MEDROL 4 mg comprimate

Prospect MEDROL 4 mg comprimate

Producator: PFIZER EUROPE MA EEIG

Clasa ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11660/2019/01 Anexa 2

NR. 11661/2019/01 Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

MEDROL 4 mg comprimate

MEDROL 32 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Medrol 4 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine metilprednisolon 4 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 80 mg și zahăr 1,50 mg

Medrol 32 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine metilprednisolon 32 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 318 mg și zahăr 5,60 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Medrol 4 mg comprimate

Comprimate ovale, de culoare albă, cu două linii încrucişate (nu au rol de divizare în două sau patru

doze egale) pe una din feţe şi marcate cu „UPJOHN” pe cealaltă faţă.

Medrol 32 mg comprimate

Comprimate ovale, de culoare albă, cu două linii încrucişate (nu au rol de divizare în două sau patru

doze egale) pe una din feţe şi marcate cu „UPJOHN 176” pe cealaltă faţă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Afecţiuni endocrine

• Insuficienţă corticosuprarenaliană primară sau secundară;

Terapia de primă intenţie este hidrocortizon sau cortizon; acolo unde este cazul, pot fi folosiţi

analogi sintetici în asociere cu mineralocorticoizi. La copii, suplimentarea cu mineralocorticoizi

este de o deosebită importanţă.

• Hiperplazie suprarenaliană congenitală;
• Tiroidită nesupurativă subacută;
• Hipercalcemie asociată cu cancerul.

Afecţiuni non-endocrine

Boli reumatice

Medrol este indicat ca terapie adjuvantă pentru administrarea pe termen scurt (pentru controlul

pacientului în timpul unui episod acut sau exacerbarea simptomelor) în:

• Artrită psoriazică;
• Artrită reumatoidă, inclusiv artrită reumatoidă juvenilă (în cazuri selecţionate pot fi necesare

doze mici de întreţinere);

• Spondilită anchilozantă;
• Bursită acută şi subacută;
• Tenosinovită nespecifică acută;
• Artrită gutoasă acută;
• Osteoartrită post-traumatică;
• Sinovită din osteoartrită;
• Epicondilită.

Colagenoze

Medrol este indicat în timpul unor exacerbări sau ca tratament de întreţinere la cazuri selecţionate de:

• Lupus eritematos sistemic;
• Dermatomiozită sistemică (polimiozită);
• Cardită reumatismală acută;
• Polimialgia reumatică;
• Arterită cu celule gigante.

Boli dermatologice

• Pemfigus;
• Dermatită buloasă herpetiformă;
• Eritem multiform sever (sindrom Stevens-Johnson);
• Dermatită exfoliativă;
• Micozis fungoid;
• Psoriazis sever;
• Dermatită seboreică severă.

Stări alergice

Medrol este indicat în controlul stărilor alergice severe sau incapacitante care nu răspund la

tratamentul convenţional cum ar fi:

• Rinită alergică sezonieră sau perenă;
• Boala serului;
• Astm bronşic;
• Reacţii de hipersensibilizare la medicamente;
• Dermatită de contact;
• Dermatită atopică.

Boli oftalmologice

Medrol este indicat în procesele inflamatorii şi alergice severe acute şi cronice care implică ochiul şi

anexele sale, cum sunt:

• Ulceraţii marginale corneene alergice;
• Herpes zoster oftalmic (vezi pct. 4.4);
• Inflamaţia segmentului anterior;
• Coroidită şi uveită posterioară difuză;
• Oftalmie simpatică;
• Conjunctivită alergică;
• Keratită;
• Chorioretinită;
• Nevrită optică;
• Irită şi iridociclită.

Boli respiratorii

• Sarcoidoză simptomatică;
• Sindrom Loeffler care nu poate fi controlat cu alte mijloace terapeutice;
• Tuberculoză pulmonară fulminantă sau diseminată – se foloseşte concomitent cu tratamentul

antituberculos corespunzător;

• Pneumonită de aspiraţie;
• Berilioză.

Afecţiuni hematologice

• Purpură trombocitopenică idiopatică la adulţi;
• Trombocitopenie secundară la adulţi;
• Anemie hemolitică dobândită (autoimună);
• Eritroblastopenie (anemie RBC);
• Anemie hipoplastică congenitală (eritroidă).

Boli neoplazice

Medrol este indicat în tratamentul paliativ al:

• Leucemiilor şi limfoamelor la adulţi;
• Leucemia acută la copil.

Stări edematoase

• Pentru a induce diureza sau remisiunea proteinuriei în sindromul nefrotic fără uremie, cel

idiopatic şi cel datorat lupusului eritematos.

Boli gastro-intestinale

Medrol este indicat pentru stabilizarea pacientului în timpul unor perioade critice ale bolii în:

• Colita ulcerativă;
• Enterita regională.

Sistemul nervos

• Exacerbările acute din scleroza multiplă;
• Controlul edemului asociat cu tumorile cerebrale.

Alte indicaţii

• În meningita tuberculoasă cu bloc subarahnoidian sau iminenţă de blocaj, Medrol se foloseşte

concomitent cu chimioterapia antituberculoasă adecvată;

• Medrol este indicat în trichineloza cu implicare neurologică sau miocardică.

Transplant de organe

4.2 Doze şi mod de administrare

Comprimatele de Medrol 4 mg sunt indicate pentru tratamentul copiilor cu vârsta mai mare de 6 ani şi

adulţilor.

Comprimatele de Medrol 32 mg sunt indicate doar pentru tratamentul adulţilor.

Doza iniţială de comprimate de metilprednisolon poate varia în funcţie de boala care este tratată.

În cazurile cu severitate redusă, dozele mai mici vor fi în general suficiente, în timp ce la anumiţi

pacienţi pot fi necesare doze iniţiale mai mari.

Situaţiile clinice în care se pot indica doze mari includ edemul cerebral (200-1000 mg pe zi) şi

transplantul de organ (până la 7 mg/kg şi zi) și scleroză multiplă. În tratamentul exacerbărilor acute ale

sclerozei multiple s-a demonstrat că regimurile de tratament orale cu metilprednisolon 500 mg/zi timp

de 5 zile sau 1000 mg/zi timp de 3 zile sunt eficiente.

Dacă după o perioadă de timp rezonabilă nu apare un răspuns clinic satisfăcător, administrarea

comprimatelor de metilprednisolon trebuie întreruptă şi pacientului i se va prescrie un alt tratament

corespunzător.

Dacă medicamentul trebuie întrerupt după o perioadă lungă de timp, se recomandă retragerea lui

graduală mai degrabă decât bruscă.

După ce s-a constatat apariţia unui răspuns favorabil, doza de întreţinere adecvată trebuie determinată

prin descreşterea dozei iniţiale în trepte mici, la intervale corespunzătoare de timp, până la cea mai

mică doză care menţine un răspuns clinic adecvat.

Trebuie ţinut cont că este necesară monitorizarea constantă a dozei de medicament.

Printre situaţiile care pot necesita ajustarea dozelor se numără modificările status-ului clinic

consecutiv remisiunilor sau exacerbărilor bolii, responsivitatea individuală a fiecărui pacient şi efectul

expunerii pacientului la situaţii stresante care nu sunt legate direct de boala tratată; în această ultimă

situaţie poate fi necesară creşterea dozei de comprimate de metilprednisolon pentru o perioadă de

timp, corespunzătoare stării pacientului.

Trebuie subliniat că dozele necesare sunt variabile şi necesită individualizare în funcţie de boala tratată

şi de răspunsul pacientului la tratament.

Tratamentul la două zile (tratament alternant)

Tratamentul la două zile este un regim de dozare a corticosteroizilor în care doza dublă zilnică de

corticosteroid se administrează dimineaţa, o dată la două zile. Scopul acestui mod de tratament este de

a oferi unui pacient care are nevoie de tratament pe termen lung, efectele benefice ale

corticosteroizilor, minimalizând în acelaşi timp anumite efecte indezirabile, cum sunt inhibarea axului

hipofizo-suprarenalian, starea cushingoidă, simptomele de sevraj la corticoizi şi supresia creşterii la

copii.

4.3 Contraindicaţii

• hipersensibilitate la metilprednisolon sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1;
• orice stare infecţioasă, cu excepţia celor care constituie indicaţii speciale;
• viroze evolutive, mai ales hepatite, varicelă, herpes, zona zoster;
• psihoze insuficient controlate prin tratament;
• administrare de vaccinuri cu germeni vii;
• infecţii fungice sistemice;
• copii cu vârsta sub 6 ani.

Este contraindicată administrarea vaccinurilor vii sau atenuate la pacienţii care primesc corticosteroizi

în doze imunosupresive.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Efecte imunosupresive/Susceptibilitate crescută la infecţii

Corticosteroizii pot creşte susceptibilitatea la infecţii, pot masca anumite semne de infecţie, iar în

timpul tratamentului pot apărea infecţii noi. Folosirea corticosteroizilor se poate asocia cu o rezistenţă

scăzută şi incapacitatea de a limita infecţia.

Legat de folosirea corticosteroizilor singuri sau în asociere cu alţi agenţi imunosupresori care

afectează imunitatea celulară, umorală sau funcţia neutrofilelor, pot apărea infecţii cu orice germen

patogen, inclusiv virale, bacteriene, fungice, cu protozoare sau helminţi, localizate oriunde în corp.

Aceste infecţii pot fi uşoare, dar uneori apar cazuri severe, chiar fatale. Cu cât dozele de corticosteroizi

folosite sunt mai mari, cu atât posibilitatea apariţiei complicaţiilor infecţioase este mai mare.

Persoanele care urmează tratamente cu medicamente care suprimă sistemul imunitar sunt mai

susceptibile la infecţii decât indivizii sănătoşi. Spre exemplu, varicela şi rujeola pot avea o evoluţie

mai severă sau chiar fatală la copiii fără imunitate sau la adulţi ce urmează tratamente cu

corticosteroizi.

La pacienţii care primesc doze imunosupresoare de corticosteroizi se pot administra vaccinuri moarte

sau inactivate, răspunsul la ele putând fi totuşi diminuat.

Procedurile de imunizare indicate pot fi efectuate la pacienţii care primesc doze non-imunosupresive

de corticosteroizi.

Folosirea corticosteroizilor în tuberculoza activă trebuie limitată la cazurile de tuberculoză fulminantă

sau diseminată, unde corticosteroizii sunt folosiţi pentru controlul bolii în asociere cu un regim de

tratament antituberculos adecvat.

În cazul în care corticosteroizii sunt indicaţi la pacienţii cu tuberculoză latentă sau reactivitate la

tuberculină, este necesară observarea atentă, deoarece se poate produce reactivarea bolii. În timpul

terapiei pe termen lung cu corticosteroizi, aceşti pacienţi trebuie să primească chimioprofilaxie.

La pacienţii care primesc tratament cu corticosteroizi s-a raportat apariţia sarcomului Kaposi.

Întreruperea tratamentului poate duce la remisiune clinică.

Rolul corticosteroizilor în şocul septic a fost controversat, studiile iniţiale indicând atât efecte

benefice, cât şi dăunătoare. Mai recent, s-a considerat că terapia adjuvantă cu corticosteroizi este

benefică la pacienţi cu şoc septic dovedit care prezintă insuficienţă suprarenală. Totuşi, utilizarea lor

curentă în şoc septic nu este recomandată, aceasta nefiind susţinută nici de concluziile unei evaluări

sistematice asupra terapiei de scurtă durată cu doze crescute de corticosteroizi. Cu toate acestea,

rezultatele unor meta-analize şi a unei evaluări sugerează că terapiile mai lungi (5-11 zile) cu

corticosteroizi în doze mici pot reduce mortalitatea, în special la pacienţii cu şoc septic ce necesită

tratament vasoconstrictor.

Tulburări ale sistemului imunitar

Pot apărea reacţii alergice (de exemplu angioedem).

Datorită faptului că au fost raportate cazuri rare de reacţii cutanate şi anafilactice/anafilactoide la

pacienţii aflaţi în tratament cu corticosteroizi, trebuie adoptate măsurile de precauţie necesare înainte

de administrare, în special dacă pacientul are antecedente de alergie la medicamente.

Acest medicament conţine lactoză produsă din lapte de vacă. Trebuie acţionat cu prudenţă în cazul

pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscută sau suspectată la laptele de vacă ori componentele sale sau

la alte produse lactate deoarece poate conţine cantităţi infime de ingrediente din lapte.

Tulburări endocrine

La pacienţii care iau tratament cu corticosteroizi şi sunt supuşi unui stres neobişnuit sunt indicate doze

crescute de corticosteroizi cu acţiune rapidă înaintea, în timpul şi după situaţia stresantă.

