puțin frecvente

Angioedem al feţei, extremităţilor,

buzelor, mucoaselor, limbii, glotei Mai puțin frecvente

Afecțiuni cutanate

şi/sau laringelui (vezi pct. 4.4)

și ale țesutului

subcutanat Reacţii de fotosensibilitate Mai puțin frecvente*

Pemfigoid Mai puțin frecvente*

Hiperhidroză Mai puțin frecvente

Agravare a psoriazisului Rare*

Eritem polimorf Foarte rare

Tulburări Crampe musculare Frecvente

musculo-scheletice

Artralgii Mai puțin frecvente*

și ale țesutului

conjunctiv Mialgii Mai puțin frecvente*

Insuficienţă renală Mai puțin frecvente

Tulburări renale şi

Insuficienţă renală acută Rare

ale căilor urinare

Anurie/oligurie Rare*

Tulburări ale

aparatului genital Disfuncţii erectile Mai puțin frecvente

sânului

Astenie Frecvente

Tulburări

Dureri toracice Mai puțin frecvente*

generale și

Stare generală de rău Mai puțin frecvente*

la nivelul locului

Edem periferic Mai puțin frecvente*

de administrare

Pirexie Mai puțin frecvente*

Creştere a uremiei Mai puțin frecvente*

Creştere a creatininemiei Mai puțin frecvente*

Investigații Creştere a valorilor serice ale

Rare

diagnostice bilirubinei

Creştere a valorilor serice ale enzimelor

Rare

hepatice

Leziuni, intoxicaţii

şi complicaţii

legate de Căderi Mai puțin frecvente*

procedurile

utilizate

* Frecvenţa calculată din studiile clinice pentru evenimentele adverse detectate în urma raportărilor spontane

Studii clinice:

În timpul perioadei de randomizare a studiului EUROPA, au fost înregistrate numai evenimentele

adverse grave. Câţiva pacienţi au prezentat evenimente adverse grave: 16 (0,3%) din 6122 pacienţi la

care s-a administrat perindopril şi 12 (0,2%) din 6107 pacienţi la care s-a administrat placebo. În cazul

pacienţilor la care s-a administrat perindopril, la 6 pacienţi a fost observată hipotensiune arterială, la 3

pacienţi a fost observat angioedem şi la 1 pacient a fost observat stop cardiac. Comparativ cu placebo,

mai mulţi pacienţi din grupul de tratament cu perindopril au întrerupt tratamentul din cauza apariţiei

tusei, hipotensiunii arteriale sau altor intoleranţe, 6,0% (n=366) comparativ cu 2,1% (n=129).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Sunt disponibile date limitate privind supradozajul la om. Simptomele asociate cu supradozajul cu

inhibitori ai ECA pot include hipotensiune arterială, şoc circulator, tulburări electrolitice, insuficienţă

renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi tuse.

Tratamentul recomandat în caz de supradozaj constă în administrarea unei perfuzii intravenoase de

soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat

în decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate. Dacă este posibil, poate fi luată în considerare şi

administrarea angiotensinei II în perfuzie şi/sau catecolamine intravenos. Perindoprilul poate fi

eliminat din circulaţia sistemică prin hemodializă (vezi pct. 4.4). Implantarea unui pacemaker este

indicată în cazul bradicardiei rezistente la tratament. Trebuie monitorizate continuu semnele vitale,

valorile serice ale electroliţilor şi creatininemia.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai ECA, codul ATC: C09A A04

Mecanism de acţiune

Perindoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care transformă angiotensina I în angiotensină

II (enzima de conversie a angiotensinei ECA). Enzima de conversie sau kinaza este o exopeptidază

care determină conversia angiotensinei I în angiotensină vasoconstrictoare II, dar produce şi

degradarea bradikininei, cu proprietăţi vasodilatatoare, la o heptapeptidă inactivă. Inhibarea ECA

determină o reducere a concentraţiilor plasmatice ale angiotensinei II, ceea ce va determina creşterea

activităţii reninei plasmatice (prin inhibarea feedback-ului negativ al eliberării de renină) şi scăderea

secreţiei de aldosteron. Deoarece ECA inactivează bradikinina, inhibarea ECA determină, de

asemenea, o creştere a activităţii sistemelor kalikreină-kinină tisulare şi plasmatice (şi astfel activarea

sistemului prostaglandinelor). Este posibil ca acest mecanism să contribuie la efectul de scădere a

tensiunii arteriale al inhibitorilor ECA şi să fie parţial responsabil pentru apariţia anumitor reacţii

adverse (de exemplu: tuse).

Perindoprilul acţionează prin intermediul metabolitului său activ, perindoprilat. In vitro, ceilalţi

metaboliţi nu prezintă inhibarea activităţii ECA.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Hipertensiunea arterială:

Perindoprilul este eficace în tratamentul hipertensiunii arteriale, indiferent de gradul acesteia: uşoară,

moderată sau severă; se observă o reducere a tensiunii arteriale sistolice şi diastolice, atât în

clinostatism, cât şi în ortostatism.

Perindoprilul reduce rezistenţa vasculară periferică, determinând scăderea tensiunii arteriale. În

consecinţă, creşte fluxul sanguin periferic, fără efect asupra frecvenţei cardiace.

De regulă, fluxul sanguin renal creşte, în timp ce rata de filtrare glomerulară (RFG) rămâne, de obicei,

nemodificată.

Efectul antihipertensiv este maxim între 4 şi 6 ore după administrarea unei doze unice şi este menţinut

pentru cel puţin 24 ore: efectele terapeutice remanente reprezintă aproximativ 87-100% din efectul

maxim.

Scăderea tensiunii arteriale apare rapid. La pacienţii care răspund la tratament, normalizarea tensiunii

arteriale este obţinută în decurs de o lună şi se menţine fără apariţia tahifilaxiei.

Întreruperea tratamentului nu determină efect de rebound.

Perindoprilul reduce hipertrofia ventriculului stâng.

La om, s-a demonstrat existenţa proprietăţilor vasodilatatoare ale perindoprilului. Acesta

îmbunătăţeşte elasticitatea arterelor mari şi scade raportul medie/lumen la nivelul arterelor mici.

Terapia asociată cu un diuretic tiazidic determină un efect sinergic de tip aditiv. Asocierea dintre un

inhibitor al ECA şi un diuretic de tip tiazidă scade, de asemenea, riscul de hipokaliemie indus de

tratamentul diuretic.

Insuficienţa cardiacă:

Perindoprilul reduce efortul cardiac prin reducerea pre-sarcinii şi post-sarcinii.

Studiile efectuate la pacienţi cu insuficienţă cardiacă au demonstrat:

  • reducerea presiunii de umplere a ventriculului stâng şi drept,
  • reducerea rezistenţei vasculare periferice totale,
  • creşterea fracţiei cardiace de ejecţie şi îmbunătăţirea indexului cardiac.

În studii comparative, la pacienţi cu insuficienţă cardiacă uşoară până la moderată, administrarea

primei doze de perindopril arginină 2,5 mg nu a fost asociată cu o scădere semnificativă a tensiunii

arteriale, comparativ cu placebo.

Pacienţi cu boală coronariană stabilă:

Studiul EUROPA a fost un studiu clinic multicentric, internaţional, randomizat, dublu-orb, controlat

cu placebo, cu durata de 4 ani.

În studiu au fost incluşi douăsprezece mii două sute optsprezece (12218) pacienţi, cu vârsta peste 18

ani, la care s-a administrat randomizat perindopril terţ-butilamină 8 mg (echivalent cu perindopril

tosilat 10 mg) ( n=6110) sau placebo (n=6108).

Pacienţii incluşi în studiu prezentau boală coronariană, fără semne clinice de insuficienţă cardiacă.

Global, 90% dintre pacienţi au avut în antecedente un infarct miocardic şi/sau revascularizare

coronariană. La majoritatea pacienţilor s-a administrat pe lângă medicamentul aflat în studiu,

tratamentul standard, inclusiv antiagregante plachetare, hipolipemiante şi beta-blocante.

Criteriul principal de evaluare a eficacităţii a fost compus din mortalitatea cardiovasculară, infarctul

miocardic non-letal şi/sau stopul cardiac cu resuscitare reuşită. Tratamentul cu perindopril terţ-

butilamină 8 mg (echivalent cu perindopril tosilat 10 mg), o dată pe zi, a determinat o reducere

absolută semnificativă a criteriului principal de evaluare de 1,9% (echivalentă cu o reducere din punct

de vedere al riscului relativ cu 20%, (IÎ 95% [ 9,4; 28,6] – p<0,001).

La pacienţii cu antecedente de infarct miocardic şi/sau revascularizare coronariană, s-a observat o

reducere absolută de 2,2% a criteriului principal de evaluare, corespunzătoare unei reduceri a riscului

relativ (RRR) cu 22,4% (IÎ 95% [12,0; 31,6] – p<0,001), comparativ cu placebo.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)

Două studii extinse, randomizate, controlate [ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in

combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat

cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The

Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,

efectuată de Departamentul pentru veterani)] au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor

al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.

ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau

cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA

NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.

Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau

cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie,

afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile

lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai

ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.

Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi

concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease

Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii

finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul

adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de

angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune

cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a

evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai

frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care

s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes

(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în

cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat

placebo.

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea perindoprilului la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost

stabilite.

Într-un studiu clinic non-comparativ, deschis, efectuat la 62 de copii cu vârste între 2 și 15 ani, cu

hipertensiune arterială și rată de filtrare glomerulară> 30 ml/min/1,73 m2, pacienților li s-a administrat

perindopril în doză medie de 0,07 mg/kg. Doza a fost individualizată în funcție de profilul pacientului

și răspunsul tensiunii arteriale, până la o doză maximă de 0,135 mg /kg/zi.

59 de pacienți au încheiat perioada de trei luni, iar 36 de pacienți au încheiat perioada de prelungire a

studiului, adică au fost urmăriți cel puțin 24 de luni (durata medie a studiului: 44 de luni).

Tensiunea arterială sistolică și cea diastolică au rămas stabile de la includere până la ultima evaluare,

la pacienții tratați anterior cu alte tratamente antihipertensive și au scăzut la pacienții fără tratament

anterior.

Mai mult de 75% dintre copii au avut tensiunea arterială sistolică și cea diastolică sub a 95-a percentilă

la ultima evaluare.

Siguranța a fost în concordanță cu profilul de siguranță cunoscut al perindoprilului.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală, absorbţia perindoprilului este rapidă şi concentraţia plasmatică maximă este

atinsă în decurs de 1 oră. Pentru perindopril, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 1

oră.

Perindoprilul este un promedicament. Douăzeci şi şapte de procente din cantitatea totală de perindopril

administrată ajung în fluxul sanguin sub formă de metabolit activ, perindoprilat. În afară de

perindoprilatul activ, perindoprilul mai are cinci metaboliţi, toţi inactivi. Concentraţia plasmatică

maximă a perindoprilatului este atinsă în decurs de 3 până la 4 ore.

Deoarece ingestia de alimente scade conversia perindoprilului la perindoprilat şi, prin urmare,

biodisponibilitatea, perindoprilul arginină trebuie administrat oral, în doză unică zilnică, dimineaţa,

înainte de masă.

S-a demonstrat o relaţie liniară între doza de perindopril şi expunerea sa plasmatică.

Distribuţie

Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,2 l/kg pentru perindoprilatul liber. Legarea de proteinele

plasmatice a perindoprilatului este de 20%, în principal de enzima de conversie a angiotensinei, dar

este dependentă de concentraţie.

Eliminare

Perindoprilatul este eliminat pe cale urinară, iar timpul terminal de înjumătăţire plasmatică prin

eliminare a fracţiunii libere este de aproximativ 17 ore, atingând starea de echilibru în decurs de 4 zile.

Grupe speciale de pacienți

Excreţia perindoprilatului este scăzută la vârstnici, dar şi la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau

renală. În caz de insuficienţă renală, se recomandă ajustarea dozelor în funcţie de severitatea

insuficienţei renale (clearance-ul creatininei).

În condiţii de dializă, clearance-ul perindoprilatului este de 70 ml/min.

Farmacocinetica perindoprilului este modificată la pacienţii cu ciroză hepatică: clearance-ul hepatic al

substanţei nemodificate este redus la jumătate. Cu toate acestea, cantitatea de perindoprilat rezultată

din metabolizare nu este redusă şi, ca urmare, nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile de toxicitate după administrarea orală de doze repetate (efectuate la şobolan şi maimuţă),

organul ţintă a fost rinichiul, care prezintă leziuni reversibile.

Studiile in vitro sau in vivo nu au evidenţiat potenţial mutagen.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere (efectuate la şobolan, şoarece, iepure şi maimuţă)

nu au evidenţiat efect embriotoxic sau teratogen. Cu toate acestea, inhibitorii enzimei de conversie a

angiotensinei, ca şi clasă terapeutică, au demonstrat că determină reacţii adverse în timpul ultimului

stadiu de dezvoltare fetală, determinând deces fetal şi anomalii congenitale la rozătoare şi iepuri: au

fost observate leziuni renale şi creşterea mortalităţii peri- şi postnatale. Fertilitatea nu a fost afectată la

șobolani de sex masculin sau feminin.

La şobolan şi şoarece, în studiile de lungă durată, nu s-a observat efect carcinogen.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu:

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Hidrogenocarbonat de sodiu

Amidon de porumb pregelatinizat

Povidonă K30

Stearat de magneziu

Film:

Alcool polivinilic – parţial hidrolizat

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 3350

Talc

Indigotină (E132)

Albastru strălucitor FCF (E133)

Oxid galben de fer (E172)

Galben de chinolină (E104)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

28 luni.

A se utiliza în termen de 100 de zile de la deschidere.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Păstraţi flaconul bine închis pentru a fi protejat de lumină şi de umiditate.

Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale pentru depozitare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Perindopril tosilat Teva 5 mg – Flacoane din polipropilenă, opace, de culoare albă, cu desicant,

prevăzut cu un compensator din polietilenă şi cu capac din polietilenă, opac, de culoare albă şi care

conţine 10, 30, 60, 90, 90 (3×30), 100 sau 120 (2×60) comprimate filmate.

Perindopril tosilat Teva 10 mg – Flacoane din polipropilenă, opace, de culoare albă, cu desicant,

prevăzut cu un compensator din polietilenă şi cu capac din polietilenă, opac, de culoare albă şi care

conţine 30, 60, 90, 90 (3×30), 100 sau 120 (2×60) comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Teva Pharmaceuticals SRL

Bulevardul Ion Mihalache nr. 11-13, Corp C1, parter,

Biroul P30, Sector 1, București

Romania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

10685/2018/01 ambalaj cu 10 comprimate filmate

10685/2018/02 ambalaj cu 30 comprimate filmate

10685/2018/03 ambalaj cu 60 comprimate filmate

10685/2018/04 ambalaj cu 90 comprimate filmate

10685/2018/05 ambalaj cu 90 (3×30) comprimate filmate

10685/2018/06 ambalaj cu 100 comprimate filmate

10685/2018/07 ambalaj cu 120 (2×60) comprimate filmate

10686/2018/01 ambalaj cu 30 comprimate filmate

10686/2018/02 ambalaj cu 60 comprimate filmate

10686/2018/03 ambalaj cu 90 comprimate filmate

10686/2018/04 ambalaj cu 90 (3×30) comprimate filmate

10686/2018/05 ambalaj cu 100 comprimate filmate

10686/2018/06 ambalaj cu 120 (2×60) comprimate filmate

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2018

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2024

Cuprins RCP Perindopril tosilat Teva 5 mg comprimate filmate

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

MONOPRIL 10 mg comprimate

MONOPRIL 10 mg comprimate

Ranolip 5 mg comprimate

Ranolip 5 mg comprimate

Ranolip 5 mg comprimate

Accupro 5 mg comprimate filmate.

Accupro 5 mg comprimate filmate.

Accupro 5 mg comprimate filmate.

Enalapril (cid:1)(cid:3)(cid:3) 5 mg comprimate

Enalapril (cid:1)(cid:3)(cid:3) 5 mg comprimate

Enalapril (cid:1)(cid:3)(cid:3) 5 mg comprimate

Lisinopril Sandoz 10 mg comprimate

CAPTOPRIL – AC 25 mg comprimate

CAPTOPRIL – AC 25 mg comprimate

CAPTOPRIL ARENA 25 mg comprimate

CAPTOPRIL ARENA 25 mg comprimate

Perindopril tosilat Teva 5 mg comprimate filmate

CAPTOPRIL TERAPIA 25 mg comprimate

CAPTOPRIL TERAPIA 25 mg comprimate

Informație medicală cu scop educațional

Informațiile prezentate pe acest site au scop informativ și educațional și sunt bazate pe documentația oficială publicată de autoritățile competente. Conținutul este structurat pentru a facilita înțelegerea informațiilor despre medicamente, fără a înlocui recomandarea unui medic sau farmacist.

Informațiile provin din surse publice oficiale (precum ANMDMR, EMA și documentația aferentă) și reflectă datele disponibile la momentul publicării. Pentru cele mai recente actualizări, este recomandată consultarea sursei oficiale sau a unui profesionist din domeniul sănătății.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație. Orice decizie privind diagnosticul, tratamentul sau utilizarea unui medicament trebuie luată împreună cu un medic sau farmacist autorizat.