Prospect Enalapril (cid:1)(cid:3)(cid:3) 5 mg comprimate
Producator: S.C. MAGISTRA C&C S.R.L.
Clasa ATC: PRODUSE ACTIVE PE SISTEMUL RENINĂ-ANGIOTENSINĂ-
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8886/2016/01 Anexa 2
8887/2016/01
8888/2016/01
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Enalapril (cid:1)(cid:3)(cid:3) 5 mg comprimate
Enalapril(cid:4)(cid:1)(cid:3)(cid:3) 10 mg comprimate
Enalapril (cid:1)(cid:3)(cid:3) 20 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Enalapril (cid:1)(cid:3)(cid:3) 5 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat: 100,98 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
Enalapril (cid:1)(cid:3)(cid:3) 10 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 10 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat: 97,30 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
Enalapril (cid:1)(cid:3)(cid:3) 20 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 20 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat: 89,80 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Enalapril (cid:1)(cid:3)(cid:3) 5 mg comprimate
Comprimate rotunde, plate, de culoare albă sau aproape albă
Enalapril MCC 10 mg
Comprimate rotunde, lenticulare, de culoare albă sau aproape albă, cu o linie mediană pe una din fețe și
diametrul de 7 mm. Linia mediană nu este destinată divizării comprimatelor în doze egale.
Enalapril MCC 20 mg
Comprimate rotunde, lenticulare, de culoare albă sau aproape albă, cu două linii mediane pe una din fețe și
diametrul de 7 mm. Liniile mediane nu sunt destinate divizării comprimatelor în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Enalapril (cid:1)(cid:3)(cid:3)(cid:4)comprimate este indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale, al insuficienţei cardiace
simptomatice şi prevenirea insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţii cu disfuncţie asimptomatică a
ventricului stâng (fracţia de ejecţie ≤35%).
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Hipertensiune arteriala
Doza iniţială este de 5 până la maxim 20 mg maleat de enalapril, în funcţie de gradul hipertensiunii arteriale
şi de starea clinică a pacientului (vezi mai jos).
Enalapril se administrează o dată pe zi.
În caz de hipertensiune moderată, doza iniţială recomandată este de 5 până la 10 mg maleat de enalapril.
Administrarea dozei iniţiale la pacienţii cu un sistem renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (de
exemplu hipertensiune renovasculară, depleţie de sodiu şi/sau volemică, decompensare cardiacă sau
hipertensiune arterială severă) poate determina o scădere marcată a tensiunii arteriale. La aceşti pacienţi, este
recomandată o doză iniţială de 5 mg maleat de enalapril sau mai mică, iar iniţierea tratamentului trebuie să se
efectueze sub supraveghere medicală.
Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate genera depleţie volemică şi risc de hipotensiune
arterială atunci când se iniţiază tratamentul cu enalapril. La aceşti pacienţi, este recomandată o doză iniţială
de 5 mg sau mai mică. Dacă este posibil, utilizarea diureticului trebuie întreruptă cu 2-3 zile înaintea
începerii tratamentului cu enalapril. Trebuie monitorizate funcţia renală şi potasemia.
Doza de întreţinere uzuală este de 20 mg maleat de enalapril pe zi.
Doza de întreţinere maximă este de 40 mg maleat de enalapril pe zi.
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1)..
Insuficienţă cardiacă/Disfuncţie asimptomatică a ventricului stâng
În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, enalapril este utilizat ca terapie adjuvantă la tratamentul
cu diuretice şi, acolo unde este cazul, la tratamentul cu digitalice sau beta-blocante. La pacienţii cu
insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie asimptomatică a ventricului stâng, doza iniţială de enalapril
este de 2,5 mg şi trebuie administrată sub strictă supraveghere medicală pentru a determina efectul iniţial
asupra tensiunii arteriale. În absenţa acestuia sau după tratamentul eficace al hipotensiunii simptomatice de
după iniţierea tratamentului cu enalapril pentru insuficienţă cardiacă, doza trebuie crescută gradat până la
doza de menţinere uzuală de 20 mg, administrată în doză unică sau în două prize, după cum tolerează
pacientul. Această stabilire treptată a dozei se recomandă a fi efectuată în decursul unei perioade de 2 până la
4 săptămâni. Doza maximă este de 40 mg maleat de enalapril pe zi, administrată în două prize.
Propunerea de stabilire treptată a dozei de enalapril la pacienţii cu insuficienţă cardiacă/ disfuncţie
asimptomatică a ventricului stâng :
Săptămâna Doza , mg/zi
Săptămâna 1 Zilele 1 până la 3: 2,5 mg pe zi* în doză unică
Zilele 4 până 7: 5 mg pe zi în două prize
Săptămâna 2 10 mg pe zi în doză unică sau în două prize
Săptămânile 3 şi 4 20 mg pe zi în doză unică sau în două prize
*La pacienţii cu funcţie renală afectată sau care utilizează diuretice, trebuie urmate precauţii speciale
(vezi pct. 4.4).
Atât înainte, cât şi după începerea tratamentului cu enalapril (vezi pct. 4.4), trebuie monitorizate îndeaproape
tensiunea arterială şi funcţia renală, deoarece au fost raportate hipotensiune arterială şi (mai rar) insuficienţă
renală consecutivă. La pacienţii trataţi cu diuretice, doza acestora trebuie redusă, dacă este posibil, înainte de
începerea tratamentului cu enalapril. Apariţia hipotensiunii arteriale după doza iniţială de enalapril nu
sugerează că hipotensiunea arterială va reapărea în timpul tratamentului cronic cu enalapril şi nu exclude
utilizarea continuă a medicamentului. De asemenea, potasemia trebuie monitorizată.
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1)..
Insuficienţă renală:
Dozele se adaptează în funcţie de clearance-ul creatininei:
- pentru valori cuprinse între 30-80 ml/min.,doza recomandată iniţial este de 5-10 mg maleat de enalapril pe
zi,
- pentru valori cuprinse între 10-30 ml/min., 2,5-5 mg maleat de enalapril pe zi;
- pentru valori mai mici sau egale cu 10 ml/min., 2,5 mg maleat de enalapril în zilele în care se efectuează
dializă (vezi pct.4.4).
Ulterior doza poate fi crescută în funcţie de răspunsul terapeutic; se vor controla frecvent potasemia şi
nivelul plasmatic al creatininei.
Pacienţi vârstnici
Doza este stabilită de medic şi este bazată pe funcţionarea rinichiului(vezi pct.4.4).
Copii şi adolescenţi
Experienţa din studiile clinice privind utilizarea enalapril la copiii hipertensivi este limitată (vezi pct. 4.4, 5.1
şi 5.2).
Pentru pacienţii care pot înghiţi comprimate, doza trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a
pacientului şi de răspunsul tensiunii arteriale la tratament. Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg la
pacienţii cu greutatea între 20 şi 50 kg şi de 5 mg la pacienţii cu greutatea peste 50 kg. Enalapril este
administrat o dată pe zi. Doza trebuie ajustată în funcţie de necesităţile pacientului până la maxim 20 mg pe
zi, la pacienţii cu greutatea între 20 şi 50 kg şi este de 40 mg la pacienţii cu greutatea peste 50 kg (vezi pct.
4.4).
Deoarece nu sunt disponibile date, enalapril nu este recomandat la nou-născuţi şi la copiii cu rata filtrării
glomerurale<30 ml/min/1,73 m2.
Mod de administrare
Administrare orală.
Deoarece absorbţia comprimatelor de Enalapril(cid:4)(cid:1)(cid:3)(cid:3) comprimate, nu este influenţată de alimente,
comprimatele se pot administra anterior, concomitent sau ulterior ingestiei de alimente.
După administrarea primei doze, pacientul va rămâne culcat şi sub supravegherea medicului cel puţin 2 ore,
pentru a evita eventualele fenomene ortostatice.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la enalapril sau la oricare dintre excipienţi.
Antecedente de edem angioneurotic asociat unui tratament anterior cu inhibitori ai ECA.
Edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).
- Administrarea concomitentă a Enalapril(cid:4)(cid:1)(cid:3)(cid:3) comprimate cu medicamente care conţin aliskiren este
contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG <60ml>
şi 5.1).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipotensiunea arterială simptomatică:
Hipotensiunea simptomatică a fost rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune necomplicată. Este mai probabil
ca hipotensiunea să apară la pacienţii trataţi cu enalapril, dacă aceştia prezintă hipovolemie, de exemplu prin
tratament diuretic, regim hiposodat, dializă, diaree sau vomă (vezi pct. 4.5. Interacţiuni cu alte medicamente
şi alte forme de interacţiune şi pct. 4.8.Reacţii adverse) .
La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, s-a observat apariţia
hipotensiunii simptomatice. Aceasta apare cel mai probabil la pacienţii cu un grad mai sever de insuficienţă
cardiacă, reflectat de utilizarea unor doze mari de diuretice de ansă, hiponatremie sau disfuncţie renală.
La aceşti pacienţi tratamentul trebuie început sub supraveghere medicală, iar ei trebuie urmăriţi îndeaproape
ori de câte ori doza de enalapril, şi/sau diuretice este ajustată. Este necesară o supraveghere atentă şi în cazul
pacienţilor cu cardiopatie ischemică sau afecţiuni cerebrovasculare, la care o scădere exagerată a tensiunii
arteriale poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Dacă apare hipotensiune, pacientul
trebuie culcat şi, dacă este necesar, se va administra o perfuzie intravenoasă cu ser fiziologic. Un răspuns
hipotensiv tranzitor nu constituie o contraindicaţie pentru continuarea tratamentului, care se poate face de
obicei fără dificultate de îndată ce tensiunea arterială a crescut prin corectarea volemiei. Administrând
enalapril, la unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă care au tensiune arterială normală sau scăzută poate apărea
o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistemice. Acest efect este previzibil şi de obicei nu reprezintă un
motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea devine simptomatică, poate fi necesară o reducere a
dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a tratamentului cu enalapril.
Stenoză aortică/cardiomiopatie hipertrofică:
Ca şi în cazul altor vasodilatatoare, inhibitorii enzimei de conversie trebuie administraţi cu prudenţă la
pacienţii cu obstrucţie la nivelul camerei de ejecţie a ventriculului stâng.
Afectarea funcţiei renale:
La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă, după începerea tratamentului cu inhibitori ai ACE poate apărea o
agravare a disfuncţiei renale. În această situaţie a fost semnalată instalarea insuficienţei renale acute, de
obicei reversibilă. Pacienţii cu insuficienţă renală pot necesita doze reduse şi/sau mai rare de Enalapril
comprimate (vezi pct. 4.2. Doze şi mod de administrare). La unii pacienţi cu stenoză bilaterală a arterelor
renale sau stenoza arterei renale pe rinichi unic s-au observat creşteri ale ureei sanguine şi ale creatininei
serice, reversibile însă la întreruperea terapiei. Acest fenomen este mai frecvent la pacienţii cu insuficienţă
renală. Atunci când li s-a administrat enalapril, concomitent cu un diuretic, unii pacienţi fără nici o afecţiune
renală aparentă preexistentă au dezvoltat creşteri de obicei minore şi tranzitorii ale ureei sanguine şi ale
creatininei serice. În acest caz pot fi necesare o reducere a dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a
tratamentului cu enalapril.
Hipertensiune renovasculară:
Enalaprilul trebuie administrat sub supraveghere medicală atentă, deoarece există riscul insuficienţei renale
acute.
Transplant renal:
Nu există experinţă privind administrarea enalapril la pacienţii cu un transplant renal recent. Ca urmare,
tratamentul cu enalapril nu este recomandat.
Insuficienţă hepatică:
Foarte rar, administrarea de inhibitori ai ECA a fost asociată cu un sindrom care a debutat prin icter
colestatic şi a evoluat până la necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu
este cunoscut. La pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA şi dezvoltă icter sau la care valorile
serice ale enzimelor hepatice cresc marcat, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt şi se va institui
supraveghere medicală adecvată.
Hipersensibilitate/Edem angioneurotic:
S-au înregistrat rare cazuri de edem angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau
laringelui la pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, inclusiv enalapril. Acestea
pot apărea în orice moment pe durata tratamentului. În asemenea cazuri enalapril, va fi întrerupt imediat şi se
va trece la o monitorizare corespunzătoare până la dispariţia completă a simptomelor, înainte de a externa
pacientul. În situaţiile în care edemul s-a localizat la faţă sau buze, fenomenele s-au remis de obicei fără
tratament, deşi antihistaminicele au fost utile pentru atenuarea simptomelor.
Edemul angioneurotic asociat cu edem laringian poate fi fatal. Când sunt interesate limba, glota sau
laringele, cu pericol de obstrucţie a căilor respiratorii, trebuie administrat prompt un tratament adecvat cum
ar fi adrenalină subcutanat, soluţie 1:1000 (0,3 ml până la 0,5 ml). Pacienţii cu antecedente de edem
angioneurotic nelegat de tratamente cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei pot avea un risc
crescut de angioedem când primesc inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (vezi pct. 4.3.
Contraindicaţii).
Pacienţii hemodializaţi:
La pacienţii dializaţi şi trataţi simultan cu un inhibitor de ACE au fost raportate reacţii anafilactoide în cazul
folosirii membranelor de flux crescut (de ex. AN69). La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea altor tipuri de
membrane de dializă sau a altor clase de agenţi antihipertensivi.
Tusea:
La pacienţii trataţi cu inhibitori de ACE a fost semnalată o tuse neproductivă, persistentă, care dispare la
întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitori de ACE trebuie avută în vedere la stabilirea
diagnosticului diferenţial al tusei.
Chirurgie/Anestezie:
La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu agenţi care produc
hipotensiune, enalaprilul blochează formarea angiotensinei II secundară eliberării compensatorii de renină.
Dacă apare hipotensiunea şi se consideră că este datorată acestui mecanism, ea se poate corecta prin
expansiune volemică.
Potasiul seric:
Inhibitorii enzimei de conversie pot provoca hiperkaliemie datorită scăderii secreţiei de aldosteron;
hiperkaliemia este favorizată de restricţia severă de sodiu, insuficienţa cardiacă, diabetul zaharat şi
medicamentele care favorizează reţinerea de potasiu. (vezi pct. 4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte
forme de interacţiune)
Reacţii anafilactoide în timpul desensibilizării faţă de hymenoptere:
Rareori, pacienţii trataţi cu inhibitori ai ACE în timpul desensibilizării faţă de veninul de hymenoptere au
prezentat reacţii anafilactoide cu potenţial letal.
Aceste reacţii pot fi evitate prin oprirea temporară a administrării inhibitorilor de ACE înaintea fiecărei
desensibilizări.
Lactoza:
Produsul conţine lactoză.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Copii și adolescenți
Experienţa privind eficacitatea şi siguranţa utilizării la copiii hipertensivi cu vârsta peste 6 ani este limitată şi
nu există experienţă în alte indicaţii. Pentru copiii cu vârsta peste 2 luni, datele farmacocinetice disponibile
sunt limitate. (Vezi, de asemenea, pct. 4.2, 5.1 şi 5.2).
Enalapril nu este recomandat la copii pentru alte indicaţii decât hipertensiune arterială.
Deoarece nu sunt disponibile date, enalapril nu este recomandat la nou-născuţi şi la copiii cu rata filtrării
glomerurale < 30 ml/min/1,73 m2 (vezi pct.4.2).
Pacienţi cu diabet zaharat:
În cazul pacienţilor cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină, trebuie monitorizată strict
glicemia în timpul primei luni de tratament cu inhibitor al ECA (vezi pct.4.5).
Deosebiri etnice:
Similar altor inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, la pacienţii de rasă neagră, enalaprilul este
aparent mai puţin eficient în reducerea tensiunii arteriale decât la pacienţii de rasă albă, posibil datorită
prevalenţei ridicate de valori mici ale reninei la populaţia hipertensivă neagră.
Sarcina:
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul
sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care
planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit
pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie
oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi punctele 4.3. şi 4.6. ).
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau
aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale
(inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin
administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului
(vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub
supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, a valorilor
electroliţilor şi a tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-
aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, a blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt
hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută),
comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
Alţi agenţi antihipertensivi:
Când se utilizează enalapril, împreună cu alte medicamente antihipertensive poate apărea un efect aditiv.
Diuretice care economisesc potasiul sau suplimente de potasiu:
În experienţele clinice, potasiul s-a menţinut de obicei în limite normale. La pacienţi hipertensivi trataţi cu
Enalapril comprimate în monoterapie timp de până la 48 de săptămâni s-a observat o creştere medie a
potasiului seric de aproximativ 0,2 mEq/l. La pacienţii trataţi cu enalapril şi un diuretic tiazidic pierderea de
potasiu datorată diureticului a fost de obicei atenuată de efectul enalaprilului. Dacă enalapril se administrează
concomitent cu un diuretic care produce pierdere de potasiu, hipopotasemia indusă de diuretic poate fi
ameliorată. Factorii de risc pentru apariţia hiperpotasemiei includ insuficienţa renală, diabetul zaharat şi
utilizarea simultană de diuretice care economisesc potasiu (de ex. spironolactonă, triamteren sau amilorid),
suplimente de potasiu sau substituenţi de sare de bucătărie care conţin potasiu. Utilizarea suplimentelor de
potasiu, a diureticelor care economisesc potasiu sau a substituenţilor de sare de bucătărie care conţin potasiu,
mai ales la pacienţii cu funcţie renală alterată, pot duce la o creştere semnificativă a potasiului seric.
Dacă se consideră indicată utilizarea concomitentă a substanţelor mai sus menţionate, ele vor trebui folosite
cu prudenţă şi cu o monitorizare frecventă a potasiului seric.
Litiul:
Ca şi în cazul altor medicamente care elimină sodiu, clearance-ul litiului poate fi redus. De aceea litiul seric
trebuie monitorizat cu atenţie dacă se administrează săruri de litiu.
Diuretice:
Se va evita asocierea enalaprilului cu alte diuretice antialdosteronice sau săruri de potasiu (risc de
hiperpotasemie).
Asocierea cu diuretice saluretice impune prudenţă, deoarece există risc de hipotensiune arterială marcată şi
insuficienţă renală acută.
Antidepresive triciclice/Antipsihotice/Anestezice/Narcotice
Administrarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu inhibitori ai
ECA poate determina reducerea suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct.4.4).
Antiinflamatoarele nesteroidiene (inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2(COX-2)):
Antiinflamatoarele nesteroidiene inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2(COX-2) pot reduce efectul
antihipertensiv al enalaprilului prin inhibarea formării postaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie
hidrosalină.
Glococorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv al enalaprilului prin retenţie hidrosalină.
Simpatomimetice:
Simpatomicetele pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor enzimei de conversie.
Antidiabetice:
Se recomandă prudenţă la pacienţii diabetici trataţi cu insulină sau sulfamide antidiabetice (creşte riscul
reacţiilor hipoglicemice).
Alcool:
Alcoolul creşte efectul hipotensiv al inhibitorilor de ACE.
Săruri de aur
La pacienţii la care se administrează concomitent un tratament injectabil cu săruri de aur (aurotiomalat de
sodiu) cu inhibitori ai ECA, inclusiv enalapril, au fost raportate, rar, reacţii nitritoide (simptomele includ
eritem facial, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială).
Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta-blocante
Enalaprilul poate fi administrat concomitent cu acidul acetilsalicilic (în doze cardiologice), tromboliticele şi
beta-blocantele.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi punctul 4.4.).
Utilizarea IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi punctele
4.3. şi 4.4.).
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o uşoară
creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea trtamentului cu IECA nu este considerată
esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu
profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini,
trtamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte fetotoxice
la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate
neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3.). Dacă expunerea la
IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a
craniului. Nou-născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea
depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea punctul 4.3. şi 4.4.).
Alăptarea:
Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct. 5.2.).
Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea enalapril în timpul alăptării
nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni după naştere, datorită riscului ipotetic
de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu există suficientă experienţă
clinică. În cazul sugarilor mai mari, utilizarea enalapril de către mamele care alăptează poate fi luată în
considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi supravegheat pentru a observa
apariţia oricărei reacţii adverse.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Enalaprilul nu influenţează direct capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Este necesară
prudenţă mai ales la începutul tratamentului, din cauza riscurilor legate de eventuala scăderea excesivă a
tensiunii arteriale.
4.8 Reacţii adverse
Ca toate medicamentele, enalaprilul poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Ierarhizarea incidenţei (prezentată în tabelul de mai jos) este utilizată pentru evaluarea frecvenţei reacţiilor
adverse:
Foarte frecvent ( >1/10 ).
Frecvent ( >1/100, <1>
Mai puţin frecvente ( >1/1000, <1>
Rar ( >1/10000, <1>
Foarte rar (<1>
Tulburări hematologice şi limfatice:
Mai puţin frecvente: – anemii (incluzând anemia aplastică şi hemolilitică), mai ales la bolnavii dializaţi şi la
cei cu transplant renal
Rare: – neutropenie, scăderi ale hemoglobinei şi hematocritului, trombocitopenie, agranulocitoză, depresie a
măduvei, pancitopenie, limfadenopatie, tulburări autoimune
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Mai puţin frecvente: – hipoglicemie ( vezi punctul 4.4. atenţionările şi precauţiile speciale în cazul pacienţilor
diabetici )
Tulburări ale sistemului nervos/psihice:
Frecvente: – dureri de cap, depresie
Mai puţin frecvente: – confuzie, somnolenţă, insomnie, nervozitate, parestezie, vertij
Rare: – anomalii ale perioadei de vis, tulburări de somn
Tulburări oculare:
Foarte frecvente: – vedere neclară
Tulburări cardiace şi vasculare:
Foarte frecvente: – ameţeli
Frecvente: – hipotensiune ( incluzând hipotensiune ortostatică), sincopă, infarct miocardic sau accident
cerebrovascular posibil secundar unei hipotensiuni excesive la pacienţii cu risc crescut, durere anginoasă,
tulburări de ritm, angină pectorală, tahicardie
Mai puţin frecvente: – hipotensiune ortostatică, palpitaţii
Rare: – sindrom Raynaud
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Foarte frecvent: – tuse
Frecvente: – dispnee
Mai puţin frecvente: – rinoree, dureri faringiene, bronhospasm/astm
Rare: – infiltrate pulmonare, rinite, alveolite alergice
Tulburări gastrointestinale:
Foarte frecvente: – greaţă
Frecvente: – diaree, dureri abdominale, alterare a gustului
Mai puţin frecvente: – ileus, pancreatită, vomă, dispepsie, constipaţie, anorexie, iritare gastrică, uscăciunea
gurii, ulcer peptic
Rare: – stomatite, afte
Foarte rare: – angioedem intestinal
Tulburări hepatobiliare:
Rare: – hepatite, atât hepatocelulare cât şi colestatice
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Frecvente: – rash, hipersensibilitate/edem angioneurotic: edem angioneurotic la nivelul feţei, extremităţilor,
buzelor, limbii, glotei şi laringelui
Mai puţin frecvente: – diaforeză, prurit, urticarie, alopecie
Rare: – eritem multiform, sindrom Stevens-Jonhson, dermatite exfoliante, necroliză epidermică toxică,
pemfigus
S-a raportat un complex de simptome care poate include febră, serozită, vasculită, mialgii/miozită,
artralgii/artrită, anticorpi antinucleari prezenţi, VSH crescut, eozinofilie şi leucocitoză
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Mai puţin frecvente: – disfuncţii renale, proteinurie, insuficienţă renală
Rare: – oligurie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului:
Mai puţin frecvente: – impotenţă
Rare: – ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Foarte frecvente: – astenie
Frecvente: – oboseală
Mai puţin frecvente: – crampe musculare, tinitus, febră
Investigaţii diagnostice:
Frecvente: – hipokaliemie, creşterea creatininei serice
Mai puţin frecvente: – creşterea ureei în sânge, hiponatremie
Rare: – elevarea enzimelor din ficat şi a bilirubinei serice
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există puţine date disponibile în ceea ce priveşte supradozarea la om. Simptomele cele mai importante care
apar în supradozare, raportate până în prezent, sunt hipotensiune marcată, care începe la aproximativ 6 ore
după administrarea tabletelor, concomitent cu blocarea sistemului renină-angiotensină, şi stupor. După
ingestia de 300 mg şi de 440 mg enalapril s-au înregistrat niveluri ale enalaprilatului seric de 100 şi respectiv
de 200 de ori mai mari decât cele observate după administrarea dozelor terapeutice.
Tratamentul recomandat în supradozare este perfuzia intravenoasă de soluţie normal salină. Dacă ingestia
este recentă se va induce vărsătura. Enalaprilatul poate fi îndepărtat din circulaţie prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: PRODUSE ACTIVE PE SISTEMUL RENINĂ-ANGIOTENSINĂ-
INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI ( IECA)
Codul ATC: C09A A02
Enalapril comprimate conţine ca substanţă activă sarea maleică de enalapril, un derivat a doi aminoacizi, L-
alanina şi L-prolina.
ECA (enzima de conversie a angiotensinei) este o peptidil-dipeptidază care catalizează conversia
angiotensinei I la angiotensina II (substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron).
După administrare orală, enalaprilul este absorbit rapid şi apoi hidrolizat la enalaprilat, care este un inhibitor
de ACE (enzima de conversie a angiotensinei) de înaltă specificitate, fără grupări sulfhidril şi cu acţiune de
lungă durată, împiedicând consecutiv transformarea angiotensinei I în angiotensină II. Mecanismul de
acţiune al enalaprilului nu este deplin cunoscut. Scăderea tensiunii arteriale se datoreşte, în principal,
micşorării formării angiotensinei II din plasmă. La efectul antihipertensiv poate contribui inhibarea unor
sisteme renină-angiotensină tisulare; de asemenea acumularea unor metaboliţi vasodilatatori (bradikina,
postaglandine, oxid azotic), care se formează ca urmare directă sau indirectă a inhibarii enzimei de conversie.
Activitatea efectivă de inhibare a ACE apare, în mod obişnuit, după 2 – 4 ore de la administrarea dozei
individuale de enalapril. Apariţia activităţii antihipertensive s-a observat după aproximativ o oră, cu un pic al
reducerii presiunii sanguine la 4 – 6 ore după administrare. Durata efectului depinde de doza administrată. La
doze recomandate, efectele antihipertensive şi hemodinamice au fost menţinute pentru cel puţin 24 ore.
Enalaprilul este eficace în toate stadiile hipertensiunii arteriale, de la uşoară la severă. Inhibitorii enzimei de
conversie administraţi la hipertensivi, scad tensiunea arterială sistolică şi diastolică, atât în clinostatism cât şi
în ortostatism. Rezistenţa periferică totală scade, fără modificare semnificativă a frecvenţei şi debitului
cardiac, a presiunii pulmonare capilare şi a reflexelor vegetative circulatorii.La bolnavii cu insuficienţă
cardiacă, scăderea rezistenţei periferice
datorită arteriolodilataţiei, poate determina creşterea debitului cardiac, iar venodilataţia prin scăderea
întoarcerii venoase poate ameliora dispneea.
Inhibitorii enzimei de conversie previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi, întârziind dezvoltarea
insuficienţei cardiace. Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, împiedică remodelarea
ventriculară, diminuează frecvenţa altor infarcte şi a episoadelor de angină instabilă, micşoreaza ritmul
aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.
La nivel renal inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină cresterea fluxului sanguin şi a
filtrării glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare. Este favorizată excreţia de sodiu şi apă şi
reţinerea potasiului în organism.
Inhibitorii enzimei de conversie pot reduce proteinuria la bolnavii cu nefropatia diabetică şi întârzie evoluţia
acesteia.
Într-un studiu multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat placebo (studiu de prevenire SOLVD) a fost
examinată populaţia cu disfuncţie asimptomatică a ventricului stâng (FEVS<35%). 4228 pacienţi au fost
randomizaţi să primească fie placebo (n=2117), fie enalapril (n=2111). În grupul placebo, 818 pacienţi au
prezentat insuficienţă cardiacă sau au decedat (38,6%), comparativ cu 630 din grupul tratat cu enalapril
(29,8%) (reducerea riscului: 29%; 95% IÎ; 21 – 36%; p<0,001). 518 pacienţi din grupul placebo (24,5%) şi
434 din grupul tratat cu enalapril (20,6%) au decedat sau au fost spitalizaţi pentru apariţia sau agravarea
insuficienţei cardiace (reducerea riscului 20%; 95% IÎ; 9 – 30%; p<0,001).
Într-un studiu multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat placebo (studiu de prevenire SOLVD) a fost
examinată populaţia cu insuficienţă cardiacă congestivă simptomatică, determinată de disfuncţia sistolică
(fracţia de evacuare < 35%). 2569 pacienţi care primeau tratamentul convenţional pentru insuficienţă
cardiacă au fost desemnaţi randomizat să primească fie placebo (n=1284), fie enalapril (n=1285). În grupul
placebo, au existat 510 decese (39,7%), comparativ cu 452 din grupul tratat cu enalapril (35,2%) (reducerea
riscului 16%; 95% IÎ; 5 – 26%; p=0,0036). În grupul placebo, au existat 461 decese din cauze
cardiovasculare, comparativ cu 399 din grupul tratat cu enalapril (reducerea riscului 18%; 95% IÎ; 6 – 28%;
p<0,002), probabil datorită reducerii numărului de decese datorate insuficienţei cardiace progresive (251 în
grupul placebo comparative cu 209 în grupul tratat cu enalapril; reducerea riscului 22%; 95% IÎ; 6 – 35%).
Un număr mai mic de pacienţi au decedat sau au fost spitalizaţi din cauza agravării insuficienţei cardiace
(736 în grupul placebo şi 613 în grupul tratat cu enalapril; reducerea riscului 26%; 95% IÎ; 18 – 34%;
p<0,0001). În plus, în studiul SOLVD, la pacienţii cu disfuncţie a ventricului stâng, enalaprilul a redus riscul
de infarct miocardic cu 23% (95% IÎ; 11 – 34%; p<0,001) şi a redus riscul de spitalizare pentru angină
pectorală instabilă cu 20% (95% IÎ; 9 – 29%; p<0,001).
Experienţa utilizării la copiii hipertensivi cu vârsta peste 6 ani este limitată. Într-un studiu clinic care a inclus
110 copii hipertensivi, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani, cu greutatea ≥20 kg şi rata filtrării glomerurale
>30 ml/min/1,73 m2, pacienţii cu greutatea <50 kg au primit 0,625, 2,5 sau 20 mg enalapril pe zi, iar
pacienţii cu greutatea ≥50 kg au primit 1,25, 5 sau 40 mg enalapril pe zi. Enalaprilul, administrat o dată pe zi,
a redus tensiunea arterială în funcţie de doză. Eficacitatea antihipertensivă dependentă de doză a enalaprilului
a fost semnificativă în toate subgrupurile (vârstă, stadiu Tanner, gen, rasă). Totuşi, cele mai mici doze
studiate, 0,625 mg şi 1,25 mg, corespunzătoare unei medii de 0,02 mg/kg şi zi, nu au oferit o eficacitate
antihipertensivă consistentă. Doza maximă studiată a fost 0,58 mg/kg (până la 40 mg) o dată pe zi. Profilul
reacţiilor adverse la copii nu este diferit de cel al adulţilor.
Copii şi adolescenţi
Experienţa utilizării la copiii hipertensivi cu vârsta peste 6 ani este limitată. Într-un studiu clinic care a inclus
110 copii hipertensivi, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani, cu greutatea ≥20 kg şi rata filtrării glomerurale
>30 ml/min/1,73 m2, pacienţii cu greutatea <50 kg au primit 0,625, 2,5 sau 20 mg enalapril pe zi, iar
pacienţii cu greutatea ≥50 kg au primit 1,25, 5 sau 40 mg enalapril pe zi. Enalaprilul, administrat o dată pe zi,
a redus tensiunea arterială în funcţie de doză. Eficacitatea antihipertensivă dependentă de doză a enalaprilului
a fost semnificativă în toate subgrupurile (vârstă, stadiu Tanner, gen, rasă). Totuşi, cele mai mici doze
studiate, 0,625 mg şi 1,25 mg, corespunzătoare unei medii de 0,02 mg/kg şi zi, nu au oferit o eficacitate
antihipertensivă consistentă. Doza maximă studiată a fost 0,58 mg/kg (până la 40 mg) o dată pe zi. Profilul
reacţiilor adverse la copii nu este diferit de cel al adulţilor.
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination
with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan
administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs
Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuată de Departamentul
pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui blocant al
receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA NEPHRON-D
este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau cardiovasculare
sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare renală acută şi/sau
hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile lor farmacodinamice similare,
aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor
angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi concomitent la
pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints/Studiu
efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale de evaluare în boala
cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării aliskiren la un tratament
standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat
de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din
cauza unui risc crescut de apariţie a evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze
cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în
cadrul grupului în care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de
interes (hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie :
Enalaprilul administrat oral se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal. Proporţia de absorbţie este de
aproximativ 60%. Absorbţia nu este influenţată de prezenţa alimentelor. Concentraţia plasmatică maximă de
enalapril se realizează după o oră de la administrare, iar cea de enalaprilat după 4 ore.
Distribuţie:
Enalaprilatul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 50-60%. Se distribuie bine în ţesuturile
organismului, traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.
Biotransformarea:
Enalaprilul este transformat în ficat în enalaprilat, metabolit responsabil de activitatea biologică.
Enalaprilatul nu este metabolizat în continuare.Timpul mediu de înjumătăţire al enalaprilatului, la
administrare repetată, în condiţiile realizării stării de echilibru, este de 11 ore. La subiecţii cu funcţii renale
normale, starea de echilibru a concentraţiilor serice de enalaprilat a fost atinsă după 4 zile de tratament.
În afară de conversia enalaprilului la enalaprilat, nu s-au găsit alte evidenţe semnificative ale metabolizării
enalaprilului.
Eliminarea:
Excreţia se face în proporţie de 61% renal, 18% ca enalapril şi 43% ca enalaprilat; prin scaun se elimină în
proporţie de 33% ( 6% ca enalapril, 27% ca
enalaprilat). Enalaprilatul poate fi eliminat din circulaţie prin hemodializă şi dializă peritoneală. Clearence-ul
la dializă este de 62ml/min.
Disfuncţii la nivel renal:
Expunerea la enalapril şi enalaprilat este crescută la pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii cu
insuficienţă renală medie spre moderată ( clearence-ul creatininei de 40-60ml/min) starea de echilibru a ASC
(aria de sub curba concentraţie-timp) a enalaprilatului a fost de aproximativ de două ori mai mare decât în
cazul pacienţilor cu funcţii renale normale, după administrarea a 5mg de enalapril o dată pe zi. În cazuri
severe de insuficienţă renală (clearence-ul creatininei≤30ml/min), ASC a fost crescut de aproximativ 8 ori.
Timpul de înjumătăţire a enalaprilatului după administrări repetate de enalapril este prelungit la acest nivel
de insuficienţă renală şi starea de echilibru este întârziată.
Alăptarea :
După administrarea unei doze orale unice de 20 mg la 5 femei aflate în perioada post-partum, valoarea medie
a concentraţiei maxime de enalapril în lapte a fost de 1,7 µg/l (interval 0,54 până la 5,9 µg/l) la 4 – 6 ore
după administrare. Valoarea medie a concentraţiei maxime de enalaprilat a fost 1,7 µg/l (interval 1,2 până la
2,3 µg/l); concentraţiile maxime s-au înregistrat la momente diferite de timp pe o perioadă de 24 ore.
Utilizând datele despre concentraţia maximă în lapte, ingestia maximă estimată la un sugar alimentat
exclusiv la sân ar putea fi de aproximativ 0,16% din doza maternă ajustată în funcţie de greutate. La o femeie
care a luat o doză orală zilnică de 10 mg enalapril timp de 11 luni s-a determinat în lapte o concentraţăe
maximă de enalapril de 0.75 µg/l la aproximativ 9 ore de la administrare. Concentraţia totală de enalapril şi
enalaprilat măsurată în lapte pe o perioadă de 24 ore a fost de 1,44 µg/l şi, respectiv, 0,63 µg/l. Concentraţiile
de enalaprilat din lapte au fost nedetectabile ( <0,2 µg/l) la 4 ore după administrarea unei doze unice de 5 mg
enalapril la o mamă şi 10 mg la două mame; concentraţiile de enalapril nu au fost determinate.
Copii şi adolescenţi
Un studiu farmacocinetic, cu doze repetate, a fost efectuat la 40 de copii hipertensivi, băieţi şi fete, cu vârsta
cuprinsă între 2 luni şi 16 ani, după administrarea zilnică a 0,07 până la 0.14 mg/kg maleat de enalapril. Nu a
existat nici o diferenţă majoră în farmacocinetica enalaprilatului la copii comparativ cu datele existente la
adulţi. Datele au indicat o creştere a ASC (regularizată prin doză per greutate) corelată cu creşterea vârstei;
totuşi, o creştere a ASC nu este observată când datele sunt ajustate în funcţie de aria suprafeţei corporale. La
starea de echilibru, timpul de înjumătăţire plasmatică mediu efectiv al acumulării de enalaprilat a fost de 14
ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea,
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Într-un studiu în care femele şobolan au primit enalapril înainte de împerechere şi în timpul gestaţiei, a
apărut o creştere a incidenţei decesului puilor în timpul lactaţiei. S-a arătat că medicamentul traversează
placenta şi este excretat în lapte. S-a arătat, de asemenea, că inhibitorii ACE, ca şi clasă, sunt fetotoxice
(cauzează răniri şi/sau moartea fătului) când sunt administrate în trimestrele doi şi trei de sarcină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Povidona K 30
Talc
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C.
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Enalapril (cid:1)(cid:3)(cid:3) 5 mg comprimate
Cutie pliantă cu 2 blistere din folie Al/PVC a câte 10 comprimate fiecare.
Enalapril(cid:4)(cid:1)(cid:3)(cid:3) 10 mgcomprimate
Cutie pliantă cu 2 blistere din folie Al/PVC a câte 10 comprimate fiecare.
Enalapril (cid:1)(cid:3)(cid:3) 20 mgcomprimate
Cutie pliantă cu 2 blistere din folie Al/PVC a câte 10 comprimate fiecare.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. MAGISTRA C&C S.R.L.
B-dul Aurel Vlaicu nr. 82A, 900055, Constanţa, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ENALAPRIL (cid:1)(cid:3)(cid:3) 5 mg, APP nr. 8886/2016/01
ENALAPRIL (cid:1)(cid:3)(cid:3) 10 mg, APP nr. 8887/2016/01
ENALAPRIL(cid:4)(cid:1)(cid:3)(cid:3) 20 mg, APP nr. 8888/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Mai 2003
Data reînnoirii autorizaţiei – Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie, 2021
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .