Prospect Ferglurom 50 mg/5 ml sirop
Producator:
Clasa ATC: antianemice, preparate cu fer, fer trivalent, fer pentru administrare orală,
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11074/2018/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ferglurom 50 mg/5 ml sirop
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
5 ml sirop conţin fer (III) 50 mg sub formă de complex de hidroxid de fer (III) – polimaltoză.
Excipienţi cu efect cunoscut: zahăr 609,375 mg, para-hidroxibenzoat de metil 5 mg pentru 5 ml sirop.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Sirop
Lichid siropos, de culoare brun roşcat închis, cu gust dulce aromat şi miros caracteristic de caramel.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul carenţei latente de fer.
Tratamentul anemiei feriprive (carenţa de fer manifestă).
Profilaxia carenţei de fer în timpul sarcinii.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Doza zilnică de fer este în medie de 100 mg, dar în formele severe se pot administra 150-200 mg fer
elemental.
Carenţa de fer manifestă clinic – Carenţa latentă de fer
anemie
Copii până la 1 an 2,5-5 ml/zi (25-50 mg Fe) –
Copii între1-12 ani 5-10 ml/zi (50-100 mg Fe) 2,5-5 ml/zi (25-50 mg Fe)
Copii peste 12 ani 10-30 ml/zi (100-300 mg Fe) 5-10 ml/zi (50-100 mg Fe)
Adulţi
Femei însărcinate 20-30 ml/zi (200-300 mg Fe) 10 ml/zi (100 mg Fe)
Mod de administrare
Siropul se poate dizolva într-un pahar cu apă sau cu suc şi administra prin intermediul unui pai, pentru
a evita colorarea dinţilor.
Preparatele orale de fer ar trebui administrate, pentru o absorbţie maximă, între mese (cu 2 ore înainte
sau cu 1 oră după masă). Administrarea se poate face însă în timpul mesei sau imediat după masă pentru
a minimiza reacţiile adverse gastrointestinale, când acestea sunt supărătoare. De asemenea, în acelaşi
scop, se poate începe tratamentul fie cu doze mai mici dar mai frecvente, fie cu doze crescânde.
Durata tratamentului
Dozele administrate precum şi durata tratamentului depind de severitatea deficitului de fier.
Tratamentul îşi propune să aducă la valori normale concentraţia de hemoglobină şi să refacă depozitele
de fier.
Cu dozele terapeutice de fer, simptomele clinice de deficienţă (astenia şi dispneea) se îmbunătăţesc în
câteva zile. Criza reticulocitară apare în 5-10 zile de la începerea tratamentului. Concentraţia
hemoglobinei creşte după aproximativ 2-4 săptămâni, normalizându-se în aproximativ 2 luni.
Tratamentul trebuie continuat pe o perioadă de 4 până la 6 luni, în scopul refacerii depozitelor de fier,
sub controlul feritinei serice.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate cunoscută la complexul de hidroxid de fer sau la oricare dintre excipienţi
enumerați la pct. 6.1;
- Supraîncărcarea cu fer (de exemplu hemocromatoză, hemosideroză);
- Tulburări în utilizarea ferului (anemia sideroacrestică, talasemia, anemia saturnină, porfiria cutanată);
- Anemia care nu este determinată de carenţa de fer (de exemplu anemia hemolitică, anemia
megaloblastică, tulburări de eritropoieză, hipoplazie medulară).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Se impune precauţie la copii la care intoxicaţiile acute cu fer se pot produce cu probabilitate mare.
În cazul lipsei de fer asociată unor sindroame inflamatorii deoarece aceasta nu răspunde la tratamentul
cu fer.
Se impune precauţie în cazul hepatitei, insuficienţei hepatice sau infecţiilor renale acute la care se pot
produce acumulări de fer în organism.
Se impune precauţie în ulcer gastro-intestinal activ, afecţiuni inflamatorii severe ale tractului intestinal
(de exemplu boala celiacă, enterită regională, rectocolită ulcero-hemoragică, boala Crohn), diverticuli
intestinali sau obstrucţii intestinale.
În cazul tratamentului prelungit se recomandă monitorizarea următorilor parametri: concentraţiile
sanguine de feritină şi fer, hemoglobina şi hematocritul, numărul reticulocitelor, capacitatea totală de
legare a ferului sau saturaţie a transferinei.
Atenţie dacă sunt efectuate teste pentru detectarea hemoragiilor gastro-intestinale oculte, deoarece
preparatele de fer colorează materiile fecale în negru, ceea ce poate influenţa aceste teste. Preparatele
cu fer pot modifica şi rezultatele altor teste diagnostice.
Tratamentul cu fer trebuie asociat, pe cât posibil, cu tratamentul cauzei anemiei.
Dacă simptomele nu se ameliorează după o lună de tratament pacientul va fi reevaluat de către medic.
In cazul anemiei datorată unei infecţii sau unei afecţiuni maligne, ferul substituit este stocat în sistemul
reticulo-endotelial, din care este mobilizat şi utilizat numai după tratarea afecţiunii primare.
Para-hidroxibenzoatul de metil din compoziţia medicamentului, poate provoca reacţii alergice (chiar
întârziate).
Deoarece conţine sorbitol şi zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Pacienţii trebuie avertizaţi că ingestia accidentală a preparatelor care conţin fer poate conduce la
intoxicaţie care poate fi letală la copiii sub 6 ani, de aceea medicamentul nu se va lăsa la îndemâna
copiilor.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Ferul inhibă absorbţia tetraciclinelor din tractul gastro-intestinal, iar tetraciclina inhibă absorbţia ferului.
Dacă este necesară administrarea ambelor medicamente, se recomandă administrarea tetraciclinei după
trei ore sau cu două ore înainte de preparatele orale de fer.
Administrarea preparatelor orale de fer concomitent cu chinolone poate influenţa absorbţia orală a
acestora, determinând scăderea concentraţiilor plasmatice şi urinare ale chinolonelor. De aceea,
preparatele orale de fer nu trebuie administrate cu mai puţin de două ore înainte sau două ore după
utilizarea unei chinolone pe cale orală.
Ferul poate să scadă absorbţia gastro-intestinală a penicilaminei. De aceea, administrarea concomitentă
a celor două medicamente trebuie făcută la interval de cel puţin două ore.
Cloramfenicolul poate întârzia răspunsul terapeutic la tratamentul cu fer.
Absorbţia levodopei, carbidopei, metildopei, este inhibată în condiţiile administrării simultane de fer.
Absorbţia tiroxinei este de asemenea inhibată în condiţiile administrării simultane de fer; de aceea se
recomandă administrarea fer cu cel puţin două ore înainte sau după administrarea tiroxinei.
Antiacidele pe bază de Al, Mg şi Ca, precum şi colestiramina, reduc absorbţia ferului.
Administrarea pe cale orală a medicamentelor cu fer concomitent cu suplimente de calciu (carbonat de
calciu sau fosfat), ceai, cafea, ouă, alimente sau medicamente care conţin bicarbonaţi, carbonaţi, oxalaţi
sau fosfaţi, lapte sau produse din lapte, pâine integrală, cereale şi fibre alimentare, poate reduce absorbţia
de fer prin formarea unor complexe sau prin afectarea directă a absorbţiei. De aceea, medicamentele cu
fer administrate pe cale orală trebuie utilizate cu minim o oră înainte sau două ore după adminstrarea
acestor produse.
Deferoxamina chelează ferul şi se utilizează în tratamentul supradozajului cu fer; ferul poate fi necesar
la pacienţii trataţi cu medicamente chelatoare. Preparatele de fer trebuie administrate la cel puţin 2 ore
după administrarea acestor medicamente.
Pancreatina şi pancrelipaza pot să scadă absorbţia ferului dacă se administrează în asociere cu preparate
orale cu fer.
Alcoolul etilic administrat concomitent pentru o lungă perioadă poate determina toxicitate deoarece
absorbţia şi stocarea hepatică a ferului este crescută, în special dacă consumul de alcool etilic este mare.
Suplimente cu zinc (administrate pe cale orală): ferul scade absorbţia intestinală a zincului. Zincul
trebuie administrat la cel puţin 2 ore de la administrarea preparatelor care conţin fer.
Ferul cu administrare injectabilă nu trebuie administrat concomitent cu preparatele orale de fer deoarece
absorbţia orală a ferului este redusă. Din acest motiv, un tratament oral cu fer poate fi început numai
după cel puţin o săptămână de la ultima injecţie.
Modificarea testelor de laborator
Testul cu ortotoluidină: prezenţa ferului poate da reacţii fals pozitive.
Testul hemoragiilor oculte: pot fi mascate de coloraţia negru a materiilor fecale.
Testul dozării glucozei prin oxido-reducere: prezenţa gluconatului feros poate determina rezultate fals
negative.
Testul cu fosfonaţi marcaţi radioactiv cu tehneţiu (Tc 99m) şi fosfonaţi: preparatele cu fer pot determina
scăderea captării osoase a fosfonaţilor marcaţi radioactiv cu tehneţiu şi a fosfonaţilor datorită încărcării
excesive cu fer.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Studiile controlate efectuate la gravide, după primul trimestru de sarcină, nu au arătat nici o reacţie
adversă la mamă sau la nou-născut. Ferglurom 50 mg/5 ml poate fi administrat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Laptele matern conţine fer legat sub formă de lactoferină. Nu se ştie ce cantitate de fer trece din
complexul de hidroxid de fer (III)- polimaltoză în laptele matern, dar este puţin probabil să provoace
reacţii adverse la copilul alăptat.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Ferglurom 50 mg/5 ml, sirop nu are nicio influenţă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100, <1>
foarte rare (<1>
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: epigastralgii, greaţă, vărsături, dispepsie, constipaţie sau diaree, colorare în negru
a scaunului.
Rare: la administrarea de preparate pe bază de fer sub formă lichidă apare o pătare a dinţilor, care poate
fi îndepărtată prin curăţarea intensă a dinţilor, respectiv poate fi evitată prin utilizarea unui pai de băut.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: pot apărea reacţii de hipersensibilitate (de exemplu erupţii cutanate, urticarie, prurit, exantem sau
reacţii anafilactice).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Doza acută letală de fer elemental se estimează a fi 180-300 mg/kg.
La copii doze începând cu 20 mg Fe/kg au risc crescut de evoluţie gravă iar de la 60 mg Fe/kg sunt
potenţial letale.
Toxicitatea acută datorată ferului rezultă din combinarea efectului coroziv asupra mucoasei gastro-
intestinale cu efectele metabolice şi hemodinamice determinate de prezenţa ferului elemental în cantitate
excesivă.
Fazele intoxicaţiei
Faza I (în primele 6 ore): simptome digestive – greţuri, vărsături, dureri abdominale, hematemeză, diaree
hemoragică – precum şi leucocitoză, febră, oboseală, somnolenţă, letargie, paloare, cianoză,
hiperventilaţie datorată acidozei şi hipotensiune arterială. Eroziunea locală de la nivelul stomacului şi a
intestinului subţire duce la creşterea absorbţiei ferului.
Faza II (până la 24 ore): ameliorare aparentă a stării generale.
Faza III (până la 36 ore): şoc (hipovolemie) şi acidoză metabolică.
Faza IV (a 2-a şi a 4-a zi): necroză hepatică; convulsii, paralizie respiratorie, comă.
Faza V (săptămânile 2-4): stenoză pilorică.
Tratamentul
Dacă ingestia depăşeşte 10 mg/kg fer elemental, în primele 4 ore stomacul trebuie evacuat imediat prin
inducerea vărsăturii folosind sirop de ipeca sau prin lavaj gastric. Dacă pacientul a avut mai multe
episoade de vărsătură şi mai ales dacă a prezentat vărsătură cu sânge nu se va folosi siropul de ipeca.
Lavajul gastric se va face cu soluţie 1-5 % bicarbonat de sodiu sau cu apă călduţă. Desferoxamina
mesilat este utilizată ca metodă complementară lavajului gastric pentru a chela excesul de fer
elemental de la nivel gastrointestinal.
Când a fost ingerată o doză potenţial letală de fer elemental (180-300 mg/kg) sau când pacienţii au
simptome severe ale intoxicaţiei cu fier, cum ar fi comă sau şoc, se iniţiază terapia chelatoare cu
desferoxamină mesilat, împreuna cu tratamentul de susţinere (menţinerea permeabilităţii căilor
respiratorii, corectarea acidozei, controlul simptomelor şocului şi a deshidratării cu lichide i.v. sau cu
sânge, oxigen, vasopresoare).
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antianemice, preparate cu fer, fer trivalent, fer pentru administrare orală,
codul ATC: B03AB05
Ferul este un constituent esenţial al organismului fiind necesar pentru formarea hemoglobinei şi pentru
susţinerea proceselor oxidative de la nivelul ţesuturilor. Deficitul de fier duce la eritropoeză ineficientă
având drept consecinţă anemia.
Miezul polinuclear de hidroxid de fer (III) este înconjurat la suprafaţă de molecule de
polimaltoză legată non-covalent formând un complex cu o masă moleculară de ~ 50 kD,
care difuzează prin membrana intestinală într-un timp de 40 ori mai mic decât molecula de
fier (II) x 6 H O.
Complexul este stabil şi nu eliberează fer ionic în condiţii fiziologice.
În miezul polinuclear ferul este legat prin legături asemănătoare cu cele fiziologice din feritină.
Datorită acestei asemănări numai ferul trivalent din acest complex este absorbit printr-un proces activ.
Datorită existenţei unui schimb competitiv pentru ligand, orice proteină fixatoare de fer din sucul
gastrointestinal şi de pe suprafaţa epiteliului poate fixa ferul trivalent. Ferul absorbit este depozitat în
special în ficat, legat de feritină. Ulterior este încorporat în hemoglobină la nivelul măduvei osoase.
Complexul de hidroxid de fer trivalent polimaltozat nu are proprietăţi oxidante aşa cum au sărurile
divalente de fier. Susceptibilitatea lipoproteinelor (VLDL şi LDL) la oxidare este redusă.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbția
Studiile cu izotopi radioactivi (55Fe şi 59Fe) au arătat că absorbţia ferului (măsurată în hemoglobina din
eritrocite) este invers proporţională cu doza administrată (cu cât doza este mai mare, cu atât absorbţia
este mai mică). Statistic există o corelaţie negativă între gradul carenţei de fer şi cantitatea de fer
absorbită (cu cât este mai mare deficitul de fier, cu atât este mai mare absorbţia). Cea mai bună
absorbţie a ferului are loc în duoden şi jejun.
Distribuție și metabolizare
Concentraţia maximă de fer se atinge după 24 ore de la administrare. Complexul macromolecular este
eliminat din sânge în sistemul reticulo-endotelial şi metabolizat în cele două componente: hidroxidul
de fer şi polimaltoza. Eliberarea lentă a ferului din complex explică buna sa toleranţă. Ferul circulă
legat în sânge de transferină, este depozitat în ţesuturi sub formă de feritină, încorporat în hemoglobină
în măduva osoasă şi utilizat pentru eritropoieză. Numai mici cantităţi de fer sunt eliminate.
Polimaltoza este metabolizată prin oxidare sau eliminată.
Complexul nemetabolizat poate traversa bariera placentară în mici cantităţi şi numai în urme trece în
laptele matern. În mici cantităţi, ferul traversează placenta legat de feritină sau transferină şi în lapte
legat de lactoferină.
Eliminare
Ferul neabsorbit este excretat prin fecale. Excreţia prin exfolierea celulelor epiteliale din tractul
gastrointestinal şi ale pielii, precum şi prin perspiraţie, bilă şi urină se face în cantitate de circa 1 mg
fier/zi. La femei trebuie luate în calcul şi pierderile de fer la menstruaţie.
Nu sunt disponibile date farmacocinetice referitoare la bolnavi cu anemie feriprivă.
Se ştie că încorporarea ferului depinde de gradul carenţei de fier: este crescută când concentraţia de
hemoglobină este mică şi scade odată cu normalizarea valorilor hemoglobinei. Nu poate creşte peste
capacitatea de transport a proteinelor transportoare.
Nu se cunoaşte influenţa insuficienţei renale şi hepatice asupra proprietăţilor farmacologice ale
complexului de hidroxid de fer (III) polimaltozat.
5.3 Date preclinice de siguranță
DL50 pentru complexul hidroxid de fer (III) – polimaltoză nu a putut fi detectat nici la doze de peste
2000 mg/kg.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Propilenglicol
Sorbitol
Zahăr
para-Hidroxibenzoat de metil
Aromă caramel
Apă purificată
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
20 zile de la prima deschidere a flaconului
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă brună, de clasa hidrolitică III, cu capacitatea de 100 ml, închis cu capac cu
filet și inel de siguranță, din polipropilenă, de culoare albă, prevăzut cu măsură dozatoare din
polipropilenă gradată de la 2,5 – 20 ml; flaconul conține 100 ml sirop.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
S.C. Biofarm S.A.
Str. Logofătul Tăutu nr. 99, sector 3, Bucureşti, România
Telefon: 021 30.10.600
Fax: 021 30.10.605
E-mail: [email protected]
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
11074/2018/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Noiembrie 2018
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .