LEMOD SOLU 125 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Prospect LEMOD SOLU 125 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Producator: STADA HEMOFARM S.R.L.

Clasa ATC: glucocorticoizi pentru uz sistemic, codul ATC: H02AB04

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9502/2016/01 Anexa 2

9503/2016/01

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

LEMOD SOLU 125 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

LEMOD SOLU 500 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Lemod Solu 125 mg

1 flacon cu pulbere conţine metilprednisolonă (sub formă de succinat sodic) 125 mg

O fiolă cu solvent pentru soluţie injectabilă conţine: alcool benzilic 18 mg şi apă pentru preparate injectabile

până la 2 ml.

Lemod Solu 500 mg

1 flacon cu pulbere conţine metilprednisolonă (sub formă de succinat sodic) 500 mg

O fiolă cu solvent pentru soluţie injectabilă conţine: alcool benzilic 70,2 mg şi apă pentru preparate

injectabile până la 7,8 ml.

Excipient cu efect cunoscut: alcool benzilic

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.

Pulbere: pulbere poroasă, de culoare albă până la aproape albă, cu aspect cristalin.

Solvent: lichid incolor, limpede, cu miros fin de alcool benzilic.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Lemod-Solu se administrează în situaţii în care este necesară o acţiune rapidă şi intensă de tip corticosteroid,

sau în cazul în care nu se poate institui tratamentul oral.

Afecţiuni endocrine

• insuficienţă corticosuprarenaliană primară sau secundară, în asociere cu mineralocorticoizi (hidrocortizonul

sau cortizonul reprezintă prima alegere. La copilul mic administrarea de mineralocorticoizi are o mare

importanţă).

• insuficienţă corticosuprarenaliană acută, stările de şoc care nu răspund la terapia conventională, dacă

insuficienţa corticosuprarenaliană este manifestă sau suspectată (hidrocortizonul sau cortizonul reprezintă

prima alegere.)

• preoperator şi în cazul traumatismelor sau altor afecţiuni, la pacienţii cu insuficienţă corticosuprarenaliană

cunoscută sau în cazul diminuării rezervelor adrenocorticale.

• hiperplazie adrenală congenitală;
• tiroidită subacută;
• hipercalcemia asociată neoplasmelor

Afecţiuni alergice: astm bronşic, starea de rău astmatic, edem angioneurotic, boala serului, dermatita atopică,

dermatita de contact, rinita alergică sezonieră, reacţii de hipersensibilitate la medicamente

Afecţiuni reumatismale sau posttraumatice: ca tratament adjuvant de scurtă durată în episoadele acute din

poliartrita reumatoidă, artrita juvenilă idiopatică, spondilită anchilozantă, artrita psoriazică şi gutoasă,

bursitele, tenosinovitele, epicondilita, miozita, fibrozita.

Boli de colagen: în perioada de exacerbare a lupusului eritematos şi a nefropatiei lupice, cardita

reumatismală acută, polimiozita (dermatomiozita sistemică), periarterita nodoasă, sindromul Goodpasture.

Afecţiuni dermatologice: sindrom Stevens-Johnson (eritem polimorf sever), dermatită exfoliativă, dermatită

seboreică gravă, lichen plan, psoriazis sever, limfom cutanat cu celule T (Mycosis fungoides).

Afecţiuni oftalmologice: procese alergice şi inflamatorii severe acute şi cronice la nivelul ochiului – uveită şi

coroidită, nevrită optică retrobulbară, conjunctivită alergică, ulcer corneal marginal alergic, sclerită difuză,

keratită disciformă.

Afecţiuni gastro-intestinale: colită ulceroasă şi boala Crohn.

Afecţiuni neurologice: episoade acute ale sclerozei multiple, edemul cerebral asociat neoplasmelor (primar,

metastatic, postoperator sau postchimioterapic) sau post-traumatic

Afecţiunii cardiovasculare: şoc hemoragic, posttraumatic sau operator, atunci când terapia convenţională

prin aport de volum nu dă rezultate.

Afecţiuni pulmonare: sarcoidoza simptomatică, alveolita alergică, sindrom Loeffler, tuberculoza fulminantă

(cu administrarea tratamentului antituberculos), fibroza difuză interstiţială, pneumonie de aspiraţie.

Afecţiunii hematologice: anemie hemolitică autoimună, purpura trombocitopenică idiopatică la adulţi (numai

în administrare intravenoasă, administrarea intramusculară fiind contraindicată), trombocitopenie secundară

la adulţi

Transplant de organe şi de celule suşe hematopoietice alogenice:

-tratamentul rejetului de grefă

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul corticoterapiei intensive pe termen scurt sau în situaţii de urgenţă cunoscute ca ”puls-

terapie”este bine să fie utilizat. Metilprednisolona este adesea utilizată în acest mod.

Lemod Solu poate fi administrat în injecţii intravenoase (calea de administrare preferată pentru situaţiile de

urgenţă), intramuscular sau prin perfuzie intravenoasă. Când Lemod Solu este recomandat intravenos în doze

mari, administrarea acestora va fi făcută în cel puţin 30 minute. Dozele de până la 250 mg vor fi administrate

intravenos în cel puţin 5 minute.

Reconstituirea soluţiei injectabile:

Introduceţi solventul în flaconul ce conţine pulbere şi agitaţi uşor până la dizolvare. Pentru reconstituire

folosiţi numai solventul special.

Soluţia pentru administrare intravenoasă, obţinută iniţial prin reconstituirea medicamentului, poate fi diluată

cu soluţie de glucoză 5%, clorură de sodiu 0,9% sau clorura de sodiu izotonă cu glucoză 5%.

Pentru a se evita eventuale incompatibilităţi, nu se recomandă amestecarea soluţia Lemod Solu cu alte

medicamente, cu excepţia celor menţionate anterior.

Reacţiile adverse posibile pot fi evitate prin administrarea dozei minime eficiente pentru cea mai scurtă

perioadă de timp necesară (vezi pct. 4.4)

Soluţia ce urmează a fi administrată parenteral va fi inspectată vizual pentru a nu avea particule sau colorare

anormală.

Adulţi:

Dozajul variază în funcţie de gravitatea afecţiunii, doza iniţială variază de la 10 la 500 mg.

În cazul tratamentului rejetului de grefă după transplant poate fi necesar până la 1 g pe zi.

Copii:

În cazul tratamentului cu doze foarte mari, cum ar fi afecţiunile hematologice, reumatice, renale şi

dermatologice, se recomandă o doză de 30 mg/kg şi zi până la maximum 1 g pe zi.

Într-un studiu preliminar la copii s-a observat eficacitatea ”puls-terapiei” de metilprednisolon de 30 mg/kg şi

zi în artrita juvenilă.

În tratamentul rejetului de grefă după transplant se recomandă o doză de 10 până la 20 mg/kg şi zi pentru 3

zile, cu maximum de 1 g/zi.

În tratamentul statusului de rău astmatic se recomandă o doză de 1 până la 4 mg/kg şi zi pentru 1-3 zile.

În reacţiile anafilactice adrenalina sau noradrenalina trebuie administrate iniţial pentru efectul hemodinamic

imediat, urmat de administrare intravenoasă de Lemod-Solu. Există date privind prelungirea efectului

hemodinamic în prevenirea reapariţiei reacţiilor anafilactice.

La pacienţii cu status astmaticus, Lemod-Solu poate fi administrat în doze de 40 mg intravenos, repetat în

funcţie de răspunsul pacientului.

Edemul cerebral

În edemul cerebral corticoizii sunt utilizaţi pentru a scădea edemul cerebral asociat tumorilor cerebrale.

La pacienţii cu edem datorită tumorii, scăderea treptată a dozei este importantă pentru a evita reboundul

creşterii presiunii intracraniene.

Pacienţii cu tumoră malignă pot necesita continuarea tratamentului cu corticoid administrat oral pentru luni

sau chiar toată viaţa. Doze similare sau foarte mari pot ajuta la controlul edemului în timpul radioterapiei.

Următoarele scheme sunt sugestive pentru edemul datorat tumorilor cerebrale.

Schema A Doze (mg) Calea de Interval Durata

administrare ore

Pre-operator 20 I.M. 3-6

În timpul 20 până la 40 I.V. în fiecare oră

intervenţiei

chirurgicale

Post operator 20 I.M 3 24 ore

16 I.M 3 24 ore

12 I.M. 3 24 ore

8 I.M. 3 24 ore

4 I.M. 3 24 ore

4 I.M. 6 24 ore

4 I.M. 12 24 ore

Schema B Doze (mg) Calea de Interval Durata

administrare ore

Pre-operator 40 I.M. 6 2-3 ore

Post operator 40 I.M. 6 3-5 ore

20 oral 6 1

12 oral 6 1

8 oral 8 1

4 oral 12 1

4 oral 4 1

În tratamentul exacerbărilor din scleroza multiplă la adulţi, doza recomandată este 1 g pe zi timp de 3 zile.

În alte indicaţii, doza iniţială poate varia de la 10 la 500 mg în funcţie de afecţiuni. Doze mai mari pot

necesita tratament pe termen scurt în cazul afecţiunilor acute, grave.

Doza iniţială până la 250 mg trebuie administrată intravenos timp de 5 minute, doze mai mari de 250 mg

trebuie administrate pe o perioadă de 30 minute.

Soluţia reconstituită poate fi administrată prin perfuzie intravenoasă în cel mult 48 ore de la reconstituire.

4.3 Contraindicaţii

• hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• orice stare infecţioasă, cu excepţia celor care constituie indicaţii speciale;
• viroze evolutive, mai ales hepatite, varicela, herpes, zona zoster;
• psihoze insuficient controlate prin tratament;
• administrarea de vaccinuri cu germeni vii.

Nu există totuşi nici o contraindicaţie absolută pentru corticoterapie ca indicaţie vitală.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţii hepatobiliare

Toxicitatea hepatică indusă medicamentos, incluzând hepatită acută sau concentraţii crescute ale enzimelor

hepatice, poate rezulta în urma administrării de metilprednisolon în administrări intravenoase ciclice (de

obicei la o doză iniţială ≥ 1 g / zi). S-au raportat cazuri rare de hepatotoxicitate. Timpul până la debut poate fi

de câteva săptămâni sau mai mult. În majoritatea cazurilor raportate, rezolvarea evenimentelor adverse a fost

observată la întreruperea tratamentului. Prin urmare, este necesară monitorizarea corespunzătoare.

Atrofia adrenocorticală apare după un tratament de lungă durată şi poate persista pentru o perioadă de luni

după întreruperea tratamentului. La pacienţi cărora li se administrează doze mai mari de corticoizi sistemici

(aproximativ 6 mg metilprednisolon) pentru mai mult de 3 săptămâni, întreruperea tratamentului nu trebuie

să se efectueze brusc.

Odată atinsă doza de metilprednisolon de 6 mg, scăderea dozei trebuie efectuată treptat pentru reluarea

funcţiei axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian.

Sindromul de întrerupere cu doze până la 32 mg metilprednisolonă pe zi pentru 3 săptămâni este puţin

probabil să determine supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian.

Trebuie luat în considerare întreruperea treptată a tratamentului cu corticoid sistemic după tratamente cu

durată de 3 săptămâni la următoarele grupuri de pacienţi:

-pacienţi cu administrare de corticoid sistemic pentru o perioadă de 3 săptămâni;

-când un tratament pe termen scurt a fost prescris în timpul unui an de la întreruperea tratamentului;

-pacienţi cărora li se administrează doze de metilprednisolon mai mari de 32 mg pe zi

Complicaţiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de doză şi durata tratamentului, astfel încât în

stabilirea acestora trebuie apreciat atent raportul risc/beneficiu pentru fiecare caz în parte.

Studiile clinice, efectuate cu privire la eficacitatea metilprednisolonului ca tratament adjuvant în şocul septic,

au arătat că aceşti pacienţi au un risc mai mare de mortalitate, mai ales cei cu hipercreatinemie sau cei care

dezvoltă o infecţie secundară după iniţierea tratamentului. De accea, acest medicament nu se administrează

în tratamentul sindromului septic sau şocului septic.

Au fost raportate aritmii cardiace, colaps şi stop cardiac după injectarea intravenoasă rapidă a dozelor mari

(mai mult de 0,5g administrate în mai puţin de 10 minute).

A fost raportată bradicardie în timpul sau după administrarea unor doze mari, aparent fără legătură cu viteza

şi durata administrării.

Se recomandă creşterea dozelor înaintea, în timpul şi după situaţii de stres.

S-a raportat apariţia trombozei, incluzând tromboembolie venoasă, în asociere cu corticosteroizi. În

consecinţă, corticosteroizii trebuie să fie administraţi cu precauţie la pacienţii care prezintă sau cu

predispoziţie pentru tulburări tromboembolice.

Corticoterapia poate masca semnele infecţiei şi pot apărea noi infecţii în timpul administrării corticoterapiei.

Supresia răspunsului inflamator şi a răspunsului imun creşte posibilitatea apariţiei infecţiilor fungice, virale

şi infecţiilor bacteriene.

În cazul afecţiunilor severe este necesară antibioterapie adecvată, în doze suficiente.

În timpul corticoterapiei pacienţii nu trebuie vaccinaţi antivariolic. De asemenea, nu trebuie supuşi

imunizării pasive, pentru a fi evitate posibilele complicaţii neurologice şi ineficienţa vaccinării.

Expunerea la rujeolă trebuie evitată. Se impune profilaxie cu imunoglobuline intramuscular.

Trebuie evitată administrarea de vaccinuri vii la pacienţi cu imunitate scăzută.

Utilizarea metilprednisolonei în tuberculoza activă va fi limitată la cazurile diseminate sau fulminante, în

asociere cu tuberculostaticele adecvate. La pacienţii cu tuberculoză latentă sau hiperreactivitate tuberculinică

se impune urmărirea atentă a pacientului pentru a nu se produce o reactivare a bolii. În timpul corticoterapiei

de durată se impune o chimioprofilaxie adecvată la aceşti pacienţi.

Varicela poate evolua sever sau chiar fatal la copiii aflaţi sub corticoterapie. Se impune pentru profilaxie

administrarea promptă de Aciclovir intravenos sau imunizare pasivă cu imunoglobuline anti-virus varicelo-

zosterian.

În cazuri rare, corticoterapia parenterală a fost asociată cu reacţii anafilactice, de exemplu bronhospasm. Se

impun precauţii suplimentare înaintea administrării în cazul pacienţilor cu istoric de alergie la orice alt

medicament.

În edemul cerebral acut şi crizele de astmul bronsic, metilprednisolona reprezintă un tratament adjuvant şi nu

înlocuieşte terapia de fond. Corticoterapia nu va fi indicată în afecţiuni respiratorii cronice necomplicate.

În traumatismele acute ale măduvei spinării, iniţierea cu intârziere a corticoterapiei (după mai mult de 8 ore)

se insoţeşte de un prognostic rezervat.

Modificări psihice ca euforie, insomnie, modificări de personalitate, depresii sau manifestări psihotice pot să

apară când se administrează glucocorticoizi. De asemenea, pot fi agravate o instabilitate emoţională sau o

tendinţă psihotică preexistentă.

Retenţia hidro-salină apare frecvent în timpul tratamentului cu glucocorticoizi; se recomandă scăderea

aportului de sodiu.

Suplimentarea aportului de potasiu nu este justificată decât în cazul tratamentelor cu doze mari, în timp

îndelungat, la pacienţii cu risc de aritmii sau care primesc un tratament hipokaliemiant.

Corticoterapia se va administra cu prudenţă în următoarele afecţiuni:

• colita ulceroasă, deoarece există posibilitatea apariţiei de perforaţii, abcese sau alte infecţii;
• diverticulită,
• anastomoze intestinale recente,
• ulcer peptic activ sau latent,
• diabet zaharat sau antecedente heredo-colaterale;
• insuficienţă hepatică sau ciroză;
• insuficienţă renală,
• hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic recent, predispoziţie la tromboze,
• epilepsie, migrenă,
• hipotiroidism,
• antecedente de boli psihice,
• osteoporoză (în perioada postmenopauză există un risc particular),
• miastenia gravis (dacă este posibil, administrarea anticolinesterazelor trebuie întreruptă cu 24 ore înainte

de introducerea în terapie a glucocorticoizilor).

• glaucom sau antecedente heredo-colaterale;
• antecedente de tuberculoză
• herpes simplex ocular

S-a raportat apariţia sarcomului Kaposi la pacienţii cărora li se administrează corticoterapie.

În hipoprotrombinemii asocierea de aspirină şi glucocorticoizi se va face cu prudenţă.

Solventul conţine alcool benzilic (conservant) care poate deterrmina reacţii de hipersensibilitate.

Copii:

Inhibarea procesului de creştere la cei cărora li se administrează glucorticoizi pe termen lung.

Sportivii trebuie avertizaţi că medicamentul poate determina o reacţie pozitivă la testele antidoping.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Medicamente nerecomandate

Medicamente cu risc de torsada vârfurilor: astemizol, bepridil, eritromicină intravenos, halofantrină,

pentamidină, sparfloxacină, sultopridă, terfenadină, vincamină – risc crescut în cazul asocierii cu

glucocorticoizi.

Este de așteptat ca tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv cu medicamente care conțin

cobicistat, să mărească riscul de reacţii adverse sistemice. Administrarea concomitentă trebuie evitată, cu

excepția cazurilor în care beneficiul obținut depășește riscul crescut de reacţii adverse sistemice induse de

corticosteroizi, în acest caz fiind obligatorie monitorizarea pacienților pentru depistarea reacţiilor adverse

sistemice induse de corticosteroizi.

Medicamente care necesită precauţii la administrare:

Acidul acetilsalicilic (şi, prin exprapolare, alţi salicilaţi): scăderea concentraţiei de salicilaţi în timpul

tratamentului cu corticoizilor şi risc de supradozaj al salicilaţilor după întreruperea tratamentului (creşterea

eliminării salicilaţilor de către corticosteroizi). Se impune prudenţă în cazul administrării salicilaţilor sau a

altor AINS concomitant cu corticosteroizi în hipotrombinemie.

Anticoagulante: eficacitatea anticoagulantelor orale poate fi crescută în timpul administrării concomitente cu

corticoterapia şi, de aceea, se impune monitorizarea timpului de protrombină sau INR.

Studii efectuate la subiecţi sănătoşi au demonstrat că diltiazemul scade clearance-ului metilprednisolonei.

Medicamentele inductoare ale enzimelor hepatice, cum ar fi rifampicina, rifabutina, anticonvulsivantele

(carbamazepina, fenobarbitalul, fenitoina, primidona), aminoglutetimida scad concentraţia plasmatică şi

eficacitatea corticoizilor prin creşterea metabolizării hepatică.

Medicamente care inhibă enzima 3A4 a citocromului P450, cum ar fi cimetidina, eritromicina, ketoconazolul,

itraconazolul, diltiazemul şi mibefradilul, pot scădea viteza de metabolizare a corticoizilor şi, prin urmare,

creşte concentraţia serică.

Antibiotice/antimicotice: eritromicină, ketoconazolul cresc efectul şi reacţiile adverse; rimfapicina poate

reduce efectele metilprednisolonului, deci dozele vor fi ajustate corespunzător.

Insulina, clorhidratul de metformină, sulfamide antidiabetice: creşterea glicemiei uneori asociată cu cetoza

(scăderea toleranţei la glucoză de către glucocorticoizi). Se impune automonitorizare sanguină şi urinară şi

ajustarea dozei de antidiabetic oral în timpul şi după întreruperea tratamentului cu corticoid.

Antihipertensivele: acţiunea antihipertensivă este parţial scăzută de efectul de retenţie hidrosalină al

glucocorticoizilor.

Alte hipokalemiante: diureticele hipokalemiante, amfotericină B (administrare i.v.): risc de hipokaliemie

(efect aditiv). Se impune corectarea hipokaliemiei, în special în condiţiile terapiei digitalice.

Digitalice: metilprednisolonal creşte toxicitatea digoxinei şi altor glicozide cardiace.

Antifungice

Ketoconazolul şi itraconazolul cresc concentraţia plasmatică a metilprednosolonei şi cresc astfel supresia

secreţiei corticosuprarenalei.

Au fost raportate interacţiuni ale corticosteroizilor cu blocante neuromusculare cum ar fi pancuroniu.

Estrogeni: pot creşte efectul glucocorticoizilor la femeile cărora li se administrează estrogeni sau

contraceptive orale.

Blocantele neuromusculare: corticosteroizii antagonizează efectul blocantelor neuromusculare competitive,

cum ar fi atracuriu.

Vaccinurile vii atenuate: există un risc crescut, în special la pacienţii cu deprimarea răspunsului imun.

Interferon alfa: risc de inhibare a acţiunii interferonului.

Izoniazida (descris pentru prednisolon): scăderea concentraţiei plasmatice a izoniazidei. Mecanismul invocat:

creşterea metabolizării hepatice a izoniatidei şi scăderea concentraţiei de glucocorticoizi.

Ciclosporina: creşterea posibilă a concentraţiei plasmatice a ciclosporinei şi a creatininemiei. Mecanismul

invocat este scăderea eliminării hepatice a ciclosporinei.

Convulsiile au fost raportate în condiţiile administrării concomitente a metilprednisolonei cu ciclosporina.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Datele la animale sunt insuficiente în ceea ce priveşte fertilitatea.

Sarcina:

Studiile efectuate la animale au demonstrat apariţia reacţiilor adverse la făt, dar nu există studii controlate în

acest sens efectuate la om. Metilprednisolona, asemenea celorlalţi glucocorticoizi, traversează bariera feto-

placentară. Astfel, va fi utilizat în timpul sarcinii – mai ales în primul trimestru – doar dacă beneficiile

materne depăşesc posibilele riscuri fatale. Nou-născuţii mamelor care au fost tratate în timpul sarcinii cu

doze mari de glucocorticoizi vor fi atent urmariţi pentru a decela eventualele simptome de insuficienţă

corticosuprarenaliană.

Alăptarea:

Mamele la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi în doze mari nu trebuie să alăpteze, deoarece

hormonii excretaţi în laptele matern pot afecta funcţia corticosuprarenalei sugarului; de asemenea, pot

intârzia sau opri creşterea.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Metilprednisolona nu influenţează negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje; totuşi

pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului redus de apariţie a vertijului.

4.8 Reacţii adverse

Uzual, tratamentul cu Lemod Solu este unul de scurtă durată. Totuşi, similar tratamentului cu alţi

cortecosteroizi, mai ales în cazul administrării de doze mari, este posibilă apariţia unor reacţii adverse.

Efectele secundare sunt dependente de doza, durata tratamentului, vârstă, sex şi prezenţa patologiei asociate.

Astfel de reacţii adverse pot fi:

Specifice terapiei parenterale cu corticosteroizi: reacţii anafilactice cu sau fără colaps, stop cardiac,

bronhospasm, aritmie cardiacă, hipotensiune arterială sau hipertensiune arterială, hipopigmentaţie sau

hiperpigmentaţie.

Tulburări gastro-intestinale: dispepsie, ulcer peptic, posibil cu perforaţii şi hemoragii, distensie abdominală,

ulceraţie esofagiană, candidoză esofagiană, pancreatită acută, perforaţie a intestinului, hemoragie gastrică.

Greaţă, vărsături şi modificări ale gustului pot să apară mai ales în cazul administrării rapide.

Tulburări hepatobiliare : Hepatită, valori crescute ale enzimelor hepatice

În asocierea tratamentului cu corticosteroizi au fost observate creşteri ale transaminazelor şi fosfatazei

alcaline. Aceste modificări sunt, de obicei reduse, fără simptomatologie clinică asociată şi reversibile după

întreruperea tratamentului.

Tulburări ale sistemului imunitar: creşterea susceptibilităţii la infecţii şi a severităţii infecţiilor cu reducerea

sau mascarea semnelor clinice, infecţii oportuniste, reacţie diminuată la testele cutanate, exacerbarea sau

recurenţa infecţiilor latente, reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii anafilactice.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: atrofie musculară (creşterea catabolismului proteic),

miopatie proximală, osteoporoză, fracturi vertebrale şi ale oaselor lungi, osteonecroză a capului femural.

Muşchii pot fi de asemenea afectaţi, ca urmare a creşterii catabolismului proteic-„miopatia cortizonică”, cu

atrofia masei musculare mai ales la coapse şi braţe. Bolnavii se plâng de oboseală musculară şi slăbiciune în

extremităţi.

Există un risc al tendinopatiilor la utilizarea corticoizilor, în special, tendonul lui Achile.

Tulburări hidroelectrolitice: retenţie hidro-salină, pierderi de potasiu, hipertensiune arterială, alcaloză,

hipokaliemie, insuficienţă cardiacă congestivă la pacienţii cu predispoziţie.

Dermatologice: întârzierea vindecării plagilor, peteşii, echimoze, atrofie a pielii, fragilitate tegumentară,

teleangectazie, acnee. Au fost raportate cazuri de sarcom Kaposi apărute la pacienţi trataţi cu corticosteroizi.

Întreruperea tratamentului poate duce la remisiunea simptomatologiei clinice.

Tulburări endocrine/metabolice şi de nutriţie: supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian,

întârzierea creşterii la copii şi adolescenţi, tulburări menstruale sau amenoree, facies cushingoid, hirsutism,

creştere în greutate, scăderea toleranţei la glucoză (manifestată prin diabet zaharat latent, creşterea

necesarului de insulină sau antidiabetice orale), creşterea apetitului. Tulburări metabolice şi de nutriţie cu

frecvenţă necunoscută : Lipomatoză epidurală.

Tulburări psihice şi ale sistemului nervos: o varietate de reacţii psihiatrice incluzând tulburări afective (cum

ar fi iritabilitate, euforie, depresie, labilitate emoţională, tendinţe suicidare), reacţii psihotice (incluzând

mania, delir, halucinaţii, agravarea schizofreniei), tulburări de comportament, iritabilitate, anxietate, tulburări

de somn, apoplexie, tulburări cognitive incluzând confuzia şi amnezia, au fost raportate pentru toţi

corticosteroizii. Reacţiile sunt frecvente şi pot apărea atât la adulţi cât şi la copii.

La adulţi, frecvenţa reacţiilor severe a fost estimată a fi 5-6%.

Efectele psihologice au fost raportate la întreruperea tratamentului cu corticosteroizi; frecvenţa nu poate fi

precizată.

Creşterea presiunii intracraniene cu edem papilar la copii, a fost raportată după întreruperea tratamentului cu

metilprednisolon.

Tulburări oculare: corticoterapia sistemică este asociată cu predispoziţie la detaşare a retinei.

Preparatele cortizonice pot determina creşterea presiunii intraoculare prin diminuarea drenării umorii

apoase. Fenomenul poate apărea după câteva săptămâni, în condiţiile aplicării locale, sau după luni sau ani

de tratament sistemic şi este, de obicei, reversibil la întreruperea tratamentului. Glucocorticoizii trebuie

evitaţi la bolnavii cu glaucom. O altă complicaţie este cataracta subcapsulară posterioară, care apare

uneori după tratament îndelungat şi este mai frecventă la copii.

Tulburări oculare cu frecvenţă necunoscută : Corioretinopatie.

Tulburări cardiace: ruptură miocardică după infarct miocardic.

Injectarea intravenoasă în doze mari a fost asociată cu colaps cardiovascular.

Tulburări vasculare cu frecvenţă necunoscută : Evenimente trombotice

Generale: hipersensibilitate, anafilaxie, sughiţ persistent la doze mari de corticosteroizi.

Tulburări hematologice şi limfatice cu frecvenţă necunoscută : Leucocitoză

Sindromul de întrerupere al corticoterapiei

Utilizarea dozelor farmacologice de corticoizi inhibă secreţia endogenă de cortocotropină din glanda hipofiză,

ceea ce poate determina atrofia glandei corticosuprarenale.

Sindromul de întrerupere brusc sau scăderea bruscă a dozelor, sau creşterea necesarului de corticosteorizi

asociată cu stresul infecţiei sau trauma chirurgicală poate precipita insuficienţa corticosuprarenaliană.

Scăderea prea rapidă a dozelor după un tratament de durată cu corticosteroizi poate duce la insuficienţă

adrenală acută, hipotensiune arterială şi chiar moarte.

Alte efecte care pot apărea la întreruperea tratamentului includ febră, mialgie, artralgie, scădere ponderală,

hipertensiune intracraniană benignă cu cefalee şi vărsături, şi edem papilar simptome determinate de edemul

cerebral.

Inhibiţia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian după utilizarea corticosteroizilor se poate menţine

aproximativ un an sau mai mult după întreruperea tratamentului şi poate determina insuficienţă

corticosuprarenaliană acută.

Întreruperea treptată a dozelor permite reluarea funcţiei adrenale.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de

raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Nu există semne clinice specifice ale supradozajului cu Lemod-Solu.

Metilprednisolon este dializabil.

În cazul supradozajului cronic se impune scădere treptată a dozelor pentru a se evita supresia secreţiei

corticosuprarenalei.

În caz de supradozaj se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: glucocorticoizi pentru uz sistemic, codul ATC: H02AB04

Substanţa activă este metilprednisolonă (6-metilprednisolonă). Acesta este utilizat sub formă hidrosolubilă

(sodiu – succinat – ester), care este rapid şi complet hidrolizată in vivo. Lemod Solu se poate administra

intravenos, astfel fiind obţinută rapid o concentraţie plasmatică mare.

Metilprednisolona are efect antiinflamator şi acţiune imunosupresivă cu slabe proprietăţi mineralocorticoide.

Doza de 4 mg metilprednisolonă este echipotentă cu 5 mg prednisolon, 4 mg triamcinolon, 0,6 mg

betametazonă sau 0,5 mg dexametazonă.

Acţiunea metilprednisolonei, ca şi a celorlalţi glucocorticoizi, se bazează pe stimularea sintezei de proteine

specifice la nivel celular. Acestea sunt biologic active şi responsabile de acţiunea sistemică.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Succinatul sodic de metilprednisolonă este rapid hidrolizat în metilprednisolonă.

Distribuţie:

După administrarea intravenoasă a 1g metilprednisolon concentraţia plasmatică maximă de 16-72 μmol/l este

realizată pentru mai mult de 30 minute. La cei mai mulţi pacienţi concentraţia plasmatică scade la 0,12-

3,4μmol/l în 24 ore şi la 0,06-0,13 μmol/l în 48 ore. Acţiunea farmacologică maximă se obţine în 1-3 ore de

la administrare.

Volumul aparent de distribuţie este de 1,7 ± 0,3 l/kg. Mai mult de 77% din metilprednisolonă se leagă de

proteine plasmatice. Metilprednisolona străbate bariera feto-placentară, hemato-encefalică şi trece în laptele

matern.

Metabolizare:

Metilprednisolona se metabolizează în ficat asemănător cu hidrocortizonul. Metaboliţii importanţi sunt: 20 β-

hidroximetilprednisolonă şi 20β-hidroxi-6α-metilprednisolonă.

Eliminare:

Timpul de injumătăţire plasmatică este de 2,3-4 ore. Durata efectului este de aproximativ 12-36 ore.

Metaboliţii se elimină urinar sub formă de glucuronoconjugaţi, sulfoconjugaţi sau sub formă neconjugată. O

cantitate redusă se elimină prin materiile fecale.

Acţiunea metilprednisolonei este intensificată în insuficienţe hepatice severe, când metabolizarea sa este

mult redusă. Cinetica metilprednisolonei nu este redusă în alte afecţiuni. În insuficienţa renală nu este

necesară ajustarea dozelor.

În hipoalbuminemie sau hiperbilirubinemie pot să crească mult concentraţiile plasmatice ale

metilprednisolonei.

La nou-născuţi clearance-ul plasmatic este redus faţă de copii şi adulţi.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile efectuate la animale au evidentiat creşterea incidenţei palatoskizisului după administrarea unor doze

mari de glucocorticoizi la femelele gestante.Totuşi, la doze terapeutice, riscul de apariţie a malformaţiilor

este mic.

Prin analiza a mai multe sute de cazuri raportate în literatură, s-a ajuns la concluzia că riscul acestei

malformaţii nu este semnificativ la copii expuşi.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Pulbere:

Hidrogenofosfat disodic anhidru

Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat

Hidroxid de sodiu

Solvent:

Alcool benzilic

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Compatibilitatea metilprednisolonului cu alte medicamente depinde de pH-ul amestecului, concentraţie,

temperatură, solubilitate. Pentru evitarea evenimentelor nedorite legate de compatibilitate, se recomandă ,

dacă este posibil, administrare separată a metilprednisolonului în cazul administrării intravenoase.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Soluţia reconstituită se păstrează la temperatura camerei, protejat de lumină pentru maxim 48 ore.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

LEMOD SOLU 125 mg

Cutie conţinând un flacon cu pulbere şi o fiolă solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.

LEMOD SOLU 500 mg

Cutie conţinând un flacon cu pulbere şi o fiolă solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

STADA HEMOFARM S.R.L.

Calea Torontalului, Km 6

Timişoara, Judeţul Timiş, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

9502/2016/01

9503/2016/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2016

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2017

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .