SEVREDOL 10 mg comprimate filmate

Prospect SEVREDOL 10 mg comprimate filmate

Producator: MUNDIPHARMA Gesellschaft.m.b.H.

Clasa ATC: analgezice, alcaloizi naturali din opiu, derivaţi morfinici, codul ATC: N02AA01.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9264/2016/01-02-03 Anexa 2

9265/2016/01-02-03

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

SEVREDOL 10 mg comprimate filmate

SEVREDOL 20 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Sevredol 10 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine 10 mg sulfat de morfină pentahidrat echivalent cu 7,5 mg morfină anhidră.

Sevredol 20 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine 20 mg sulfat de morfină pentahidrat echivalent cu 15 mg morfină anhidră.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză anhidră.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate

Sevredol 10 mg comprimate filmate

Comprimat filmat biconvex, în formă de capsulă, de culoare albastră, marcat pe o faţă cu o linie mediană

care are rol de divizare în doze egale, în stânga căreia este ștanțat cu „IR” şi în dreapta cu „10”.

Sevredol 20 mg comprimate filmate

Comprimat filmat biconvex, în formă de capsulă, de culoare roz, marcat pe o faţă cu o linie mediană care are

rol de divizare în doze egale, în stânga căreia este ștanțat cu „IR” şi în dreapta cu „20”.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Sevredol, comprimate filmate este indicat pentru tratamentul durerilor severe.

4.2 Doze şi mod de administrare

Administrare orală

Doze

Adulţi şi copii peste 12 ani:

Doza administrată este dependentă de severitatea durerii şi de necesităţile anterioare de analgezie ale

pacientului. Se administrează un comprimat filmat de Sevredol la fiecare 4 ore sau conform indicaţiilor

medicului. Creşterea severităţii durerii sau apariţia toleranţei la morfină necesită creşterea dozei de Sevredol,

utilizând comprimatele filmate de 10 mg sau 20 mg, singure sau în combinaţie, până la obţinerea efectului

analgezic dorit.

Pacienţilor la care se face trecerea de la tratamentul cu morfină injectabilă la tratamentul cu Sevredol

comprimate filmate li se va administra o doză suficient de mare pentru a compensa orice reducere a efectului

analgezic asociată cu administrarea orală. De obicei această creştere este de 100%, dar ajustarea dozei

trebuie să ţină cont de particularitatea fiecărui pacient.

Vârstnici:

Pot fi necesare doze mai mici comparativ cu cele ale adulţilor.

Copii cu vârsta între 3-12 ani:

3–5 ani: 5 mg la fiecare 4 ore

6–12 ani: 5-10 mg la fiecare 4 ore.

Nu se recomandă administrarea la copii cu vârsta mai mică de 3 ani.

Întreruperea tratamentului

Sindromul de abstinență poate fi precipitat dacă administrarea opioidelor se întrerupe brusc. Prin urmare,

doza trebuie redusă treptat înainte de întrerupere.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Depresie respiratorie severă cu hipoxie și/sau hipercapnie, astm bronşic, stază bronşică cu bronhoree (prin

efect antitusiv şi prin inhibarea motilităţii ciliare se îngreunează eliminarea expectoraţiei), obstrucţie gravă a

căilor respiratorii, insuficienţă respiratorie decompensată (în absenţa respiraţiei asistate), traumatism cranian

acut cu hipertensiune intracraniană în absenţa respiraţiei asistate, epilepsie necontrolată terapeutic, ileus

paralitic, abdomen acut, rectocolită ulcerohemoragică (poate determina dilataţia toxică a colonului), evacuare

gastrică întârziată, boli hepatice acute, insuficienţă hepatocelulară gravă (cu encefalopatie), tratament

concomitent cu buprenorfină, nalbufină şi pentazocină, tratament concomitent cu inhibitori de

monoaminooxidază (IMAO) sau la mai puţin de 2 săptămâni de la întreruperea lui.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Morfina trebuie administrată cu precauție la pacienții cu:

• funcție respiratorie grav afectată,
• depresie respiratorie,
• cor pulmonal sever,
• apneea de somn
• administrare concomitentă de deprimante ale SNC (vezi mai jos și pct. 4.5),
• inhibitori de monoaminoxidază (IMAO vezi mai jos și pct. 4.5)
• toleranță, dependență fizică de opioide și sindrom de sevraj (vezi mai jos),
• dependență psihologică (adicție), antecedente de abuz și istoric de abuz de substanțe și/sau de

alcool (vezi mai jos)

• traumatisme craniene, pacienții cu leziuni intracraniene sau cu presiune intracraniană crescută,

nivel de conștiență redus de origine neclară,

• hipotensiune arterialăcu hipovolemie,
• afecțiuni ale tractului biliar,
• pancreatită,
• insuficiență renală severă,
• constipație.

Depresie respiratorie

Riscul principal al excesului de opioide este depresia respiratorie.

Opioidele pot provoca tulburări de respirație legate de somn, inclusiv apneea centrală a somnului

(CSA) și hipoxemie legată de somn. La unii pacienți, utilizarea de opioide poate crește riscul de CSA într-o

manieră dependentă de doză. Opioidele pot provoca, de asemenea, agravarea apneei de somn preexistentă

(vezi pct. 4.8). La pacienții care prezintă CSA, trebuie luată în considerare scăderea dozei totale de opioide.

Riscul asociat cu utilizarea concomitentă cu medicamentedeprimante ale SNC:

Utilizarea concomitentă a morfinei cu medicamente sedative, precum benzodiazepine sau medicamente

înrudite, poate cauza sedare, detresă respiratorie, comă și deces. Din cauza acestor riscuri, prescrierea

concomitentă cu aceste medicamente sedative trebuie rezervată pentru pacienții pentru care nu sunt posibile

opțiuni alternative de tratament. Dacă se ia decizia de prescriere concomitentă a morfinei cu medicamente

sedative, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă

posibil.

Pacienții trebuie să fie atent monitorizați pentru depistarea semnelor și simptomelor de detresă respiratorie și

de sedare. În acest sens, se recomandă cu insistență ca pacienții să fie informați și îngrijitorii acestora să

cunoască aceste simptome (vezi pct. 4.5).

IMAO

Morfina trebuie administrată cu precauție la pacienții care iau IMAO sau care au primit IMAO în ultimele

două săptămâni.

Morfina trebuie utilizată cu prudenţă în următoarele situaţii:

• infarct miocardic acut (efectele hemodinamice sunt favorabile, dar efectele hipotensoare pot fi dăunătoare);
• constipaţie: aceasta trebuie investigată şi diferenţiată de un sindrom oclusiv, înainte şi în timpul

tratamentului cu morfină;

• tratament etiologic: deoarece etiologia durerilor este tratată concomitent, dozele de morfină trebuie ajustate

în funcţie de rezultatele tratamentului aplicat.

Morfina trebuie administrată cu precauție la pacienții care utilizează deprimante ale SNC (vezi pct. 4.5).

Terapia antitrombocitară orală cu inhibitori ai P2Y12

În prima zi de administrare a tratamentului concomitent cu un inhibitor al P2Y12 și morfină, s-a observat o

reducere a eficacității tratamentului cu inhibitor al P2Y12 (vezi pct. 4.5).

Se recomandă în mod particular o monitorizare atentă la pacienţii cu tulburări la nivelul centrului respirator

şi disfuncţii respiratorii. Depresia respiratorie reprezintă cel mai semnificativ risc al supradozajului cu

opioide.

Toleranță, dependență fizică și sindromul de întrerupere

Tratamentul pe termen lung cu morfină poate duce la instalarea toleranţei, ceea ce necesită creşterea

progresivă a dozelor cu scopul obţinerii efectului dorit.

Tratamentul cronic cu morfină poate duce la dependenţă fizică, iar întreruperea bruscă a tratamentului la

sindrom de întrerupere. Dacă tratamentul cu morfină nu mai este necesar, se recomandă reducerea treptată a

dozei zilnice, pentru evitarea sindromului de întrerupere. Sindrom de întrerupere constă în : iritabilitate,

insomnie, căscat, frisoane, midriază, senzaţie de căldură, hipersudoraţie, lăcrimare, rinoree, greaţă, vărsături,

anorexie, crampe abdominale, diaree, mialgii, artralgii. În timpul tratamentului se recomandă monitorizarea

intensităţii durerii, atenţiei şi funcţiei respiratorii. Somnolenţa este un semn de decompensare respiratorie.

Dependență psihologică [dependență], profilul abuzului și istoricul substanței și / sau

abuzul de alcool

Morfina are un profil recunoscut de abuz și dependență similar cu al altor opioide.

Morfina poate fi cautată și utilizată abuziv de către persoanele cu istoric de tulburare de abuz de substanță

(inclusiv abuzul de alcool) sau tulburări de sănătate mintală.

Experienţa acumulată până în prezent arată că apariţia dependenţei psihologice este rară atunci când morfina

este administrată conform indicaţiilor pentru tratarea durerii. Totuşi, nu există date care să stabilească

incidenţa reală a dependenţei psihologice la pacienţii cu dureri cronice.

Abuzul de forme de dozare orale care nu sunt aprobate pentru administrare parenterală, prin administrarea

parenterală poate avea ca rezultat evenimente adverse grave care pot fi fatale.

Morfina poate scădea pragul convulsivant la pacienții cu antecedente de epilepsie.

Insuficiență suprarenală

Analgezicele opioide pot cauza insuficiență suprarenală reversibilă care necesită monitorizare și terapie de

substituție cu glucocorticoizi. Simptomele insuficienței suprarenale pot include de exemplu greață, vărsături,

lipsa poftei de mâncare, oboseală, slăbiciune, amețeală sau tensiune arterială scăzută.

La pacienţii cu insuficienţă suprarenală preexistentă (de exemplu boală Addison), trebuie monitorizată

concentraţia plasmatică de corticosteroizi şi, dacă este necesar, trebuie efectuată corticoterapie de substituţie.

Dacă se suspectează sau apare ileus paralitic în timpul tratamentului cu Sevredol, acesta va fi întrerupt

imediat.

Scăderea nivelurilor de hormoni sexuali și creșterea nivelurilor de prolactină

Utilizarea de lungă durată a analgezicelor opioide poate fi asociată cu scăderea nivelurilor de hormoni

sexuali și creșterea nivelurilor de prolactină. Simptomele includ scăderea libidoului, impotență sau

amenoree.

Opioidele, cum este și morfina, pot influența axul hipotalamo-hipofizar sau axele gonadelor.

Unele modificări care pot fi observate includ o creștere a secreției de prolactină și scăderea concentraţiei

plasmatice a cortizolului și a testosteronului. Sunt posibile simptome manifeste clinic determinate de aceste

tulburări endocrine.

Sindrom toracic acut la pacienții cu siclemie

Din cauza unei posibile asocieri între sindromul toracic acut și utilizarea morfinei la pacienții tratați cu

morfină în timpul unei crize vaso-ocluzive, se justifică monitorizarea atentă pentru depistarea simptomelor

sindromului toracic acut.

Hiperalgezia care nu răspunde la o creștere ulterioară a dozei de sulfat de morfină poate să apară, în special

la doze mari. O reducere a dozei de sulfat de morfină sau schimbarea la un tratament cu un alt opioid poate fi

necesară.

Sevredol nu este recomandat pentru administrare înainte de intervenții chirurgicale sau în primele 24 ore

postoperator. Ca şi in cazul tuturor preparatelor cu morfină Sevredol comprimate filmate trebuie utilizat cu

precauţie post-operator şi după intervenţii chirurgicale abdominale, deoarece morfina afectează motilitatea

intestinală; de aceea Sevredol se va administra doar după reluarea tranzitul intestinal normal.

Sevredol nu se va administra în cazurile rare de intoleranţă ereditară la galactoză, deficit de Lapp lactază sau

malabsorbţie de glucoză-galactoză.

Sportivii trebuie atenţionaţi că morfina poate determina pozitivarea testelor antidoping.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Medicamente sedative, precum benzodiazepine sau medicamente înrudite:

Utilizarea concomitentă a opioidelor cu medicamente sedative, precum benzodiazepine sau medicamente

înrudite, crește riscul de sedare, detresă respiratorie, comă și deces din cauza efectului aditiv de deprimare a

SNC. Doza și durata utilizării concomitente trebuie să fie limitate (vezi pct. 4.4).

Medicamentele care deprimă SNC includ, dar nu se limitează la: alte opioide, anxiolitice, hipnotice și

sedative (inclusiv benzodiazepine), antipsihotice, antidepresive, anestezice generale, fenotiazine, gabapentin

și alcool.

Cimetidina inhibă metabolismul morfinei.

S-a observat o expunere întârziată și redusă a terapiei antitrombocitare orale cu inhibitori P2Y12 la pacienții

cu sindrom coronarian acut care erau tratați cu morfină. Această interacțiune poate fi legată de motilitatea

gastrointestinală redusă și este valabilă și în cazul altor opioizi. Nu se cunoaște relevanța clinică, însă datele

indică potențialul de scădere a eficacității inhibitorului P2Y12 la pacienții cărora li se administrează

concomitent morfină și un inhibitor al P2Y12 (vezi pct. 4.4). La pacienții cu sindrom coronarian acum, la

care morfina nu poate fi întreruptă și inhibarea rapidă a P2Y12 este considerată esențială, poate fi avută în

vedere administrarea unui inhibitor P2Y12 parenteral.

Administrarea concomitentă de rifampicină poate diminua efectele morfinei.

Administrarea concomitentă de IMAO sau la cel puțin 2 săptămâni de la întreruperea utilizării lor nu este

recomandată.

Morfina administrată concomitant cu trovafloxacina scade biodisponibilitatea acesteia. Se recomandă

administrarea morfinei la distanţă de trovafloxacină (dacă este posibil, peste 2 ore).

Analgezicele opioide mixte de tip agonist/antagonist (de ex: buprenorfină, nalbufină, pentazocină) nu trebuie

administrate pacienţilor care au urmat o cură de tratament cu un analgezic opioid agonist pur.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Fertilitatea

Studiile pe animale au demonstrat că morfina poate reduce fertilitatea (vezi pct. 5.3. „Date preclinice de

siguranță”).

Sarcina

Utilizarea acestui medicament trebuie să fie evitată pe cât posibil la femeile care sunt însărcinate sau care

alăptează.

Utilizarea de morfină în timpul sarcinii poate avea ca rezultat sindromul de întrerupere la nou-născuți.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Sevredol are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Nu este recomandată utilizarea morfinei la conducătorii auto.

4.8 Reacţii adverse

La doze obişnuite, cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţa, vărsăturile, constipaţia şi somnolenţa. În

cazul tratamentului de lungă durată cu Sevredol, greaţa şi vărsăturile nu apar în mod obişnuit, dar dacă totuşi

este necesar se poate asocia un antiemetic. Constipaţia poate fi tratată cu laxative adecvate.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente

(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>

foarte rare (<1>

Reacţii Foarte Frecvente Mai puţin Cu frecvență

adverse frecvente (≥1/100 şi frecvente necunoscută

(≥1/10) <1>

<1>

datele

disponibile)

Tulburări ale Reacţii de Reacţii

sistemului hipersensibilitate anafilactice

imunitar Reacţii

anafilactoide

Tulburări Confuzie Agitaţie Tulburări ale

psihice Insomnie Euforie gândirii

Halucinaţii Dependenţă

Modificări ale medicamentoasă

stării de Disforie

dispoziţie Anxietate

Tulburări ale Amețeli Convulsii Hiperalgezie

sistemului Cefalee Hipertonie (vezi pct. 4.4),

nervos Contracţii Parestezie Alodinie (vezi

musculare Sincopă pct. 4.4),

involuntare Sindromul de

Somnolenţă apnee în somn

Tulburări Tulburări vizuale Mioză

oculare

Tulburări Vertij

acustice și

vestibulare

Tulburări Eritem tranzitor

vasculare al feţei

Hipotensiune

arterială

Tulburări Edem pulmonar Reflex de tuse

respiratorii, Deprimare diminuat (sau

toracice şi respiratorie oprirea tusei)

mediastinale Bronhospasm

Tulburări Greaţă Durere Dispepsie

gastro- Constipaţie abdominală Ileus

intestinale Anorexie Modificări ale

Xerostomie gustului

Vărsături

Tulburări Enzime hepatice Colică biliară

hepatobiliare crescute

Afecţiunii Hiperhidroză Urticarie

cutanate şi Erupţie

ale ţesutului cutanată

subcutanat tranzitorie

Tulburări Retenţie urinară

renale si ale

căilor

urinare

Tulburări ale Amenoree

aparatului Libidou scăzut

genital şi Disfuncţie

sânului erectilă

Tulburări Astenie, Edeme periferice Toleranţă la

generale şi la Fatigabilitate, medicament

nivelul Malaise Sindrom de

locului de Prurit sevraj

administrare (abstinență)*

Sindrom de

abstinență la nou

-născuți

*Dependență de medicament și sindrom de întrerupere abstinență)

Utilizarea analgezicelor opioide poate fi asociată cu dezvoltarea dependenței fizice și/sau psihice sau a

toleranței. Sindromul de abstinență se poate precipita atunci când administrarea opioidului este întreruptă

brusc sau când se administrează antagoniști ai opioidelor sau, uneori, poate apărea între doze. Pentru

gestionare, vezi pct. 4.4.

Simptomele sevrajului fiziologic includ: dureri în corp, tremor, sindromul picioarelor neliniștite, diaree,

colică abdominală, greață, simptome asemănătoare gripei, tahicardie și midriază. Simptomele psihice includ

stare disforică, anxietate și iritabilitate. În dependența de medicamente, deseori este implicată „nevoia de

medicamente”.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected].

4.9 Supradozaj

Semnele intoxicaţiei cu morfină şi ale supradozării sunt: mioză, deprimare respiratorie respiratorie (poate

produce decesul), somnolență şi hipotensiune arterială. În cazuri mai severe, pot apărea insuficienţă

circulatorie, pneumonie de aspirație şi comă profundă. In cazurile de supradozaj cu opioide s-a raportat

rabdomioliză care a condus la insuficienţă renală, hipotonie musculară scheletică, bradicardie, hipotensiune

arterială și deces.

Tratamentul supradozajului cu morfină

Primul ajutor se va acorda în sensul deblocării căilor respiratorii şi instituirii respiraţiei asistate sau

controlate.

În cazul supradozării masive, se administrează intravenos naloxonă 0,8 mg. Se repetă la intervale de 2-3

minute, dacă este necesar, sau se administrează în perfuzie 2 mg naloxonă în 500 ml de ser fiziologic sau

dextroză 5% (0,004 mg/ml).

Rata perfuziei se va corela cu doza administrată precedent in bolus şi trebuie să fie în concordanţă cu

răspunsul pacientului. Totuşi, deoarece durata de acţiune a naloxonei este relativ scurtă, pacientul trebuie

monitorizat cu atenţie până la reinstalarea respiraţiei spontane.

Pentru o supradozare mai puţin severă, se va administra intravenos naloxonă 0,2 mg, urmată, dacă este

nevoie, de creşteri de 0,1 mg la două minute.

Naloxona nu trebuie administrată în absenţa semnelor clinic semnificative de depresie respiratorie şi

circulatorie apărute ca urmare a supradozării cu morfină. Naloxona trebuie administrată cu prudenţă la

persoanele cunoscute sau suspectate a avea dependenţă fizică de morfină. În aceste cazuri, întreruperea

bruscă a opioidului poate provoca un sindrom acut de sevraj.

Eliminarea conţinutului gastric poate fi utilă în îndepărtarea medicamentului neabsorbit.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: analgezice, alcaloizi naturali din opiu, derivaţi morfinici, codul ATC: N02AA01.

Morfina este un agonist opioid fără acțiune antagonistă.

Sistemul nervos central

Principalele acțiuni cu valoare terapeutică ale morfinei sunt analgezia și sedarea (adică, somnolență și

anxioliză).

Morfina produce depresie respiratorie prin acțiune directă asupra centrilor respiratori stem din creier.

Morfina deprimă reflexul de tuse, având efect direct asupra centrului tusei din măduva spinării. Efectele

antitusive pot să apară la doze mai mici decât cele necesare de obicei pentru analgezie.

Morfina cauzează mioză, chiar și în întuneric total. Pupilele punctiforme sunt un semn de supradozaj cu

narcotice, dar nu sunt patognomonice (de exemplu, leziuni, pontine de origine hemoragică sau ischemică

poate produce rezultate similare). Midriază marcată mai mult decât mioză poate fi observată împreună cu

hipoxia în stabilirea supradozajului cu morfină.

Tractul gastro-intestinal și alte musculaturii netede

Morfina determină o reducere a motilității asociată cu o creștere a tonusului muscular neted în antrumul

stomacului și duodenului. Digestia alimentelor la nivelul intestinului subtire este întârziată și peristaltismul

este scăzut. Undele peristaltice propulsive în colon sunt scăzute, în timp ce tonul este crescut până la punctul

de spasm, rezultând constipația.

Sistemul cardiovascular

Morfina poate produce eliberarea de histamină, asociată cu sau fără vasodilatație periferică. Manifestările

eliberarării de histamină și/sau vasodilatație periferică pot include prurit, înroșirea feței, ochii roșii,

transpirații, și/sau hipotensiune arterială ortostatică.

Sistemul endocrin

Vezi punctul 4.4.

Alte efecte farmacologice

Studiile in vitro şi studiile efectuate la animale, au demonstrat variate efecte la nivelul componentelor

sistemului imunitar, apărând în mod normal cu opioide, cum este morfina. Nu se cunoaşte semnificaţia

clinică a acestor rezultate.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Sevredol, comprimate filmate conține morfină cu eliberare imediată, cu administrare la 4-6 ore.

După administrarea pe cale orală , morfina este bine absorbită în tractul digestiv înainte de

a trece printr-o metabolizare semnificativă la nivelul primului pasaj hepatic rezultând o biodisponibilitate

mai mică în comparație cu o doză echivalentă cu administrare intravenoasă sau intramusculară. Morfina este

de asemenea, metabolizată de către rinichi și mucoasa intestinală. Transformarea metabolică majoră

este glucuronidare la morfină – 3 – glucuronid și într-o măsură mai mică la morfina -6-

glucuronid. Ambii metaboliți sunt supuși excreției renale.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Genotoxicitate

Nu au fost efectuate studii corespunzătoare care să evalueze potențialul mutagen de morfinei. În literatura de

specialitate, morfina s-a dovedit a fi mutagenă in vitro, crescând fragmentarea ADN-ului din celulele T

umane. Morfina a fost raportată ca mutagenă în analiza in vivo a micronucleelor de șoarece și pozitivă pentru

inducerea de aberații cromozomiale în spermatidele de șoarece și limfocitele murine. Studiile efectuate

sugerează că, in vivo, efecte clastogenice raportate la utilizarea morfinei la soareci, pot fi legate la o creștere

a nivelelor de glucocorticoizi produse de morfină la această specie. În contrast cu rezultate pozitive, în

studiile in vitro, în literatura de specialitate au demonstrat, de asemenea, că morfina nu induce aberații

cromozomiale în leucocitele umane sau transfer sau mutatii letale la Drosophila.

Carcinogenitate

Nu au fost efectuate studii la animale pentru a evalua potențialul carcinogen al morfinei.

Toxicitatea reproductivă

Un studiu raportat din literatura de specialitate arată că la femele de șobolan tratate i.p. cu până la 15 mg / kg

/ zi de morfină înainte de împerechere, până la 30 mg / kg / zi de-a lungul gestației și până la 40 mg / kg / zi

postpartum, a redus fertilitatea femelelor și a dus la o creștere a puilor născuți morți, iar la puii vii a redus

creșterea, apariția simptomelor de întrerupere la morfină, și suprimarea de producției de spermă.

La masculii de șobolan a fost raportată scăderea fertilității și afectare cromozomială la nivelul gameților.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Sevredol 10 mg comprimate filmate

Nucleu

Lactoză anhidră

Amidon de porumb pregelatinizat

Povidonă (K 25)

Talc

Stearat de magneziu

Film

Hipromeloză 5 mPa.s

Hipromeloză 15 mPa.s

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 400

Albastru briliant FCF (E 133)

Sevredol 20 mg comprimate filmate

Nucleu

Lactoză anhidră

Amidon de porumb pregelatinizat

Povidonă (K 25)

Talc

Stearat de magneziu

Film

Alcool polivinilic parţial hidrolizat

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 3350

Talc

Eritrozină, lac de aluminiu (E 127)

Galben amurg FCF, lac de aluminiu (E 110).

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Sevredol 10 mg comprimate filmate

Cutie cu blistere PVC-PVDC/Al conţinând 30 comprimate filmate

Cutie cu blistere PVC-PVDC/Al conţinând 56 comprimate filmate

Cutie cu blistere PVC-PVDC/Al conţinând 60 comprimate filmate

Sevredol 20 mg comprimate filmate

Cutie cu blistere PVC-PVDC/Al conţinând 30 comprimate filmate

Cutie cu blistere PVC-PVDC/Al conţinând 56 comprimate filmate

Cutie cu blistere PVC-PVDC/Al conţinând 60 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

MUNDIPHARMA Gesellschaft.m.b.H.

Wiedner Gürtel 13, Turm 24, OG 15

1100 Viena, Austria

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

9264/2016/01-02-03

9265/2016/01-02-03

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Decembrie 2006

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2016

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.