Prospect Norvasc 5 mg comprimate
Producator: Upjohn EESV
Clasa ATC:
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.5654/2013/01-16 Anexa 2
5655/2013/01-17
5656/2013/01-11
5657/2013/01-10
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Norvasc 5 mg comprimate
Norvasc 10 mg comprimate
Norvasc 5 mg capsule
Norvasc 10 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine amlodipină 5 mg sub formă de besilat de amlodipină.
Fiecare comprimat conţine amlodipină 10 mg sub formă de besilat de amlodipină.
Fiecare capsulă conţine besilat de amlodipină echivalent cu amlodipină 5 mg.
Fiecare capsulă conţine besilat de amlodipină echivalent cu amlodipină 10 mg.
Excipienţi:
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6. 1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Capsulă.
[Comprimate 5 mg:] comprimate de formă poligonală, de culoare albă până la aproape albă, marcate
cu AML 5 şi cu o linie mediană pe una dintre feţe şi cu VLE pe cealaltă faţă.
[Comprimate 10 mg:] comprimate de formă poligonală, de culoare albă până la aproape albă, marcate
cu AML-10 pe una dintre feţe şi cu VLE pe cealaltă faţă.
Comprimatul [de 5 mg] poate fi divizat în jumătăţi egale.
[Capsule 5 mg:] capsule cu corp alb şi capac galben, inscripţionate cu cerneală neagră cu AML 5 şi cu
sigla Pfizer.
[Capsule 10 mg:] capsule gri, inscripţionate cu cerneală neagră cu AML 10 şi cu sigla Pfizer.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială
Angină pectorală cronică stabilă
Angină pectorală vasospastică (angină pectorală Prinzmetal)
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Atât pentru hipertensiunea arterială, cât şi pentru angină pectorală doza uzuală iniţială este de 5 mg
amlodipină o dată pe zi, doză care poate fi crescută până la doza maximă 10 mg, în funcţie de
răspunsul terapeutic individual.
La pacienţii hipertensivi, Norvasc a fost utilizat în asociere cu un diuretic tiazidic, un alfa-blocant, un
beta-blocant sau un inhibitor al ECA. Pentru tratamentul anginei pectorale, Norvasc poate fi utilizat în
monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antianginoase la pacienţii cu angină pectorală
refractară la tratamentul cu nitraţi şi/sau doze adecvate de beta-blocante.
În cazul în care se administrează concomitent cu diuretice tiazidice, beta-blocante şi inhibitori ai ECA,
nu este necesară ajustarea dozei de Norvasc.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Administrarea de doze similare de Norvasc la pacienţii vârstnici sau la pacienţii tineri este la fel de
bine tolerată. La pacienţii vârstnici, se recomandă schema de administrare uzuală, dar creşterea dozei
trebuie realizată cu precauţie (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară
până la moderată, ca urmare stabilirea dozelor trebuie realizată cu prudenţă şi iniţierea tratamentului
necesită doze mici (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiată în insuficienţă
hepatică severă. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat
cu cea mai mică doză, care ulterior poate fi crescută lent.
Insuficienţă renală
Modificările concentraţiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale,
ca urmare, se recomandă dozele uzuale. Amlodipina nu se poate elimina prin dializă.
Copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani
La copiii şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, pentru tratamentul hipertensiunii arteriale,
se recomandă administrarea orală o dată pe zi a unei doze iniţiale de 2,5 mg, doză care poate fi
crescută până la 5 mg o dată pe zi, dacă valorile ţintă ale tensiunii arteriale nu sunt atinse după 4
săptămâni de tratament. Doze mai mari de 5 mg pe zi nu au fost studiate la copii şi adolescenţi (vezi
pct. 5.1 şi 5.2).
[Capsule]
Pentru acest medicament, nu este posibilă obţinerea dozelor de 2,5 mg amlodipină.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu există date disponibile.
Mod de administrare
Comprimat pentru administrare orală.
Capsulă pentru administrare orală.
4.3. Contraindicaţii
Amlodipina este contraindicată la pacienţii cu:
• hipersensibilitate la derivaţii de dihidropiridină, amlodipină sau la oricare dintre excipienţii
enumerați la punctul 6.1
• hipotensiune arterială severă
• şoc (inclusiv şoc cardiogen)
• obstrucţie a căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică severă)
• insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după un infarct miocardic acut.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Siguranţa şi eficacitatea amlodipinei în tratamentul crizei hipertensive nu au fost stabilite.
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu precauţie. Într-un studiu de lungă durată, controlat
cu placebo, în care au fost incluşi pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasă NYHA III şi IV),
incidenţa raportată a edemului pulmonar a fost mai mare în grupul tratat cu amlodipină, comparativ cu
grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 5.1). Blocantele canalelor de calciu, inclusiv
amlodipina, trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, deoarece acestea
pot creşte riscul apariţiei altor evenimente cardiovasculare şi mortalitatea.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amlodipinei este prelungit şi valorile ASC sunt
mai mari la pacienţii cu insuficienţă hepatică; nu au fost stabilite recomandări privind schema de
tratament. Prin urmare, tratamentul cu amlodipină necesită precauţie şi doze mici, atât la iniţierea
tratamentului cât şi la creşterea dozei. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă poate fi necesară
creşterea treptată a dozelor şi monitorizarea atentă.
Pacienţi vârstnici
Se recomandă creşterea dozelor cu prudenţă la vârstnici (vezi pct. 4.2 şi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, amlodipina poate fi administrată în doze uzuale.
Modificările concentraţiei plasmatice a amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale.
Amlodipina nu se poate elimina prin dializă.
Sodiu
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu
conține sodiu”.
4.5. Interacţiuni cu medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei
Inhibitori ai CYP3A4
Administrarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori CYP3A4 puternici sau moderaţi (inhibitori ai
proteazelor, antifungice cu structură azolică, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina,
verapamil sau diltiazem) poate determina creşterea uşoară până la semnificativă a expunerii la
amlodipine, rezultând un risc crescut de hipotensiune. Semnificaţia clinică a acestor variaţii ale
farmacocineticii poate fi mai pronunţată la pacienţii vârstnici. Astfel, pot fi necesare monitorizarea
clinică şi ajustarea dozelor.
Inductori ai CYP3A4
Concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia în eventualitatea administrării concomitente a
inductorilor cunoscuți ai CYP3A4. De aceea, este necesară monitorizarea tensiunii arteriale și avută în
vedere reglarea dozei, atât în timpul, cât și după administrarea concomitentă de medicamente, în
special în cazul inductorilor puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicina, hypericum perforatum).
Nu se recomandă administrarea amlodipinei cu grepfrut sau suc de grepfrut, deoarece la unii pacienţi
poate fi crescută biodisponibilitatea, determinând creşterea efectelor de scădere a tensiunii arteriale.
Dantrolen (perfuzie)
La animale, după administrarea de verapamil şi administrarea intravenoasă de dantrolen, se observă
cazuri de fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular în asociere cu hiperpotasemie. Din cauza
riscului de hiperpotasemie, la pacienţi cu predispoziţie pentru hipertermia malignă şi trataţi pentru
hipertermie malignă, se recomandă evitarea administrării concomitente de blocante ale canalelor de
calciu, cum este amlodipina.
Efecte ale amlodipinei asupra altor medicamente
Efectul de scădere a tensiunii arteriale al amlodipinei potenţează efectul de scădere a tensiunii arteriale
al altor medicamente antihipertensive.
Tacrolimus
Există un risc de creştere a concentraţiilor serice de tacrolimus la administrarea concomitentă cu
amlodipina, însă mecanismul farmacocinetic al acestei interacţiuni nu este pe deplin înţeles. Pentru a
evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea amlodipinei la un pacient tratat cu tacrolimus necesită
monitorizarea concentraţiilor serice de tacrolimus şi ajustarea dozei de tacrolimus, atunci când este
cazul.
Inhibitori ai ţintei rapamicinei la mamifere (mTOR)
Inhibitorii mTOR cum sunt sirolimus, temsirolimus şi everolimus sunt substraturi CYP3A.
Amlodipina este un inhibitor CYP3A slab. La administrarea concomitentă cu inhibitori mTOR,
amlodipina poate creşte expunerea inhibitorilor mTOR.
Ciclosporină
Nu au fost efectuate studii privind interacţiunea medicamentoasă dintre ciclosporină şi amlodipină la
voluntari sănătoşi sau la alte populaţii, cu excepţia pacienţilor cu transplant renal, la care au fost
observate creşteri variabile (medie 0% – 40%) ale concentraţiilor minime de ciclosporină. Trebuie
luată în considerare monitorizarea concentraţiei ciclosporinei la pacienţii cu transplant renal, în
tratament cu amlodipină iar doza de ciclosporină trebuie redusă după necesităţi.
Simvastatină
Administrarea concomitentă a unor doze multiple de amlodipină 10 mg cu simvastatină 80 mg a
determinat o creştere cu 77% a expunerii la simvastatină, comparativ cu administrarea simvastatinei în
monoterapie. La pacienţii în tratament concomitent cu amlodipină, trebuie limitatặ doza de
simvastatină la 20 mg pe zi.
În studii clinice cu privire la interacţiune, amlodipina nu a influenţat farmacocinetica atorvastatinei,
digoxinei, warfarinei sau ciclosporinei.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
La om, siguranţa utilizării amlodipinei în timpul sarcinii nu a fost stabilită.
Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari (vezi pct.
5.3).
Utilizarea în sarcină este recomandată doar dacă nu există altă alternativă terapeutică mai sigură şi
când boala în sine reprezintă un risc major pentru mamă şi făt.
Alăptarea
Amlodipina este excretată în laptele uman. Proporția dozei materne primite de sugar a fost estimată
într-un interval intercuartilic de 3 – 7%, cu o valoare maximă de 15%. Nu se cunoaște efectul
amlodipinei asupra sugarului. Decizia privind continuarea/întreruperea alăptării sau tratamentului cu
amlodipină trebuie luată ţinând cont de beneficiile alăptării sugarului şi de beneficiile tratamentului cu
amlodipină pentru mamă.
Fertilitatea
La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice
reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice cu privire la efectul potenţial al
amlodipinei asupra fertilităţii sunt insuficiente. Într-un studiu efectuat la şobolan, s-au observat efecte
adverse asupra fertilităţii masculine (vezi pct. 5.3).
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Amlodipina poate avea o influenţă mică până la moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje. Dacă pacienţii trataţi cu amlodipină prezintă ameţeli, cefalee, fatigabilitate sau
greaţă, capacitatea de reacţie poate fi afectată. Se recomandă precauţie, în special la începutul
tratamentului.
4.8. Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului sunt: somnolenţă, ameţeli, cefalee,
palpitaţii, eritem facial tranzitoriu, dureri abdominale, greaţă, edem maleolar, edem şi fatigabilitate.
Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel
Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu amlodipină cu
următoarele frecvenţe: foarte frecvente (> 1/10), frecvente ( 1/100 şi 1/10), mai puţin frecvente (
1/1000 şi 1/100), rare ( 1/10000 şi 1/1000), foarte rare ( 1/10000), cu frecvență necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt menţionate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi Foarte rare Leucopenie, trombocitopenie
limfatice
Tulburări ale sistemului Foarte rare Reacţii alergice
imunitar
Tulburări metabolice şi de Foarte rare Hiperglicemie
nutriţie
Tulburări psihice Mai puţin frecvente Depresie, tulburări ale
dispoziţiei (inclusiv anxietate),
insomnie
Rare Confuzie
Tulburări ale sistemului Frecvente Somnolenţă, ameţeli, cefalee
nervos (în special la începutul
tratamentului)
Mai puţin frecvente Tremor, disgeuzie, sincopă,
hipoestezie, parestezie
Foarte rare Hipertonie, neuropatie
periferică
Cu frecvență necunoscută Tulburare extrapiramidală
Tulburări oculare Frecvente Tulburări de vedere (inclusiv
diplopie)
Tulburări acustice şi Mai puţin frecvente Tinitus
vestibulare
Tulburări cardiace Frecvente Palpitaţii
Mai puțin frecvente Tulburări de ritm (inclusiv
bradicardie, tahicardie
ventriculară şi fibrilaţie atrială)
Foarte rare Infarct miocardic
Tulburări vasculare Frecvente Eritem facial
Mai puţin frecvente Hipotensiune arterială
Foarte rare Vasculită
Tulburări respiratorii, Frecvente Dispnee
toracice şi mediastinale Mai puțin frecvente Tuse, rinită
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dureri abdominale, greaţă,
dispepsie, tulburări de tranzit
intestinal (inclusiv diaree şi
constipaţie)
Mai puţin frecvente Vărsături, xerostomie
Foarte rare Pancreatită, gastrită, hiperplazie
gingivală
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Hepatită, icter, creştere a
valorilor serice ale enzimelor
hepatice*
Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin frecvente Alopecie, purpură, modificări
ţesutului subcutanat de culoare a tegumentului,
hiperhidroză, prurit, erupţie
cutanată tranzitorie, exantem
Foarte rare Angioedem, eritem polimorf,
urticarie, dermatită exfoliativă,
sindrom Stevens-Johnson,
edem Quincke, fotosensibilitate
Cu frecvență necunoscută Necroliză epidermică toxică
Tulburări musculo-scheletice Frecvente Edem maleolar, crampe
şi ale ţesutului conjunctiv musculare
Mai puţin frecvente Artralgie, mialgie, dorsalgie
Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin frecvente Disurie, nicturie, poliurie
urinare
Tulburări ale aparatului Mai puţin frecvente Impotenţă, ginecomastie
genital şi sânului
Tulburări generale şi la Foarte frecvente Edem
nivelul locului de Frecvente Fatigabilitate, astenie
administrare Mai puţin frecvente Durere toracică, durere, stare
generală de rău
Investigaţii diagnostice Mai puţin frecvente Creşterea în greutate, scăderea
în greutate
* în principal corelate cu colestază
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9. Supradozaj
Datele privind supradozajul intenţionat la om sunt limitate.
Simptome
Datele disponibile sugerează că supradozajul masiv poate determina vasodilataţie periferică marcată şi,
posibil, o tahicardie reflexă. A fost raportată hipotensiune arterială sistemică marcată şi prelungită până
la şoc, inclusiv cu evoluţie letală.
Edemul pulmonar non-cardiogen a fost raportat rar ca o consecință a supradozajului cu amlodipină,
care se poate manifesta cu un debut întârziat (24-48 ore după ingestie) și necesită suport ventilator.
Măsurile de resuscitare precoce (inclusiv supraîncărcarea cu lichide) pentru a meține perfuzia și
debitul cardiac pot fi factori precipitanți.
Tratament
Hipotensiunea arterială semnificativă clinic determinată de supradozajul cu amlodipină necesită
măsuri de susţinere activă cardiovasculară, incluzând monitorizarea frecventă a funcţiilor cardiace şi
respiratorii, ridicarea extremităţilor şi monitorizarea volumului circulator şi a diurezei.
Poate fi utilă administrarea unui vasoconstrictor pentru refacerea tonusului vascular şi a tensiunii
arteriale, dacă nu există nici o contraindicaţie pentru utilizarea acestuia. Administrarea intravenoasă de
gluconat de calciu poate fi benefică pentru antagonizarea efectelor determinate de blocarea canalelor
de calciu.
Lavajul gastric poate fi util în unele cazuri. S-a demonstrat că administrarea de cărbune activat la
voluntarii sănătoşi, în primele 2 ore după administrarea unei doze de amlodipină 10 mg, a determinat
scăderea vitezei de absorbţie a amlodipinei.
Deoarece amlodipina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca dializa
să fie eficace.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: blocante ale canalelor de calciu, blocante selective ale canalelor de calciu
cu efecte preponderent vasculare, codul ATC: C08CA01.
Amlodipina este un inhibitor al influxului de ioni de calciu, din grupul dihidropiridinei (blocant al
canalelor lente de calciu sau antagonist al ionilor de calciu) care inhibă influxul transmembranar de
ioni de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace şi vasculare.
Mecanismul de acţiune de reducere a tensiunii arteriale al amlodipinei este determinat de efectul
relaxant direct asupra musculaturii netede vasculare. Mecanismul exact prin care amlodipina îşi
exercită efectul antianginos nu este în întregime elucidat, dar amlodipina reduce durerea de etiologie
ischemică prin următoarele două acţiuni:
1. Amlodipina dilată arteriolele periferice, scăzând astfel rezistenţa periferică sistemică
(postsarcina). Deoarece alura ventriculară rămâne constantă, scăderea postsarcinii determină
scăderea consumului de energie şi necesarului de oxigen la nivelul miocardului.
2. De asemenea, mecanismul de acţiune al amlodipinei implică probabil şi dilatarea arterelor
coronariene principale şi a arteriolelor coronariene, atât în zonele miocardice indemne, cât şi în
zonele cu ischemie. Această vasodilataţie creşte aportul de oxigen la nivel miocardic la pacienţii
cu spasm coronarian (angina pectorală Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică).
La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică determină
scăderea semnificativă clinic a tensiunii arteriale în clino- şi ortostatism, pe parcursul a 24 de ore.
Datorită instalării lente a acţiunii, administrarea amlodipinei nu determină hipotensiune arterială acută.
La pacienţii cu angină pectorală, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică creşte durata totală a
efortului fizic, durata de timp până la apariţia episodului de durere anginoasă, timpul până la apariţia
unei subdenivelări de 1 mm a segmentului ST şi scade atât frecvenţa episoadelor de durere anginoasă,
cât şi necesarul de nitroglicerină.
Administrarea amlodipinei nu a fost asociată cu reacţii adverse metabolice sau modificări ale valorilor
concentraţiilor plasmatice ale lipidelor; ca urmare, poate fi utilizată la pacienţi cu astm bronşic, diabet
zaharat şi gută.
Utilizare la pacienţii cu boală coronariană
Eficacitatea amlodipinei în prevenirea evenimentelor clinice la pacienţii cu boală coronariană a fost
evaluată într-un studiu independent, multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, care a
înrolat 1997 de pacienţi: ”Compararea amlodipinei cu enalaprilul în limitarea apariţiei trombozelor
(Comparison of Amlodipine vs Enalapril to Limit Occurrences of Thrombosis – CAMELOT). 663
dintre aceşti pacienţi au fost trataţi cu amlodipină 5-10 mg, 673 au fost trataţi cu enalapril 10-20 mg,
iar 655 de pacienţi au fost incluşi în grupul la care s-a administrat placebo, toate acestea adăugate la
tratamentul standard cu statine, beta-blocante, diuretice şi acid acetilsalicilic, timp de 2 ani.
Principalele rezultate privind eficacitatea sunt prezentate în Tabelul 1. Rezultatele indică faptul că
tratamentul cu amlodipină a fost asociat cu un număr mai mic de spitalizări pentru angină pectorală şi
de intervenţii pentru revascularizare la pacienţii cu boală coronariană.
Tabel 1. Incidenţa rezultatelor clinic semnificative în studiul CAMELOT
Incidenţa evenimentelor cardiovasculare, Amlodipină comparativ cu
număr (%) placebo
Risc relativ
Rezultate Amlodipină Placebo Enalapril Valoarea p
(IÎ 95%)
Criteriul final principal
de evaluare
Evenimente adverse
110 (16,6) 151 (23,1) 136 (20,2) 0,69 (0,54-0,88) ,003
cardiovasculare
Componente
individualizate
Revascularizare
78 (11,8) 103 (15,7) 95 (14,1) 0,73 (0,54-0,98) ,03
coronariană
Spitalizare pentru angina
51 (7,7) 84 (12,8) 86 (12,8) 0,58 (0,41-0,82) ,002
pectorală
IM non-letal 14 (2,1) 19 (2,9) 11 (1,6) 0,73 (0,37-1,46) ,37
Accident vascular
6 (0,9) 12 (1,8) 8 (1,2) 0,50 (0,19-1,32) ,15
cerebral sau AIT
Deces de cauză
5 (0,8) 2 (0,3) 5 (0,7) 2,46 (0,48-12,7) ,27
cardiovasculară
Spitalizare pentru ICC 3 (0,5) 5 (0,8) 4 (0,6) 0,59 (0,14-2,47) ,46
Stop cardiac resuscitat 0 4 (0,6) 1 (0,1) NA ,04
Boală vasculară periferică
5 (0,8) 2 (0,3) 8 (1,2) 2,6 (0,50-13,4) ,24
nou diagnosticată
Abrevieri: ICC – insuficienţă cardiacă congestivă; IÎ – interval de încredere; IM – infarct miocardic; AIT –
atac ischemic tranzitoriu.
Utilizare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
Studii de hemodinamică şi studii clinice controlate, care au inclus probă de efort, efectuate la pacienţi
cu insuficienţă cardiacă clasele NYHA II-IV, au arătat că amlodipina nu a determinat deteriorarea
stării clinice, evaluată prin toleranţa la proba de efort, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi
simptomatologia clinică.
Un studiu clinic, controlat cu placebo (PRAISE), pentru evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă
clasele NYHA III-IV şi care urmau tratament cu digoxină, diuretice şi inhibitori ai ECA, a arătat faptul
că amlodipina nu creşte riscul de mortalitate sau riscul combinat, mortalitate – morbiditate la pacienţii
cu insuficienţă cardiacă.
Într-un studiu de urmărire a rezultatelor pe termen lung, controlat cu placebo (PRAISE-2), efectuat la
pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasă NYHA III şi IV, fără simptome sau semne obiective sugestive
pentru boală ischemică preexistentă, trataţi cu doze constante de inhibitori ai ECA, medicamente
digitalice şi diuretice, s-a demonstrat că administrarea Norvasc nu influenţează mortalitatea totală de
cauză cardiovasculară. La aceşti pacienţi, administrarea Norvasc a fost asociată cu creşterea incidenţei
edemului pulmonar.
Tratament de prevenţie a infarctului miocardic (ALLHAT)
Un studiu dublu-orb, randomizat, pentru investigarea morbidităţii-mortalităţii, denumit Studiul privind
Prevenirea Infarctului Miocardic Acut prin Tratament Antihipertensiv şi Hipolipemiant
(Antihypertensive and Lipid-Lowering Treatment to Prevent Heart Attack Trial – ALLHAT) a fost
efectuat pentru a compara tratamentul cu medicamente noi, şi anume amlodipina 2,5-10 mg pe zi
(blocant al canalelor de calciu) sau lisinoprilul 10-40 mg pe zi (inhibitor al ECA) ca tratamente de
primă intenţie, cu administrarea unui diuretic tiazidic, clortalidona 12,5-25 mg pe zi, în hipertensiunea
arterială uşoară şi moderată.
A fost randomizat un număr total de 33357 de pacienţi cu hipertensiune arterială, cu vârsta peste 55 de
ani, urmăriţi pe o perioadă medie de 4,9 ani. Pacienţii au prezentat cel puţin un factor de risc adiţional
pentru boala coronariană: infarct miocardic sau accident vascular cerebral în antecedente (> 6 luni
înaintea înrolării în studiu) sau altă boală cardiovasculară aterosclerotică confirmată (un total de
51,5%), diabet zaharat tip 2 (36,1%), valoarea HDL colesterol< 35 mg/dl (11,6%), hipertrofie
ventriculară stângă diagnosticată electrocardiografic sau ecocardiografic (20,9%), statut de fumător în
momentul includerii în studiu (21,9%).
Criteriul final principal de evaluare al studiului a fost unul combinat, incluzând boală coronariană cu
evoluţie letală sau infarct miocardic non-letal. Între grupul tratat cu amlodipină şi cel la care s-a
administrat clortalidonă nu au fost diferenţe semnificative privind criteriul final principal de evaluare:
RR (risc relativ) 0,98 cu IÎ (interval de încredere) 95% [0,90-1,07], p=0,65. Dintre criteriile finale
secundare de evaluare, incidenţa insuficienţei cardiace (componentă a unui criteriu final de evaluare,
cardiovascular combinat) a fost semnificativ mai mare în grupul tratat cu amlodipină comparativ cu
grupul tratat cu clortalidonă (10,2% comparativ cu 7,7%, RR 1,38 cu IÎ 95% [1,25-1,52], p<0,001). Cu
toate acestea, nu au fost înregistrate diferenţe privind mortalitatea de orice cauză între grupul tratat cu
amlodipină şi cel la care s-a administrat clortalidonă: RR 0,96 cu IÎ 95% [0,89-1,02], p=0,20.
Utilizare la copii şi adolescenţi (cu vârsta de 6 anisau mai mare)
În cadrul unui studiu în care au fost incluşi 268 de copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17
ani cu hipertensiune arterială predominant secundară, compararea administrării unor doze de
amlodipină de 2,5 mg şi 5,0 mg cu placebo, a arătat că ambele doze de amlodipină scad tensiunea
arterială sistolică semnificativ mai mult faţă de placebo. Diferenţa între cele două doze nu a fost
semnificativă statistic.
Nu au fost studiate efectele pe termen lung ale administrării amlodipinei asupra creşterii, pubertăţii şi
dezvoltării generale. De asemenea, nu a fost stabilită eficacitatea amlodipinei, utilizată ca terapie în
perioada copilăriei, asupra scăderii morbidităţii şi mortalităţii de cauză cardiovasculară la vârsta
adultă.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie, distribuţie, legare de proteinele plasmatice: după administrarea orală de doze terapeutice,
amlodipina este bine absorbită şi atinge concentraţia plasmatică maximă după 6-12 ore.
Biodisponibilitatea absolută a fost estimată ca fiind între 64 şi 80%. Volumul de distribuţie este de
aproximativ 21 l/kg.
Studiile in vitro au demonstrat că aproximativ 97,5% din amlodipina circulantă este legată de
proteinele plasmatice.
Biodisponibilitatea amlodipinei nu este influenţată de consumul de alimente.
Metabolizare/Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este aproximativ 35-50 ore şi este în concordanţă cu
administrarea unei doze unice zilnice. Amlodipina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic,
rezultând metaboliţi inactivi. În urină se excretă 10% sub formă de substanţă nemetabolizată şi 60%
sub formă de metaboliţi.
Insuficienţă hepatică
Datele privind administrarea amlodipinei la pacienţi cu insuficienţă hepatică sunt foarte limitate.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică au un clearance al amlodipinei scăzut, ceea ce determină un timp de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare mai lung şi o creştere a ASC de aproximativ 40-60%.
Vârstnici
Timpul în care este atinsă concentraţia plasmatică maximă de amlodipină este similar la vârstnici şi
tineri. La vârstnici, clearance-ul amlodipinei are tendinţa de a fi scăzut, rezultând creşteri ale ASC
(aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) şi ale timpului de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, creşterile ASC şi ale
timpului de înjumătăţire plasmatică au fost cele aşteptate pentru grupa de vârstă studiată.
Copii şi adolescenţi
A fost efectuat un studiu populaţional de farmacocinetică la 74 de copii şi adolescenţi cu hipertensiune
arterială, cu vârsta cuprinsă între 12 luni şi 17 ani (dintre care 34 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6
şi 12 ani şi 28 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani), cărora li s-a administrat amlodipină în
doze de 1,25 mg până la 20 mg, în una sau două prize. La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi
adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani, clearance-ul după administrarea orală (CL/F) a fost
22,5 şi, respectiv, 27,4 l/oră la copii şi adolescenţii de sex masculin, iar la copii şi adolescenţii de sex
feminin 16,4 şi, respective, 21,3 l/oră. A fost observată o mare variabilitate interindividuală în ceea ce
priveşte expunerea. La copiii cu vârsta sub 6 ani, datele raportate sunt limitate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani şi şoareci au arătat
întârzierea momentului naşterii, prelungirea duratei travaliului şi scăderea ratei de supravieţuire a
puilor în cazul administrării unor doze de aproximativ 50 de ori mai mari decât doza maximă
recomandată la om, exprimată în mg/kg.
Influenţă asupra fertilităţii
La şobolanii cărora li s-a administrat amlodipină (64 de zile în cazul masculilor şi 14 zile în cazul
femelelor, înainte de împerechere) în doze de 10 mg/kg/ zi (de 8 ori* doza maximă recomandată la
om, exprimată în mg/m2) nu a fost observată afectarea fertilităţii. Într-un alt studiu efectuat la şobolani,
în cadrul căruia masculii de şobolan au fost trataţi cu besilat de amlodipină timp de 30 zile, la o doză
comparabilă cu doza administrată la om, exprimată în mg/kg, s-au înregistrat concentraţii plasmatice
scăzute ale hormonului foliculostimulant şi testosteronului şi, de asemenea, scăderi ale densităţii
spermei şi ale numărului de spermatozoizi maturi şi celule Sertoli.
Carcinogenitate, mutagenitate
La şobolanii şi şoarecii cărora li s-a administrat amlodipină pe cale orală timp de doi ani, în doze
zilnice de 0,5, 1,25 sau 2,5 mg/kg şi zi, nu au fost observate efecte carcinogene.
Cea mai mare doză administrată (la şoarece doză similară cu doza zilnică maximă recomandată la om
de 10 mg, iar la şobolani o doză de două ori mai mare*, exprimată în mg/m2) a fost apropriată de doza
maximă tolerată pentru şoareci, dar nu şi cu doza maximă tolerată la şobolani.
Studiile de mutagenitate nu au pus în evidenţă efecte ale amlodipinei la nivelul genelor sau la nivel
cromozomial.
*Raportat la pacienţi cu greutate de 50 kg.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
[Comprimate de 5 mg și de 10 mg]
Celuloză microcristalină
Hidrogenofosfat de calciu anhidru
Amidon glicolat de sodiu Tip A
Stearat de magneziu
[Capsule 5mg]
Conţinutul capsulei:
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Capsulă:
Gelatină
Galben de chinolină
Dioxid de titan
Cerneală de inscripţionare:
Shellac
Oxid negru de fer
[Capsule 10 mg]
Conţinutul capsulei:
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Capsulă:
Gelatină
Oxid negru de fer
Oxid galben de fer
Dioxid de titan
Cerneală de inscripţionare:
Shellac
Oxid negru de fer
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
[Comprimate:] 4 ani.
[Capsule:] 5 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
[Comprimate:] A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
[Capsule:] A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
[Comprimate 5 mg]
Blistere din PVC-PVDC/Folie de Aluminiu cu 4, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 60, 98, 100, 300, 500 de
comprimate.
Blistere din PVC-PVDC/Folie de Aluminiu în cutii tip calendar, cu 28 şi 98 de comprimate.
Folie termosudată din PVC-PVDC/Folie de Aluminiu cu 50×1 şi 500×1 comprimate.
[Comprimate 10 mg]
Blistere din PVC-PVDC/Folie de Aluminiu cu 4, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98, 100, 300, 500 de
comprimate.
Blistere din PVC-PVDC/Folie de Aluminiu în cutii tip calendar, cu 28 şi 98 de comprimate.
Folie termosudată din PVC-PVDC/Folie de Aluminiu cu 50×1 şi 500×1 comprimate.
[Capsule 5 mg]
Blistere din PVC-PVDC/Folie de Aluminiu cu 14, 28, 30, 56, 90, 98 şi 100 de capsule.
Folie termosudată din PVC-PVDC/Folie de Aluminiu cu 28×1, 30×1, 56×1 şi 100×1 capsule.
[Capsule 10 mg]
Blistere din PVC-PVDC/Folie de Aluminiu cu 14, 28, 30, 56, 90, 98 şi 100 de capsule.
Folie termosudată din PVC-PVDC/Folie de Aluminiu cu 30×1, 56×1 şi 100×1 capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Upjohn EESV
Rivium Westlaan 142
2909 LD Capelle aan den IJssel
Țările de Jos
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5654/2013/01-16
5655/2013/01-17
5656/2013/01-11
5657/2013/01-10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire – Iunie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2024