MORFINĂ ZENTIVA 20 mg/ml soluţie injectabilă

Prospect MORFINĂ ZENTIVA 20 mg/ml soluţie injectabilă

Producator: ZENTIVA S.A.

Clasa ATC: analgezice, alcaloizi naturali din opiu, derivaţi morfinici, codul ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9983/2017/01-02 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

MORFINĂ ZENTIVA 20 mg/ml soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de morfină anhidru 20,00 mg corespunzător la

clorhidrat de morfină trihidrat 23,3530 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

Soluţie limpede, incoloră până la slab gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

• Tratamentul durerilor acute:

• dureri post-operatorii;
• edem pulmonar acut;
• infarct miocardic (cu prudenţă): indicaţie relativă (efectele hemodinamice sunt favorabile, dar

efectele hipotensoare pot fi nocive);

• fracturi costale, pneumotorax sub tensiune, infarct pulmonar, anevrism de aortă: cazuri în care

acţiunea analgezică şi cea antitusivă sunt necesare;

• Tratamentul durerilor cronice (în special cele neoplazice).

Se utilizează în special la adult şi excepţional la copii (3 – 15 ani), în cazuri de extremă necesitate.

4.2 Doze şi mod de administrare

Relaţia doză – eficacitate – toleranţă este foarte variabilă de la un pacient la altul. Este foarte

important să se evalueze frecvent eficacitatea şi toleranţa şi să se ajusteze progresiv doza, în funcţie

de nevoile pacientului. Pentru a putea controla reacţiile adverse nu trebuie administrată doza

maximă.

Tratamentul durerilor acute:

• adulţi: doza recomandată este de 5 – 10 mg morfină (0,25 – 0,5 ml soluţie injectabilă)

administrată subcutanat, la 4 – 6 ore.

• copii: doza recomandată este de 0,1 – 0,2 mg morfină/Kg la fiecare 4 ore, fără a depăşi 15

mg morfină (0,75 ml soluţie injectabilă) pe doză.

Tratamentul durerilor cronice:

Raportat la greutate, dozele administrate la adulţi şi copii sunt echivalente. La pacienţii care nu

necesită tratament prealabil cu morfină pe cale orală, doza iniţială recomandată este de 0,5 mg

morfină/kg şi zi (doza uzuală la adult este de 30 mg morfină pe zi, administrată fracţionat la 4 – 6

ore). La pacienţii care necesită tratament prealabil cu morfină pe cale orală, doza iniţială zilnică

pentru soluţia injectabilă trebuie să fie jumătate din doza administrată pe cale orală.

Ajustarea dozelor:

• frecvenţa evaluării (gradul ameliorării durerii, prezenţa reacţiilor adverse): nu trebuie

insistat pe o doză care s-a dovedit ineficace. Pacientul trebuie deci urmărit îndeaproape, în special

la începutul tratamentului, până când durerile nu mai sunt controlate.

• creşterea dozei: dacă durerile nu mai sunt controlate, doza zilnică de morfină trebuie

crescută cu aproximativ 30 – 50%. În timpul ajustării dozei, pentru a putea controla reacţiile

adverse, nu trebuie atinsă doza maximă.

Obiectivele și întreruperea tratamentului

Înainte de începerea tratamentului cu MORFINĂ ZENTIVA, trebuie convenite împreună cu

pacientul o strategie de tratament care să includă durata și obiectivele tratamentului, precum și un

plan de terminare a tratamentului, în conformitate cu ghidurile de gestionare a durerii. În timpul

tratamentului, ar trebui să existe un contact frecvent între medic și pacient pentru a evalua

necesitatea continuării tratamentului, pentru a lua în considerare întreruperea acestuia și pentru a

ajusta dozele, dacă este necesar. Când pacientul nu mai necesită terapia cu MORFINĂ ZENTIVA,

se poate recomanda micșorarea treptată a dozei pentru a se preveni simptomele de sevraj. În

absența unui control adecvat al durerii, trebuie luată în considerare posibilitatea apariției

hiperalgeziei, toleranței și progresiei bolii subiacente (vezi pct. 4.4).

Durata tratamentului

MORFINĂ ZENTIVA nu trebuie utilizat mai mult decât este necesar.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la morfină, la derivaţi morfinici sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la

pct.6.1.

Astm bronşic, stază bronşică cu bronhoree (prin efect antitusiv şi prin inhibarea motilităţii ciliare se

îngreunează eliminarea expectoraţiei).

Insuficienţă respiratorie decompensată (în absenţa respiraţiei asistate).

Insuficienţă hepatocelulară severă (cu encefalopatie).

Abdomen acut, pancreatită, ileus paralitic.

Rectocolită ulcerohemoragică (poate determina dilataţia toxică a colonului).

Subocluzie şi ocluzie intestinală.

Traumatism cranian acut cu hipertensiune intracraniană în absenţa respiraţiei asistate.

Epilepsie necontrolată terapeutic.

Tratament concomitent cu buprenorfină, nalbufină şi pentazocină.

Hipotensiune arterială prin hipovolemie, leziuni spinale sau şoc endotoxinic.

Insuficienţă renală.

Hipertrofie de prostată.

Copii cu vârsta sub 3 ani.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Morfina trebuie utilizată cu prudenţă în următoarele situaţii:

• infarct miocardic acut (efectele hemodinamice sunt favorabile, dar efectele hipotensoare

pot fi dăunătoare).

• sindrom toracic acut la pacienții cu siclemie: din cauza unei posibile asocieri între

sindromul toracic acut și utilizarea morfinei la pacienții tratați cu morfină în timpul unei

crize vaso-ocluzive, se justifică monitorizarea atentă pentru depistarea simptomelor

sindromului toracic acut.

• hipovolemie: morfina poate determina colaps circulator. Se recomandă corectarea

hipovolemiei înaintea tratamentului cu morfină.

• insuficienţă renală: eliminarea pe care renală a morfinei, sub forma unui metabolit activ,

impune iniţierea tratamentului cu o doză mică, ajustată în timpul tratamentului. Dozele şi

frecvenţa de administrare depind de starea clinică a pacientului.

• insuficiență suprarenală: analgezicele opioide pot cauza insuficiență suprarenală reversibilă

care necesită monitorizare și terapie de substituție cu glucocorticoizi. Simptomele

insuficienței suprarenale pot include de exemplu greață, vărsături, lipsa poftei de mâncare,

oboseală, slăbiciune, amețeală sau tensiune arterială scăzută.

• tratament etiologic: deoarece etiologia durerilor este tratată concomitent, dozele de morfină

trebuie ajustate în funcţie de rezultatele tratamentului aplicat.

• insuficienţă respiratorie: frecvenţa respiratorie trebuie monitorizată frecvent. Instalarea

somnolenţei constituie un semnal de alarmă (decompensare respiratorie). Dacă se asociază

şi alte antialgice cu acţiune centrală, creşte riscul de apariţie bruscă a unei insuficienţe

respiratorii.

• insuficienţă hepatică: se recomandă prudenţă la administrarea de morfină şi supraveghere

clinică.

• scăderea nivelurilor de hormoni sexuali și creșterea nivelurilor de prolactină: utilizarea de

lungă durată a analgezicelor opioide poate fi asociată cu scăderea nivelurilor de hormoni

sexuali și creșterea nivelurilor de prolactină. Simptomele includ scăderea libidoului,

impotență sau amenoree.

• pacienţi vârstnici: sensibilitatea lor particulară la efectele antialgice, dar şi la reacţiile

adverse de tip central (confuzie) sau de natură digestivă, la care se adaugă, frecvent,

alterări ale funcţiei renale, patologie uretro-prostatică (risc de retenţie urinară),

administrarea concomitentă de antidepresive, impune prudenţă sporită şi scăderea dozelor

(în special scăderea dozei iniţiale la jumătate).

• copii: în general, copiii tolerează rău morfina. Morfina poate determina la unii copii reacţii

idiosincrazice la doze mici, cu paralizia centrilor respiratori.

• constipaţie: aceasta trebuie investigată şi diferenţiată de un sindrom ocluziv, înaintea şi în

timpul tratamentului cu morfină.

• hipertensiune intracraniană: utilizarea morfinei în afecţiuni dureroase cronice trebuie făcută

cu prudenţă.

Hiperalgezia care nu răspunde la o creștere suplimentară a dozei de morfină poate apărea în

special la doze mari. Poate fi necesară reducerea dozei de morfină sau schimbarea opioidului.

Riscul asociat cu utilizarea concomitentă cu medicamente sedative, precum benzodiazepine sau

medicamente înrudite:

Utilizarea concomitentă a MORFINĂ ZENTIVA cu medicamente sedative, precum

benzodiazepine sau medicamente înrudite, poate cauza sedare, detresă respiratorie, comă și deces.

Din cauza acestor riscuri, prescrierea concomitentă cu aceste medicamente sedative trebuie

rezervată pentru pacienții pentru care nu sunt posibile opțiuni alternative de tratament. Dacă se ia

decizia de prescriere concomitentă a MORFINĂ ZENTIVA cu medicamente sedative, trebuie

utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.

Pacienții trebuie să fie atent monitorizați pentru depistarea semnelor și simptomelor de detresă

respiratorie și de sedare. În acest sens, se recomandă cu insistență ca pacienții să fie informați și

îngrijitorii acestora să cunoască aceste simptome (vezi pct. 4.5).

Tulburări respiratorii în timpul somnului

Opioidele pot cauza tulburări respiratorii în timpul somnului, inclusiv apnee în somn de tip central

(CSA) și hipoxemie legată de somn. Consumul de opioide crește riscul de CSA independent de

doză. La pacienții care se confruntă cu CSA, luați în considerare reducerea dozei totale de opioide.

Reacții adverse cutanate severe (RACS)

Pustuloza exantematică generalizată acută (PEGA), care poate pune în pericol viața sau poate fi

fatală, a fost raportată în asociere cu tratamentul cu morfină. Majoritatea acestor reacții au apărut în

primele 10 zile de tratament. Pacienții trebuie informați cu privire la semnele și simptomele PEGA

și trebuie sfătuiți să solicite asistență medicală în cazul în care se confruntă cu astfel de simptome.

În cazul în care apar semne și simptome care sugerează aceste reacții cutanate, ar trebui să se

renunțe la morfină și trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Tulburări hepatobiliare

Morfina poate cauza disfuncția și spasmul sfincterului Oddi, crescând astfel presiunea intrabiliară

și riscul de simptome ale afecțiunilor tractului biliar și de pancreatită.

Tulburare asociată consumului de opioide (abuz și dependență)

Toleranța și dependența fizică și/sau psihologică se pot dezvolta după administrarea repetată de

opioide, precum MORFINĂ ZENTIVA.

Utilizarea repetată a MORFINĂ ZENTIVA poate duce la apariția tulburării asociate consumului de

opioide (TCO). O doză mai mare și o durată mai lungă a tratamentului cu opioide pot crește riscul

de apariție a TCO. Abuzul sau utilizarea greșită deliberată a MORFINĂ ZENTIVA poate duce la

supradozaj și/sau deces. Riscul de apariție a TCO este crescut la pacienții cu antecedente personale

sau familiale (părinți sau frați/surori) de tulburări asociate consumului de substanțe (inclusiv

tulburarea asociată consumului de alcool), la fumătorii activi sau la pacienții cu antecedente

personale de alte tulburări psihice (de exemplu, depresie majoră, anxietate și tulburări de

personalitate).

Înainte de începerea tratamentului cu MORFINĂ ZENTIVA și în timpul tratamentului, obiectivele

tratamentului și un plan de întrerupere trebuie convenite cu pacientul (vezi pct. 4.2). Înainte și în

timpul tratamentului, pacientul trebuie informat și cu privire la riscurile și semnele de TCO. Dacă

apar aceste semne, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului.

Pacienții vor avea nevoie de monitorizare pentru a observa semne ale comportamentului specific

dependenților de anumite substanțe (de exemplu, dacă solicită prea devreme rezerve noi). Aceasta

include evaluarea medicamentelor opioide și a medicamentelor psihoactive administrate

concomitent (cum ar fi benzodiazepinele). Pentru pacienții cu semne și simptome de TCO, trebuie

avută în vedere consultarea unui specialist în dependență.

În contextul tratamentului durerilor, creşterea dozelor chiar şi a celor deja crescute, nu relevă cel

mai adesea un proces de dependenţă.

Starea pacientului trebuie reevaluată frecvent pentru a depista precoce un eventual comportament

de dependenţă. Aceasta arată cel mai adesea o reală nevoie de analgezie, care nu trebuie confundată

cu comportamentul de dependenţă.

Morfina este un stupefiant care poate da dependenţă, în afară de utilizarea în tratamentul durerilor,

în utilizarea în alte scopuri decât cele terapeutice: dependenţa fizică şi psihică poate fi de asemenea

observată, deci toleranţa (dependenţa) se poate dezvolta la administrare repetată. Antecedentele de

toxicomanie nu contraindică medicamentul atunci când acesta este absolut necesar. Morfina are un

potențial de abuz asemănător celorlalte opioide agoniste puternice și trebuie utilizată cu deosebită

prudență la pacienții cu antecedente de abuz de alcool sau medicamente.

În funcţie de durata tratamentului, de doza administrată şi de evoluţia durerii, întreruperea

tratamentului cu morfină trebuie realizată progresiv, pentru a evita sindromul de sevraj. Acesta

constă în: anxietate, iritabilitate, insomnie, căscat, frisoane, midriază, senzaţie de căldură,

hipersudoraţie, lăcrimare, rinoree, greaţă, vărsături, anorexie, crampe abdominale, diaree, mialgii,

artralgii. În timpul tratamentului se recomandă monitorizarea intensităţii durerii, atenţiei şi funcţiei

respiratorii. Somnolenţa este un semn de decompensare respiratorie.

Pentru simptome individuale, vezi pct. 4.8.

Concentrațiile plasmatice de morfină pot fi reduse de rifampicină. Efectul analgezic al morfinei

trebuie monitorizat și dozele de morfină trebuie ajustate în timpul tratamentului cu rifampicină și

după acesta.

A se administra în doze reduse și cu maximă prudență la pacienții care sunt tratați și cu alte

medicamente narcotice, sedative și antidepresive triciclice și inhibitori ai MAO (vezi și pct. 4.2)

Terapia antitrombocitară orală cu inhibitori ai P2Y12

În prima zi de administrare a tratamentului concomitent cu un inhibitor al P2Y12 și morfină, s-a

observat o reducere a eficacității tratamentului cu inhibitor al P2Y12 (vezi pct. 4.5).

Trebuie să se utilizeze numai cu prudență la pacienții din grupurile cu risc înalt, cum ar fi pacienții

cu epilepsie și boală hepatică.

Sportivi

Sportivii trebuie atenţionaţi că morfina poate determina pozitivarea testelor antidoping.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Agonişti – antagonişti de tip morfinic (buprenorfină, pentazocină, nalbufină): asocierea cu morfina

este contraindicată, deoarece scade efectul antialgic prin blocarea competitivă a receptorilor, cu

riscul apariţiei sindromului de sevraj.

Alcool etilic: creşte efectele sedative ale analgezicelor morfinice. Se recomandă evitarea

consumului de alcool etilic sau de medicamente care conţin alcool etilic.

Rifampicină: scade concentraţiile plasmatice de morfină, scade eficacitatea morfinei şi a

metabolitului său activ. Se recomandă supraveghere clinică şi, eventual, ajustarea dozei de morfină

în timpul tratamentului cu rifampicină şi după întreruperea acestuia.

Rifampicina induce CYP3A4 în ficat, intensificând astfel metabolizarea morfinei, codeinei și

metadonei. Efectul acestor opioizi este, prin urmare, redus sau contracarat.

S-a observat o expunere întârziată și redusă a terapiei antitrombocitare orale cu inhibitori P2Y12 la

pacienții cu sindrom coronarian acut care erau tratați cu morfină. Această interacțiune poate fi

legată de motilitatea gastrointestinală redusă și este valabilă și în cazul altor opioizi. Nu se cunoaște

relevanța clinică, însă datele indică potențialul de scădere a eficacității inhibitorului P2Y12 la

pacienții cărora li se administrează concomitent morfină și un inhibitor al P2Y12 (vezi pct. 4.4). La

pacienții cu sindrom coronarian acum, la care morfina nu poate fi întreruptă și inhibarea rapidă a

P2Y12 este considerată esențială, poate fi avută în vedere administrarea unui inhibitor P2Y12

parenteral.

Administrarea concomitentă a morfinei și medicamentelor antihipertensive poate crește efectele

hipotensive ale medicamentelor antihipertensive sau ale altor medicamente care au efecte

hipotensive.

Trovafloxacină: scăderea biodisponibilităţii trovafloxacinei administrată simultan cu morfina. Se

recomandă administrarea morfinei la distanţă de trovafloxacină (dacă este posibil, peste 2 ore).

Alte deprimante ale sistemului nervos central (derivaţi morfinici – analgezice şi antitusive –

antidepresive sedative, antihistaminice H1 sedative, barbiturice sau alte hipnotice, benzodiazepine,

anxiolitice altele decât benzodiazepinele, neuroleptice, clonidină şi derivaţi): creşte efectul

deprimant central (sedare şi deprimare respiratorie).

Morfina trebuie utilizată cu precauție la pacienții care primesc concomitent alte depresoare ale

sistemului nervos central, inclusiv sedative sau hipnotice, anestezice generale, fenotiazine, alte

tranchilizante, relaxante musculare, antihipertensive, gabapentină sau pregabalin și alcool. Pot

rezulta efecte interactive care duc la detresă respiratorie, hipotensiune, sedare profundă sau comă

dacă aceste medicamente sunt luate în combinație cu dozele obișnuite de morfină.

Medicamente sedative, precum benzodiazepine sau medicamente înrudite: utilizarea concomitentă

a opioidelor cu medicamente sedative, precum benzodiazepine sau medicamente înrudite, crește

riscul de sedare, detresă respiratorie, comă și deces din cauza efectului aditiv de deprimare a SNC.

Doza și durata utilizării concomitente trebuie să fie limitate (vezi pct. 4.4).

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Fertilitatea

Studiile la animale au demonstrat că morfina poate reduce fertilitatea (vezi pct. 5.3. „Date

preclinice de siguranță”).

Sarcina

Studiile preclinice efectuate la femele gravide au evidenţiat că utilizarea morfinei poate fi asociată

cu efecte malformative.

La om, datele disponibile nu au evidenţiat vreun efect malformativ sau fetotoxic al morfinei. La

sfârşitul sarcinii, la administrarea de doze mari chiar în tratament de scurtă durată, poate să apară

deprimare respiratorie la nou-născut. Naloxona poate fi utilizată pentru tratamentul unei posibile

deprimări respiratorii la nou-născut.

Utilizarea cronică de morfină de către mamă, în ultimele 3 luni de sarcină poate determina sindrom

de sevraj la nou născut, manifestat prin iritabilitate, vărsături, convulsii şi deces. În consecinţă, nu

se recomandă utilizarea morfinei în timpul sarcinii decât în absenţa unei alternative terapeutice şi

după evaluarea raportului beneficiu teraputic matern/risc potenţial fetal.

Nou-născuții ale căror mame au primit analgezice opioide în timpul sarcinii trebuie monitorizați

pentru depistarea semnelor de sindrom de sevraj (abstinență) neonatal. Tratamentul poate include

un opioid și tratament de susținere.

Alăptarea

Deoarece morfina se elimină în laptele matern, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Alterarea vigilenţei, în special la începutul tratamentului şi în cazul asocierii cu alte deprimante ale

sistemului nervos central, contraindică conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor în timpul

tratamentului cu morfină.

4.8 Reacţii adverse

La dozele recomandate, cele mai frecvente reacţii adverse sunt somnolenţă, greaţă, vărsături,

constipaţie şi ameţeli. În cazul administrării cronice, constipaţia nu regresează spontan şi necesită

tratament. În schimb, somnolenţa, greaţa şi vărsăturile sunt în general tranzitorii şi persistenţa lor

impune investigarea unei cauze asociate.

Alte reacţii adverse:

• dependenţa constituie principala reacţie adversă în utilizarea opioidelor. Include: dependenţă

psihică, toleranţă, dependenţă fizică (apariţia sindromului de abstinenţă), psihotoxicitate;

• alodinie, hiperalgezie (vezi pct. 4.4);
• reacții anafilactoide;
• confuzie, sedare, excitaţie, coşmaruri, în special la vârstnici, cu eventuale fenomene halucinatorii;
• deprimare respiratorie până la apnee;
• creşterea presiunii intracraniene;
• xerostomie;
• hiperhidroză;
• disurie şi retenţie urinară, în principal datorate adenomului de prostată sau stenozelor uretrale;
• prurit şi roşeaţă la locul administrării;
• sindrom de sevraj (abstinență) la întreruperea bruscă a medicamnetului: căscat, anxietate,

iritabilitate, insomnie, stare disforică, anxietate, frisoane, midriază, senzaţie de căldură,

hipersudoraţie, lăcrimare, rinoree, greaţă, vărsături, anorexie, crampe abdominale, diaree, mialgii,

artralgii;

• tahicardie, hipotensiune arterială, vertij, cefalee, tendinţă la lipotimie;
• foarte rar, pot să apară leucopenie, trombocitopenie;
• tulburări ale libidoului.

Mai pot să apară cu frecvenţă necunoscută: pustuloză exantematică acută generalizată (PEGA),

sindromul de apnee în somn de tip central, pancreatită şi spasmul sfincterului Oddi.

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Dependența de medicamente

Utilizarea repetată a MORFINĂ ZENTIVA poate duce la dependență de medicament, chiar și în

doze terapeutice. Riscul de dependență de medicament poate varia în funcție de factorii de risc

individuali ai pacientului, de doză și de durata tratamentului cu medicamente opioide (vezi pct.

4.4).

Utilizarea analgezicelor opioide poate fi asociată cu dezvoltarea dependenței fizice și/sau psihice

sau a toleranței. Sindromul de abstinență se poate precipita atunci când administrarea opioidului

este întreruptă brusc sau când se administrează antagoniști ai opioidelor sau, uneori, poate apărea

între doze. Pentru gestionare, vezi pct. 4.4.

Simptomele sevrajului fiziologic includ: dureri în corp, tremor, sindromul picioarelor neliniștite,

diaree, colică abdominală, greață, simptome asemănătoare gripei, tahicardie și midriază.

Simptomele psihice includ stare disforică, anxietate și iritabilitate. În dependența de medicamente,

deseori este implicată „nevoia de medicamente”.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest

lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii

din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul

sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, Sector 1,

București 011478-RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome:

• deprimarea respiraţiei, prin scăderea volumului respirator, bronhospasm şi scăderea frecvenţei

respiraţiilor, poate fi foarte accentuată; ritmul respirator poate deveni neregulat (ritm Cheyne-

Stokes); bradipneea se accentuează până la oprirea respiraţiei. Somnolenţa este un semn precoce al

apariţiei deprimării respiratorii;

• hipotensiune arterială, bradicardie şi deprimarea conducerii atrioventriculare;
• deprimarea centrului de termoreglare, cu tendinţă la hipotermie;
• mioză, agitaţie, stări confuzionale, halucinaţii, stări delirante, stop cardio-respirator;
• Pneumonie de aspirație;
• Se poate produce decesul din cauza insuficienței respiratorii.

Tratament:

Tratamentul de urgenţă constă în asistarea funcţiilor respiratorie şi cardiacă. Tratamentul specific

constă în administrarea în perfuzie intravenoasă de naloxonă; doza de naloxonă se stabileşte în

funcţie de gravitatea simptomelor.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: analgezice, alcaloizi naturali din opiu, derivaţi morfinici, codul ATC:

N02AA01.

Morfina acţionează ca un agonist al receptorilor opioizi din SNC, în special al receptorilor μ şi mai

puţin al celor k. Se presupune că receptorii μ mediază analgezia supraspinală, deprimarea

respiratorie şi euforia iar receptorii k mediază analgezia spinală, mioza şi sedarea. De asemenea,

morfina are acţiune directă asupra plexurilor nervoase din peretele intestinal, determinând

constipaţie.

La pacienţii vârstnici, efectele analgezice ale morfinei sunt crescute.

Alte efecte ale morfinei asupra SNC sunt greaţa, vărsăturile şi eliberarea de hormon antidiuretic.

La pacienţii cu capacitate ventilatorie scăzută datorită afecţiunilor pulmonare sau efectelor altor

medicamente, efectul deprimant respirator al morfinei poate determina apariţia insuficienţei

respiratorii.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

După absorbţie se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 30%.

Morfina traversează barierele hematoencefalică şi feto-placentară.

Cea mai mare parte se metabolizează la nivel hepatic prin glicuroconjugare sau demetilare, produşii

de metabolizare fiind activi: morfina-6-glicuronid, morfina-3-glicuronid şi normorfina.

Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2 – 6 ore.

Eliminarea se face predominant pe cale urinară, sub formă de derivaţi glucuronoconjugaţi şi mai

puţin de 10% prin materiile fecale.

5.3 Date preclinice de siguranţă

La masculii de șobolan a fost raportată scăderea fertilității și afectare cromozomială la nivelul

gameților.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Edetat disodic monocalcic

Acid clorhidric 0,1 M

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

18 luni.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră cu inel de rupere a 1 ml soluţie injectabilă

Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră cu inel de rupere a 1 ml soluţie injectabilă

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Nu este cazul.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ZENTIVA S.A.

B-dul Theodor Pallady nr. 50

Sector 3, Bucureşti, România

Tel.: +4 021.304.72.00

[email protected]

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

9983/2017/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2017

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2023

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .