MEDROL A 16 mg comprimate

Prospect MEDROL A 16 mg comprimate

Producator: PFIZER EUROPE MA EEIG

Clasa ATC:

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7622/2015/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

MEDROL A 16 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine 16 mg metilprednisolon.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 159,00 mg, zahăr 2,80 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimate ovale, de culoare albă, cu două linii încrucişate pe una din feţe şi imprimate cu specificaţia

„MEDROL 16” pe cealaltă faţă.

Linia mediană nu este destinată ruperii comprimatului.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Afecţiuni endocrine

• Insuficienţă corticosuprarenaliană primară sau secundară;

Terapia de primă intenţie este hidrocortizon sau cortizon; acolo unde este cazul, pot fi folosiţi analogi

sintetici în asociere cu mineralocorticoizi.

La copii, suplimentarea cu mineralocorticoizi este de o deosebită importanţă.

• Hiperplazie suprarenaliană congenitală;
• Tiroidită nesupurativă subacută;
• Hipercalcemie asociată cu cancerul.

Afecţiuni non-endocrine

Boli reumatice

Medrol A este indicat ca terapie adjuvantă pentru administrarea pe termen scurt (pentru controlul pacientului

în timpul unui episod acut sau exacerbarea simptomelor) în:

• Artrita psoriazică;
• Artrita reumatoidă, inclusiv artrita reumatoidă juvenilă (în cazuri selecţionate pot fi necesare doze

mici de întreţinere);

• Spondilită anchilozantă;
• Bursită acută şi subacută;
• Tenosinovită nespecifică acută;
• Artrită gutoasă acută;
• Osteoartrită post-traumatică;
• Sinovita din osteoartrită;
• Epicondilită.

Colagenoze

Medrol A este indicat în timpul unor exacerbări sau ca tratament de întreţinere la cazuri selecţionate de:

• Lupus eritematos sistemic;
• Dermatomiozită sistemică (polimiozită);
• Cardită reumatismală acută;
• Polimialgia reumatică;
• Arterită cu celule gigante.

Boli dermatologice

• Pemfigus;
• Dermatită buloasă herpetiformă;
• Eritem polimorf sever (sindrom Stevens-Johnson);
• Dermatită exfoliativă;
• Micozis fungoid;
• Psoriazis sever;
• Dermatită seboreică severă.

Stări alergice

Medrol A este indicat în controlul stărilor alergice severe sau incapacitante care nu răspund la tratamentul

convenţional cum ar fi:

• Rinită alergică sezonieră sau perenă;
• Boala serului;
• Astm bronşic;
• Reacţii de hipersensibilizare la medicamente;
• Dermatită de contact;
• Dermatită atopică.

Boli oftalmologice

Medrol A este indicat în procesele inflamatorii şi alergice severe acute şi cronice care implică ochiul şi

anexele sale, cum sunt:

• Ulceraţii marginale corneene alergice;
• Herpes zoster oftalmic (vezi pct. 4.4);
• Inflamaţia segmentului anterior;
• Coroidită şi uveită posterioară difuză;
• Oftalmie simpatică;
• Conjunctivită alergică;
• Keratită;
• Chorioretinită;
• Nevrită optică;
• Irită şi iridociclită.

Boli respiratorii

• Sarcoidoză simptomatică;
• Sindrom Loeffler care nu poate fi controlat cu alte mijloace terapeutice;
• Tuberculoză pulmonară fulminantă sau diseminată – se foloseşte concomitent cu tratamentul

antituberculos corespunzător;

• Pneumonită de aspiraţie;
• Berilioză.

Afecţiuni hematologice

• Purpură trombocitopenică idiopatică la adulţi;
• Trombocitopenie secundară la adulţi;
• Anemie hemolitică dobândită (autoimună);
• Eritroblastopenie (anemie RBC);
• Anemie hipoplastică congenitală (eritroidă).

Boli neoplazice

Medrol A este indicat în tratamentul paliativ al:

• Leucemiilor şi limfoamelor la adulţi;
• Leucemia acută la copil.

Stări edematoase

• Pentru a induce diureza sau remisiunea proteinuriei în sindromul nefrotic fără uremie, cel idiopatic şi

cel datorat lupusului eritematos.

Boli gastro-intestinale

Medrol A este indicat pentru stabilizarea pacientului în timpul unor perioade critice ale bolii în:

• Colita ulcerativă;
• Enterita regională.

Sistemul nervos

• Exacerbările acute din scleroza multiplă;
• Controlul edemului asociat cu tumorile cerebrale.

Alte indicaţii

• În meningita tuberculoasă cu bloc subarahnoidian sau iminenţă de blocaj, Medrol A se foloseşte

concomitent cu chimioterapia antituberculoasă adecvată;

• Medrol A este indicat în trichineloza cu implicare neurologică sau miocardică.

Transplant de organe

4.2 Doze şi mod de administrare

Comprimatele de Medrol A 16 mg sunt indicate pentru tratamentul copiilor cu vârsta mai mare de 6 ani şi

adulţilor.

Doza iniţială de comprimate de metilprednisolon poate varia în funcţie de boala care este tratată.

În cazurile cu severitate redusă, dozele mai mici vor fi în general suficiente, în timp ce la anumiţi pacienţi pot

fi necesare doze iniţiale mai mari.

Situaţiile clinice în care se pot indica doze mari includ edemul cerebral (200-1000 mg/zi), transplantul de

organ (până la 7 mg/kg/zi) și scleroză multiplă. În tratamentul exacerbărilor acute ale sclerozei multiple, s-a

demonstrat că regimurile de tratament orale cu metilprednisolon 500 mg/zi timp de 5 zile sau 1000 mg/zi

timp de 3 zile sunt eficiente.

Dacă după o perioadă de timp rezonabilă nu apare un răspuns clinic satisfăcător, comprimatele de

metilprednisolon trebuie întrerupte şi pacientului i se va prescrie un alt tratament corespunzător.

Dacă medicamentul trebuie întrerupt după o perioadă lungă de timp, se recomandă retragerea lui graduală

mai degrabă decât bruscă.

După ce s-a constatat apariţia unui răspuns favorabil, doza de întreţinere adecvată trebuie determinată prin

descreşterea dozei iniţiale în trepte mici, la intervale corespunzătoare de timp, până la cea mai mică doză

care menţine un răspuns clinic adecvat.

Trebuie ţinut cont că este necesară monitorizarea constantă a dozei de medicament.

Printre situaţiile care pot necesita ajustarea dozelor se numără modificările status-ului clinic consecutiv

remisiunilor sau exacerbărilor bolii, responsivitatea individuală a fiecărui pacient şi efectul expunerii

pacientului la situaţii stresante care nu sunt legate direct de boala tratată; în această ultimă situaţie poate fi

necesară creşterea dozei de comprimate de metilprednisolon pentru o perioadă de timp, corespunzătoare

stării pacientului.

Trebuie subliniat că dozele necesare sunt variabile şi necesită individualizare în funcţie de boala tratată şi de

răspunsul pacientului la tratament.

Tratamentul la două zile (tratament alternant)

Tratamentul la două zile este un regim de dozare a corticosteroizilor în care doza dublă zilnică de

corticosteroid se administrează dimineaţa, o dată la două zile. Scopul acestui mod de tratament este de a oferi

unui pacient care are nevoie de tratament pe termen lung, efectele benefice ale corticosteroizilor,

minimalizând în acelaşi timp anumite efecte indezirabile, cum sunt inhibarea axului hipofizo-suprarenalian,

starea cushingoidă, simptomele de sevraj la corticoizi şi supresia creşterii la copii.

4.3 Contraindicaţii

• hipersensibilitate la metilprednisolon sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
• orice stare infecţioasă, cu excepţia celor care constituie indicaţii speciale;
• viroze evolutive, mai ales hepatite, varicelă, herpes, zona zoster;
• psihoze insuficient controlate prin tratament;
• administrare de vaccinuri cu germeni vii;
• infecţii fungice sistemice;
• copii cu vârsta sub 6 ani.

Este contraindicată administrarea vaccinurilor vii sau atenuate la pacienţii care primesc corticosteroizi în

doze imunosupresive.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Efecte imunosupresive/Susceptibilitate crescută la infecţii

Corticosteroizii pot creşte susceptibilitatea la infecţii, pot masca anumite semne de infecţie, iar în timpul

tratamentului pot apărea infecţii noi.

Folosirea corticosteroizilor se poate asocia cu o rezistenţă scăzută şi incapacitatea de a limita infecţia.

Legat de folosirea corticosteroizilor singuri sau în asociere cu alţi agenţi imunosupresori care afectează

imunitatea celulară, umorală sau funcţia neutrofilelor, pot apărea infecţii cu orice germen patogen, inclusiv

virale, bacteriene, fungice, cu protozoare sau helminţi, localizate oriunde în corp. Aceste infecţii pot fi

uşoare, dar uneori apar cazuri severe, chiar letale. Cu cât dozele de corticosteroizi folosite sunt mai mari, cu

atât posibilitatea apariţiei complicaţiilor infecţioase este mai mare.

Persoanele care urmează tratamente cu medicamente care suprimă sistemul imunitar sunt mai susceptibile la

infecţii decât indivizii sănătoşi. Spre exemplu, varicela şi rujeola pot avea o evoluţie mai severă sau chiar

letală la copiii fără imunitate sau la adulţi ce urmează tratamente cu corticosteroizi.

La pacienţii care primesc doze imunosupresoare de corticosteroizi se pot administra vaccinuri moarte sau

inactivate, răspunsul la ele putând fi totuşi diminuat.

Procedurile de imunizare indicate pot fi efectuate la pacienţii care primesc doze non-imunosupresive de

corticosteroizi.

Folosirea corticosteroizilor în tuberculoza activă trebuie limitată la cazurile de tuberculoză fulminantă sau

diseminată, unde corticosteroizii sunt folosiţi pentru controlul bolii în asociere cu un regim de tratament

antituberculos adecvat.

În cazul în care corticosteroizii sunt indicaţi la pacienţii cu tuberculoză latentă sau reactivitate la tuberculină,

este necesară observarea atentă, deoarece se poate produce reactivarea bolii. În timpul terapiei pe termen

lung cu corticosteroizi, aceşti pacienţi trebuie să primească chimioprofilaxie.

La pacienţii care primesc tratament cu corticosteroizi s-a raportat apariţia sarcomului Kaposi. Întreruperea

tratamentului poate duce la remisiune clinică.

Rolul corticosteroizilor în şocul septic a fost controversat, studiile iniţiale indicând atât efecte benefice, cât şi

dăunătoare. Mai recent, s-a considerat că terapia adjuvantă cu corticosteroizi este benefică la pacienţi cu şoc

septic dovedit care prezintă insuficienţă suprarenală.

Totuşi, utilizarea lor curentă în şoc septic nu este recomandată, aceasta nefiind susţinută nici de concluziile

unei evaluări sistematice asupra terapiei de scurtă durată cu doze crescute de corticosteroizi. Cu toate

acestea, rezultatele unor meta-analize şi a unei evaluări sugerează că terapiile mai lungi (5-11 zile) cu

corticosteroizi în doze mici pot reduce mortalitatea, în special la pacienţii cu şoc septic ce necesită tratament

vasoconstrictor.

Tulburări ale sistemului imunitar

Pot apărea reacţii alergice (de exemplu, angioedem).

Datorită faptului că au fost raportate cazuri rare de reacţii cutanate şi anafilactice/anafilactoide la pacienţii

aflaţi în tratament cu corticosteroizi, trebuie adoptate măsurile de precauţie necesare înainte de administrare,

în special dacă pacientul are antecedente de alergie la medicamente.

Acest medicament conţine lactoză produsă din lapte de vacă. Trebuie acţionat cu prudenţă în cazul

pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscută sau suspectată la laptele de vacă ori componentele sale sau la alte

produse lactate deoarece poate conţine cantităţi infime de ingrediente din lapte.

Tulburări endocrine

La pacienţii care iau tratament cu corticosteroizi şi sunt supuşi unui stres neobişnuit sunt indicate doze

crescute de corticosteroizi cu acţiune rapidă înaintea, în timpul şi după situaţia stresantă.

Administrarea corticosteroizilor în doze farmacologice pe perioade prelungite poate determina supresia

axului hipotalamic-pituitar-adrenal (HPA) (insuficienţă adrenocorticală secundară). Gradul şi durata

insuficienţei adrenocorticale produse este variabilă în rândul pacienţilor şi depinde de doză, frecvenţă,

momentul administrării şi durata terapiei cu glucocorticoizi. Acest efect poate fi minimizat utilizând

tratamentul alternant (vezi pct. 4.2).

De asemenea, insuficienţa adrenală acută ce conduce la deces poate apărea dacă terapia cu glucocorticoizi

este întreruptă brusc.

Insuficienţa corticosuprarenaliană indusă medicamentos poate fi minimalizată prin reducerea gradată a dozei.

Acest tip de insuficienţă relativă poate persista timp de luni de zile după întreruperea tratamentului; de aceea,

în orice situaţie de stress care apare în această perioadă trebuie reinstituită terapia hormonală.

Un sindrom de „sevraj steroidic”, aparent fără legătură cu insuficienţa adrenocorticală, poate, de asemenea,

să apară la întreruperea bruscă a glucocorticoizilor. Acest sindrom include simptome precum: anorexie,

greaţă, vărsături, letargie, cefalee, febră, dureri articulare, descuamare, mialgie, pierdere în greutate, şi/sau

hipotensiune. Se consideră că aceste efecte apar datorită modificării bruşte a concentraţiei de glucocorticoid

decât datorită concentraţiei scăzute de corticosteroid.

Utilizarea glucocorticoizilor la pacienţii cu boala Cushing trebuie evitată deoarece glucocorticoizii pot

produce sau agrava boala Cushing.

La pacienţii cu hipotiroidism efectul corticosteroizilor este crescut.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Corticosteroizii, incluzând metilprednisolon, pot creşte glicemia, pot agrava un diabet preexistent şi pot crea

predispoziţie la diabet zaharat pentru pacienţii ce urmează un tratament de lungă durată cu corticosteroizi.

Tulburări psihice

În cazul folosirii corticosteroizilor pot apărea tulburări psihice care variază de la euforie, insomnie, schimbări

de dispoziţie, modificări de personalitate şi depresie severă, la manifestări psihotice clinic evidente. De

asemenea, instabilitatea emoţională sau tendinţele psihotice existente pot fi agravate de corticosteroizi.

La administrarea sistemică de steroizi pot apărea reacţii adverse potenţial grave de natură psihică (vezi pct.

4.8). De obicei simptomele debutează în câteva zile sau săptămâni de la iniţierea tratamentului. Majoritatea

reacţiilor dispar la micşorarea dozei sau la retragerea medicamentului, deşi poate fi necesar tratament

specific. Au fost raportate efecte psihologice la retragerea corticosteroizilor; frecvenţa este necunoscută.

Pacienţii/persoanele care supraveghează (aparţinători) trebuie încurajaţi/încurajate să se adreseze medicului

dacă pacientul manifestă simptome psihologice, în mod special dacă se suspectează instalarea unei stării

depresive sau a ideaţiei suicidare. Pacienţii/persoanele care supraveghează (aparţinători) trebuie să fie

atenţi/atente la posibile tulburări psihice care pot apărea în timpul sau imediat după scăderea dozei sau

întreruperea steroizilor sistemici.

Tulburări ale sistemului nervos

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu tulburări convulsive.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis.

Deşi studiile clinice controlate au demonstrat eficacitatea corticosteroizilor în accelerarea rezoluţiei

exacerbărilor acute în scleroza multiplă, nu arată că tratamentul cu corticosteroizi ar afecta rezultatul final

sau istoria naturală a bolii. Studiile demonstrează că sunt necesare doze relativ crescute de corticosteroizi

pentru a avea un efect semnificativ (vezi pct. 4.2).

Au fost raportate cazuri de lipomatoză epidurală la pacienţii aflaţi în tratament cu corticosteroizi, în special

pe termen lung, cu doze crescute.

Corticosteroizii trebuie folosiţi cu precauţie în:

• infarct miocardic recent, predispoziţie la tromboze;
• epilepsie, migrenă;
• hipertiroidism.

Tulburări oculare

Corticosteroizii trebuie folosiţi cu precauţie la pacienţii cu herpes simplex ocular, deoarece pot induce

perforaţie corneană.

Utilizarea prelungită a corticosteroizilor poate produce cataractă subcapsulară posterioară şi cataractă

nucleară (în special la copii), exoftalmie, presiune intraoculară crescută, care pot determina glaucom cu

posibilă distrugere a nervilor optici. Riscul de instalare a infecţiilor secundare de origine fungică sau virală la

nivelul ochiului este crescut la pacienţii care primesc glucocorticoizi.

Tratamentul cu corticosteroizi a fost asociat cu corioretinopatie, care ar putea determina dezlipire de retină.

Tulburări de vedere

Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul se

prezintă cu simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în considerare

trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include cataractă, glaucom sau boli

rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost raportate după utilizarea sistemică și

topică de corticosteroizi.

Tulburări cardiace

În cazul tratamentului îndelungat cu corticosteroizi şi a utilizării unor doze crescute, reacţiile adverse ale

glucocorticoizilor asupra sistemului cardiovascular, precum dislipidemia şi hipertensiunea, pot predispune

pacienţii trataţi, cu factori de risc cardiovascular preexistenţi, la efecte cardiovasculare suplimentare. În

consecinţă, corticosteroizii trebuie utilizaţi judicios la aceşti pacienţi, fiind necesară atenţie la modificarea

gradelor de risc şi monitorizare cardiacă suplimentară. Dozele mici şi tratamentul în zile alternative pot

reduce incidenţa complicaţiilor tratamentului cu corticosteroizi.

În caz de insuficienţă cardiacă congestivă, corticosteroizii sistemici trebuie utilizaţi cu precauţie şi doar dacă

este strict necesar.

Tulburări vasculare

S-a raportat apariţia trombozei, incluzând tromboembolie venoasă, în asociere cu corticosteroizi. În

consecinţă, corticosteroizii trebuie să fie administraţi cu precauţie la pacienţii care prezintă sau care au

predispoziţie pentru tulburări tromboembolice.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii hipertensivi.

Tulburări gastro-intestinale

Dozele crescute de corticosteroizi pot duce la apariția pancreatitei acute.

