Prospect Extraneal soluţie pentru dializă peritoneală
Producator:
Clasa ATC: produse pentru dializă peritoneală, soluţii izotone.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 91/2007/01-31 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Extraneal soluţie pentru dializă peritoneală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un litru soluţie pentru dializă peritoneală conţine: icodextrină 75,000 g, clorură de sodiu 5,400 g,
lactat (S) de sodiu soluţie 4,500 g, clorură de calciu dihidrat 0,257 g, clorură de magneziu hexahidrat
0,051 g.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie limpede, lipsită practic de particule în suspensie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Extraneal este recomandat ca terapie substitutivă unică zilnică pentru un singur schimb de glucoză ca
parte a terapiei ambulatorii prin dializa peritoneală (DPCA) sau dializa peritoneală automată (DPA)
pentru tratamentul insuficienţei renale cronice, în special la pacienţii care au pierdut ultrafiltrarea la
soluţiile de glucoză, deoarece poate extinde durata terapiei DPCA la aceşti pacienţi.
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze:
Se recomandă utilizarea Extraneal o singură dată pe zi, în timpul celui mai lung schimb, de obicei în
timpul nopţii în DPCA, iar în DPA în timpul zilei.
Tipul de tratament, frecvenţa tratamentului, volumul de schimb, durata menţinerii şi lungimea
dializei trebuie iniţiate şi supravegheate de medic.
Adulţi
Prin administrare intraperitoneală limitată la un singur schimb în fiecare perioadă de 24 de ore, ca
parte a unui regim DPCA sau DPA.
Volumul de soluţie va fi introdus într-un timp variabil (10-20 minute), în funcţie de toleranţa
pacientului. Pentru pacienţii adulţi, cu greutate normală, nu se recomandă administrarea unui volum de
soluţie mai mare de 2 l. Pentru pacienţi mai mari (peste 70-75 kg), poate fi utilizat un volum de
umplere de 2,5 l.
Dacă acest volum produce senzaţie de tensiune abdominală, volumul instilat se va reduce. Timpul de
menţinere recomandat este între 6-12 ore în DPCA şi 14-16 ore în DPA. Drenajul lichidului se face pe
baza gravitaţiei într-un ritm confortabil pentru bolnav.
Vârstnici
Ca şi în cazul adulţilor.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea Extraneal la copii cu vârsta mai mică de 18 ani nu au fost stabilite.
Mod de administrare:
Extraneal este destinat numai pentru administrare intraperitoneală. A nu se administra
intravenos.
Soluţia de dializă peritoneală poate fi încălzită în punga exterioară la o temperatură de 370C
pentru a spori confortul pacientului. Totuşi, trebuie folosită doar căldură uscată (de exemplu
pernă electrică, placă de încălzire). Soluţiile nu trebuie încălzite în apă sau în cuptorul cu
microunde datorită potenţialului de vătămare sau disconfort al pacientului.
Trebuie folosită o tehnică aseptică pe toată durata procedurii de dializă peritoneală.
A nu se administra dacă soluţia are o culoarea anormală, este tulbure, conţine particule, sunt
semne de scurgere, sau dacă sigiliile nu sunt intacte.
Lichidul drenat trebuie inspectat pentru prezenţa de fibrină sau aspect tulbure, care pot indica
prezenţa unei infecţii sau a unei peritonite aseptice (vezi pct. 4.4).
De unică folosinţă
4.3. Contraindicaţii
Extraneal nu trebuie administrat la pacienţi cu:
hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
alergie cunoscută la polimeri derivaţi din amidon (ex. amidon de porumb) / sau icodextrină
intoleranţă la maltoză sau izomaltoză
boli de depozitare a glicogenului
acidoză lactică severă pre-existentă
defecte mecanice incorigibile care previn o dializă peritoneală (DP) efectivă sau care cresc
riscul de infecţie
pierdere manifestă a funcţiei peritoneală sau aderenţe extinse care compromit funcţia
peritoneală
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţii cu diabet zaharat necesită doze suplimentare de insulină pentru controlul glicemiei în
timpul dializei peritoneale (DP). La transferul de pe soluţii peritoneale pe bază de glucoză la
Extraneal pot fi necesare modificări ale dozelor de insulină. Insulina poate fi administrată
intraperitoneal.
Măsurarea glicemiei trebuie realizată printr-o metodă specifică pentru glucoză, pentru a preveni
interferenţa cu maltoza. Nu trebuie utilizate metode bazate pe pirolochinolinchinona glucozo-
dehidrogenază (PCC GDH) sau pe glucozo-dye-oxidoreductaza. De asemenea, utilizarea unor
monitoare de glucoză şi teste strip pe bază de dinucleotidă flavină adenină glucozo-
dehidrogenază (GDH-FAD) a rezultat în citiri cu valori fals crescute de glucoză din cauza
prezenţei de maltoză. Trebuie contactat producătorul monitorului şi a testului strip pentru a
determina dacă prezenţa icodextrinei sau a maltozei produce interferenţă sau citire fals crescută
de glucoză.
Dacă se folosesc metode bazate pe PCC GDH, GDO sau GDF-FAD, utilizarea de Extraneal
poate determina o citire cu valoare fals crescută glucozei, care poate avea ca rezultat
administrarea unei cantităţi mai mari de insulină decât este necesar. Administrarea de mai multă
insulină decât este necesar a determinat hipoglicemie care a dus la pierderea cunoştiinţei, comă,
tulburări neurologice şi deces. În plus, valori ale glicemiei fals crescute datorită interferenţei
maltozei pot masca o adevărata hipoglicemie şi pot permite netratarea ei cu consecinţe similare.
Citirile fals crescute ale glicemiei pot apărea până la două săptămâni după oprirea tratamentului
cu Extraneal (icodextrină) atunci când se utilizează monitoare ale glicemiei şi teste strip pe bază
de PCC GDH, GDO sau pe GDH-FAD.
Deoarece monitoarele glicemiei pe bază de PCC GDH, GDO sau pe GDH-FAD pot fi utilizate
în unităţile medicale este important ca personalul medical care este răspunzător de pacienţii ce
urmează tratamentul de dializă peritoneală cu Extraneal (icodextrină) să citească cu atenţie
informaţiile despre produs ale sistemelor de testare a glicemiei, inclusiv ale testelor strip, pentru
a determina dacă sistemul este corespunzător pentru a fi folosit cu Extraneal (icodextrină).
Pentru a evita administrarea necorespunzătoare de insulină, instruiţi pacienţii să anunţe
personalul medical despre această interacţiune ori de câte ori sunt internaţi în spital.
Dializa peritoneală trebuie efectuată cu prudenţă la pacienţii cu: 1) afectări abdominale, inclusiv
întreruperea membranei peritoneale şi a diafragmei prin operaţie chirurgicală, anomalii
congenitale sau traumă nevindecată complet, tumori abdominale, infecţii ale peretelui
abdominal, hernii, fistulă fecală, colostomie sau iliostomie, episoade frecvente de diverticulită,
boli intestinale inflamatorii sau ischemice, rinichi mari polichistici, sau alte afecţiuni care
compromit integritatea peretelui abdominal, suprafeţei abdominale sau a cavităţii abdominale; şi
2) alte stări incluzând grefă aortică recentă şi boală pulmonară severă.
Scleroza peritoneală încapsulată (SPÎ) este considerată a fi o complicaţie cunoscută, rară, a
tratamentului de dializă peritoneală. SPÎ a fost raportată la pacienţii care utilizează soluţii de
dializă peritoneală, inclusiv la câţiva pacienţi care utilizează Extraneal ca parte a terapiei DP.
Rar, cazuri letale au fost raportate în cazul utilizării Extraneal.
Pacienţii cu afecţiuni despre care se ştie să crească riscul de acidoză lactică [de exemplu
hipotensiune arterială severă sau sepsis care pot fi asociate cu insuficienţă renală acută, tulburări
de metabolism congenitale, tratamentul cu medicamente ca metformina şi inhibitori de revers
transcriptază a nucleozidelor/nucleotidelor (NRTI)] trebuie monitorizaţi pentru apariţia acidozei
lactice înainte de începerea tratamentului şi în timpul tratamentului cu soluţii de dializă
peritoneală pe bază de lactat.
La prescrierea unei soluţii trebuie avută grijă la potenţialele interacţiuni între tratamentul de
dializă şi tratamentele pentru alte afecţiuni concurente. Nivelul potasiului seric trebuie
monitorizat cu atenţie la pacienţii trataţi cu glicozide cardiace.
Reacţiile peritoneale, incluzând durerea abdominală, fluidul tulbure cu sau fără bacterii
(peritonita aseptică) au fost asociate cu Extraneal (vezi pct. 4.8). În cazul reacţiilor peritoneale,
pacientul trebuie să păstreze punga cu fluid drenat cu icodextrină împreuna cu numărul seriei şi
trebuie să contacteze echipa medicală pentru analizarea lichidului drenat.
Lichidul drenat trebuie inspectat pentru prezenţa de fibrină sau conţinut tulbure, ce pot indica
prezenţa infecţiei sau peritonitei aseptice. Pacienţii trebuie îndemnaţi să contacteze medicul la
apariţia acestor fenomene, caz în care trebuie prelevate şi probe microbiologice. Iniţierea
terapiei antibiotice este o decizie clinică ce se ia pe baza suspicionării sau nu a infecţiei. La
excluderea altor motive pentru apariţia unui lichid drenat tulbure, Extraneal trebuie oprit iar
rezultatul acestei acţiuni trebuie evaluat. Dacă Extraneal se opreşte şi în consecinţă lichidul
devine limpede, Extraneal nu trebuie reintrodus decât sub strictă supraveghere. Dacă la aceasta
probă lichidul devine din nou tulbure, Extraneal nu mai trebuie prescris. Trebuie iniţiată o
terapie prin dializă peritoneală alternativă, iar pacientul trebuie atent monitorizat.
La apariţia peritonitei, alegerea tipului şi a dozei de antibiotic trebuie bazată pe rezultatele
analizelor de identificare şi sensibilitate a microorganismelor izolate, ori de câte ori este posibil.
Înainte de identificarea microorganismelor implicate, pot fi indicate antibiotice cu spectru larg.
Rar, au fost raportate reacţii severe de hipersensibilitate la Extraneal, precum necroliză
epidermică toxică, angioedem, eritem multiform şi vasculită. De asemenea pot să apară reacții
anafilactice și anafilactoide. La apariția oricăror semne sau simptome ale unei reacții suspectate
de hipersensibilitate, opriți administrarea și drenați soluția din cavitatea peritoneală. Trebuie
instituite contramăsuri terapeutice adecvate.
Extraneal nu este recomandat la copii sau pacienţi cu insuficienţă renală acută.
În timpul dializei peritoneale se pot produce pierderi de proteine, aminoacizi, vitamine
hidrosolubile şi medicamente, necesitând tratament de substituţie.
Pacienţii trebuie să fie atent monitorizaţi pentru a se evita hiperhidratarea sau deshidratarea.
Ultrafiltrarea crescută, mai ales la vârstnici poate duce la deshidratare, cu consecinţa
hipotensiunii şi a posibilelor simptome neurologice. Trebuie urmărită balanţa hidrică şi se va
monitoriza greutatea corporală a pacientului.
Supraumplerea cu un volum de Extraneal în cavitatea peritoneală poate determina distensie
abdominală, senzaţie de plin şi/sau respiraţie dificilă.
Tratamentul supraumplerii cu Extraneal constă în eliberarea Extraneal din cavitatea peritoneală
prin drenajul volumului de Extraneal conţinut în cavitatea peritoneală.
Ca şi alte soluţii de dializă peritoneală, icodextrina trebuie folosită cu prudenţă, după evaluarea
atentă a raportului risc/beneficiu, la pacienţii a căror stare împiedică o nutriţie normală, cu
disfuncţii respiratorii sau cu carenţă de potasiu.
Se recomandă monitorizarea periodică a biochimiei sanguine şi testelor hematologice, precum şi
osmolalitatea plasmatică, inclusiv magneziul şi bicarbonatul. Dacă valoarea magneziului seric
este scăzută, pot fi utilizate suplimente cu magneziu pe cale orală sau soluţii de dializă
peritoneală care au o concentraţie mai ridicată de magneziu.
La anumiţi pacienţi s-a observat o reducere a concentraţiei plasmatice a sodiului şi potasiului.
Cu toate că aceste scăderi au fost considerate nesemnificative clinic, se recomandă
monitorizarea regulată a electrolitemiei.
Scăderea amilazemiei a fost identificată în mod obişnuit la pacienţii trataţi cronic prin DP.
Scăderea respectivă nu a fost raportată ca însoţită de vreun efect secundar. Totuşi, nu se
cunoaşte dacă un nivel subnormal al amilazei ar putea masca creşterea amilazemiei, ca în
pancreatita acută. Creşterea fosfatazei alcaline cu aproximativ 20UI/l a fost observată în studiile
clinice. Au existat cazuri izolate în care creşterea fosfatazei alcaline s-a asociat cu nivele
crescute de TGO.
Extraneal nu este recomandat la copii și adolescenți.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost efectuate studii de interacţiuni medicamentoase pentru Extraneal. Totuşi concentraţiile
plasmatice ale unor medicamente pot fi modificate/reduse prin dializă; în acest caz se va institui
terapia de corecţie.
Măsurarea glicemiei trebuie făcută printr-o metodă specifică pentru glucoză pentru a preveni
interferenţa cu maltoza.
Nu trebuie utilizate metode bazate pe pirolochinolinchinona glucozo-dehidrogenază (PCC GDH) sau
glucozo-dye-oxidoreductaza pentru măsurarea glucozei. De asemenea, utilizarea unor monitoare de
glucoză şi teste strip pe bază de dinucleotidă flavină adenină glucozo-dehidrogenază (GDH-FAD) a
rezultat în citiri cu valori fals crescute de glucoză din cauza prezenţei de maltoză (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există, sau există o cantitate limitată de date din utilizarea Extraneal la femeile gravide. Studiile
pe animale sunt insuficiente cu privire la toxicitatea pentru reproducere (vezi pct. 5.3). Extraneal nu
este recomandat în timpul sarcinii şi pentru femeile fertile care nu utilizează contracepţie.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă metaboliţii Extraneal sunt excretaţi în laptele matern. Nu poate fi exclus riscul
pentru nou ăscuţi/sugari. Trebuie decis dacă să se întrerupă alăptarea la sân sau să se
întrerupă/oprească tratamentul cu Extraneal, considerând beneficiile alăptării la sân pentru copil şi
beneficiul terapiei pentru mamă.
Fertilitatea
Nu există date clinice cu privire la fertilitate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii cu boală renală terminală care urmează tratamentul de dializă peritoneală pot avea reacţii
adverse care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse ce au apărut la pacienţii trataţi cu Extraneal în studiile clinice şi din experienţa de
după punerea pe piaţă sunt enumerate mai jos.
Reacţiile cutanate asociate cu Extraneal, inclusiv erupţii şi prurit, sunt în general uşoare sau moderate.
Ocazional, erupţiile au fost asociate cu descuamare. În eventualitatea apariţiei acestei situaţii şi în
funcţie de severitate, tratamentul cu Extraneal trebuie oprit, cel puţin temporar.
Reacţiile adverse listate la acest punct sunt prezentate ca rezultat al convenţiei recomandate privind
frecvenţa: Foarte frecvente (≥1/10), Frecvente (≥1/100 şi <1>
<1>
fi estimată din datele disponibile).
Baza de date MedDRA pe Reacţii adverse Frecvenţă
aparate, sisteme şi organe Termen preferenţial/termen nivel înalt
Infecţii şi infestări Sindrom gripal Mai puţin frecvent
Furuncul Mai puţin frecvent
Tulburări hematologice şi Anemie Mai puţin frecvent
limfatice Leucocitoză Mai puţin frecvent
Eozinofilie Mai puţin frecvent
Trombocitopenie Cu frecvenţă necunoscută
Leucopenie Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări ale sistemului Hipersensibilitate** Cu frecvenţă necunoscută
imunitar Vasculită Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări metabolice şi de Deshidratare Frecvent
nutriţie Hipovolemie Frecvent
Hipoglicemie Mai puţin frecvent
Hiponatremie Mai puţin frecvent
Hiperglicemie Mai puţin frecvent
Hipervolemie Mai puţin frecvent
Anorexie Mai puţin frecvent
Hipocloremie Mai puţin frecvent
Hipomagneziemie Mai puţin frecvent
Hipoproteinemie Mai puţin frecvent
Şoc hipoglicemic Cu frecvenţă necunoscută
Dezechilibrul liclidelor Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări psihice Ideaţie anormală Mai puţin frecvent
Anxietate Mai puţin frecvent
Nervozitate Mai puţin frecvent
Tulburări ale sistemului Ameţeli Frecvent
nervos Cefalee Frecvent
Hiperkinezie Mai puţin frecvent
Parestezie Mai puţin frecvent
Ageuzie Mai puţin frecvent
Comă hipoglicemică Cu frecvenţă necunoscută
Senzaţie de arsură Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări oculare Vedere înceţoşată Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări acustice şi Tinitus Frecvent
vestibulare
Tulburări cardiace Tulburare cardiacă Mai puţin frecvent
Tahicardie Mai puţin frecvent
Tulburări vasculare Hipertensiune arterială Frecvent
Hipotensiune arterială Frecvent
Hipotensiune ortostatică Mai puţin frecvent
Tulburări respiratorii, Edem pulmonar Mai puţin frecvent
toracice şi mediastinale Dispnee Mai puţin frecvent
Tuse Mai puţin frecvent
Sughiţ Mai puţin frecvent
Bronhospasm Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări gastro-intestinale Algie abdominală Frecvent
Ileus Mai puţin frecvent
Peritonită Mai puţin frecvent
Efluent peritoneal sangvinolent Mai puţin frecvent
Diaree Mai puţin frecvent
Ulcer gastric Mai puţin frecvent
Gastrită Mai puţin frecvent
Vomă Mai puţin frecvent
Constipaţie Mai puţin frecvent
Dispepsie Mai puţin frecvent
Greaţă Mai puţin frecvent
Xerostomie Mai puţin frecvent
Flatulenţă Mai puţin frecvent
Ascită Cu frecvenţă necunoscută
Hernie inghinală Cu frecvenţă necunoscută
Disconfort abdominal Cu frecvenţă necunoscută
Afecţiuni cutanate şi ale Prurit Frecvent
ţesutului subcutanat Erupţii cutanate tranzitorii (inclusiv Frecvent
macular, papular, eritematos)
Exfolierea pielii Frecvent
Urticarie Mai puţin frecvent
Dermatită buloasă Mai puţin frecvent
Psoriazis Mai puţin frecvent
Ulceraţie cutanată Mai puţin frecvent
Eczemă Mai puţin frecvent
Afectare a unghiilor Mai puţin frecvent
Piele uscată Mai puţin frecvent
Decolorarea pielii Mai puţin frecvent
Necroliză toxică a pielii Cu frecvenţă necunoscută
Eritem multiform Cu frecvenţă necunoscută
Angioedem Cu frecvenţă necunoscută
Urticare generalizată Cu frecvenţă necunoscută
Erupţie cutanată toxică Cu frecvenţă necunoscută
Edem periorbital Cu frecvenţă necunoscută
Dermatită (inclusiv alergică şi de contact) Cu frecvenţă necunoscută
Eritem Cu frecvenţă necunoscută
Flictene Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări musculo-scheletice Algie osoasă Mai puţin frecvent
şi ale ţesutului conjunctiv Spasme musculare Mai puţin frecvent
Mialgie Mai puţin frecvent
Algie cervicală Mai puţin frecvent
Artralgie Cu frecvenţă necunoscută
Durere de spate Cu frecvenţă necunoscută
Algie musculo-scheletică Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări renale şi ale căilor Algie renală Mai puţin frecvent
urinare
Tulburări generale şi la Astenie Frecvent
nivelul locului de Edem periferic Frecvent
administrare Algie toracică Mai puţin frecvent
Edem facial Mai puţin frecvent
Edem Mai puţin frecvent
Durere Mai puţin frecvent
Pirexie Cu frecvenţă necunoscută
Frisoane Cu frecvenţă necunoscută
Stare de rău Cu frecvenţă necunoscută
Eritem la locul cateterului Cu frecvenţă necunoscută
Inflamare la locul cateterului Cu frecvenţă necunoscută
Reacţie asociată infuziei (include durere la Cu frecvenţă necunoscută
locul de infuzie, durere la locul de
instilare)
Investigaţii diagnostice Alanin aminotransferaza serică crescută Mai putin frecvent
Aspartat aminotransferaza serică crescută Mai putin frecvent
Fosfataza alcalină serică crescută Mai puţin frecvent
Test funcţional hepatic anormal Mai puţin frecvent
Greutate scăzută Mai puţin frecvent
Greutate crescută Mai puţin frecvent
Leziuni, intoxicaţii şi Interacţiune cu dispozitiv* Cu frecvenţă necunoscută
complicaţii legate de
procedurile utilizate
* Icodextrina interferează cu dispozitive de măsurare a glicemiei (vezi pct. 4.4)
** Reacţii de tip hipersensibilitate au fost raportate la pacienţi care utilizează Extraneal, inclusiv
bronhospasm, hipotensiune, erupţii cutanate, prurit şi urticare.
Alte reacţii adverse asociate procedurii de dializă peritoneală: peritonită fungică, peritonită bacteriană,
infecţie la locul cateterului, infecţie asociată cateterului şi complicaţii asociate cateterului.
Ultrafiltrarea crescută, în special la pacienţii vârstnici poate determina deshidratare, rezultând
hipotensiune arterială, ameţeli şi posibil, simptome neurologice (vezi pct. 4.4).
Episoade hipoglicemice la pacienţii diabetici (vezi pct. 4.4).
Creşterea concentraţiei plasmatice a fosfatazei alcaline (vezi pct. 4.4) şi tulburări ale electroliţilor (de
exemplu hipokaliemie, hipocalcemie şi hipercalcemie).
Reacţii peritoneale, inclusiv durere abdominală, lichid tulbure cu sau fără bacterii, peritonită aseptică
(vezi pct. 4.4).
Oboseala a fost des raportată spontan şi în literatură ca o reacţie adversă asociată procedurii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu se cunosc efectele supradozării. Totuşi, administrarea continuă a mai mult de o pungă Extraneal în
24 ore poate creşte concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor glucidelor şi a maltozei. Efectele acestor
creşteri nu se cunosc, dar poate să apară o creştere a osmolarităţii plasmei. Tratamentul acestor
tulburări poate fi realizat prin dializă peritoneală fără icodextrină sau hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: produse pentru dializă peritoneală, soluţii izotone.
Codul ATC: B05DA
Icodextrina este un polimer de glucoză derivat din amidon care acţionează ca agent osmotic
administrat intraperitoneal în dializa peritoneală continuă ambulatorie. Soluţia de concentraţie 7,5%
este aproximativ izotonă, dar produce ultrafiltrare pentru o perioadă de peste 12 ore în DPCA.
Comparativ cu soluţiile hiperosmolare de glucoză, Extraneal nu produce o supraîncarcare calorică.
Atunci când produsul este utilizat în DPCA, volumul ultrafiltratului realizat este comparabil cu cel
produs de o soluţie de glucoză 3,86%. Glicemia şi concentraţia plasmatică a insulinei nu se modifică.
Ultrafiltrarea este menţinută în timpul episoadelor de peritonită.
Posologia recomandată este limitată la un singur schimb în fiecare perioada de 24 de ore, ca parte a
regimului DPCA sau DPA.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Concentraţia plasmatică constantă a polimerului carbohidrat este atinsă după 7-10 zile, atunci când se
utilizează zilnic pentru dializa nocturnă. Polimerul este hidrolizat de amilază în fragmente mai mici
care sunt epurate prin dializă peritoneală. Concentraţia plasmatică constantă de 1,8 mg/ml a fost
măsurată pentru oligomeri de unităţi de glucoză mai mari de 9 (G9); concentraţia plasmatică a
maltozei (G2) creşte la 1,1 mg/ml fără să se producă modificări semnificative ale osmolarităţii.
Când se utilizează în timpul zilei în schimbul lung de zi în DPA, concentraţia plasmatică a maltozei
este de 1,4 mg/ml, fără modificări semnificative ale osmolarităţii.
Efectele pe termen lung ale acestor concentraţii plasmatice crescute de maltoză şi polimeri de glucoză
nu se cunosc, dar nu se presupune că ar fi nocive.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută
Studiile de toxicitate acută în administrarea intravenoasă şi intraperitoneală la şoarece şi şobolan, au
demonstrat că nu există efecte toxice la doze de până la 2000 mg/kg.
Toxicitatea subcronică
Administrarea intraperitoneală de 2 ori pe zi a unei soluţii de icodextrină 20% timp de 28 zile la
şobolan şi câine, nu a evidenţiat afectarea organelor ţintă sau toxicitate tisulară. Efectul principal a fost
asupra dinamicii balanţei hidrice.
Potenţial mutagen şi carcinogen
Studiile de mutagenitate in vitro şi in vivo au fost negative. Studiile de carcinogenitate nu sunt
posibile, dar este puţin probabilă apariţia unor astfel de reacţii adverse, dată fiind structura chimică a
moleculei, lipsa efectului farmacologic, lipsa toxicităţii de organ şi rezultatele negative în studiile de
mutagenitate.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Un studiu de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolani nu a demonstrat efecte asupra
fertilităţii sau dezvoltării embriofetale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor:
Hidroxid de sodiu, acid clorhidric, apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Nu se cunosc.
Înainte de administrarea combinată, trebuie verificată compatibilitatea medicamentoasă. În plus,
trebuie luate în considerare pH-ul şi sărurile soluţiei.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
1 an (doar pentru medicamentele fabricate de Baxter Corporation, Canada şi Baxter Healthcare
Corporation, Statele Unite ale Americii).
A se utiliza imediat după deschiderea ambalajului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi sub 40C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 6 pungi simple Sy II a 1500 ml, cu conector luer
Cutie cu 6 pungi simple Sy III a 1500 ml, cu conector spike
Cutie cu 6 pungi duble Sy II a 1500 ml, cu conector luer
Cutie cu 6 pungi duble Sy III a 1500 ml, cu conector spike
Cutie cu 6 pungi duble a 1500 ml, cu conector lineo
Cutie cu 5 pungi simple Sy II a 2000 ml, cu conector luer
Cutie cu 5 pungi simple Sy III a 2000 ml, cu conector spike
Cutie cu 5 pungi duble Sy II a 2000 ml, cu conector luer
Cutie cu 5 pungi duble Sy III a 2000 ml, cu conector spike
Cutie cu 5 pungi duble a 2000 ml, cu conector lineo
Cutie cu 4 pungi simple Sy II a 2500 ml, cu conector luer
Cutie cu 4 pungi simple Sy III a 2500 ml, cu conector spike
Cutie cu 4 pungi duble Sy II a 2500 ml, cu conector luer
Cutie cu 4 pungi duble Sy III a 2500 ml, cu conector spike
Cutie cu 4 pungi duble a 2500 ml, cu conector lineo
Cutie cu 8 pungi simple Sy II a 1500 ml, cu conector luer
Cutie cu 8 pungi simple Sy III a 1500 ml, cu conector spike
Cutie cu 8 pungi duble Sy II a 1500 ml, cu conector luer
Cutie cu 8 pungi duble Sy III a 1500 ml, cu conector spike
Cutie cu 8 pungi simple Sy II a 2000 ml, cu conector luer
Cutie cu 8 pungi simple Sy III a 2000 ml, cu conector spike
Cutie cu 8 pungi duble Sy II a 2000 ml, cu conector luer
Cutie cu 8 pungi duble Sy III a 2000 ml, cu conector spike
Cutie cu 6 pungi simple Sy II a 2000 ml, cu conector luer
Cutie cu 6 pungi simple Sy III a 2000 ml, cu conector spike
Cutie cu 6 pungi duble Sy II a 2000 ml, cu conector luer
Cutie cu 6 pungi duble Sy III a 2000 ml, cu conector spike
Cutie cu 5 pungi simple Sy II a 2500 ml, cu conector luer
Cutie cu 5 pungi simple Sy III a 2500 ml, cu conector spike
Cutie cu 5 pungi duble Sy II a 2500 ml, cu conector luer
Cutie cu 5 pungi duble Sy III a 2500 ml, cu conector spike
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Pentru detalii, a se vedea pct. 4.2
Mai multe antibiotice ca vancomicina, cefazolinul, ampicilina/flucloxacilina, ceftazidim, gentamicina,
amfotericina şi insulina nu au demonstrat incompatibilităţi cu Extraneal. Totuşi aminoglicozidele nu
trebuie amestecate cu penicilinele datorită incompatibilităţii chimice.
Produsul trebuie să fie folosit imediat după orice adăugare medicamentoasă. Aruncaţi orice cantitate
de soluţie rămasă nefolosită.
7. DEŢINATORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BAXTER HEALTHCARE S.R.L.
Calea 13 Septembrie, nr.90
Camera 6.15 – 6.16, etaj 6, sector 5, București, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
91/2007/01-31
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare: Aprilie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie, 2019