Octreotidă Rompharm 0,1 mg/ml soluție injectabilă/perfuzabilă

Prospect Octreotidă Rompharm 0,1 mg/ml soluție injectabilă/perfuzabilă

Producator: 

Clasa ATC: Hormoni hipotalamici. Somatostatină şi substanţe analoge, codul ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15506/2024/01-02-03-04 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Octreotidă Rompharm 0,1 mg/ml soluție injectabilă/perfuzabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

1 ml conţine octreotidă 100 micrograme (sub formă de acetat de octreotidă)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă/perfuzabilă.

Soluţie limpede, incoloră, practic lipsită de particule vizibile.

pH: 3,8-4,5

Osmolalitate: 300-360 mOsmol/kg

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Pentru ameliorarea simptomelor asociate cu tumorile endocrine gastro-entero-pancreatice funcționale

(GEP), de exemplu, tumori carcinoide cu caracteristici de sindrom carcinoid (vezi pct. 5.1).

Octreotidă Rompharm nu reprezintă un tratament antitumoral şi nu vindecă aceşti pacienţi.

Prevenirea complicaţiilor secundare chirurgiei pancreatice.

Abordarea terapeutică de urgenţă pentru oprirea şi profilaxia reapariţiei hemoragiilor determinate de

varicele gastro-esofagiene, la pacienţii cu ciroză. Octreotidă Rompharm este utilizat în asociere cu

tratamentul specific, cum este scleroterapia endoscopică.

Tratamentul adenoamelor hipofizare secretoare de TSH:

• atunci când secreţia nu a revenit la normal după intervenţia chirurgicală şi/sau radioterapie;
• la pacienţii la care nu se poate interveni chirurgical;
• la pacienţii cărora li s-a efectuat radioterapie până când aceasta devine eficientă.

4.2 Doze și mod de administrare

Doze

Tumori endocrine gastro-entero-pancreatice

Iniţial se administrează subcutanat 0,05 mg o dată sau de două ori pe zi. În funcţie de răspunsul clinic,

de efectul asupra concentrațiilor plasmatice de hormoni produşi de tumoră (în caz de tumori

carcinoide, de efectul asupra excreţiei urinare de acid 5-hidroxiindolacetic) şi de toleranţă, doza poate

fi crescută treptat la 0,1 până la 0,2 mg de 3 ori pe zi. În condiţii excepţionale pot fi necesare doze mai

mari. Dozele de întreţinere trebuie ajustate individual.

În tumori carcinoide, dacă nu există răspuns benefic în decurs de 1 săptămână de tratament cu

Octreotidă Rompharm la doza maximă tolerată, tratamentul nu trebuie continuat.

Complicații secundare chirurgiei pancreasului

0,1 mg de 3 ori pe zi prin injecție subcutanată, 7 zile consecutive, începând din ziua operaţiei cu cel

puţin o oră înaintea laparotomiei.

Hemoragia varicelor gastro-esofagiene

25 micrograme pe oră, 5 zile, în perfuzie intravenoasă (i.v.) continuă. Octreotidă Rompharm poate fi

utilizat diluat cu ser fiziologic.

La pacienţii cirotici cu hemoragie a varicelor esofagiene, Octreotidă Rompharm a fost bine tolerat la

administrarea intravenoasă continuă de doze de până la 50 micrograme pe oră, timp de 5 zile (vezi

pct. 4.9).

Tratamentul adenoamelor hipofizare secretoare de TSH

Doza eficace, în general, este de 100 micrograme de trei ori pe zi prin injectare subcutanată. Doza

poate fi ajustată în funcţie de răspunsul TSH şi al hormonilor tiroidieni. Vor fi necesare cel puţin 5

zile de tratament pentru a stabili eficacitatea.

Utilizarea la vârstnici

Nu există dovezi de reducere a toleranţei sau de necesitate a modificării dozelor la pacienţii vârstnici

trataţi cu octreotidă.

Utilizarea la copii și adolescenți

Experienţa cu octreotidă la copii şi adolescenţi este limitată.

Utilizarea la pacienții cu insuficiență hepatică

La pacienţii cu ciroză hepatică timpul de înjumătăţire plasmatică poate creşte, fiind necesară ajustarea

dozei de întreţinere.

Utilizarea la pacienții cu insuficiență renală

Insuficienţa renală nu afectează expunerea totală (ASC) la octreotidă administrată ca injecţie

subcutanată, de aceea, nu este necesară ajustarea dozei de octreotidă.

Mod de administrare

Octreotidă Rompharm poate fi administat direct prin injectare subcutanată (s.c.) sau intravenoasă

(i.v.) prin soluție perfuzabilă, după diluare. Pentru instrucțiuni suplimentare privind manipularea și

instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Generale

Deoarece tumorile hipofizare care secretă hormon de creştere se pot extinde uneori, provocând

complicaţii grave (de exemplu, deficienţe ale câmpului vizual), este esenţială supravegherea atentă a

tuturor pacienţilor. Dacă există dovezi ale creşterii tumorii, se vor lua în considerare proceduri

alternative de tratament.

Beneficiile terapeutice ale unei reduceri a concentrațiilor plasmatice ale hormonului de creştere (GH)

şi ale normalizării concentraţiei plasmatice a factorului 1 de creştere similar insulinei (IGF-1) la

pacientele cu acromegalie pot consta în reapariţia fertilităţii. Pacientele cu potenţial fertil trebuie

sfătuite să utilizeze metode adecvate de contracepţie, dacă este necesar, în timpul tratamentului cu

ocreotidă (vezi pct. 4.6).

Funcţia tiroidiană trebuie monitorizată la pacienţii cărora li se administrează un tratament prelungit cu

octreotidă.

Funcţia hepatică trebuie monitorizată în timpul tratamentului cu octreotidă.

Evenimente cardiovasculare asociate

S-au raportat frecvent cazuri de bradicardie. Poate fi necesară ajustarea dozelor unor medicamente

cum sunt beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu sau medicamente care controlează echilibrul

hidro-electrolitic (vezi pct. 4.5).

Au fost raportate blocuri atrioventriculare (inclusiv bloc atrioventricular complet) la pacienții tratați

cu doze mari continue de soluție perfuzabilă (100 micrograme/oră) și la pacienții tratați cu octreotidă

intravenos în bolus (50 micrograme în bolus urmat de 50 micrograme/oră perfuzie continuă). Din

acest motiv, doza maximă de 50 micrograme/oră nu trebuie depășită (vezi pct. 4.2). Pacienții tratați cu

doze intravenoase mari de octreotidă trebuie ținuți sub monitorizare cardiacă adecvată.

Vezica biliară şi evenimente asociate

Colelitiaza este un eveniment obișnuit în timpul tratamentului cu octreotidă și poate fi asociată cu

colecistita și dilatarea ductului biliar (vezi pct. 4.8). În plus, au fost raportate cazuri de colangită după

punerea pe piață, ca o complicație a colelitiazei la pacienții care utilizează octreotidă. Ca urmare, se

recomandă examinarea ecografică a vezicii biliare înainte de tratament şi la intervale de 6 până la 12

luni în timpul tratamentului cu octreotidă.

Tumori endocrine GEP

În tratamentul tumorilor endocrine GEP, pot apărea, rar, scăpări bruşte de sub controlul simptomatic

al octreotidă, cu recurenţa rapidă a simptomelor grave. Dacă tratamentul este întrerupt, simptomele se

pot agrava sau pot recidiva.

Metabolismul glucozei

Din cauza acţiunii sale inhibitorii asupra eliberării hormonului de creştere, glucagonului şi insulinei,

octreotida poate afecta procesul de reglare a glicemiei. Toleranţa post-prandială la glucoză poate fi

afectată și, în anumite cazuri, poate să apară starea de hiperglicemie persistentă, ca rezultat al

administrării cronice. De asemenea, s-a raportat hipoglicemie.

La pacienţii cu insulinom, octreotida, din cauza potenţialului relativ mai mare de a inhiba secreţia GH

şi a glucagonului, decât a insulinei şi, din cauza duratei mai scurte de acţiune asupra inhibării

insulinei, poate creşte gravitatea şi prelungi durata hipoglicemiei. Aceşti pacienţi trebuie

supravegheaţi cu atenţie la începerea tratamentului cu octreotidă şi la fiecare schimbare de doză.

Fluctuaţiile marcate ale glicemiei pot fi reduse prin administrarea de doze mai mici, mai frecvent.

Necesarul de insulină al pacienților care utilizează tratament pentru diabet zaharat de tip 1 poate fi

redus prin administrarea de octreotidă. La pacienţii fără diabet zaharat şi la pacienţii cu diabet zaharat

de tip 2 cu rezerve de insulină parţial intacte, administrarea de octreotidă poate avea ca rezultat

creşteri post-prandiale ale glicemiei. Ca urmare, se recomandă monitorizarea toleranţei la glucoză şi a

tratamentului antidiabetic.

Varice esofagiene

Deoarece, ulterior episoadelor de hemoragie a varicelor esofagiene, există un risc crescut de

dezvoltare a diabetului zaharat insulino-dependent sau de modificări ale necesarului de insulină la

pacienţii cu diabet zaharat preexistent, este obligatorie monitorizarea corespunzătoare a glicemiei.

Reacţii la nivelul locului de administrare

Într-un studiu de toxicitate de 52 săptămâni efectuat la şobolan, predominant la masculi, s-a observat

apariţia de sarcoame la locul de injectare subcutanată, numai la cea mai mare doză administrată (de

aproximativ 8 ori mai mare decât doza maximă administrată la om în funcţie de suprafaţa corporală).

Într-un studiu de toxicitate de 52 săptămâni efectuat la câine, nu s-au observat leziuni hiperplazice sau

neoplazice la locul de injectare subcutanată. Nu s-a raportat formarea de tumori la locurile de injectare

la pacienţii trataţi cu octreotidă timp de până la 15 ani. Toate datele disponibile până în prezent indică

faptul că datele găsite la şobolan sunt specifice speciei şi nu sunt semnificative pentru utilizarea

medicamentului la om (vezi pct. 5.3).

Alimentaţie

La unii pacienţi, octreotida poate influenţa absorbţia lipidelor din dietă.

La unii pacienţi cărora li s-a administrat tratament cu octreotidă s-au observat concentraţii scăzute ale

vitaminei B12 şi rezultate anormale la testele Schilling. Se recomandă monitorizarea concentraţiei

vitaminei B12 în timpul tratamentului cu octreotidă la pacienţii cu antecedente de privare de vitamină

B12.

Funcția pancreatică

Insuficiența exocrină pancreatică (PEI) a fost observată la unii pacienți care au fost tratați cu

octreotidă pentru tumori neuroendocrine gastroenteropancreatice. Simptomele PEI pot include

steatoree, scaune moi, balonare abdominală și pierdere în greutate. La pacienții simptomatici trebuie

luate în considerare screening-ul și tratamentul adecvat pentru PEI, în conformitate cu ghidurile

clinice.

Conținutul de sodiu

Octreotidă Rompharm conține mai puțin de 1 mmol (23 mg) de sodiu per fiolă, adică practic „nu

conține sodiu”.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Poate fi necesară ajustarea dozei medicamentelor cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de

calciu sau medicamentelor care controlează echilibrul hidro-electrolitic atunci când octreotida este

administrată concomitent (vezi pct. 4.4).

Pot fi necesare ajustări ale dozelor de insulină şi ale medicamentelor antidiabetice atunci când

octreotida este administrată concomitent (vezi pct. 4.4).

S-a observat că octreotidă reduce absorbţia intestinală a ciclosporinei şi o întârzie pe cea a

cimetidinei.

Administrarea concomitentă de octreotidă şi bromocriptină creşte biodisponibilitatea bromocriptinei.

Date publicate limitate indică faptul că analogii de somatostatină pot scădea clearance-ul metabolic al

compuşilor cunoscuţi ca fiind metabolizați prin intermediul enzimelor citocromului P450, prin

supresia hormonului de creştere. Deoarece nu poate fi exclus faptul că octreotida poate avea acest

efect, alte medicamente metabolizate în principal de către CYP3A4 şi care au un indice terapeutic

scăzut trebuie utilizate cu precauţie (de exemplu, chinidina, terfenadina).

Utilizarea concomitentă cu analogii radioactivi ai somatostatinei

Somatostatina și analogii săi, cum ar fi octreotida, se leagă competitiv de receptorii somatostatinei și

pot interfera cu eficacitatea analogilor radioactivi ai somatostatinei.

Administrarea de octreotidă trebuie evitată cu 24 de ore înainte de administrarea de oxodotreotidă de

Lutețiu (177Lu), un medicament radiofarmaceutic care se leagă de receptorii somatostatinei.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Datele provenite din utilizarea octreotidei la femeile gravide sunt limitate (mai puţin de 300 de

sarcini), iar, la aproximativ o treime din cazuri, nu se cunosc rezultatele sarcinilor. Majoritatea

raportărilor au fost primite în perioada după punerea pe piaţă a octreotidei şi peste 50% dintre

sarcinile cu expunere au fost raportate la paciente cu acromegalie. Majoritatea femeilor au fost expuse

la octreotidă în primul trimestru de sarcină, cu doze variind între 100-1200 micrograme/zi de

octreotidă s.c. sau 10-40 mg/lună de octreotidă LAR. Au fost raportate anomalii congenitale la

aproximativ 4% dintre sarcinile cu rezultat cunoscut. În aceste cazuri nu se suspectează nicio relaţie

cauzală cu octreotida.

Studiile la animale nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de

reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea Octreotidă Rompharm în timpul sarcinii

(vezi pct. 4.4).

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă octreotida se elimină în laptele matern uman. Studiile la animale au evidențiat

eliminarea octreotidei în laptele matern. Pacientele nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu

Octreotidă Rompharm.

Fertilitatea

Nu se cunoaşte dacă octreotida are efecte asupra fertilităţii umane. S-a identificat coborârea întârziată

a testiculelor la puii masculi ai mamiferelor tratate în timpul sarcinii şi alăptării. Cu toate acestea,

octreotida nu a afectat fertilitatea la şobolanii masculi şi femele la doze de până la 1 mg/kg corp pe zi

(vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Octreotidă Rompharm nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a

conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie sfătuiți să fie precauţi atunci când conduc

vehicule sau folosesc utilaje dacă prezintă ameţeli, astenie/fatigabilitate sau cefalee în timpul

tratamentului cu Octreotidă Rompharm.

4.8 Reacții adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului cu octreotidă includ tulburări

gastro-intestinale, tulburări ale sistemului nervos, tulburări hepatobiliare şi tulburări metabolice şi de

nutriţie.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice în care s-a administrat octreotidă au fost

diaree, dureri abdominale, greaţă, flatulență, cefalee, colelitiază, hiperglicemie şi constipaţie. Alte

reacţii adverse raportate frecvent au fost ameţeli, durere localizată, sediment biliar, disfuncţie

tiroidiană (de exemplu, concentraţie scăzută a hormonului de stimulare tiroidiană [TSH], concentraţie

scăzută a hormonului T4 total şi concentraţie scăzută a fracţiei libere a hormonului T4), scaune moi,

toleranţa redusă la glucoză, vărsături, astenie şi hipoglicemie.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Următoarele reacţii adverse, prezentate în Tabelul 1, au fost acumulate din studiile clinice cu

octreotidă: Reacţiile adverse la medicament (Tabelul 1) sunt ordonate în funcţie de frecvenţă, întâi

cele mai frecvente, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi

<1>

000), incluzând cazuri izolate. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate

în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1 Reacţii adverse la medicament raportate în studiile clinice

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente Diaree, durere abdominală, greaţă, constipaţie, flatulenţă.

Frecvente Dispepsie, vărsături, balonare abdominală, steatoree, scaune moi, scaune

decolorate.

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente Cefalee.

Frecvente Ameţeli.

Tulburări endocrine

Frecvente Hipotiroidism, tulburare tiroidiană (de exemplu, TSH scăzut, T4 total scăzut

şi fracţia liberă a hormonului T4 scăzută).

Tulburări hepatobiliare

Foarte frecvente Colelitiază.

Frecvente Colecistită, sediment biliar, hiperbilirubinemie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvente Hiperglicemie.

Frecvente Hipoglicemie, toleranţa redusă la glucoză, anorexie.

Mai puțin Deshidratare.

frecvente

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente Reacții la nivelul locului de injectare.

Frecvente Astenie.

Investigaţii diagnostice

Frecvente Concentrații plasmatice crescute ale transaminazelor.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, alopecie.

Tulburări respiratorii

Frecvente Dispnee.

Tulburări cardiace

Frecvente Bradicardie.

Mai puțin Tahicardie.

frecvente:

Date de după punerea pe piaţă

În Tabelul 2 sunt prezentate reacțiile adverse raportate spontan şi voluntar și nu este întotdeauna

posibil să se stabilească cu certitudine frecvenţa acestora sau relaţia cauzală cu expunerea la

medicament.

Tabelul 2 Reacţii adverse la medicament derivate din raportări spontane

Tulburări ale sistemului circulator și limfatic

Trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

Anafilaxie, alergie/reacţii de hipersensibilitate

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Urticarie

Tulburări hepatobiliare

Pancreatită acută, hepatită acută fără colestază, hepatită colestatică; colestază, icter, icter colestatic

Tulburări cardiace

Aritmii

Investigaţii diagnostice

Concentraţii plasmatice crescute ale fosfatazei alcaline, concentraţii plasmatice crescute ale gamma

glutamil transferazei.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Vezica biliară și reacții asociate

S-a arătat că analogii de somatostatină inhibă contractilitatea vezicii biliare și reduc secreția de bilă,

ceea ce poate duce la anomalii ale vezicii biliare sau sedimente. Formarea calculilor biliari a fost

raportată la 15 până la 30% dintre pacienții care au primit pe termen lung octreotidă administrată

subcutanat. Incidența în rândul populației generale (cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 ani) este de 5

până la 20%. Prezența calculilor biliari la pacienții tratați cu octreotidă este în mare parte

asimptomatică; calculii simptomatici trebuie tratați fie prin terapie de dizolvare cu acizi biliari, fie

prin chirurgie.

Tulburări gastro-intestinale

În cazuri rare, reacţiile adverse gastro-intestinale pot simula obstrucţia intestinală acută, cu distensie

abdominală progresivă, dureri epigastrice severe, dureri şi rigiditate musculară abdominală.

Se cunoaşte faptul că frecvenţa reacţiilor adverse gastro-intestinale scade în timp odată cu continuarea

tratamentului.

Riscul apariţiei reacţiilor adverse gastro-intestinale poate fi redus prin evitarea meselor în apropierea

momentului administrării injecţiei subcutanate de octreotidă, şi anume prin injectarea medicamentului

între mese sau înainte de a merge la culcare.

Hipersensibilitate și reacții anafilactice

Au fost raportate reacții alergice și hipersensibilitate în timpul perioadei de după punerea pe piață.

Când acestea apar, ele afectează în cea mai mare parte pielea, rareori cavitatea bucală și căile

respiratorii. S-au raportat cazuri izolate de șoc anafilactic.

Reacţii la locul injectării

Reacţiile adverse la locul injectării s.c., durere sau senzaţie de înţepături, furnicături sau arsură, cu

hiperemie şi edem, rar durează mai mult de 15 minute. Disconfortul local poate fi redus permiţând

soluţiei injectabile să ajungă la temperatura camerei înainte de injectare sau injectând un volum mai

mic utilizând o soluţie mai concentrată.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Deşi excreţia fecală de grăsimi poate creşte, până în prezent nu există dovada că tratamentul de lungă

durată cu octreotidă a dus la deficienţe nutriţionale prin malabsorbţie.

Enzime pancreatice

În cazuri foarte rare, s-a raportat pancreatită acută în primele ore sau zile ale tratamentului s.c. cu

octreotidă şi a dispărut prin întreruperea administrării medicamentului. În plus, s-a raportat pancreatita

indusă de colelitiază la pacienţii care utilizează tratament s.c. de lungă durată cu octreotidă.

Tulburări cardiace

Bradicardia este o reacție adversă obișnuită cu analogii de somatostatină.

S-au observat, atât la pacienții cu acromegalie, cât şi la cei cu sindrom carcinoid, modificări ale ECG,

cum sunt prelungirea intervalului QT, deplasări ale axelor, repolarizare precoce, voltaj scăzut,

tranziţie R/S, progresie precoce a undelor R şi modificări nespecifice ale undelor ST-T. Nu a fost

stabilită relaţia dintre aceste evenimente şi acetatul de octreotidă deoarece mulţi dintre aceşti pacienţi

au afecţiuni cardiace pre-existente (vezi pct. 4.4).

Trombocitopenia

Trombocitopenia a fost raportată în timpul experienței după punerea pe piață, în special în timpul

tratamentului cu octreotidă (i.v.) la pacienții cu ciroză hepatică. Acest lucru este reversibil după

întreruperea tratamentului.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare direct la

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478-RO

e-mail: [email protected]

website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

A fost raportat un număr limitat de supradozaje accidentale cu octreotidă la adulţi şi copii. La adulţi,

dozele au variat între 2400 şi 6000 micrograme/zi, administrate prin perfuzie continuă

(100-250 micrograme/oră) sau subcutanat (1500 micrograme de trei ori pe zi). Reacţiile adverse

raportate au fost aritmie, hipotensiune arterială, stop cardiac, hipoxie cerebrală, pancreatită, steatoză

hepatică, diaree, slăbiciune, letargie, pierdere în greutate, hepatomegalie şi acidoză lactică. Au fost

raportate blocuri atrioventriculare (inclusiv bloc atrioventricular complet) la pacienții tratați cu

100 micrograme/oră perfuzie continuă și/sau octreotidă intravenos în bolus (50 micrograme în bolus

urmat de 50 micrograme/oră perfuzie continuă).

La copii, dozele au variat între 50 şi 3000 micrograme/zi administrate prin perfuzie continuă

(2,1-500 micrograme/oră) sau subcutanat (50-100 micrograme). Singura reacţie adversă raportată a

fost hiperglicemie uşoară.

Nu au fost raportate reacţii adverse neaşteptate la pacienţii cu neoplasm cărora li s-a administrat

octreotidă în doze de 3000-30000 micrograme/zi în doze divizate, administrate subcutanat.

Tratamentul supradozajului este simptomatic.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Hormoni hipotalamici. Somatostatină şi substanţe analoge, codul ATC:

H01CB02

Octreotida este un derivat octapeptidic sintetic al somatostatinei naturale, cu efecte farmacologice

similare, dar cu durată de acţiune considerabil mai lungă. Inhibă secreţia patologic crescută a

hormonului de creştere (GH) şi a peptidelor şi serotoninei produse de către sistemul endocrin GEP.

La animale, octreotida este un inhibitor al eliberării hormonului de creştere, al glucagonului şi al

insulinei, mai puternic decât somatostatina, cu o mai mare selectivitate pentru suprimarea hormonului

de creştere şi glucagonului.

La subiecţii sănătoşi, s-a dovedit că octreotidă inhibă:

• eliberarea hormonului de creştere (GH) stimulată de arginină, efort fizic şi hipoglicemie

provocată de insulină,

• eliberarea postprandială de insulină, glucagon, gastrină, alte peptide ale sistemului endocrin GEP

şi eliberarea de insulină şi glucagon stimulată de arginină,

• eliberarea de hormon stimulator al tiroidei (TSH) stimulată de hormonul care eliberează

tireotropina (TRH).

Spre deosebire de somatostatină, octreotida inhibă secreţia GH preferenţial faţă de insulină şi

administrarea de octreotidă nu este urmată de un efect de rebound de hipersecreţie hormonală (adică a

GH la pacienţii cu acromegalie).

La pacienţii cu acromegalie, octreotida scade concentrațiile plasmatice ale GH şi IGF-1. La până la

90% dintre pacienţi se remarcă o reducere a GH de 50%, sau peste, iar la circa jumătate din cazuri se

poate obţine o reducere a GH plasmatic <5 ng/ml. La majoritatea pacienţilor, octreotidă reduce

semnificativ simptomele clinice ale bolii, cum sunt cefaleea, edem cutanat şi al ţesuturilor moi,

hiperhidroză, artralgia, parestezia. La pacienţii cu adenom hipofizar mare, tratamentul cu octreotidă

poate avea ca rezultat o oarecare scădere în volum a ţesutului tumoral.

La pacienţii cu tumori funcţionale ale sistemului endocrin GEP, octreotida, datorită efectelor

endocrine diverse, modifică diferite caracteristici clinice. Apare o ameliorare clinică şi beneficiu

simptomatic la pacienţii care încă prezintă simptome legate de tumorile lor, în ciuda tratamentelor

anterioare care pot include intervenţii chirurgicale, embolizare arterială hepatică şi diverse

chimioterapice, de exemplu streptozocină şi 5-fluorouracil.

Efectele octreotidei în diferite tipuri de tumori sunt următoarele

Tumori carcinoide

Administrarea de octreotidă poate avea ca rezultat ameliorarea simptomelor, în special a eritemului

facial şi a diareei. În multe cazuri, apare şi o scădere a serotoninei plasmatice şi reducerea excreţiei

urinare de acid 5-hidroxiindolacetic.

VIPoame

Caracteristica biochimică a acestor tumori este supraproducţia de peptid intestinal vasoactiv (VIP). În

majoritatea cazurilor, administrarea de octreotidă are ca rezultat ameliorarea diareei secretorii severe

caracteristică acestor cazuri, cu o ameliorare evidentă a calităţii vieţii. Apare, de asemenea, o

ameliorare a anomaliilor electrolitice asociate, de exemplu, hipopotasemie, permiţând întreruperea

suplimentării hidroelectrolitice enterale şi parenterale. La unii pacienţi, tomografia computerizată

sugerează o încetinire sau oprire a progresiei tumorii sau chiar reducerea volumului tumorii, în special

a metastazelor hepatice. Ameliorarea clinică este, de obicei, însoţită de o reducere a concentrațiilor

plasmatice de VIP, care pot scădea până la încadrare în limitele normale.

Glucagonoame

Administrarea de octreotidă are ca rezultat, în majoritatea cazurilor ameliorarea substanţială a

eritemului necrolitic migrator caracteristic. Efectul octreotidă asupra diabetului zaharat uşor, asociat

frecvent, nu este semnificativ şi, în general, nu are ca rezultat reducerea nevoii de insulină sau

hipoglicemiante orale. Octreotida produce la pacienţii afectaţi ameliorarea diareei şi creşterea în

greutate. Deşi administrarea de octreotidă duce adesea la o reducere imediată a concentrațiilor

plasmatice de glucagon, în general, această reducere nu se menţine pe o perioadă lungă de tratament,

în ciuda unei continue ameliorări simptomatice.

Gastrinoame/Sindrom Zollinger-Ellison

Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni sau blocante selective ale receptorilor H2 ţine sub

control hipersecreţia gastrică, în general. Cu toate acestea, este posibil ca diareea, care este un

simptom predominant, să nu fie ameliorată de administrarea de inhibitori ai pompei de protoni sau de

medicamente care blochează receptorii H2. Octreotida poate contribui la scăderea în continuare a

hipersecreţiei de acid gastric şi la ameliorarea simptomelor, inclusiv diaree, deoarece, la unii pacienţi,

asigură supresia concentrațiilor plasmatice crescute ale gastrinei.

Insulinoame

Administrarea de octreotidă produce o scădere a insulinei imunoreactive în circulaţie, care poate fi, cu

toate acestea, de scurtă durată (circa 2 ore). La pacienţii cu tumori operabile, octreotida poate

determina restabilirea şi menţinerea preoperatorie a glicemiei normale. La pacienţii cu tumori

neoperabile benigne sau maligne, controlul glicemiei poate fi ameliorat, fără o reducere susţinută şi

concomitentă a concentrațiilor de insulină în circulaţie.

Complicaţii secundare chirurgiei pancreasului

La pacienţii supuşi chirurgiei pancreatice, administrarea pre- şi postoperatorie de octreotidă scade

incidenţa complicaţiilor postoperatorii caracteristice (de exemplu, fistule, abcese pancreatice şi

septicemie consecutivă, pancreatită acută postoperatorie).

Varice gastro-esofagiene care sângerează

La pacienţii care prezintă hemoragii ale varicelor gastro-esofagiene din cauza cirozei hepatice,

administrarea de octreotidă în asociere cu tratamentul specific (de exemplu, scleroterapia) este

asociată cu un control mai bun al hemoragiei şi al eventualelor recăderi precoce, reducerea

necesarului de transfuzie şi îmbunătăţirea ratei de supravieţuire după 5 zile. Deoarece modul precis de

acţiune al octreotidei nu a fost complet elucidat, se presupune că octreotida reduce fluxul sanguin

splanhnic prin inhibarea hormonilor vasoactivi (de exemplu, VIP, glucagon).

Tratamentul adenoamelor hipofizare secretoare de TSH

Efectele tratamentului cu octreotidă au fost observate prospectiv la 21 pacienţi şi centralizate

împreună cu o serie de 37 cazuri publicate. În rândul celor 42 pacienţi cu date biochimice evaluabile,

81% dintre pacienţi (n=34) au avut rezultate satisfacătoare (o reducere de minimum 50% a TSH şi o

reducere substanţială a hormonilor tiroidieni), în timp ce 67% (n=28) au prezentat normalizarea TSH

şi a hormonilor tiroidieni. La aceşti pacienţi, răspunsul a fost menţinut pe întreaga durată a

tratamentului (până la 61 luni, în medie, 15,7 luni).

În ceea ce priveşte simptomele clinice, a fost raportată o evoluţie favorabilă clară la 19 dintre 32

pacienţi cu hipertiroidism clinic. A fost observată o reducere mai mare de 20% a volumului

adenomului la 11 cazuri (41%), cu o reducere mai mare de 50% în 4 cazuri (15%). Cea mai rapidă

reducere a fost raportată după 14 zile de tratament.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Absorbție

După injectare subcutanată, octreotida este absorbită rapid şi complet. Concentraţiile plasmatice

maxime sunt atinse în interval de 30 minute.

Distribuție

Volumul de distribuţie este de 0,27 l/kg, iar clearance-ul total este de 160 ml/min. Se leagă de

proteinele plasmatice în proporţie de 65%. Cantitatea de octreotidă legată de celulele sanguine este

neglijabilă.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare după administrarea subcutanată este de 100 de

minute. După injectare intravenoasă, eliminarea are loc bifazic, cu perioade de înjumătăţire plasmatică

de 10 şi 90 de minute. Cea mai mare parte a peptidei este eliminată prin materiile fecale, în timp ce

aproximativ 32% este excretată nemodificată pe cale urinară.

Grupe speciale de pacienţi

Diminuarea funcţiei renale nu afectează expunerea totală la octreotidă (ASC) administrată ca injecţie

subcutanată.

Capacitatea de eliminare poate fi redusă la pacienţi cu ciroză hepatică, dar nu la pacienţi cu steatoză

hepatică.

5.3 Date preclinice de siguranță

Studiile de toxicitate acută şi toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, carcinogenicitate şi de

toxicitate asupra funcţiei de reproducere, efectuate la animale, nu au evidenţiat aspecte specifice de

siguranţă pentru om.

Studiile privind funcţia de reproducere la animale nu au evidenţiat efecte teratogene, embriofetale sau

alte efecte asupra funcţiei de reproducere, cauzate de octreotidă administrată parenteral în doze de

până la 1 mg/kg şi zi. S-a observat o anumită întârziere a dezvoltării fiziologice la puii de şobolan,

întârziere care a fost tranzitorie şi atribuită inhibării GH cauzate de activitatea farmacodinamică

excesivă (vezi pct. 4.6).

Nu au fost efectuate studii specifice la puii de şobolan. În studiile privind dezvoltarea prenatală şi

postnatală, s-au observat o dezvoltare şi maturizare întârziate la puii F1 ai femelelor cărora li s-a

administrat octreotidă în perioada de gestaţie și alăptare. S-a observat coborârea întârziată a

testiculelor la puii masculi F1, cu toate acestea, fertilitatea puilor masculi F1 afectaţi a rămas normală.

Astfel, observaţiile de mai sus au fost tranzitorii şi considerate o consecinţă a inhibării GH.

Carcinogenitate/toxicitate cronică

La şobolanii cărora li s-a administrat acetat de octreotidă în doze zilnice de până la 1,25 mg/kg corp,

au fost observate fibrosarcoame, cu precădere, la un număr de masculi, la locul de injectare, după 52,

104 şi 113/116 săptămâni. De asemenea, au apărut tumori locale la şobolanii de control, cu toate

acestea, dezvoltarea acestor tumori a fost atribuită fibroplaziei determinate de efectele iritante

susţinute de la locurile de injectare, intensificate de acidul lactic/manitol. Această reacţie tisulară

nespecifică pare să fie caracteristică şobolanilor. Nu au fost observate leziuni neoplazice la şoarecii

cărora li s-au administrat injecţii subcutanate zilnice cu octreotidă, la doze de până la 2 mg/kg, timp

de 98 săptămâni sau la câinii trataţi cu doze zilnice subcutanate de medicament timp de 52 săptămâni.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Acid lactic (E270)

Manitol (E421)

Hidrogenocarbonat de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilități

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.

Acetatul de octreotidă nu este stabil în soluțiile pentru Alimentație Parenterală Totală (TPN).

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

Medicamentul trebuie utilizat imediat după prima deschidere.

Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 24 de ore la 25°C în soluții

sterile saline 0,9% sau soluții sterile de dextroză (glucoză) 5%. Cu toate acestea, deoarece octreotida

poate afecta homeostazia glucozei, se recomandă utilizarea soluțiilor saline în loc de dextroză.

Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de deschidere/diluare exclude

riscul de contaminare microbiană, medicamentul trebuie utilizat imediat.

Dacă nu este utilizat imediat, timpul și condițiile de depozitare în timpul utilizării sunt

responsabilitatea utilizatorului.

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2C-8C). A nu se congela.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după diluare, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Medicamentul este ambalat în fiole din sticlă brună, tip I, prevăzute cu inel de rupere, cu o capacitate

de 1 ml.

Fiecare cutie conține 3, 5, 10 sau 20 (2×10) fiole în suport protector din PVC.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

Instrucțiuni de utilizare și manipulare

Fiolele sunt destinate pentru utilizare unică; trebuie deschise doar înaintea administrării și orice

cantitate rămasă neutilizată trebuie eliminată în mod corespunzător.

Administrarea subcutanată

Pacienţii care îşi administrează singuri medicamentul prin injecţie subcutanată trebuie să primească

indicaţii precise de la medic sau asistenta medicală. Pentru a reduce disconfortul local, se recomandă

ca soluţia să fie la temperatura camerei înainte de a fi injectată. Trebuie evitate mai multe injectări la

intervale scurte în acelaşi loc.

Administrare intravenoasă

Medicamentele care trebuie administrate parenteral trebuie verificate vizual pentru a observa

eventualele modificări de culoare sau formare de particule înainte de administrare. Pentru perfuzia

intravenoasă medicamentul trebuie diluat înainte de administrare.

Pentru condițiile de depozitare după deschidere și după diluare, consultați pct. 6.3.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Rompharm Company S.R.L.

Str. Eroilor, nr. 1A, Otopeni 075100, Jud. Ilfov

România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

15506/2024/01-04

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: Iunie 2024

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iunie 2024