Administrarea corticosteroizilor în doze farmacologice pe perioade prelungite poate determina

supresia axului hipotalamic-pituitar-adrenal (HPA) (insuficienţă adrenocorticală secundară). Gradul şi

durata însuficienţei adrenocorticale produse este variabilă în rândul pacienţilor şi depinde de doză,

frecvenţă, momentul administrării şi durata terapiei cu glucocorticoizi. Acest efect poate fi minimizat

utilizând tratamentul alternant (vezi pct. 4.2).

De asemenea, insuficienţa adrenală acută ce conduce la deces poate apărea dacă terapia cu

glucocorticoizi este întreruptă brusc.

Insuficienţa corticosuprarenaliană indusă medicamentos poate fi minimalizată prin reducerea gradată a

dozei. Acest tip de insuficienţă relativă poate persista timp de luni de zile după întreruperea

tratamentului; de aceea, în orice situaţie de stress care apare în această perioadă trebuie reinstituită

terapia hormonală.

Un sindrom de „sevraj steroidic”, aparent fără legătură cu insuficienţa adrenocorticală, poate, de

asemenea, să apară la întreruperea bruscă a glucocorticoizilor. Acest sindrom include simptome

precum: anorexie, greaţă, vărsături, letargie, cefalee, febră, dureri articulare, descuamare, mialgie,

pierdere în greutate şi/sau hipotensiune. Se consideră că aceaste efecte apar datorită modificării bruşte

a concentraţiei de glucocorticoid decât datorită concentraţiei scăzute de corticosteroid.

Utilizarea glucocorticoizilor la pacienţii cu boala Cushing trebuie evitată deoarece glucocorticoizii pot

produce sau agrava boala Cushing.

La pacienţii cu hipotiroidism efectul corticosteroizilor este crescut.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Corticosteroizii, incluzând metilprednisolon, pot creşte glicemia, pot agrava un diabet preexistent şi

pot crea predispoziţie la diabet zaharat pentru pacienţii ce urmează un tratament de lungă durată cu

corticosteroizi.

Tulburări psihice

În cazul folosirii corticosteroizilor pot apărea tulburări psihice care variază de la euforie, insomnie,

schimbări de dispoziţie, modificări de personalitate şi depresie severă, la manifestări psihotice clinic

evidente. De asemenea, instabilitatea emoţională sau tendinţele psihotice existente pot fi agravate de

corticosteroizi.

La administrarea sistemică de steroizi pot apărea reacţii adverse potenţial grave de natură psihică (vezi

pct. 4.8). De obicei simptomele debutează în câteva zile sau săptămâni de la iniţierea tratamentului.

Majoriatea reacţiilor dispar fie la micşorarea dozei sau la retragerea medicamentului, deşi poate fi

necesar tratament specific. Au fost raportate efecte psihologice la retragerea corticosteroizilor;

frecvenţa este necunoscută. Pacienţii/persoanele care supraveghează (aparţinători) trebuie încurajaţi/

încurajate să se adreseze medicului dacă pacientul manifestă simptome psihologice, în mod special

dacă se suspectează instalarea unei stării depresive sau a ideaţiei suicidare. Pacienţii/persoanele care

supraveghează (aparţinători) trebuie să fie atenţi/atente la posibile tulburări psihice care pot apărea în

timpul sau imediat după scăderea dozei sau întreruperea steroizilor sistemici.

Tulburări ale sistemului nervos

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu tulburări convulsive.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis.

Deşi studiile clinice controlate au demonstrat eficacitatea corticosteroizilor în accelerarea rezoluţiei

exacerbărilor acute în scleroza multiplă, nu arată că tratamentul cu corticosteroizi ar afecta rezultatul

final sau istoria naturală a bolii. Studiile demonstrează că sunt necesare doze relativ crescute de

corticosteroizi pentru a avea un efect semnificativ (vezi pct. 4.2).

Au fost raportate cazuri de lipomatoză epidurală la pacienţii aflaţi în tratament cu corticosteroizi, în

special pe termen lung cu doze crescute.

Corticosteroizii trebuie folosiţi cu precauţie în:

• infarct miocardic recent, predispoziţie la tromboze;
• epilepsie, migrenă;
• hipertiroidism.

Tulburări oculare

Corticosteroizii trebuie folosiţi cu precauţie la pacienţii cu herpes simplex ocular, deoarece pot induce

perforaţie corneană.

Utilizarea prelungită a corticosteroizilor poate produce cataractă subcapsulară posterioară şi cataractă

nucleară (în special la copii), exoftalmie, presiune intraoculară crescută, care pot determina glaucom

cu posibilă distrugere a nervilor optici. Riscul de instalare a infecţiilor secundare de origine fungică

sau virală la nivelul ochiului este crescut la pacienţii care primesc glucocorticoizi.

Tratamentul cu corticosteroizi a fost asociat cu corioretinopatie, care ar putea determina dezlipire de

retină.

Tulburări de vedere

Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul

se prezintă cu simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în

considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include

cataractă, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost

raportate după utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi.

Tulburări cardiace

În cazul tratamentului îndelungat cu corticosteroizi şi a utilizării unor doze crescute, reacţiile adverse

ale glucocorticoizilor asupra sistemului cardiovascular, precum dislipidemia şi hipertensiunea, pot

predispune pacienţii trataţi cu factori de risc cardiovascular preexistenţi la efecte cardiovasculare

suplimentare. În consecinţă, corticosteroizii trebuie utilizaţi judicios la aceşti pacienţi, fiind necesară

atenţie la modificarea gradelor de risc şi monitorizare cardiacă suplimentară. Dozele mici şi

tratamentul în zile alternative pot reduce incidenţa complicaţiilor tratamentului cu corticosteroizi.

În caz de insuficienţă cardiacă congestivă, corticosteroizii sistemici trebuie utilizaţi cu precauţie şi

doar dacă este strict necesar.

Tulburări vasculare

S-a raportat apariţia trombozei, incluzând tromboembolie venoasă, în asociere cu corticosteroizi. În

consecinţă, corticosteroizii trebuie să fie administraţi cu precauţie la pacienţii care prezintă sau care au

predispoziţie pentru tulburări tromboembolice.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii hipertensivi.

Tulburări gastro-intestinale

Dozele crescute de corticosteroizi pot duce la apariția pancreatitei acute.

Nu există un consens de păreri în ce măsură corticosteroizii în sine sunt răspunzători de apariţia

ulcerelor peptice întâlnite în timpul tratamentului; totuși, tratamentul cu glucocorticoizi poate masca

simptomele ulcerului peptic, astfel încât perforaţia şi hemoragia se pot produce fără durere

semnificativă. Tratamentul cu glucocorticoizi poate masca peritonita sau alte semne sau simptome

asociate tulburărilor gastro-intestinale, precum perforația, ocluzia intestinală sau pancreatita. În cazul

administrării concomitente de AINS, riscul de apariţie a ulcerelor gastro-intestinale este crescut.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie în colita ulcerativă nespecifică dacă există o probabilitate

de ameninţare cu perforaţie, abces sau altă infecţie piogenică, diverticulită, anastomoze intestinale noi

sau ulcer peptic activ sau latent.

Tulburări hepatobiliare

S-au raportat cazuri rare de tulburări hepatobiliare, în majoritatea cazurilor reversibile după

întreruperea tratamentului. Prin urmare, este necesară monitorizarea corespunzătoare.

Tulburări musculo-scheletice

La utilizarea unor doze crescute de corticosteroizi a fost raportată miopatie acută, cel mai frecvent la

pacienţi cu afecţiuni de transmisie neuromusculară (de exemplu, miastenia gravis) sau la pacienţii care

urmează tratament concomitent cu anticolinergice, precum medicamente blocante neuromusculare (de

exemplu, pancuronium). Această miopatie acută este generalizată, poate afecta muşchii oculari şi

respiratori şi poate determina quadripareză. Pot apărea creşteri ale creatinkinazei. Ameliorarea sau

recuperarea clinică după încetarea administrării corticosteroizilor poate dura de la săptămâni până la

ani.

Osteoporoza este o reacţie adversă frecventă dar rareori asociată utilizării pe termen lung a

corticosteroizilor în doze crescute.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Se recomandă precauție la pacienții cu scleroză sistemică, din cauza creşterii riscului de apariţie a

crizei sclerodermice renale după administrare de corticosteroizi, incluzând metilprednisolon.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală.

Investigaţii diagnostice

Doze medii sau mari de hidrocortizon sau cortizon pot determina creşterea presiunii arteriale, retenţia

de sare şi apă şi creşterea excreţiei potasiului. Aceste efecte apar mai rar când se folosesc derivaţii

sintetici, cu excepţia cazurilor când aceştia se folosesc în doze mari. Poate fi necesară dietă hiposodată

şi suplimentarea alimentaţiei cu potasiu. Toţi corticosteroizii cresc excreţia calciului.

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale

Corticosteroizii cu administrare sistemică nu sunt indicaţi şi, prin urmare, nu trebuie să fie utilizaţi

pentru tratamentul leziunilor traumatice cerebrale: un studiu multicentric a evidenţiat un nivel ridicat

al mortalităţii la 2 săptămâni şi 6 luni după leziune, la pacienţii cărora li s-a administrat

metilprednisolon succinat de sodiu comparativ cu placebo. Nu a fost stabilită o asociere cauzală cu

tratamentul cu metilprednisolon succinat de sodiu.

Alte informaţii

Deoarece complicaţiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de doză şi de durata

tratamentului, pentru fiecare caz trebuie luată o decizie pe baza raportului risc/beneficiu, privitoare la

doză, durata tratamentului şi la tipul regimului terapeutic (zilnic sau intermitent).

Pentru a controla boala tratată trebuie folosite cele mai mici doze posibile de corticosteroizi şi atunci

când este posibil, reducerea dozei trebuie făcută gradat.

Tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv medicamente care conțin cobicistat, este de

așteptat să crească riscul de efecte secundare sistemice. Această asociere trebuie evitată, cu excepția

cazului în care beneficiile depășesc riscul crescut de reacții adverse sistemice la corticosteroizi, caz în

care pacienții trebuie monitorizați pentru efecte secundare sistemice ale corticosteroizilor (vezi pct.

4.5).

Acidul acetilsalicilic şi alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene trebuie utilizate cu precauţie

împreună cu corticosteroizii.

După administrarea sistemică a corticosteroizilor a fost raportată apariţia crizei din feocromocitom,

care poate fi fatală. Corticosteroizii trebuie administraţi la pacienţii cunoscuţi sau suspectaţi de

feocromocitom numai după o evaluare adecvată a raportului riscuri/beneficii.

Sportivii trebuie avertizaţi că produsul poate produce o reacţie pozitivă la testele antidoping.

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de

lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

Deoarece conţine zaharoză pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de

malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

Copii şi adolescenţi

Creşterea şi dezvoltarea sugarilor şi copiilor aflaţi sub tratament prelungit cu corticosteroizi trebuie

monitorizată atent.

Creşterea poate fi inhibată la copiii care primesc tratament cu glucocorticoizi pe termen lung, zilnic,

cu doze divizate; folosirea unui astfel de regim trebuie restricţionată la cazurile cele mai urgente.

Tratamentul cu glucocorticoizi la două zile, de obicei, evită sau minimalizează acest efect secundar

(vezi pct. 4.2).

Sugarii şi copiii aflaţi în tratament corticosteroid pe termen lung au un risc deosebit de creștere a

presiunii intracraniene.

Dozele mari de corticosteroizi pot produce pancreatită la copii.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Metilprednisolonul este substrat pentru citocromul P450 (CYP) şi este majoritar metabolizat de

enzyma CYP3A4. La adulţi, CYP3A4 este enzima dominantă din cea mai abundentă subfamilie CYP

de la nivel hepatic. Aceasta catalizează 6-beta-hidroxilarea steroizilor, Faza I metabolică, o etapă

esenţială atât pentru corticosteroizii endogeni, cât şi sintetici. Mulţi alţi compuşi sunt, de asemenea,

substraturi pentru CYP3A4, iar pentru unii dintre aceştia (precum şi alte medicamente) s-a demonstrat

că alterează metabolismul glucocorticoizilor prin inducţia (upreglarea) sau inihibiţia enzimei

CYP3A4.

INHIBITORII CYP3A4 – Medicamentele care inhibă activitatea CYP3A4, în general, scad clearance-

ul hepatic şi cresc concentraţia plasmatică a medicamentelor care sunt substraturi pentru CYP3A4,

precum metilprednisolonul. În prezenţa unui inhibitor CYP3A4, poate fi necesară ajustarea dozei de

metilprednisolon pentru a evita toxicitatea steroidică.

INDUCTORI CYP3A4 – Medicamentele care induc activitatea CYP3A4, în general, cresc clearance-

ul hepatic, determinând concentraţii plasmatice scăzute pentru medicamentele care sunt substraturi

pentru CYP3A4. La coadministrare, poate fi necesară creşterea dozei de metilprednisolon pentru a

atinge rezultatul dorit.

SUBSTRATURILE CYP3A4 – În prezenţa unui alt substrat CYP4A4, clearance-ul hepatic al

metilprednisolonului poate fi afectat, fiind necesară ajustarea corespunzătoare a dozei. Este posibil ca

reacţiile adverse asociate utilizării individuale a fiecărui medicament să aibă o probabilitate de apariţie

crescută la coadministrare.

ALTE EFECTE DECÂT CELE MEDIATE CYP3A4 – Alte interacţiuni şi efecte care apar la

administrarea metilprednisolon sunt descrise în Tabelul 1 de mai jos.

Tabelul 1 conţine o listă a celor mai frecvente şi/sau clinic importante interacţiuni medicamentoase sau

efecte ale metilprednisolon şi descrierea acestora.

Tabel 1. Interacţiuni/efecte importante ale medicamentelor sau substanţelor active la

asocierea cu metilpredinisolon

Clasa sau tipul Interacţiune/Efect

medicamentului

• MEDICAMENTUL sau

SUBSTANŢA

Antibacteriene INHIBITOR CYP3A4. De asemenea, metilprednisolonul poate avea

• IZONIAZIDĂ un potenţial efect de creştere a ratei de acetilare şi a clearance-ului

izoniazidei.

Antibiotice, antituberculoase

INDUCTOR CYP3A4

• RIFAMPICINĂ

Anticoagulante (orale) Efectul metilprednisolonului asupra anticoagulantelor orale este

variabil. Există raportări atât de efecte intensificate, cât şi diminuate

ale anticoagulantelor, atunci când sunt folosite concomitent cu

corticosteroizii. De aceea, trebuie monitorizaţi indicii coagulării

pentru a menţine efectul anticoagulant dorit.

Anticonvulsivante

• CARBAMAZEPINĂ INDUCTOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4

Anticonvulsivante

• FENOBARBITAL INDUCTORI CYP3A4
• FENITOINĂ

Anticolinergice Corticosteroizii pot influenţa efectul anticolinergicelor.

• BLOCANTE 1) A fost raportată miopatie acută la administrarea concomitentă de

NEUROMUSCULARE doze crescute de corticosteroizi împreună cu anticolinergice, precum

medicamente blocante neuromusculare (pentru mai multe informaţii

vezi pct. 4.4).

2) A fost raportată antagonizarea efectelor blocante musculare ale

pancuronium şi vecuronium la pacienţi care utilizau corticosteroizi.

Se aşteaptă ca această interacţiune să apară la toate blocantele

neuromusculare competitive.

Anticolinesterazice Steroizii pot reduce efectul anticolinesterazicelor în miastenia

gravis.

Antidiabetice Deoarece corticosteroizii pot creşte concentraţia serică de glucoză,

poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente antidiabetice.

Antiemetice

• APREPITANT INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4

Clasa sau tipul Interacţiune/Efect

medicamentului

• MEDICAMENTUL sau

SUBSTANŢA

• FOSAPREPITANT

Antifungice

• ITRACONAZOL INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
• KETOCONAZOL

Antivirale INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4

• INHIBITORI DE 1) Inhibitorii de protează, precum indinavir şi ritonavir, pot creşte

PROTEAZĂ HIV concentraţiile plasmatice ale corticosteroizilor.

2) Corticosteroizii pot induce metabolismul inhibitorilor de

protează HIV, determinând concentraţii plasmatice reduse.

Amplificator farmacocinetic

• COBICISTAT INHIBITOR CYP3A4

Inhibitori de aromatază Supresia suprarenală indusă de aminoglutetimidă poate exacerba

• AMINOGLUTETIMIDA modificările endocrine determinate de tratamentul îndelungat cu

glucocorticoizi.

Blocante ale canalelor de calciu

• DILTIAZEM INHIBITOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4

Contraceptive (orale)

• ETINILESTRADIOL/ INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4

NORETINDRONĂ

• SUC DE GREPFRUT INHIBITOR CYP3A4

Imunosupresive INHIBITOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4

• CICLOSPORINĂ 1) La administrarea concomitentă a metilprednisolonlui cu

ciclosporina, poate apărea inhibarea mutuală a metabolizării, ce

poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice a uneia sau

ambelor medicamente. De aceea, la coadministrare, este mai

probabil să se producă efecte adverse asociate cu folosirea

individuală a oricărui dintre aceste medicamente.

2) Apariţia convulsiilor a fost raportată în asociere cu folosirea

concomitentă a metilprednisolonului şi ciclosporinei.

Imunosupresive

• CICLOFOSFAMIDĂ SUBSTRATURI CYP3A4
• TACROLIMUS

Antibiotice Macrolide

• CLARITROMICINĂ INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
• ERITROMICINĂ

Antibiotice Macrolide

INHIBITOR CYP3A4

• TROLEANDOMICINĂ

Medicamente AINS (anti- 1) Incidenţa hemoragiilor gastro-intestinale şi a ulceraţiilor poate

inflamatoare nesteroidiene) creşte la administrarea concomitentă de corticosteroizi cu

• doze mari de acid medicamente AINS.

acetilsalicilic 2) Metilprednisolonul poate creşte clearance-ul acidului

acetilsalicilic, ce ar putea determina concentraţii serice scăzute de

salicilat. Întreruperea tratamentului cu metilprednisolon poate duce

la creşterea concentraţiilor serice de salicilat, ce ar putea determina

creşterea riscului de toxicitate salicilică.

Agenţi care elimină potasiul Când corticosteroizii sunt administraţi concomitent cu agenţi care

elimină potasiul (adică diuretice), pacienţii trebuie monitorizaţi cu

atenţie pentru apariţia hipopotasemiei. De asemenea, există un risc

crescut de hipopotasemie la utilizarea concomitentă a

corticosteroizilor cu amfotericină B, xanten sau beta 2 agonişti.

În plus faţă de cele menţionate anterior, următoarele asocieri nu sunt recomandate:

Astemizol, bepridil, eritromicină intravenos, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, sultopridă,

terfenadină, vincamină datorită riscului crescut de torsadă a vârfurilor în cazul asocierii cu

glucocorticoizi.

Anticolinergice: atropina şi alte medicamente anticolinergice pot creşte presiunea intraoculară, iar

asocierea cu glucocorticoizii măreşte riscul de glaucom.

Antidiabetice: glicemia va fi monitorizată când se asociază insulina sau antidiabeticele orale. Poate fi

necesară ajustarea dozei de antidiabetice.

Antihipertensive: acţiunea antihipertensivă este parţial scăzută de efectul de retenţie hidro-salină al

glucocorticoizilor.

Diureticele: va fi monitorizată potasemia, uneori fiind necesară suplimentarea aportului de potasiu.

Vaccinuri: eficienţa vaccinurilor cu germeni morţi poate fi redusă.

Imunosupresoare: datorită efectului sinergic cu metotrexatul, se recomandă reducerea dozei de

metilprednisolon.

Digitalice: metilprednisolonul creşte toxicitatea digoxinei şi a altor glicozide cardiace.

Curarizante: efectul pancuroniului poate fi parţial scăzut.

Estrogeni: administrarea concomitentă poate creşte efectul glucocorticoizilor.

Terapia psihiatrică: actiunea anxioliticelor şi antipsihoticelor poate fi scăzută. Pot fi necesare ajustări

ale dozelor.

Simpatomimetice: asocierea cu metilprednisolonul duce la creşterea efectului şi potenţialului toxic al

salbutamolului.

Citostatice: administrarea concomitentă poate scădea acţiunea ciclofosfamidei.

Interferon alfa: asocierea cu metilprednisolonul creşte riscul de inhibare a acţiunii interferonului.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Fertilitatea

În studiile cu animale, s-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi afectează fertilitatea (vezi pct.

5.3).

Sarcina

Anumite studii pe animale au demonstrat că atunci când corticosteroizii sunt administraţi mamei în

doze mari, pot determina malformaţii fetale. Cu toate acestea, corticosteroizii nu par să determine

anomalii congenitale atunci când se administrează la femei gravide.

Deoarece nu au fost efectuate studii adecvate în domeniul reproducerii umane referitoare la

metilprednisolon, acest medicament trebuie folosit în timpul sarcinii numai după o evaluare atentă a

raportului beneficiu terapeutic matern/risc potențial fetal.

Unii corticosteroizii traversează rapid bariera placentară. Un studiu retrospectiv a evidenţiat o

incidenţă cresută a greutăţii scăzute la naştere la copiii născuţi de mame care primeau corticosteroizi.

La om, riscul greutății scăzute la naștere pare să fie corelat cu doza și poate fi minimizat prin

administrarea unor doze reduse de corticosteroizi. Copiii ale căror mame au primit doze semnifcative

de corticosteroizi în timpul sarcinii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi evaluaţi pentru prezenţa semnelor

de insuficienţă adrenală, deşi insuficienţa adrenală neonatală pare să fie rară la copiii care au fost

expuşi in utero la corticosteroizi.

Nu se cunosc efectele corticosteroizilor asupra travaliului şi delivrenţei.

S-a observat apariţia cataractei la sugarii ale căror mame au primit tratament îndelungat cu

corticosteroizi în timpul sarcinii.

Alăptarea

Corticosteroizii sunt excretaţi în laptele matern. Corticosteroizii distribuiţi în laptele matern pot

suprima creşterea şi pot interfera cu secreţia endogenă de glucocorticoizi la sugari.

Acest medicament trebuie folosit în timpul alăptării numai după o evaluare atentă a raportului

beneficiu terapeutic matern/risc potențial la nou-născut.

Mamele la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi în doze mari, nu trebuie să alăpteze,

deoarece glucorticoizii excretaţi în laptele matern pot afecta funcţia corticosuprarenalei sugarului şi

pot întârzia sau opri creşterea.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu a fost evaluat sistematic efectul corticosterozilor asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a

folosi utilaje.

În urma tratamentului cu corticosteroizi pot apărea reacţii adverse precum ameţeală, vertij, perturbări

vizuale şi fatigabilitate. În cazul în care sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să

folosească utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Estimarea frecvenţei evenimentelor a fost făcută utilizând următoarea convenţie: frecvente (≥1/100 şi

<1>

cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile).

Baza de date MedDRA pe

Frecvenţa Reacţii adverse

aparate, organe şi sisteme

Infecţii şi infestări Frecvente Infecţie

Cu frecvenţă Infecţie oportunistă; peritonită†

necunoscută

Tulburări hematologice şi Cu frecvenţă Leucocitoză

limfatice necunoscută

Tulburări ale sistemului Cu frecvenţă Hipersensibilitate la medicament; reacţie

imunitar necunoscută anafilactică; reacţie anafilactoidă

Tulburări endocrine Frecvente Facies cushingoid

Cu frecvenţă Hipopituitarism, sindrom de întrerupere la

necunoscută tratamentul cu steroizi

Tulburări metabolice şi de Frecvente Retenţie sodică; retenţie de fluide

nutriţie Cu frecvenţă Acidoză metabolică; lipomatoză epidurală;

necunoscută alcaloză hipokaliemică; dislipidemie; toleranţă

scăzută la glucoză; creșterea dozelor de

insulină (sau a antihipoglicemiantelor orale la

diabetici); lipomatoză; creşterea apetitului (ce

poate determina creşterea greutăţii corporale)

Tulburări psihice Frecvente Tulburare afectivă (incluzând stare de depresie

şi stare euforică)

Cu frecvenţă Tulburare afectivă (incluzând labilitate

necunoscută afectivă, dependenţă psihică, ideaţie suicidară);

afecţiuni psihice (incluzând manie, delir,

halucinaţie şi schizofrenie [agravare]);

comportament psihotic; afecţiuni mentale;

modificări de personalitate; stare de confuzie;

anxietate; schimbări de dispoziţie;

comportament anormal; insomnie; iritabilitate

Tulburări ale sistemului Cu frecvenţă Creşterea presiunii intracraniene (cu

nervos necunoscută papiloedem [hipertensiune intracraniană

benignă]); convulsii; amnezie; tulburări

cognitive; ameţeală; cefalee

Tulburări oculare Frecvente Cataractă

Cu frecvenţă Corioretinopatie; glaucom; exoftalmie; vedere

necunoscută încețoșată (vezi, de asemenea, pct. 4.4)

Tulburări acustice şi Cu frecvenţă Vertij

vestibulare necunoscută

Tulburări cardiace Cu frecvenţă Insuficienţă cardiacă congestivă (la pacienţii

necunoscută susceptibili)

Tulburări vasculare Frecvente Hipertensiune

Cu frecvenţă Evenimente trombotice; hipotensiune

necunoscută

Tulburări respiratorii, Cu frecvenţă Embolie pulmonară; sughiţ

toracice şi mediastinale necunoscută

Tuburări gastro-intestinale Frecvente Ulcer peptic (cu posibilă perforaţie şi

hemoragie)

Cu frecvenţă Perforaţii intestinale; hemoragie gastrică;

necunoscută pancreatită; esofagită ulcerativă; esofagită;

distensie abdominală; durere abdominală;

diaree; dispepsie; greaţă

Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă Valori crescute ale enzimelor hepatice (de

necunoscută exemplu: alaninaminotransferază,

aspartataminotransferază, fosfatază alcalină)

Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Atrofie cutanată; acnee

ţesutului subcutanat Cu frecvenţă Angioedem; hirsutism; peteşii; echimoze;

necunoscută eritem; hiperhidroză; vergeturi cutanate;

erupţie cutanată trecătoare; prurit; urticarie

Tulburări musculo- Frecvente Slăbiciune musculară; întârzierea creşterii

scheletice şi ale ţesutului Cu frecvenţă Mialgie; miopatie; atrofie musculară;

conjunctiv necunoscută osteoporoză; osteonecroză; fracturi pe os

patologic; artropatie neuropatică; artralgie

Tulburări ale aparatului Cu frecvenţă Menstruaţii neregulate

genital şi sânului necunoscută

Tulburări generale şi la Frecvente Vindecare încetinită a rănilor

nivelul locului de Cu frecvenţă Edem periferic; fatigabilitate; stare generală de

administrare necunoscută rău

Investigaţii diagnostice Frecvente Hipopotasemie

Cu frecvenţă Presiune intraoculară crescută; toleranţă

necunoscută scăzută la carbohidraţi; hipercalciurie; creşteri

ale ureei sanguine; suprimarea reacțiilor la

teste cutanate*

Leziuni, intoxicaţii şi Cu frecvenţă Fracturi vertebrale de compresie; ruptură de

complicaţii legate de necunoscută tendon (în mod deosebit tendonul lui Achile)

procedurile utilizate

* Nu reprezintă termeni utilizaţi preferenţial de către MedDRA.

† Peritonita poate fi principalul semn sau simptom al unei tulburări gastro-intestinale, precum preforația, ocluzia

intestinală sau pancreatita (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478 – RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Nu există descris în datele din literatură nici un sindrom clinic de supradozaj acut cu corticosteroizi.

Rapoartele de toxicitate acută şi/sau deces ca urmare a supradozajului cu corticosteroizi au fost rare.

Supradozajul cronic induce simptome tipice bolii Cushing.

Nu există antidot specific în caz de supradozaj; se indică tratament simptomatic şi de susţinere.

Metilprednisolonul este dializabil.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupă farmacoterapeutică: medicamente hormonale sistemice, excluzând hormonii sexuali şi

insulinele, corticoizi pentru administrare sistemică, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB04

Metilprednisolonul este un antiinflamator steroidic potent. Acesta prezintă potenţă antiinflamatoare

mai mare decât prednisolonul şi o tendinţă mai scăzută de a induce retenţie salină şi hidrică decât

prednisolonul. Potenţa relativă a metilprednisolonului faţă de hidrocortizon este de cel puţin patru la

unu.

Metilprednisolonul aparţine grupului glucocorticoizilor sintetici.

Glucocorticoizii difuzează prin membrana celulară şi formează complexe cu receptori citoplasmatici

specifici. Aceste complexe intră în nucleul celular, se leagă de ADN (cromatină) şi stimulează

transcripţia ARN mesager şi sinteza proteică consecutivă a diferitelor enzime care se pare că sunt

responsabile de efectele sistemice ale glococorticoizilor.

Pe lângă influenţele importante pe care glucocorticoizii le au asupra proceselor inflamatorii şi imune,

ei afectează şi metabolismul glucidic, proteic şi lipidic. Acţionează şi asupra sistemului

cardiovascular, muşchilor scheletici şi sistemului nervos central.

Efectele asupra procesului inflamator şi imun

Majoritatea aplicaţiilor terapeutice se bazează pe proprietăţile antiinflamatorii, imunosupresive şi

antialergice ale glucocorticoizilor.

Aceste proprietăţi sunt responsabile de următoarele efecte:

• reducerea celulelor imunoactive la locul inflamaţiei;
• vasodilataţie redusă;
• stabilizarea membranelor lizozomale;
• inhibarea fagocitozei;
• producţia scăzută de prostaglandine şi substanţe înrudite.

O doză de 4 mg metilprednisolon are acelaşi efect glucocorticoid (antiinflamator) ca şi 20 mg

hidrocortizon.

Metilprednisolonul are doar un minim efect mineralocorticoid (200 mg metilprednisolon echivalează

cu 1 mg dezoxicorticosteron).

Efectele asupra metabolismului glucidic şi proteic

Glucocorticoizii au acţiune catabolică proteică.

Aminoacizii eliberaţi sunt convertiţi în glucoză şi glicogen în ficat, prin procesul de gluconeogeneză.

Absorbţia glucozei în ţesutul periferic scade, ceea ce poate duce la hiperglicemie şi glicozurie, mai

ales la pacienţii care au predispoziţie la diabet.

Efectele asupra metabolismului lipidic

Glucocorticoizii au o acţiune lipolitică. Această activitate afectează în principal membrele.

Glucocorticoizii au şi un efect lipogenetic care este cel mai evident la nivelul toracelui, gâtului şi

capului. Toate acestea conduc la o redistribuire a depozitelor de grăsimi.

Activitatea maximă farmacologică a corticosteroizilor apare după atingerea nivelurilor sanguine de

vârf, ceea ce sugerează că majoritatea efectelor rezultă mai ales din modificarea activităţii enzimatice

decât prin acţiuni directe ale medicamentului.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica metilprednisolonului este liniară, independent de calea de administrare.

Absorbţie

După administrarea orală, biodisponibilitatea absolută a metilprednisolonului la pacienţii normali

sănătoşi este în general crescută (82% până la 89%). După administrarea orală la adulţi normali

sănătoşi metilprednisolonul se absoarbe rapid şi concentraţia plasmatică maximă de metilprednisolon

este atinsă în 1,5 până la 2,3 ore, în funcţie de doză.

Infuzarea in vivo în intestinul subţire uman a arătat că steroizii se absorb în principal în regiunea

proximală a intestinului subţire. Absorbţia în porţiunea distală a fost de aproximativ 50% din absorbţia

proximală.

Distribuţie

Metilprednisolonul are o distribuţie largă în ţesuturi, traversează bariera hemato-encefalică şi se

excretă în laptele matern. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 1,4 l/kg. La om, legarea

metilprednisolonului de proteinele plasmatice este de aproximativ 77%.

Metabolizare

La om, metilprednisolonul formează o legătură reversibilă slabă cu albumina şi transcortina.

Aproximativ 40% până la 90% din medicament este legat de aceste proteine. La om,

metilprednisolonul este metabolizat la nivelul ficatului până la metaboliţi inactivi; cei mai importanţi

sunt 20α-hidroximetilprednisolon şi 20β-hidroximetilprednisolon. Metabolismul la nivelul hepatic are

loc majoritar prin intermediul enzimei CYP3A4 (pentru o listă a interacţiunilor medicamentoase

bazate pe metabolismul mediat de CYP3A4, vezi pct. 4.5).

Metaboliţii sunt excretaţi prin urină sub formă de glucuronizi, sulfaţi şi compuşi neconjugaţi.

Aceste reacţii de conjugare au loc în principal în ficat şi, într-o anumită măsură, în rinichi.

Metilprednisolonul, asemănător multor altor substraturi CYP3A4, poate fi, de asemenea, substrat

pentru proteina de transport ABC (ATP-binding cassette), glicoproteina P, influenţând distribuţia

tisulară şi interacţionând cu alte medicamente.

Eliminare

Valoarea medie a timpului de înjumătăţire prin eliminare pentru metilprednisolon variază în intervalul

1,8 – 5,2 ore. Clearance-ul total este de aproximativ 5 – 6 ml/min/kg.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Bazele de date nonclinice, în asociere cu dovezile care indică siguranţă obţinute din anii de utilizare

clinică şi din monitorizarea după punerea pe piaţă a medicamentului, susţin siguranţa

metilprednisolonului comprimate ca agent antiinflamator în afecţiuni inflamatoare de scurtă durată.

Pe baza studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică în ceea ce priveşte toxicitatea dozelor

repetate la şoareci, şobolani, iepuri şi câini după administrarea intravenoasă, intraperitoneală,

subcutanată, intramusculară şi orală, nu au fost identificate riscuri neaşteptate. Toxicitatea identificată

în urma studiilor în ceea ce priveşte toxicitatea dozelor repetate este cea datorată expunerii continue la

steroizi adrenocorticali exogeni.

Potenţial carcinogen

Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate la rozătoare pentru metilprednisolon. S-au obținut

rezultate variabile efectuate cu alți glucocorticoizi cu privire la efecul carcinogen la șoareci și

șobolani. Cu toate acestea, datele publicate arată că mai mulți glococorticoizi înrudiți, incluzând

budesonidă, prednisolon și triamcinolon acetonid, pot crește riscul apariţiei adenoamelor și a

carcinoamelor hepatocelulare după administrarea orală în apă de băut la șoareci masculi. Aceste efecte

carcinogene au fost observate la doze mai mici decât dozele uzuale administrate în funcție de suprafața

corporală (mg/m2).

Potenţial mutagen

Nu au fost efectuate studii de genotoxicitate pentru metilprednisolon. Cu toate acestea,

metilprednisolonul sulfonat, înrudit structural cu metilprednisolonul, nu a demonstrat potenţial

mutagen, cu sau fără activare metabolică, la Salmonella typhimurium în doze de la 250 până la 2000

µg/placă, sau în cazul unui test de mutație genică pe celule de mamifere folosind celule ovariene de

hamster chinezesc la doze de la 2000 până la 10000 µg/ml. Suleptanatul de metilprednisolon nu a

indus sinteza neprogramată a ADN-ului în hepatocitele primare de șobolani la doze de la 5 până la

1000 µg/ml. În plus, într-o analiză a datelor publicate prednisolonul farnesilat (PNF), care se înrudeşte

structural cu metilprednisolonul, nu a fost mutagen, cu sau fără activare metabolică, în cazul tulpinilor

de Salmonella typhimurium și Escherichia coli la doze de 312 până la 5000 µg/placă. În cazul unei

linii de celule de tip fibroblastic de hamster chinezesc, PNF a generat o ușoară creștere a riscului de

apariţie a aberațiilor cromozomiale structurale cu activare metabolică în cazul celei mai mari

concentrații testate, de 1500 µg/ml.

Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere

S-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi la şoareci reduce fertilitatea.

Șobolanilor masculi le-au fost administrate, o dată pe zi prin injectare subcutanată, doze de

corticosteron de 0, 10 și 25 mg/kg şi zi, timp de 6 săptămâni, și ulterior, au fost împerecheați cu

femele netratate. Doza mai mare a fost scăzută la 20 mg/kg şi zi după a 15-a zi. A fost observată o

reducere a dopurilor vaginale, care ar putea fi o consecință a scăderii în greutate a organelor accesorii.

A scăzut numărul de implantări și de fetuși vii.

S-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi este teratogen la numeroase specii atunci când este

administrat în doze echivalente dozelor la om. În studii asupra funcţiei de reproducere efectuate la

animale, s-a demonstrat că glucocorticoizii precum metilprednisolonul cresc riscul apariţiei

malformaţiilor (palatoschizis, malformaţii osoase), a mortalităţii embrio-fetale (de exemplu, creșterea

resorbției) şi a întârzierii creşterii intrauterine.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Medrol 4 mg comprimate

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Amidon de porumb uscat

Sucroză (zahăr)

Stearat de calciu

Medrol 32 mg comprimate

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Parafină lichidă

Sucroză (zahăr)

Stearat de calciu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Medrol 4 mg comprimate

Cutie cu un flacon din sticlă, cu dop din polietilenă de joasă densitate, cu 30 comprimate

Medrol 32 mg comprimate

Cutie cu 2 blistere din Al-PVC/PVC a câte 10 comprimate

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Nu există cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

PFIZER EUROPE MA EEIG

Boulevard de la Plaine 17

1050 Bruxelles, Belgia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIILOR DE PUNERE PE PIAŢĂ

11660/2019/01

11661/2019/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: aprilie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2023