Prospect Fenofibrat Terapia 160 mg comprimate filmate
Producator: Terapia SA
Clasa ATC: hipolipemiante, hipocolesterolemiante şi hipotrigliceridemiante, fibraţi.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13063/2020/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Fenofibrat Terapia 160 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine fenofibrat micronizat 160 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lecitina din soia.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de formă ovală, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, marcate cu
„RX901” pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Fenofibrat Terapia este indicat ca supliment al dietei şi al altor tratamente nefarmacologice (de
exemplu activitate fizică, scădere ponderală) pentru următoarele:
- Tratamentul hipertrigliceridemiei severe, cu sau fără valori mici ale HDL-colesterolului.
- Tratamentul hiperlipidemiei mixte, în cazul în care statinele sunt contraindicate sau nu sunt tolerate.
- Tratamentul hiperlipidemiei mixte la pacienţi cu risc cardiovascular crescut, în asociere cu o statină,
în cazul în care valorile trigliceridelor şi HLD-colesterolului nu sunt controlate în mod adecvat.
4.2 Doze şi mod de administrare
Măsurile dietetice iniţiate înainte de începerea tratamentului, trebuie continuate. Răspunsul terapeutic
trebuie monitorizat prin determinări periodice ale concentraţiilor plasmatice ale lipidelor. În cazul în
care nu s-a obținut un răspuns adecvat după câteva luni (de exemplu 3 luni), trebuie luate în
considerare măsuri terapeutice complementare sau diferite.
Doze
Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 160 mg fenofibrat (un comprimat filmat Fenofibrat Terapia 160 mg)
pe zi.
Grupe speciale de populaţie
Vârstnici (≥ 65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei. Se recomandă doza uzuală, cu excepția cazului funcției renale
scăzute, cu rata de filtrare glomerulară <60 ml/min/1,73 m2 (vezi Pacienți cu insuficiență renală).
Pacienți cu insuficienţă renală
Fenofibratul nu trebuie utilizat în caz de insuficiență renală severă, definită ca RFG <30 ml/min per
1,73 m2.
Dacă RFG este între 30 și 59 ml/min per 1,73 m2, doza de fenofibrat standard nu trebuie să
depășească 100 mg sau doza de fenofibrat 67 mg micronizat, o dată pe zi.
În cazul în care, în timpul urmăririi, RFG scade persistent la <30 ml/min per 1,73 m2, tratamentul cu
fenofibrat trebuie întrerupt.
Insuficiență hepatică
Fenofibrat Terapia 160 mg nu este recomandat pacienților cu insuficiență hepatică, din cauza lipsei
datelor relevante pentru acești pacienți.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea fenofibratului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Nu sunt date disponibile. Prin urmare, utilizarea fenofibratului nu este recomandată la copii şi
adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Comprimatele filmate trebuie înghiţite întregi, în timpul mesei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la fenofibrat sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Fenofibrat
Terapia nu trebuie administrat la pacienţii cu hipersensibilitate la alune, ulei de arahide, lecitină din
soia sau produse înrudite datorită riscului de apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate.
Insuficienţă hepatică (inclusiv ciroză biliară și anomalii persistente inexplicabile ale funcției hepatice).
Afecţiuni cunoscute ale vezicii biliare.
Insuficienţă renală cronică severă (RFG estimată <30 ml/min/1,73 m2).
Pancreatită acută sau cronică, cu excepţia pancreatitei acute determinate de hipertrigliceridemie
severă.
Antecedente de reacţii fotoalergice sau fototoxice în timpul tratamentului cu fibraţi sau ketoprofen.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Cauze secundare ale hiperlipidemiei
Înaintea începerii tratmentului cu fenofibrat, trebuie luată în considerare tratarea cauzelor secundare
ale hiperlipidemiei: diabet zaharat tip 2 necontrolat, hipotiroidism, sindrom nefrotic, disproteinemie,
boală hepatică obstructivă, tratament farmacologic, alcoolism.
Cauze secundare de hipercolesterolemie în relație cu tratamentul farmacologic pot fi văzute la
administrarea de diuretice, β blocante, estrogeni, progesteron, contraceptivele orale combinate,
medicamente imunosupresoare și inhibitori de protează. În aceste cazuri, trebuie să se verifice dacă
hiperlipidemia este de natură primară sau secundară (creștere posibilă a valorilor lipidelor determinate
de aceste medicamente).
Funcţia hepatică
Similar altor medicamente hipolipemiante, la unii pacienţi au fost raportate creşteri ale valorilor
transaminazelor. În majoritatea cazurilor, aceste creşteri au fost tranzitorii, minore şi asimptomatice.
Se recomandă monitorizarea valorilor serice ale transaminazelor la fiecare 3 luni în timpul primului an
de tratament şi apoi periodic.
Trebuie acordată atenţie pacienţilor care prezintă creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor şi
tratamentul trebuie întrerupt dacă valorile AST (SGOT) şi ALT (SGPT) cresc de 3 ori peste limita
superioară a valorilor normale. La apariţia simptomelor specifice hepatitei (de exemplu, icter, prurit),
vor fi efectuate teste de laborator pentru confirmare şi poate fi luată în considerare întreruperea
tratamentului cu fenofibrat.
Pancreas
Pancreatita a fost raportată la pacienţi cărora li se administrează fenofibrat (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
Aceasta poate reprezenta un semn de lipsă de eficacitate la pacienţii cu hipertrigliceridemie severă, un
efect direct al medicamentului sau un fenomen secundar mediat prin formarea de calculi sau noroi
biliar, în tractul biliar, ducând la obstrucţia canalului biliar comun.
Sistemul muscular
În timpul administrării fibraţilor sau a altor medicamente hipolipidemiante s-au raportat cazuri de
toxicitate musculară, inclusiv cazuri foarte rare de rabdomioliză, cu sau fără afectare renală. Incidenţa
acestor tulburări creşte în caz de hipoalbuminemie şi insuficienţă renală în antecedente.
Pacienţii care prezintă factori predispozanţi pentru miopatie şi/sau rabdomioliză, incluzând vârsta
peste 70 de ani, antecedente personale sau familiale de afecţiuni ereditare musculare, insuficienţă
renală, hipotiroidism şi consum excesiv de alcool etilic, pot avea un risc crescut de apariţie a
rabdomiolizei. În cazul acestor pacienţi trebuie evaluat atent raportul beneficiu – risc al tratamentului
cu fenofibrat.
Trebuie suspectată apariţia afectării musculare la pacienţii care prezintă mialgie difuză, miozită,
crampe musculare, stare de slăbiciune musculară şi /sau creşteri importante ale concentraţiei CPK
(valori de peste 5 ori mai mari decât valoarea normală). În aceste cazuri, tratamentul cu fenofibrat
trebuie întrerupt.
Riscul de afectare musculară poate fi crescut dacă medicamentul este administrat în asociere cu un alt
fibrat sau cu un inhibitor de HMG-CoA reductază, mai ales în cazul pre-existenţei unei boli
musculare. În consecinţă, asocierea fenofibratului cu un inhibitor de HMG-CoA reductază sau alt
fenofibrat trebuie rezervată pacienţilor cu dislipidemie mixtă severă şi risc crescut pentru evenimente
cardiovasculare, fără istoric de boală musculară şi cu o monitorizare atentă pentru o potenţială afectare
musculară.
Funcţia renală
Fenofibrat Terapia este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct 4.3).
Fenofibrat Terapia trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la
moderată. Doza trebuie ajustată la pacienții a căror rată de filtrare glomerulară este de 30 până la 59
ml/min/1,73 m2 (vezi pct. 4.2).
Creșteri reversibile ale creatininei serice au fost raportate la pacienții cărora li s-a administrat
fenofibrat în monoterapie sau concomitent cu statine. Creșterile creatininei serice au fost în general
stabile în timp, fără dovezi pentru creșteri continue ale creatininei serice, în cadrul terapiei pe termen
lung și au avut tendința de a reveni la valoarea inițială, după întreruperea tratamentului.
În timpul studiilor clinice, 10% dintre pacienți au prezentat o creștere a creatininei de la valoarea
inițială la o valoare mai mare de 30 μmol/l cu în cazul tratamentului concomitent cu fenofibrat și
simvastatină, comparativ cu 4,4% în cazul monoterapiei cu statine. 0,3% dintre pacienții tratați
concomitent cu fenofibrat și simvastatină au avut creșteri semnificative clinic ale creatininei, la valori
> 200 μmol/l.
Tratamentul trebuie întrerupt atunci când valoarea creatininei este cu 50% peste limita superioară a
valorilor normale. Se recomandă ca valoarea creatininemiei să fie măsurată în primele 3 luni de la
inițierea tratamentului și apoi periodic.
Excipienți
Fenofibrat Terapia 160 mg nu trebuie administrat pacienţilor alergici la lecitină din soia sau la produse
similare, datorită riscului de reacţii de hipersensibilitate.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante orale
Fenofibratul potenţează efectul anticoagulantelor orale şi poate determina creşterea riscului de
sângerare. La pacienţii care urmează tratament cu anticoagulante orale, doza de anticoagulant trebuie
scăzută cu aproximativ 1/3 la începutul tratamentului şi apoi trebuie ajustată treptat, dacă este necesar,
în funcţie de monitorizarea valorilor INR (International Normalised Ratio).
Ciclosporină
S-au raportat câteva cazuri severe de insuficienţă renală reversibilă în timpul administrării
concomitente de fenofibrat şi ciclosporină. De aceea, funcţia renală a acestor pacienţi trebuie
monitorizată cu atenţie şi tratamentul cu fenofibrat trebuie întrerupt în caz de alterare severă a
parametrilor de laborator.
Inhibitori ai HMG-CoA reductazei sau alţi fibraţi
Riscul de apariţie a toxicităţii musculare grave este crescut în cazul în care fenofibratul este utilizat
concomitent cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei sau cu alţi fibraţi. Această modalitate de tratament
asociat trebuie utilizată cu precauţie, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru observarea
promptă a semnelor de toxicitate musculară (vezi pct. 4.4).
În prezent nu există dovezi care să sugereze faptul că fenofibratul afectează farmacocinetica
simvastatinei.
Glitazone
S-au raportat câteva cazuri de reducere reversibilă paradoxală a HDL-colesterolului, în timpul
administrării concomitente a fenofibratului și a glitazonelor. Prin urmare, se recomandă monitorizarea
HDL-colesterolului în cazul în care una din aceste componente se adaugă schemei de tratament,
precum și întreruperea tratamentului în cazul în care valoarea HDL-colesterolului este prea scăzută.
Enzimele citocromului P450
Studiile in vitro folosind microzomi hepatici umani au indicat faptul că fenofibratul şi acidul fenofibric
nu sunt inhibitori ai citocromului (CYP) P450 izoformele CYP3A4, CYP2D6, CYP2E1 sau CYP1A2.
Aceştia sunt inhibitori slabi ai CYP2C19 şi CYP2A6 şi inhibitori slabi până la moderaţi ai CYP2C9 la
concentraţii terapeutice.
Pacienţii cărora li se administrează concomitent fenofibrat şi medicamente cu indice terapeutic îngust
metabolizate prin CYP2C19, CYP2A6 şi în special CYP2C9 trebuie atent monitorizaţi şi dacă este
necesar se recomandă ajustarea dozei acestor medicamente.
Altele
În comun cu alţi fibrați, fenofibratul induce oxidaze microzomale cu funcție mixtă, implicate în
metabolizarea acizilor grași la rozătoare și poate interacționa cu medicamente metabolizate de aceste
enzime.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea fenofibratului la femeile gravide. Studiile la animale nu au
demonstrat apariţia efectelor teratogene. Efecte embriotoxice s-au observat la doze toxice materne
(vezi pct.5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.
De aceea, Fenofibrat Terapia trebuie utilizat în timpul sarcinii numai după evaluarea atentă a
raportului risc/beneficiu.
Alăptare
Nu sunt disponibile date privind excreţia fenofibratului şi/sau metaboliţilor săi în laptele matern.
Riscul pentru sugar nu poate fi exclus. De aceea, fenofibratul nu trebuie utilizat la femeile care
alăptează.
Fertilitatea
Au fost observate efecte reversibile asupra fertilității la animale (vezi pct. 5.3). Nu există date clinice
privind fertilitatea din utilizarea Fenofibrat Terapia.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Fenofibrat Terapia nu are nici o influenţă sau are influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului cu fenofibrat sunt tulburările
digestive, gastrice sau intestinale.
Următoarele reacţii adverse au fost observate în timpul studiilor clinice placebo – controlate (n= 2344)
şi după punerea piaţăa cu următoarele frecvenţe:
Clasa Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă
MedDRA >1/100, <1>1/10000, <1>
de sisteme şi >1/1000, <1>
organe cazuri din datele
izolate disponibile)
Tulburări Scăderea
hematologice şi hemoglobinei
limfatice Scăderea
numărului de
leucocite.
Tulburări ale Hipersensibilitate
sistemului
imunitar
Tulburări ale Cefalee
sistemului
nervos
Tulburări Tromboembolism
vasculare (embolism
pulmonar,
tromboză venoasă
profundă) *
Tulburări Boală pulmonară
respiratorii, interstiţialăa
toracice şi
mediastinale
Tulburări Semne şi Pancreatită*
gastro- simptome
intestinale gastro-
intestinale
(durere
abdominală,
greţuri,
vărsături,
diaree.
flatulenţă)
Tulburări Transaminaze Colelitiază Hepatită Icter a, complicaţii
hepatobiliare crescute (vezi pct. 4.4) ale colelitiazei a
(vezi pct. 4.4) (de exemplu
colecistită,
colangită, colică
biliară)
Afecţiuni Hipersensibilitate Alopecie, Reacții cutanate
cutanate şi ale cutanată (de Reacţii de severe a (de
ţesutului exemplu erupţii fotosensibilitate exemplu eritem
subcutanat cutanate, prurit, polimorf, sindrom
urticarie) Stevens-Johnson,
necroliză
epidermică
toxică)
Tulburări Tulburări Rabdomiolizăa
musculo- musculare (de ex.
scheletice şi ale mialgie, miozită,
ţesutului spasme musculare
conjunctiv şi slăbiciune)
Tulburări ale Disfuncţie
aparatului sexuală
genital şi ale
sânului
Tulburări Fatigabilitate a
generale si la
nivelul locului
de administrare
Investigaţii Nivel crescut Creşterea Creşterea ureei
diagnostice de creatininei serice serice
homocisteină
în sânge **
* În studiul FIELD, studiu randomizat placebo-controlat efectuat la 9795 pacienţi cu diabet zaharat de
tip II, s-a observat o creştere semnificativă statistic a cazurilor de pancreatită la pacienţii la care s-a
administrat fenofibrat comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (0,8% versus 0,5%; p = 0,031).
În acelaşi studiu, a fost observată o creştere semnificativă statistic a incidenţei embolismului pulmonar
(0,7% în grupul placebo versus 1,1% în grupul cu fenofibrat; p = 0,022) şi o creştere nesemnificativă
statistic a incidenţei trombozei venoase profunde (placebo: 1,0 % [48/4900 pacienţi] versus fenofibrat
1,4% [67/4895 pacienţi]; p = 0,074).
**În studiul FIELD, creșterea medie a nivelului de homocisteină din sânge la pacienții tratați cu
fenofibrat a fost de 6,5 μmol/l și a fost reversibilă la întreruperea tratamentului cu fenofibrat. Riscul
crescut al evenimentelor trombotice venoase poate fi legat de creșterea nivelului de homocisteină.
Semnificația clinică a acestui fapt nu este clară.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Au fost primite doar raportări bazate pe dovezi neconfirmate de supradozaj cu fenofibrat. În
majoritatea cazurilor, nu au fost raportate simptome de supradozaj. Nu se cunoaşte un antidot specific.
Dacă se suspectează producerea unui supradozaj, se administrează tratament simptomatic şi se
instituie măsurile adecvate de susţinere a funcţiilor vitale. Fenofibratul nu se poate elimina prin
hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: hipolipemiante, hipocolesterolemiante şi hipotrigliceridemiante, fibraţi.
Codul ATC: C10AB05
Fenofibratul este un derivat de acid fibric ale cărui efecte de modificare a profilului lipidic raportat la
om sunt mediate prin acţiune asupra PPARα (Peroxisome Proliferator Activated Receptor type α).
Prin acest mecanism, fenofibratul intensifică lipoliza şi eliminarea din plasmă a particulelor aterogene
bogate în trigliceride prin activarea lipoproteinlipazei şi prin diminuarea sintezei de apoproteină CIII.
De asemenea, activarea PPARα induce o creştere a sintezei apoproteinelor AI şi AII.
Efectele menţionate mai sus ale fenofibratului asupra lipoproteinelor determină o scădere a fracţiilor
lipidice cu densitate foarte scăzută şi scăzută (VLDL şi LDL) care conţin apoproteina B şi o creştere a
fracţiunii de lipoproteine cu densitate mare (HDL) care conţin apoproteinele AI şi AII.
În plus, prin modularea sintezei şi catabolismului fracţiei lipidice VLDL, fenofibratul determină
creşterea clearance-ului LDL şi determină scăderea particulelor mici, dense, LDL, ale căror
concentraţii sunt crescute la fenotipul lipoproteinic aterogen, o tulburare frecvent întâlnită la pacienţii
care prezintă risc de boală cardiacă coronariană.
În timpul studiilor clinice efectuate cu fenofibrat, valoarea colesterolului total este scăzută cu 20-25%,
a trigliceridelor cu 40-55% iar cea a HDL-colesterolului este crescută cu 10-30%.
La pacienţii cu hipercolesterolemie, ale căror concentraţii de LDL-colesterol sunt scăzute cu 20-35%,
efectul general asupra colesterolului determină o scădere a raportului dintre colesterolul total şi HDL-
colesterol, al celui dintre LDL-colesterol şi HDL-colesterol şi al celui dintre Apo B şi Apo AI, toţi
aceştia fiind markeri ai riscului aterogen.
Există dovezi privind faptul că tratamentul cu fibraţi poate reduce evenimentele de cardiopatie
coronariană, dar nu s-a demonstrat că fibraţii scad mortalitatea de orice cauză în cadrul prevenţiei
primare sau secundare a bolilor cardiovasculare.
Studiul asupra lipidelor „Acţiune pentru controlul riscului cardiovascular în diabetul zaharat” (Action
to Control Cardiovascular Risk in Diabetes (ACCORD)) a fost un studiu clinic randomizat, controlat
cu placebo, care a cuprins 5518 pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, cărora li s-a administrat fenofibrat
în asociere cu simvastatină. Tratamentul cu fenofibrat şi simvastatină nu a prezentat nicio diferenţă
semnificativă comparativ cu monoterapia cu simvastatină, în ceea ce priveşte rezultatul principal
compus, infarctul miocardic fără evoluţie letală, accidentul vascular cerebral fără evoluţie letală şi
decesul de cauze cardiovasculare (risc relativ [RR] 0,92, IÎ 95% 0,79-1,08, p = 0,32 ; reducerea
riscului absolut: 0,74%). În grupul prespecificat de pacienţi cu dislipidemie, definit ca acel grup aflat
în terţila cu cele mai mici valori ale HDL-C (≤34 mg/dl sau 0,88 mmol/l) şi în terţila cu cele mai mari
valori ale trigliceridelor (TG) (≥204 mg/dl sau 2,3 mmol/l) la momentul iniţial, tratamentul cu
fenofibrat şi simvastatină a demonstrat o scădere relativă de 31% comparativ cu monoterapia cu
simvastatină, în ceea ce priveşte rezultatul principal compus (risc relativ [RR] 0,69, IÎ 95% 0,49-0,97,
p = 0,03 ; scăderea riscului absolut: 4,95%). O altă analiză de subgrup prespecificat a identificat o
interacţiune, semnificativă din punct de vedere statistic, a tratamentului în funcţie de sex (p = 0,01)
indicând un beneficiu terapeutic posibil al terapiei asociate la bărbaţi (p=0,037), dar un risc potenţial
mai mare în ceea ce priveşte rezultatul principal la femeile cărora li s-a administrat terapie asociată,
comparativ cu monoterapia cu simvastatină (p=0,069). Acest lucru nu a fost observat la subgrupul
menţionat mai sus, care a inclus pacienţi cu dislipidemie; de asemenea, nu a existat o dovadă clară a
beneficiului terapeutic la femeile cu dislipidemie cărora li s-a administrat fenofibrat şi simvastatină şi
nu poate fi exclus un posibil efect nociv la acest subgrup.
Depozitele extravasculare de colesterol (xantoame tendinoase sau tuberoase) pot fi reduse sau
eliminate după terapia cu fenofibrat.
Pacienţii cu valori crescute ale fibrinogenului, trataţi cu fenofibrat au manifestat reduceri semnificative
ale acestui parametru, precum şi cei cu nivele ridicate de Lp(a). Alţi markeri ai inflamaţiei precum
proteina C reactivă, sunt reduşi în urma tratamentului cu fenofibrat.
Efectul uricozuric al fenofibratului determină scăderea cu aproximativ 25% a concentraţiilor
plasmatice de acid uric, ceea ce poate fi un beneficiu adiţional pentru pacienţii dislipidemici cu
hiperuricemie.
Fenofibratul a demonstrat în studiile la animale şi într-un studiu clinic, un efect antiagregant plachetar,
care a determinat o reducere a agregării plachetare indusă de ADP, acid arahidonic şi epinefrină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Fenofibrat Terapia 160 mg este un comprimat filmat conţinând 160 mg fenofibrat micronizat şi
prezintă o biodisponibilitate mai mare comparativ cu formulările anterioare.
Absorbţia
Concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) sunt atinse în 4-5 ore după administrarea pe cale orală. Pe
durata tratamentului continuu, nu există variaţii individuale ale concentraţiei plasmatice.
Absorbţia fenofibratului din tractul gastro-intestinal este crescută în cazul administrării cu alimente.
Distribuţie
Acidul fenofibric se leagă în proporţie foarte mare de proteinele plasmatice (peste 99%).
Metabolizare şi eliminare
După administrare orală, fenofibratul este hidrolizat rapid de către esteraze rezultând acidul fenofibric,
metabolitul său activ.
Forma nemodificată a fenofibratului nu se regăseşte în plasmă. Fenofibratul nu este substrat pentru
CYP 3A4, nefiind implicat metabolismul hepatic microzomial.
Fenofibratul se excretă în special pe cale urinară. Practic, tot fenofibratul se elimină în 6 zile.
Fenofibratul este excretat în principal sub forma acidului fenofibric şi a derivatului său
glucuronoconjugat. La pacienţii vârstnici, clearance-ul plasmatic total aparent nu este modificat.
Studiile de farmacocinetică după administrarea dozei unice şi a dozelor repetate au evidenţiat lipsa
acumulării medicamentului. Acidul fenofibric nu este eliminat prin hemodializă.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al acidului fenofibric este de aproximativ 20 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Într-un studiu non-clinic oral, de trei luni, la specii de șobolan cu acid fenofibric, metabolitul activ al
fenofibratului, s-au observat toxicitate pentru mușchii scheletici (în special cei bogați în miofibre de
tip I – oxidare ușoară) și degenerare cardiacă, anemie și greutate corporală scăzută. Nu s-a observat
toxicitate scheletică la doze de până la 30 mg/kg (aproximativ de 17 ori expunerea la doza maximă
recomandată la om (DMRO). Nu au fost observate semne de cardiomiotoxicitate la o expunere de
aproximativ 3 ori expunerea la DMRO. Au apărut ulcere reversibile și eroziuni în tractul gastro-
intestinal la câinii tratați timp de 3 luni. Nu au fost observate leziuni gastro-intestinale în acest studiu
la o expunere de aproximativ 5 ori expunerea la DMRO.
Studiile referitoare la mutagenitatea fenofibratului au furnizat rezultate negative.
La şobolani şi şoareci, s-a observat apariţia tumorilor hepatice în cazul administrării dozelor mari,
apariţia acestora fiind atribuită proliferării peroxizomilor. Aceste modificări sunt specifice rozătoarelor
mici şi nu au fost observate la alte specii de animale. Acest lucru nu este relevant în ceea ce priveşte
utilizarea terapeutică la om.
Studiile efectuate la şoareci, şobolani şi iepuri nu au evidenţiat vreun efect teratogen.
S-au observat efecte embriotoxice în cazul administrării dozelor cuprinse în intervalul de doze care
determină efect maternotoxic. În cazul administrării dozelor mari s-a observat prelungirea perioadei de
gestaţie şi dificultăţi la naştere.
Hipospermia reversibilă și vacuolizarea testiculară și imaturitatea ovarelor au fost observate într-un
studiu de toxicitate cu doză repetată cu acid fenofibric la câinii tineri. Cu toate acestea, nu au fost
detectate efecte asupra fertilității în studiile non-clinice de toxicitate asupra funcției de reproducere
efectuate cu fenofibrat.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb pregelatinizat
Povidonă K 30
Laurilsulfat de sodiu
Celuloză microcristalină (Avicel PH 102)
Crospovidonă
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearil fumarat de sodiu
Film
Opadry AMB OY-B-28920 alb
Conţine:
Alcool polivinilic (parţial dehidrolizat)
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Lecitină din soia
Guma Xantan
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 4 blistere din PVC-Aclar/Al a câte 7 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC-Aclar/Al a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
cerințele locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr.124, Cluj Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
13063/2020/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Septembrie 2008
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicaledin România http://www.anm.ro.