Nu există un consens de păreri în ce măsură corticosteroizii în sine sunt răspunzători de apariţia ulcerelor

peptice întâlnite în timpul tratamentului; totuși, tratamentul cu glucocorticoizi poate masca simptomele

ulcerului peptic, astfel încât perforaţia şi hemoragia se pot produce fără durere semnificativă. Tratamentul cu

glucocorticoizi poate masca peritonita sau alte semne sau simptome asociate tulburărilor gastrointestinale,

precum perforația, ocluzia intestinală sau pancreatita. În cazul administrării concomitente de AINS, riscul de

apariţie a ulcerelor gastrointestinale este crescut.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie în colita ulcerativă nespecifică dacă există o probabilitate de

ameninţare cu perforaţie, abces sau altă infecţie piogenică, diverticulită, anastomoze intestinale noi sau ulcer

peptic activ sau latent.

Tulburări hepatobiliare

S-au raportat cazuri rare de tulburări hepatobiliare, în majoritatea cazurilor reversibile după întreruperea

tratamentului. Prin urmare, este necesară monitorizarea corespunzătoare.

Tulburări musculo-scheletice

La utilizarea unor doze crescute de corticosteroizi a fost raportată miopatie acută, cel mai frecvent la pacienţi

cu afecţiuni de transmisie neuromusculară (de exemplu, miastenia gravis) sau la pacienţii care urmează

tratament concomitent cu anticolinergice, precum medicamente blocante neuromusculare (de exemplu,

pancuronium). Această miopatie acută este generalizată, poate afecta muşchii oculari şi respiratori şi poate

determina quadripareză. Pot apărea creşteri ale creatinkinazei. Ameliorarea sau recuperarea clinică după

încetarea administrării corticosteroizilor poate dura de la săptămâni până la ani.

Osteoporoza este o reacţie adversă frecventă dar rareori asociată utilizării pe termen lung a corticosteroizilor

în doze crescute.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Este necesară precauție la pacienții cu scleroză sistemică, deoarece s-a observat o incidență crescută a crizei

renale în sclerodermie cu corticosteroizi, inclusiv metilprednisolon.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală.

Investigaţii

Doze medii sau mari de hidrocortizon sau cortizon pot determina creşterea presiunii arteriale, retenţia de sare

şi apă şi creşterea excreţiei potasiului. Aceste efecte apar mai rar când se folosesc derivaţii sintetici, cu

excepţia cazurilor când aceştia se folosesc în doze mari. Poate fi necesară dietă hiposodată şi suplimentarea

alimentaţiei cu potasiu. Toţi corticosteroizii cresc excreţia calciului.

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale

Corticosteroizii cu administrare sistemică nu sunt indicaţi şi, prin urmare, nu trebuie să fie utilizaţi pentru

tratamentul leziunilor traumatice cerebrale: un studiu multicentric a evidenţiat un nivel ridicat al mortalităţii

la 2 săptămâni şi 6 luni după leziune, la pacienţii cărora li s-a administrat metilprednisolon succinat de sodiu

comparativ cu placebo. Nu a fost stabilită o asociere cauzală cu tratamentul cu metilprednisolon succinat de

sodiu.

Alte informaţii

Deoarece complicaţiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de doză şi de durata tratamentului,

pentru fiecare caz trebuie luată o decizie pe baza raportului risc/beneficiu privitoare la doză, durata

tratamentului şi la tipul regimului terapeutic (zilnic sau intermitent).

Pentru a controla boala tratată trebuie folosite cele mai mici doze posibile de corticosteroizi şi atunci când

este posibil, reducerea dozei trebuie făcută gradat.

Tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv medicamente care conțin cobicistat, este de

așteptat să crească riscul de efecte secundare sistemice. Această asociere trebuie evitată, cu excepția cazului

în care beneficiile depășesc riscul crescut de reacții adverse sistemice la corticosteroizi, caz în care pacienții

trebuie monitorizați pentru efecte secundare sistemice ale corticosteroizilor (vezi pct. 4.5).

Acidul acetilsalicilic şi alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene trebuie utilizate cu precauţie

împreună cu corticosteroizii.

După administrarea sistemică a corticosteroizilor a fost raportată apariţia crizei din feocromocitom, care

poate fi letală. Corticosteroizii trebuie administraţi la pacienţii cunoscuţi sau suspectaţi de feocromocitom

numai după o evaluare adecvată a raportului riscuri/beneficii.

Sportivii trebuie avertizaţi că medicamentul poate produce o reacţie pozitivă la testele antidoping.

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază

(Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Deoarece conţine zahăr pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză, sindrom de

malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei, nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

Copii şi adolescenţi

Creşterea şi dezvoltarea sugarilor şi copiilor aflaţi sub tratament prelungit cu corticosteroizi trebuie

monitorizată atent.

Creşterea poate fi inhibată la copiii care primesc tratament cu glucocorticoizi pe termen lung, zilnic, cu doze

divizate; folosirea unui astfel de regim trebuie restricţionată la cazurile cele mai urgente. Tratamentul cu

glucocorticoizi la două zile, de obicei, evită sau minimalizează acest efect secundar (vezi pct. 4.2).

Sugarii şi copiii aflaţi în tratament corticosteroid pe termen lung au un risc deosebit de creștere a presiunii

intracraniene.

Dozele mari de corticosteroizi pot produce pancreatită la copii.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Metilprednisolonul este substrat pentru citocromul P450 (CYP) şi este majoritar metabolizat de enzima

CYP3A4. La adulţi, CYP3A4 este enzima dominantă din cea mai abundentă subfamilie CYP de la nivel

hepatic. Aceasta catalizează 6-beta-hidroxilarea steroizilor, Faza I metabolică, o etapă esenţială atât pentru

corticosteroizii endogeni, cât şi sintetici. Mulţi alţi compuşi sunt, de asemenea, substraturi pentru CYP3A4,

iar pentru unii dintre aceştia (precum şi alte medicamente) s-a demonstrat că alterează metabolismul

glucocorticoizilor prin inducţia (upreglarea) sau inihibiţia enzimei CYP3A4.

INHIBITORII CYP3A4 – Medicamentele care inhibă activitatea CYP3A4, în general, scad clearance-ul

hepatic şi cresc concentraţia plasmatică a medicamentelor care sunt substraturi pentru CYP3A4, precum

metilprednisolonul. În prezenţa unui inhibitor CYP3A4, poate fi necesară ajustarea dozei de

metilprednisolon pentru a evita toxicitatea steroidică.

INDUCTORI CYP3A4 – Medicamentele care induc activitatea CYP3A4, în general, cresc clearance-ul

hepatic, determinând concentraţii plasmatice scăzute pentru medicamentele care sunt substraturi pentru

CYP3A4. La coadministrare, poate fi necesară creşterea dozei de metilprednisolon pentru a atinge rezultatul

dorit.

SUBSTRATURILE CYP3A4 – În prezenţa unui alt substrat CYP3A4, clearance-ul hepatic al

metilprednisolonului poate fi afectat, fiind necesară ajustarea corespunzătoare a dozei. Este posibil ca

reacţiile adverse asociate utilizării individuale a fiecărui medicament să aibă o probabilitate de apariţie

crescută la coadministrare.

ALTE EFECTE DECÂT CELE MEDIATE CYP3A4 – Alte interacţiuni şi efecte care apar la administrarea

metilprednisolon sunt descrise în Tabelul 1 de mai jos.

Tabelul 1 conţine o listă a celor mai frecvente şi/sau clinic importante interacţiuni medicamentoase sau

efecte ale metilprednisolon şi descrierea acestora.

Tabel 1. Interacţiuni/efecte importante ale medicamentelor sau substanţelor active la asocierea cu

metilpredinisolon

Clasa sau tipul Interacţiune/Efect

medicamentului

• MEDICAMENTUL sau

SUBSTANŢA

Antibacteriene INHIBITOR CYP3A4. De asemenea, metilprednisolonul poate avea un

• IZONIAZIDĂ potenţial efect de creştere a ratei de acetilare şi a clearance-ului

izoniazidei.

Antibiotice, antituberculoase

INDUCTOR CYP3A4

• RIFAMPICINĂ

Anticoagulante (orale) Efectul metilprednisolonului asupra anticoagulantelor orale este variabil.

Există raportări atât de efecte intensificate, cât şi diminuate ale

anticoagulantelor, atunci când sunt folosite concomitent cu

corticosteroizii. De aceea, trebuie monitorizaţi indicii coagulării pentru a

menţine efectul anticoagulant dorit.

Anticonvulsivante

• CARBAMAZEPINĂ INDUCTOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4

Anticonvulsivante

• FENOBARBITAL INDUCTORI CYP3A4
• FENITOINĂ

Anticolinergice Corticosteroizii pot influenţa efectul anticolinergicelor.

• BLOCANTE 1) A fost raportată miopatie acută la administrarea concomitentă de doze

NEUROMUSCULARE crescute de corticosteroizi împreună cu anticolinergice, precum

medicamente blocante neuromusculare (pentru mai multe informaţii vezi

pct. 4.4)

2) A fost raportată antagonizarea efectelor blocante musculare ale

pancuronium şi vecuronium la pacienţi care utilizau corticosteroizi. Se

aşteaptă ca această interacţiune să apară la toate blocantele

neuromusculare competitive.

Anticolinesterazice Steroizii pot reduce efectul anticolinesterazicelor în miastenia gravis.

Antidiabetice Deoarece corticosteroizii pot creşte concentraţia serică de glucoză, poate

fi necesară ajustarea dozei de medicamente antidiabetice.

Antiemetice

• APREPITANT INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
• FOSAPREPITANT

Antifungice

• ITRACONAZOL INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
• KETOCONAZOL

Antivirale INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4

• INHIBITORI DE 1) Inhibitorii de protează, precum indinavir şi ritonavir, pot creşte

PROTEAZĂ HIV concentraţiile plasmatice ale corticosteroizilor.

2) Corticosteroizii pot induce metabolismul inhibitorilor de protează

HIV, determinând concentraţii plasmatice reduse.

Amplificator farmacocinetic INHIBITOR CYP3A4

Clasa sau tipul Interacţiune/Efect

medicamentului

• MEDICAMENTUL sau

SUBSTANŢA

• COBICISTAT

Inhibitori de aromatază Supresia suprarenală indusă de aminoglutetimidă poate exacerba

• AMINOGLUTETIMIDA modificările endocrine determinate de tratamentul îndelungat cu

glucocorticoizi.

Blocante ale canalelor de

calciu INHIBITOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4

• DILTIAZEM

Contraceptive (orale)

• ETINILESTRADIOL/ INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4

NORETINDRONĂ

• GRAPEFRUIT JUICE INHIBITOR CYP3A4

Imunosupresive INHIBITOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4

• CICLOSPORINĂ 1) La administrarea concomitentă a metilprednisolonlui cu ciclosporina,

poate apărea inhibarea mutuală a metabolizării, ce poate determina

creşterea concentraţiilor plasmatice a uneia sau ambelor medicamente.

De aceea, la coadministrare este mai probabil să se producă efecte

adverse asociate cu folosirea individuală a oricărui dintre aceste

medicamente.

2) Apariţia convulsiilor a fost raportată în asociere cu folosirea

concomitentă a metilprednisolonului şi ciclosporinei.

Imunosupresive

• CICLOFOSFAMIDĂ SUBSTRATURI CYP3A4
• TACROLIMUS

Antibiotice Macrolide

• CLARITROMICINĂ INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
• ERITROMICINĂ

Antibiotice Macrolide

INHIBITOR CYP3A4

• TROLEANDOMICINĂ

Medicamente AINS (anti- 1) Incidenţa hemoragiilor gastrointestinale şi a ulceraţiilor poate creşte

inflamatoare nesteroidiene) la administrarea concomitentă de corticosteroizi cu medicamente AINS.

• doze mari de acid 2) Metilprednisolonul poate creşte clearance-ul acidului acetilsalicilic,

acetilsalicilic ce ar putea determina concentraţii serice scăzute de salicilat.

Întreruperea tratamentului cu metilprednisolon poate duce la creşterea

concentraţiilor serice de salicilat, ce ar putea determina creşterea riscului

de toxicitate salicilică.

Agenţi care elimină potasiul Când corticosteroizii sunt administraţi concomitent cu agenţi care

elimină potasiul (adică diuretice), pacienţii trebuie monitorizaţi cu

atenţie pentru apariţia hipopotasemiei. De asemenea, există un risc

crescut de hipopotasemie la utilizarea concomitentă a corticosteroizilor

cu amfotericină B, xanten sau beta 2 agonişti.

În plus faţă de cele menţionate anterior, următoarele asocieri nu sunt recomandate:

Astemizol, bepridil, eritromicină intravenos, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, sultopridă,

terfenadină, vincamină datorită riscului crescut de torsadă a vârfurilor în cazul asocierii cu glucocorticoizi.

Anticolinergice: atropina şi alte medicamente anticolinergice pot creşte presiunea intraoculară, iar asocierea

cu glucocorticoizii mărește riscul de glaucom.

Antidiabetice: glicemia va fi monitorizată când se asociază insulina sau antidiabeticele orale. Poate fi

necesară ajustarea dozei de antidiabetice.

Antihipertensive: acţiunea antihipertensivă este parţial scăzută de efectul de retenţie hidro-salină al

glucocorticoizilor.

Diureticele: va fi monitorizată potasemia, uneori fiind necesară suplimentarea aportului de potasiu.

Vaccinuri: eficienţa vaccinurilor cu germeni morţi poate fi redusă.

Imunosupresoare: datorită efectului sinergic cu metotrexatul, se recomandă reducerea dozei de

metilprednisolon.

Digitalice: metilprednisolonul creşte toxicitatea digoxinei şi a altor glicozide cardiace.

Curarizante: efectul pancuroniului poate fi parţial scăzut.

Estrogeni: administrarea concomitentă poate creşte efectul glucocorticoizilor.

Terapia psihiatrică: acțiunea anxioliticelor şi antipsihoticelor poate fi scăzută. Pot fi necesare ajustări ale

dozelor.

Simpatomimetice: asocierea cu metilprednisolonul duce la creşterea efectului şi potenţialului toxic al

salbutamolului.

Citostatice: administrarea concomitentă poate scădea acţiunea ciclofosfamidei.

Interferon alfa: asocierea cu metilprednisolonul creşte riscul de inhibare a acţiunii interferonului.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Fertilitatea

În studiile cu animale, s-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi afectează fertilitatea (vezi pct. 5.3).

Sarcina

Anumite studii pe animale au demonstrat că atunci când corticosteroizii sunt administraţi mamei în doze

mari, pot determina malformaţii fetale. Cu toate acestea, corticosteroizii nu par să determine anomalii

congenitale atunci când se administrează la femei gravide.

Deoarece nu au fost efectuate studii adecvate cu metilprednisolon privind reproducerea umană, acest

medicament trebuie folosit în timpul sarcinii numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu terapeutic

matern/risc potențial fetal.

Unii corticosteroizii traversează rapid bariera placentară. Un studiu retrospectiv a evidenţiat o incidenţă

crescută a greutăţii scăzute la naştere la copiii născuţi de mame care primeau corticosteroizi. La om, riscul

greutății scăzute la naștere pare să fie corelat cu doza și poate fi minimizat prin administrarea unor doze

reduse de corticosteroizi. Copiii ale căror mame au primit doze semnifcative de corticosteroizi în timpul

sarcinii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi evaluaţi pentru prezenţa semnelor de insuficienţă adrenală, deşi

insuficienţa adrenală neonatală pare să fie rară la copiii care au fost expuşi in utero la corticosteroizi.

Nu se cunosc efectele corticosteroizilor asupra travaliului şi delivrenţei.

S-a observat apariţia cataractei la sugarii ale căror mame au primit tratament îndelungat cu corticosteroizi în

timpul sarcinii.

Alăptarea

Corticosteroizii sunt excretaţi în laptele matern. Corticosteroizii distribuiţi în laptele matern pot suprima

creşterea şi pot interfera cu secreţia endogenă de glucocorticoizi la sugari.

Acest medicament trebuie administrat la femei care alăptează numai după o evaluare atentă a raportului

beneficiu terapeutic matern/risc potențial la nou-născut.

Mamele la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi în doze mari, nu trebuie să alăpteze, deoarece

glucorticoizii excretaţi în laptele matern pot afecta funcţia corticosuprarenalei sugarului şi pot întârzia sau

opri creşterea.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu a fost evaluat sistematic efectul corticosterozilor asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi

utilaje.

În urma tratamentului cu corticosteroizi pot apărea reacţii adverse precum ameţeală, vertij, perturbări vizuale

şi fatigabilitate. În cazul în care sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească

utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Estimarea frecvenţei evenimentelor a fost făcută utilizând următoarea convenţie: frecvente (≥1/100 şi <1>

mai puţin frecvente (≥1/1000 și <1>

necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile).

Baza de date MedDRA pe

Frecvenţa Reacţii adverse

aparate, organe şi sisteme

Infecţii şi infestări Frecvente Infecţie

Cu frecvenţă Infecţie oportunistă, peritonită†

necunoscută

Tulburări hematologice şi Cu frecvenţă Leucocitoză

limfatice necunoscută

Tulburări ale sistemului Cu frecvenţă Hipersensibilitate la medicament, reacţie anafilactică,

imunitar necunoscută reacţie anafilactoidă

Tulburări endocrine Frecvente Facies cushingoid

Cu frecvenţă Hipopituitarism, sindrom de întrerupere la

necunoscută tratamentul cu steroizi

Tulburări metabolice şi de Frecvente Retenţie sodică, retenţie de fluide

nutriţie Cu frecvenţă Acidoză metabolică; lipomatoză epidurală, alcaloză

necunoscută hipokaliemică; dislipidemie; toleranţă scăzută la

glucoză; creșterea dozelor de insulină (sau a

antihipoglicemiantelor orale la diabetici); lipomatoză,

creşterea apetitului (ce poate determina creşterea

greutăţii corporale)

Tulburări psihice Frecvente Tulburare afectivă (incluzând stare de depresie, stare

euforică)

Cu frecvenţă Tulburare afectivă (incluzând labilitate afectivă,

necunoscută dependență psihică, ideație suicidară); afecţiuni

psihice (incluzând manie, delir, halucinaţie şi

schizofrenie [agravare]); comportament psihotic;

afecţiuni mentale; modificări de personalitate; stare

de confuzie; anxietate; schimbări de dispoziție;

comportament anormal; insomnie; iritabilitate

Tulburări ale sistemului Cu frecvenţă Creşterea presiunii intracraniene (cu papiloedem

nervos necunoscută [hipertensiune intracraniană benignă]); convulsii;

amnezie; tulburări cognitive; ameţeală; cefalee

Tulburări oculare Frecvente Cataractă

Cu frecvenţă Corioretinopatie; glaucom; exoftalmie; vedere

necunoscută încețoșată (vezi, de asemenea, pct. 4.4)

Tulburări acustice şi Cu frecvenţă Vertij

vestibulare necunoscută

Tulburări cardiace Cu frecvenţă Insuficienţă cardiacă congestivă (la pacienţii

necunoscută susceptibili)

Tulburări vasculare Frecvente Hipertensiune

Cu frecvenţă Evenimente trombotice; hipotensiune

necunoscută

Tulburări respiratorii, Cu frecvenţă Embolie pulmonară; sughiţ

toracice şi mediastinale necunoscută

Tuburări gastro-intestinale Frecvente Ulcer peptic (cu posibilă perforaţie şi hemoragie)

Cu frecvenţă Perforaţii intestinale; hemoragie gastrică; pancreatită;

necunoscută esofagită ulcerativă; esofagită; distensie abdominală;

durere abdominală; diaree; dispepsie; greaţă

Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă Valori crescute ale enzimelor hepatice (de exemplu:

necunoscută alaninaminotransferază, aspartataminotransferază,

fosfatază alcalină)

Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Atrofie cutanată; acnee

ţesutului subcutanat Cu frecvenţă Angioedem; hirsutism; peteşii; echimoze; eritem;

necunoscută hiperhidroză; vergeturi cutanate; erupţie cutanată

trecătoare; prurit; urticarie

Tulburări musculo- Frecvente Slăbiciune musculară; întârzierea creşterii

scheletice şi ale ţesutului Cu frecvenţă Mialgie; miopatie; atrofie musculară; osteoporoză;

conjunctiv necunoscută osteonecroză; fracturi pe os patologic; artropatie

neuropatică; artralgie

Tulburări ale aparatului Cu frecvenţă Menstruaţii neregulate

genital şi sânului necunoscută

Tulburări generale şi la Frecvente Vindecare încetinită a rănilor

nivelul locului de Cu frecvenţă Edem periferic; fatigabilitate; stare generală de rău

administrare necunoscută

Investigaţii diagnostice Frecvente Hipopotasemie

Cu frecvenţă Presiune intraoculară crescută; toleranţă scăzută la

necunoscută carbohidraţi; hipercalciurie; creşteri ale ureei

sanguine; suprimarea reacțiilor la teste cutanate*

Leziuni, intoxicaţii şi Cu frecvenţă Fracturi vertebrale de compresie; ruptură de tendon

complicaţii legate de necunoscută (în mod deosebit tendonul lui Achile)

procedurile utilizate

* Nu reprezintă termeni utilizaţi preferenţial de către MedDRA.

† Peritonita poate fi principalul semn sau simptom al unei tulburări gastrointestinale, precum perforația,

ocluzia intestinală sau pancreatita (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478 – RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Nu există descris în datele din literatură niciun sindrom clinic de supradozaj acut cu corticosteroizi.

Rapoartele de toxicitate acută şi/sau deces ca urmare a supradozajului cu corticosteroizi au fost rare.

Supradozajul cronic induce simptome tipice bolii Cushing.

Nu există antidot specific în caz de supradozaj; se indică tratament simptomatic şi de susţinere.

Metilprednisolonul este dializabil.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupă farmacoterapeutică: medicamente hormonale sistemice, excluzând hormonii sexuali şi insulinele,

corticoizi pentru administrare sistemică, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB04

Metilprednisolonul este un antiinflamator steroidic potent. Acesta prezintă potenţă antiinflamatoare mai mare

decât prednisolonul şi o tendinţă mai scăzută de a induce retenţie salină şi hidrică decât prednisolonul.

Potenţa relativă a metilprednisolonului faţă de hidrocortizon este de cel puţin patru la unu.

Metilprednisolonul aparţine grupului glucocorticoizilor sintetici.

Glucocorticoizii difuzează prin membrana celulară şi formează complexe cu receptori citoplasmatici

specifici. Aceste complexe intră în nucleul celular, se leagă de ADN (cromatină) şi stimulează transcripţia

ARN mesager şi sinteza proteică consecutivă a diferitelor enzime care se pare că sunt responsabile de

efectele sistemice ale glucocorticoizilor.

Pe lângă influenţele importante pe care glucocorticoizii le au asupra proceselor inflamatorii şi imune, ei

afectează şi metabolismul glucidic, proteic şi lipidic. Acţionează şi asupra sistemului cardiovascular,

muşchilor scheletici şi sistemului nervos central.

Efectele asupra procesului inflamator şi imun

Majoritatea aplicaţiilor terapeutice se bazează pe proprietăţile antiinflamatorii, imunosupresive şi antialergice

ale glucocorticoizilor. Aceste proprietăţi sunt responsabile de următoarele efecte:

• reducerea celulelor imunoactive la locul inflamaţiei;
• vasodilataţie redusă;
• stabilizarea membranelor lizozomale;
• inhibarea fagocitozei;
• producţia scăzută de prostaglandine şi substanţe înrudite.

O doză de 4 mg metilprednisolon are acelaşi efect glucocorticoid (antiinflamator) ca şi 20 mg hidrocortizon.

Metilprednisolonul are doar un minim efect mineralocorticoid (200 mg metilprednisolon echivalează cu 1

mg dezoxicorticosteron).

Efectele asupra metabolismului glucidic şi proteic

Glucocorticoizii au acţiune catabolică proteică.

Aminoacizii eliberaţi sunt convertiţi în glucoză şi glicogen în ficat, prin procesul de gluconeogeneză.

Absorbţia glucozei în ţesutul periferic scade, ceea ce poate duce la hiperglicemie şi glicozurie, mai ales la

pacienţii care au predispoziţie la diabet.

Efectele asupra metabolismului lipidic

Glucocorticoizii au o acţiune lipolitică. Această activitate afectează în principal membrele. Glucocorticoizii

au şi un efect lipogenetic care este cel mai evident la nivelul toracelui, gâtului şi capului. Toate acestea

conduc la o redistribuire a depozitelor de grăsimi.

Activitatea maximă farmacologică a corticosteroizilor apare după atingerea nivelurilor sanguine de vârf, ceea

ce sugerează că majoritatea efectelor rezultă mai ales din modificarea activităţii enzimatice decât prin acţiuni

directe ale medicamentului.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Farmacocinetica metilprednisolonului este liniară, independent de calea de administrare.

Absorbţie

După administrarea orală, biodisponibilitatea absolută a metilprednisolonului la pacienţi normali sănătoşi

este în general crescută (82% până la 89%). După administrarea orală la adulţi normali sănătoşi

metilprednisolonul se absoarbe rapid şi concentraţia plasmatică maximă de metilprednisolon este atinsă în

1,5 până la 2,3 ore în funcţie de doză.

Infuzarea in vivo în intestinul subţire uman a arătat că steroizii se absorb în principal în regiunea proximală a

intestinului subţire. Absorbţia în porţiunea distală a fost de aproximativ 50% din absorbţia proximală.

Distribuţie

Metilprednisolonul are o distribuţie largă în ţesuturi, traversează bariera hemato-encefalică şi se excretă în

laptele matern. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 1,4 l/kg. La om legarea

metilprednisolonului de proteinele plasmatice este de aproximativ 77%.

Metabolizare

La om, metilprednisolonul formează o legătură reversibilă slabă cu albumina şi transcortina. Aproximativ

40% până la 90% din medicament este legat de aceste proteine. La om, metilprednisolonul este metabolizat

la nivelul ficatului până la metaboliţi inactivi; cei mai importanţi sunt 20α-hidroximetilprednisolon şi 20β-

hidroximetilprednisolon. Metabolismul la nivelul hepatic are loc majoritar prin intermediul enzimei

CYP3A4. (Pentru o listă a interacţiunilor medicamentoase bazate pe metabolismul mediat de CYP3A4, vezi

pct. 4.5). Metaboliţii sunt excretaţi prin urină sub formă de glucuronoconjugați, sulfaţi şi compuşi

neconjugaţi.

Aceste reacţii de conjugare au loc în principal în ficat şi într-o anumită măsură în rinichi.

Metilprednisolonul, asemănător multor altor substraturi CYP3A4, poate fi, de asemenea, substrat pentru

proteina de transport ABC (ATP-binding cassette), glicoproteina P, influenţând distribuţia tisulară şi

interacţionând cu alte medicamente.

Eliminare

Valoarea medie a timpului de înjumătăţire prin eliminare pentru metilprednisolon variază în intervalul 1,8 –

5,2 ore. Clearance-ul total este de aproximativ 5 – 6 ml/min/kg.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Bazele de date nonclinice, în asociere cu dovezile care indică siguranţă obţinute din anii de utilizare clinică şi

din monitorizarea după punerea pe piaţă a medicamentului, susţin siguranţa metilprednisolon comprimate ca

agent antiinflamator în afecţiuni inflamatoare de scurtă durată.

Pe baza studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică în ceea ce priveşte toxicitatea dozelor repetate la

şoareci, şobolani, iepuri şi câini după administrarea intravenoasă, intraperitoneală, subcutanată,

intramusculară şi orală, nu au fost identificate riscuri neaşteptate. Toxicitatea identificată în urma studiilor în

ceea ce priveşte toxicitatea dozelor repetate este cea datorată expunerii continue la steroizi adrenocorticali

exogeni.

Potenţial carcinogen:

Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate la rozătoare pentru metilprednisolon. S-au obținut rezultate

variabile cu alți glucocorticoizi testați din punct de vedere al carcinogenicității la șoareci și șobolani. Cu

toate acestea, datele publicate arată că mai mulți glococorticoizi înrudiți, inclusiv budesonida, prednisolonul

și triamcinolonul acetonid, pot crește incidența adenoamelor și a carcinoamelor hepatocelulare după

administrarea orală în apa de băut la șoareci masculi. Aceste efecte tumorigene au apărut în cazul dozelor

mai mici decât dozele clinice tipice în funcție de suprafața corporală (mg/m2).

Potenţial mutagen:

Nu au fost efectuate studii de genotoxicitate pentru metilprednisolon. Cu toate acestea, metilprednisolonul

sulfonat, care se aseamănă din punct de vedere structural cu metilprednisolonul, nu a fost mutagen, cu sau

fără activare metabolică, în cazul Salmonella typhimurium în concentrații de 250 până la 2000 µg/placă, sau

în cazul unui test de mutație genică pe celule de mamifere folosind celule ovariene de hamster chinezesc cu o

concentrație între 2000 și 10000 µg/ml. Suleptanatul de metilprednisolon nu a indus sinteza neprogramată a

ADN-ului la hepatocite primare de șobolani în cazul unei concentrații între 5 și 1000 µg/ml. În plus, o

analiză a datelor publicate arată că prednisolonul farnesilat (PNF), care se aseamănă din punct de vedere

structural cu metilprednisolonul, nu a fost mutagen, cu sau fără activare metabolică, în cazul tulpinilor de

Salmonella typhimurium și Escherichia coli în concentrații de 312 până la 5000 µg/placă. În cazul unei linii

de celule de tip fibroblastic de hamster chinezesc, PNF a generat o ușoară creștere a incidenței aberațiilor

cromozomiale structurale cu activare metabolică în cazul celei mai mari concentrații testate, de 1500 µg/ml.

Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere:

S-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi la şoareci reduce fertilitatea.

Șobolanilor masculi le-au fost administrate doze de corticosteron de 0, 10 și 25 mg/kg/zi prin injecție

subcutanată, o dată pe zi, timp de 6 săptămâni, și au fost împerecheați ulterior cu femele netratate. Doza

crescută a fost redusă la 20 mg/kg/zi după Ziua 15. A fost observată o reducere a dopurilor de copulație, care

ar putea fi o consecință a scăderii în greutate a organelor accesorii. A scăzut numărul de implantări și de

fetuși vii.

S-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi este teratogenic la numeroase specii atunci când este

administrat în doze echivalente dozelor umane. În studii asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale,

s-a demonstrat că glucocorticoizii precum metilprednisolonul induc malformaţii (palatoschizis, malformaţii

osoase) şi întârziere a creşterii intrauterine.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Parafină lichidă

Zahăr

Stearat de calciu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 5 blistere din Al-PVC/PVC a câte 10 comprimate

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

PFIZER EUROPE MA EEIG

Boulevard de la Plaine 17

1050 Bruxelles, Belgia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

7622/2015/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: aprilie 2015

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Aprilie 2023

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.