Prospect Neostigmină LPH 15 mg comprimate
Producator: Labormed Pharma S.A.
Clasa ATC: alte medicamente pentru sistemul nervos, parasimpatomimetice;
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6677/2014/01-02-03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICA MENTULUI
Neostigmină LPH 15 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine bromură de neostigmină 15 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 75 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate de culoare albă, cu diametrul de 6 mm, având gravată pe una dintre feţe inscripţia „Mi“.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Neostigmină LPH este indicat la adulţi și copii cu vârsta peste 6 ani pentru:
- Tratamentul simptomatic al miasteniei gravis;
- Tratamentul ileusului paralitic;
- Retenţie urinară postoperatorie după excluderea diagnosticului de obstrucţie mecanică.
4.2 Doze şi mod de administrare
Formele orale au un debut mai lent al acțiunii comparativ cu administrarea intravenoasă, dar efectul este de
durată mai lungă şi intensitatea efectului este mai uniformă.
Miastenia gravis
Doze
Adulţi
Doza recomandată este de 15 – 30 mg bromură de neostigmină, administrată în timpul zilei, în perioada de
solicitare a forţei musculare (de exemplu, la trezire sau înainte de masă). Schema administrării trebuie
stabilită pentru fiecare pacient în parte şi doza trebuie ajustată la nevoie. În general, durata efectului este de
aproximativ 2 – 4 ore.
Doza zilnică totală este cuprinsă între 75 – 375 mg bromură de neostigmină (5 – 25 comprimate Neostigmină
LPH). Unii pacienţi pot necesita doze mai mari, dar trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei unei crize
colinergice.
În general, tratamentul trebuie administrat şi în timpul nopţii.
Copii cu vârsta peste 6 ani şi adolescenţi
Doza recomandată este de 15 mg bromură de neostigmină (1comprimat Neostigmină LPH).
În general, doza uzuală trebuie ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi este cuprinsă între 15-90 mg bromură
de neostigmină pe zi.
Alte indicaţii
Adulţi: doza recomandată este de 15 – 30 mg bromură de neostigmină (1 – 2 comprimate Neostigmină LPH).
Copii cu vârsta peste 6 ani: 2,5 – 15 mg bromură de neostigmină pentru o priză.
Frecvența administrării zilnice a acestor doze se stabileşte pentru fiecare pacient în parte.
Vârstnici:
Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii vârstnici.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu un pahar de apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la bromura de neostigmină, la alte bromuri sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct.6.1
Obstrucţie mecanică gastro-intestinală sau a tractului urinar
Astm bronşic
Boală Parkinson
Peritonită
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Cel mai mare beneficiu terapeutic se obţine în tratamentul de lungă durată la pacienţii la care nu apar
tulburări de deglutiție. În crizele acute de miastenie, cu tulburări respiratorii, trebuie avută în vedere
administrarea intravenoasă, urmând ca trecerea la forma orală să se facă cât mai curând posibil.
Pacientul trebuie sfătuit să ţină un orar zilnic al simptomelor, care este util în stabilirea schemei terapeutice
optime.
Înainte de inițierea tratamentului cu neostigmină trebuie eliminate alte cauze de scădere a forţei musculare.
Medicamentul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu astm bronşic, bradicardie, sindrom coronarian
acut, aritmii cardiace, hipotensiune arterială, ulcer peptic, vagotonie, hipertiroidie sau epilepsie.
Nu trebuie administrate doze mari la pacienţii cu afecţiuni care determină creșterea absorbţiei intestinale a
neostigminei.
Dozele mari pot determina bloc muscular paradoxal.
Dozele mari de bromură de neostigmină pot determina efecte de tip muscarinic, care pot face necesară
administrarea atropinei sau a altor medicamente anticolinergice. Scăderea motilităţii gastro-intestinale dată
de anticolinergice poate influenţa absorbţia bromurii de neostigmină.
Se recomandă monitorizarea strictă a manifestărilor induse de tratament, deoarece crizele de miastenie şi
crizele colinergice date de supradozaj sunt asemănătoare ca simptomatologie dar tratamentul este diferit.
Necesarul de neostigmină poate să scadă după timectomie sau când neostigmina se administrează în asociere
cu imunosupresoare sau glucocorticoizi.
Neostigmina LPH conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul neostigminei poate fi antagonizat de medicamente care interferă cu transmiterea neuromusculară:
neomicină, streptomicină, kanamicină, clindamicină, colistină. Aceste antibiotice trebuie utilizate în cursul
tratamentului cu neostigmină numai dacă este absolut necesar. Dozele de neostigmină trebuie ajustate
corespunzător.
Efectul deprimant respirator al barbituricelor şi morfinei poate fi potenţat de bromura de neostigmină.
Atropina şi alte anticolinergice pot fi administrate în asociere cu bromura de neostigmină, deoarece
antagonizează efectul de tip muscarinic al acesteia, în special bradicardia şi hipersecreţia glandelor exocrine.
Cu toate acestea, nu se recomandă administrarea de rutină deoarece efectele de tip muscarinic pot fi primele
semne de supradozaj şi mascarea lor prin administrarea atropinei poate împiedica recunoaşterea precoce a
unei crize colinergice.
Neostigmina nu trebuie administrată în timpul anesteziei cu ciclopropan sau halotan; ea poate fi totuşi
utilizată după întreruperea administrării acestor medicamente.
Administrarea neostigminei în asociere cu medicamente betablocante trebuie efectuată cu prudenţă datorită
riscului de apariție a bradicardiei.
În general, anestezicele, medicamentele antiaritmice şi alte medicamente care interferă cu transmiterea
neuromusculară trebuie utilizate cu prudenţă în cazul pacienţilor cu miastenia gravis cărora li se
administrează neostigmină.
Administrarea neostigminei în asociere cu esteri ai colinei este contraindicată, deoarece favorizează
instalarea blocului neuromuscular şi pot prelungi apneea.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Siguranţa administrării neostigminei în timpul sarcinii şi alăptării nu a fost stabilită.
De aceea, administrarea neostigminei în timpul sarcinii la gravide cu miastenia gravis se poate face numai
după evaluarea raportului beneficiu terapeutic la mamă /risc potential la făt.
În ceea ce priveşte administrarea pentru atonie intestinală sau vezicală, nu se recomandă administrarea
neostigminei în timpul sarcinii.
La om, bromura de neostigmină se excretă în lapte; de aceea, nu se recomandă administrarea în timpul
alăptării.
La mamele cu miastenie gravis, alăptarea este contraindicată datorită pasajului anticorpilor antireceptori
colinergici în laptele matern.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Prin reacţiile adverse pe care le poate determina, neostigmina poate afecta capacitatea de a conduce vehicule
și de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt datorate acțiunii colinergice şi sunt reprezentate de greaţă,
hipersalivaţie, bradicardie, lipotimie, mioză, crampe abdominale şi fasciculaţii musculare. Aceste reacţii
adverse pot fi reversibile la reducerea dozei sau la administrarea de atropină.
Alte reacţii adverse care pot să apară sunt prezentate mai jos:
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate şi anafilaxie.
Tulburări ale sistemului nervos: ameţeli, convulsii, pierderea conştienţei, somnolenţă, cefalee, disartrie.
Tulburări oculare: mioză şi tulburări de vedere.
Tulburări cardiace: aritmii (incluzând bradicardie, tahicardie, bloc atrioventricular, ritm nodal), modificări
ECG, stop cardiovascular, sincopă.
Tulburări vasculare: hipotensiune arterială.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale : creşterea secreţiilor bronşice, deprimare respiratorie,
bronhospasm.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: erupţii cutanate şi urticarie.
Tulburări gastro-intestinale: greaţă, vărsături, flatulenţă şi creşterea peristaltismului, diaree.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: creşterea frecvenţei micţiunilor.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: crampe musculare, fasciculaţii, artralgii.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare : diaforeză, senzaţie de căldură la nivelul
tegumentului, senzaţie de slăbiciune.
4.9 Supradozaj
Supradozajul cu neostigmină determină o criză colinergică, manifestată prin slăbiciune musculară accentuată
şi prin afectarea musculaturii respiratorii, care poate duce la deces. Deoarece criza colinergică are manifestări
asemănătoare cu criza din miastenia gravis se impune un diagnostic corect, deoarece măsurile terapeutice
sunt radical diferite.
Cele două tipuri de crize pot fi deosebite atât clinic cât şi prin utilizarea clorurii de edrofoniu.
Tratamentul crizei colinergice necesită oprirea imediată a tratamentului cu neostigmină.
Alte manifestări ale supradozajului sunt:
- efecte muscarinice – crampe abdominale, creşterea peristaltismului, diaree, greaţă, vărsături, hipersalivaţie,
creşterea secreţiilor bronşice, diaforeză şi mioză.
- efecte nicotinice: crampe musculare, fasciculaţii, slabiciune musculară generalizată. Pot să apară
bradicardie şi hipotensiune arterială.
Atropina se poate utiliza ca antidot pentru contracararea efectelor muscarinice. De asemenea, pot fi necesare
măsuri de susţinere a funcțiilor vitale, de exemplu intubaţie oro-traheală şi ventilaţie asistată.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru sistemul nervos, parasimpatomimetice;
anticolinesterazice, codul ATC: N07AA01
Bromura de neostigmină face parte din grupa substanţelor parasimpatomimetice cu acţiune indirectă
(anticolinesterazice), moderat reversibilă.
Neostigmina inhibă hidroliza acetilcolinei intrând în competiţie cu aceasta pentru legarea de
acetilcolinesterază la nivelul situsurilor unde are loc transmisia colinergică. Neostigmina îmbunătăţeşte
acţiunea colinergică prin facilitarea transmiterii impulsurilor la nivelul joncţiunii neuromusculare. Are efect
asupra musculaturii scheletice şi posibil şi asupra celulelor ganglionilor nervoşi şi neuronilor din sistemul
nervos central.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Bromura de neostigmină se absoarbe în proporţie mică din tractul gastro-intestinal. O doză de 15 mg
bromură de neostigmină administrată oral este echivalentă cu 0,5 mg neostigmină metilsulfat administrată
intravenos.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1,3 ore.
Neostigmina este hidrolizată de colinesterază şi este metabolizată la nivelul enzimelor microzomale hepatice.
Proporția legării de albumina plasmatică variază între 15 şi 25%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Stearat de magneziu
Talc
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidonglicolat de sodiu tip A
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 20 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 20 comprimate
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 20 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labormed Pharma S.A.
Bd. Theodor Pallady nr. 44B, sector 3, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6677/2014/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizației – Iulie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2014