Prospect Neurotop retard 600 mg comprimate cu eliberare prelungită
Producator: LANNACHER HEILMITTEL Ges.m.b.H.
Clasa ATC: antiepileptice, derivaţi de carboxamidă, codul ATC: N03AF01.
AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATĂ NR. 8467/2016/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Neurotop retard 600 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine carbamazepină 600 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate oblongi, de culoare albă până la uşor gălbui, cu o linie mediană de rupere pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în jumătăţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Crize epileptice de tip grand mal, convulsii focale, convulsii având originea în lobul temporal,
forme complexe de convulsii, convulsii cu predominenţa modificărilor psihice;
- Crize maniacale;
- Profilaxia recăderilor în tulburarea bipolară la bolnavii la care tratamentul cu litiu este ineficient
sau contraindicat;
- Nevralgie de trigemen;
- Neuropatie diabetică;
- Sindrom de sevraj la alcool.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Pentru doze mai mici este disponibil Neurotop retard 300 mg comprimate cu eliberare prelungită.
Terapie anticonvulsivantă
Se recomandă o doză iniţială mică de carbamazepină, care se creşte treptat, simultan cu reducerea treptată
a dozelor de anticonvulsivante administrate anterior.
Ori de câte ori este posibil, înainte de a decide începerea tratamentului, pacienţii de origine Thai şi
chineză Han trebuie testaţi în vederea depistării HLA-B* 1502, deoarece prezenţa acestei alele este un
indicator de risc crescut de apariţie a sindromului Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizării
carbamazepinei (Vezi informaţiile despre testarea genetică şi reacţiile cutanate la pct. 4.4).
Adulţi şi copii cu vârsta peste 10 ani:
În general, tratamentul trebuie început cu 150 mg carbamazepină, de două ori pe zi, crescându-se apoi
treptat până se atinge doza individuală optimă.
Acest mod de administrare este valabil pentru doze cuprinse între 800-1200 mg, administrate divizat în 2
prize.
La adulţi, în cazuri individuale, se pot administra 1600 până la 2000 mg.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 – 10 ani:
Doza recomandată este de 15 – 20 mg carbamazepină/kg corp zilnic: 150-300 mg carbamazepină de două
ori pe zi (dimineaţa şi seara)
Crize maniacale şi profilaxia recăderilor în tulburarea bipolară
Doza zilnică variază în intervalul 300-1500 mg carbamazepină. În general, doza zilnică de 600 mg
carbamazepină este împărţită în 2 prize. Se recomandă ca în tratamentul crizelor maniacale acute,
creşterea dozelor să se facă relativ rapid, în timp ce, în profilaxia recăderilor în tulburarea bipolară
creşterea trebuie făcută treptat astfel încât să se obţină tolerabilitatea optimă.
Nevralgia de trigemen
În general, doza iniţială este de 300 mg carbamazepină pe zi, urmând apoi o creştere treptată până la
dispariţia durerii. Ulterior, doza minimă eficace trebuie stabilită prin reducerea progresivă a dozei. Doza
medie zilnică este de 600 mg carbamazepină.
Neuropatia diabetică
Doza medie de întreţinere este de 600 mg carbamazepină pe zi, administrată fie într-o singură doză fie
divizată în două doze de 300 mg carbamazepină, dimineaţa şi seara.
Simptome acute în cadrul sindromului de sevraj la alcool
Doza medie zilnică este de 600 mg carbamazepină. În cazuri severe, pot fi administrate zilnic 1200 mg
carbamazepină, în timpul primelor zile de tratament.
Insuficienţă renală severă
La pacienţii cu rată de filtrare glomerulară sub 10 ml/min precum şi la pacienţii care necesită dializă
trebuie administrată 75% din doza uzuală.
Mod de administrare
Comprimatele se vor înghiţi cu puţin lichid în timpul sau după masă. Comprimatele pot fi divizate fără
modificarea efectului retard.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carbamazepină, la substanţe înrudite structural (antidepresive triciclice) sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
Bloc atrioventricular;
Insuficienţă hepatică severă;
Antecedente de mielosupresie;
Antecedente de porfirie acută intermitentă;
Copii cu vârsta sub 6 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
S-a demonstrat că în cazul administrării de carbamazepină la persoanele de origine Thai şi chineză Han,
există o legătură strânsă între prezenţa HLA-B* 1502 la aceste populaţii şi riscul dezvoltării de reacţii
cutanate severe, cunoscute sub numele de sindrom Steven-Johnson (SSJ).
Ori de câte ori este posibil, înainte de începerea tratamentului cu carbamazepină, aceste persoane trebuie
testate în vederea depistării acestor alele. În cazul unui test pozitiv, tratamentul cu carbamazepina nu
trebuie început decât dacă nu există altă alternativă terapeutică. Pacienţii la care testul pentru HLA-B*
1502 este negativ prezintă risc mic de apariţie a SSJ, deşi, foarte rar, reacţiile pot totuşi surveni.
Din cauza absenţei datelor, nu se cunoaşte cu claritate dacă toate persoanele de origine sud-est asiatică
prezintă acest risc.
S-a demonstrat, la populaţia caucaziană, faptul că prezenţa alelelor HLA-B* 1502 nu se asociază cu
apariţia SSJ.
Suicid/ideaţie suicidară sau deteriorare clinică
La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii s-au raportat ideaţie suicidară şi
comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo în
care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei
suicidare şi a comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat apariţia acestui risc nu este
cunoscut, iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca şi carbamazepina să prezinte un risc
crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar.
Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi
comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi
îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor de
ideaţie suicidară şi comportament suicidar.
Înaintea iniţierii terapiei trebuie efectuate teste sanguine şi hepatice.
În timpul tratamentului trebuie controlate:
- hemoleucograma: săptămânal în timpul primei luni, apoi lunar;
- funcţia hepatică: la fiecare 3-4 luni, dacă valorile obţinute sunt normale; la intervale mai mici, în cazul
valorilor patologice. Tratamentul cu carbamazepină trebuie întrerupt dacă apar simptome sau semne de
afectare a hematopoiezei, leucopenie simptomatică sau progresivă, reacţii alergice cutanate sau dacă
funcţia hepatică este semnificativ afectată. Monitorizarea regulată şi dozarea atentă sunt necesare la
pacienţii cu boli cardiovasculare, cu tulburări ale funcţiei renale sau hepatice şi la pacienţii cu glaucom.
În timpul tratamentului trebuie evitat consumul de alcool etilic, acesta potenţând efectele carbamazepinei.
La întreruperea bruscă a tratamentului cu carbamazepină sau în cazul înlocuirii acesteia cu alt
anticonvulsivant se recomandă protecţie cu diazepam sau derivaţi barbiturici.
Eficacitatea contraceptivelor hormonale poate fi redusă de către carbamazepină. De aceea, trebuie
utilizate metode contraceptive alternative.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Datorită efectului inductor enzimatic, efectul altor medicamente cum sunt anticoagulantele orale (derivaţii
cumarinici), chinidina, contraceptivele hormonale, anumite antibiotice (de exemplu doxiciclina) poate fi
scăzut.
Metabolizarea carbamazepinei poate fi inhibată prin administrarea în asociere cu eritromicină,
troleandomicină, izoniazidă, unele blocante ale canalelor de calciu (de exemplu verapamil, diltiazem),
dextropropoxifen şi viloxazină, determinând concentraţii plasmatice mari de carbamazepină.
De asemenea, concentraţii plasmatice crescute de carbamazepină pot fi înregistrate la administrarea
concomitentă a altor anticonvulsivante (fenitoină, primidonă, acid valproic), a cimetidinei şi a antidepresivelor
serotoninergice.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de litiu datorită riscului de reacţii neurotoxice. Acestea pot
fi reversibile la întreruperea tratamentului.
Carbamazepina trebuie administrată doar după un interval de 2 săptămâni de la oprirea terapiei cu
inhibitori de monoaminooxidază (IMAO).
Sucul de grepfruit creşte semnificativ biodisponibilitatea carbamazepinei şi, de aceea, trebuie evitat pe
toată perioada tratamentului (vezi pct. 5.2).
Influenţarea testelor de laborator: valoarea parametrilor caracteristici pentru funcţia tiroidiană poate fi
modificată.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
În timpul sarcinii, în special în primul trimestru, orice tratament medicamentos reprezintă un pericol
potenţial. Totuşi, dacă este necesar tratamentul cu anticonvulsivante, el nu trebuie întrerupt în timpul
sarcinii, deoarece acest fapt ar putea constitui un risc şi mai mare atât pentru mamă cât şi pentru făt.
În studiile la animale, carbamazepina a prezentat un potenţial teratogen relativ scăzut. La rozătoare,
cărora li s-au administrat doze zilnice de 10-25 de ori mai mari decât doza terapeutică la om (calculată pe
kilogram), au fost observate reducerea greutăţii la naştere şi a greutăţii organelor, precum şi osificarea
incompletă şi, rareori, palatoschizis.
Pentru o mai mare siguranţă în administrare, precum şi pentru o mai uşoară determinare a dozei minime
eficace, se recomandă monitorizarea frecventă a concentraţiilor plasmatice (domeniul terapeutic: 3 – 12
mg/l = 13 – 50 moli/l).
Carbamazepina traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern.
Pentru a realiza o reducere treptată a concentraţiilor de carbamazepină la nou-născuţi, alăptarea trebuie
întreruptă gradat. Carbamazepina excretată în laptele matern poate duce la dificultăţi de supt la nou-
născuţi, datorită efectului sedativ asupra sistemului nervos central (SNC).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Neurotop retard 600 mg poate afecta reactivitatea, influenţând negativ capacitatea de a conduce vehicule
şi de a folosi utilaje, datorită reacţiilor care pot să apară la nivelul sistemului nervos central.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate după frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 pînă la
<1>
(<1>
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte frecvente: leucopenie.
Frecvente: trombocitopenie, eozinofilie periferică.
Rare: leucocitoză, limfadenopatie, deficit de acid folic.
Foarte rare: agranulocitoză, anemie aplastică, pancitopenie, anemie izolată, anemie, anemie
megaloblastică, porfirie intermitentă acută, porfirie variegata, porfirie cutanată tardivă, reticulocitoză şi
posibil anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: hipersensibilitate multi-organ întârziată asociată cu febră, erupţii cutanate tranzitorii, vasculită,
limfadenopatie, pseudolimfom, artralgie, leucopenie, eozinofilie, hepatosplenomegalie, alterarea testelor
funcţiei hepatice şi sindrom de dispariţie a ductului biliar (distugerea şi dispariţia ductului biliar
intrahepatic). De asemenea, pot fi afectate alte organe (de exemplu ficatul, plămânii, rinichii, pancreasul,
miocardul, colonul).
Foarte rare: meningită aseptică cu mioclonie şi eozinofilie periferică, reacţii anafilactice, edem
angioneurotic.
Tulburări endocrine
Frecvente: edem, retenţie de lichide, creşterea greutăţii, hiponatremie şi osmolaritate serică scăzută
datorită efectului hormonului antidiuretic (ADH), asociată în cazuri rare cu intoxicaţie hidrică însoţită de
letargie, vărsături, cefalee, confuzie, tulburări neurologice.
Foarte rare: creşterea prolactinemiei cu sau fără simptome clinice cum sunt galactoree, ginecomastie,
rezultate modificate ale testelor funcţiei tiroidiene, valori scăzute ale L-tiroxinei (tiroxină liberă, tiroxină,
triiodotironină) şi valori crescute ale hormonului de stimulare tiroidiană, de obicei fără manifestări
clinice, tulburări ale metabolismului osos (scăderea calciului plasmatic şi a 25-hidroxicolecalciferol), care
conduc la osteomalacie/osteoporoză, creşterea colesterolului, inclusiv a HDL-colesterolului şi a
trigliceridelor.
Tulburări psihice
Rare: halucinaţii (vizuale sau auditive), depresie, anorexie, nelinişte, agresivitate, agitaţie, confuzie.
Foarte rare: activarea psihozelor.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: ameţeli, ataxie, somnolenţă, fatigabilitate.
Frecvente:cefalee, diplopie, tulburări de acomodare (de exemplu vedere înceţoşată).
Mai puţin frecvente: mişcări involuntare anormale (de exemplu tremurături, asterixis, distonie, ticuri),
nistagmus.
Rare: dischinezie orofacială, tulburări ale mişcărilor oculare, tulburări de vorbire (de exemplu dizartrie
sau vorbire nedesluşită), coreoatetoză, neuropatie periferică, parestezie, slăbiciune musculară şi parestezii.
Foarte rare: tulburări de gust, sindrom neuroleptic malign.
Tulburări oculare
Foarte rare: opacitate lenticulară, conjunctivită, creşterea presiunii intraoculare
Tulburări acustice şi vestibulare
Foarte rare: tulburări auditive, de exemplu tinitus, hiperacuzie, hipoacuzie, modificări în perceperea
tonalităţii sunetelor.
Tulburări cardiace
Rare: tulburări de conducere cardiacă, hipertensiune arterială şi hipotensiune arterială.
Foarte rare: bradicardie, aritmie, bloc atrioventricular cu sincopă, colaps circulator, insuficienţă cardiacă
congestivă, agravarea bolii coronariene, tromboflebită, tromboembolism (de exemplu embolie
pulmonară).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte rare: hipersensibilitate pulmonară caracterizată prin febră, dispnee, pneumonită sau pneumonie.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: greaţă,vărsături.
Frecvente: xerostomie, la supozitoare poate să apară iritaţie rectală.
Mai puţin frecvente: diaree, constipaţie.
Rare: dureri abdominale.
Foarte rare: glosită, stomatită, pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Foarte frecvente: creşterea gamma-GT (datorită inducţiei enzimelor hepatice), care, în general, nu este
clinic semnificativă.
Frecvente: creşterea valorilor serice ale fosfatazei alcaline.
Mai puţin frecvente: creşterea valorilor serice ale transaminazelor.
Rare: icter colestatic, hepatocelular sau de tip mixt, sindrom de dispariţie a ductului biliar, icter.
Foarte rare: hepatită granulomatoasă, insuficienţă hepatică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: dermatită alergică, urticarie, care pot fi grave.
Mai puţin frecvente: dermatită exfoliativă şi eritrodermie.
Rare: lupus eritematos sistemic, prurit.
Foarte rare: sindrom Stevens-Johnson*, necroliză epidermică toxică, reacţii de fotosensibilitate, eritem
polimorf şi nodos, depigmentare, purpură, acnee, hiperhidroză, pierderea părului, hirsutism.
*Raportat rar în unele ţări din Asia (vezi pct. 4.4).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: artralgie, mialgie, spasme musculare.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: nefrită interstiţială, insuficienţă renală, disfuncţie renală (de exemplu albuminurie, hematurie,
oligurie şi creşterea uremiei/azotemiei), micţiuni frecvente, retenţie urinară, tulburări sexuale/impotenţă.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: spermatogeneză anormală (cu scădere a numărului de spermatozoizi şi/sau a motilităţii).
Investigaţii diagnostice
Foarte rare: hipogamaglobulinemie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului acut includ vărsături, tulburări de conştienţă, tremor, agitaţie, convulsii
ajungând până la comă, deprimare respiratorie, variaţii ale tensiunii arteriale, tulburări de conducere
cardiacă, oligurie. Tratamentul este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiepileptice, derivaţi de carboxamidă, codul ATC: N03AF01.
Carbamazepina are, în principal, efecte anticonvulsivante. În plus, ea prezintă proprietăţi anticolinergice,
sedative şi antidepresive precum şi un efect antidiuretic printr-un mecanism central nervos. Pe lângă
eficacitatea sa crescută în diferite forme de epilepsie, carbamazepina posedă, de asemenea, o influenţă
favorabilă asupra modificărilor psihologice care însoţesc această boală. Carbamazepina este considerată
medicamentul de elecţie pentru nevralgia de trigemen. Simptomele din sindromul de abstinenţă la alcool
se ameliorează rapid la administrarea de carbamazepină.
Efectul antiepileptic al carbamazepinei pare fi atribuit următoarelor mecanisme. Pe de o parte
carbamazepina se leagă de canalele de sodiu şi prelungeşte inactivarea lor după depolarizare. Această
inactivare a canalelor de sodiu ar explica inhibarea descărcărilor cu frecvenţă înaltă din neuronii
depolarizaţi, observată la concentraţiile terapeutice ale carbamazepinei. Suplimentar acţiunii post-
sinaptice, s-a demonstrat pentru carbamazepină şi un mecanism presinaptic (cel mai probabil datorat
inactivării canalelor de sodiu presinaptice). Proprietăţile antimaniacale ale carbamazepinei se pot datora
efectului inhibitor asupra eliberării şi recaptării neuronale a dopaminei şi noradrenalinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
În urma administrării unei doze unice, carbamazepina prezintă un timp de înjumătăţire plasmatică relativ
lung (25-65 ore); totuşi, după administrarea repetată, eliminarea este considerabil mai rapidă (12-17
ore), datorită auto-inducerii metabolizării. Carbamazepina este metabolizată în ficat şi excretată în
principal prin rinichi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Similar altor substanţe cu efect inductor enzimatic, s-a observat o incidenţă crescută a hepatoamelor şi
adenoamelor testiculare benigne la şobolanii la care s-au administrat până la 250 mg carbamazepină/kg şi
zi, timp de 2 ani. Nu se cunoaşte semnificaţia acestor rezultate la om. Testele de mutagenitate efectuate
pentru carbamazepină şi pentru unii dintre metaboliţii săi au fost negative.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Copolimer metacrilat de amoniu tip B
Copolimer acrilat de etil:acid metacrilic (1:1) sub formă de dispersie 30% (Eudragit L 30 D)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Talc
Amidon glicolat de sodiu tip A
Celuloză microcristalină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 blistere Al/PVDC-PVC a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
LANNACHER HEILMITTEL Ges.m.b.H.
Schloßplatz 1, 8502, Lannach, Austria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8467/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2016.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017.