Prospect ENALAPRIL LPH 10 mg comprimate
Producator: Labormed Pharma SA
Clasa ATC: produse active pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai enzimei de conversie
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9984/2017/01-02-03 Anexa 2
9985/2017/01-02-03
9986/2017/01-02-03 Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ENALAPRIL LPH 5 mg comprimate
ENALAPRIL LPH 10 mg comprimate
ENALAPRIL LPH 20 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Enalapril LPH 5 mg
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 67,500 mg.
Enalapril LPH 10 mg
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 10 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 135 mg.
Enalapril LPH 20 mg
Fiecare comprimat conţine maleat de enalapril 20 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 270 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Enalapril LPH 5 mg comprimate
Comprimate albe, rotunde, plate, inscripţionate cu E5 pe una din feţe
Enalapril LPH 10 mg comprimate
Comprimate albe, rotunde, plate, inscripţionate cu E10 pe una din feţe
Enalapril LPH 20 mg comprimate
Comprimate albe, rotunde, plate, inscripţionate cu E 20 pe una din feţe
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Enalapril LPH este indicat în:
- Hipertensiune arterială esenţială în toate stadiile evolutive;
- Hipertensiune arterială renovasculară (cu excepţia cazurilor de stenoză de arteră renală bilaterală sau
pe rinichi unic funcţional);
- Insuficienţă cardiacă congestivă (eventual în asociere cu diuretice şi digitalice); disfuncţie ventriculară
stângă asimptomatică sau după infarct miocardic acut (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Hipertensiune arterială esenţială: iniţial 5 – 20 mg maleat de enalapril, în funcţie de gradul hipertensiunii
arteriale, de afecţiunile asociate şi de tratamentele concomitente, în priză unică, zilnic. În hipertensiunea
arterială uşoară, doza recomandată iniţial este de 5-10 mg maleat de enalapril în priză unică, zilnic. Pentru
celelalte stadii ale hipertensiunii arteriale, doza iniţială recomandată este de 20 mg maleat de enalapril în
priză unică, zilnic. Doza uzuală de întreţinere este de 20 mg maleat de enalapril în priză unică, zilnic. Doza
poate fi crescută treptat în funcţie de răspunsul terapeutic, fără a depăşi 40 mg maleat de enalapril pe zi. În
condiţiile asocierii cu diuretice şi în hipertensiunea arterială renovasculară, doza recomandată iniţial este de 5
mg maleat de enalapril în priză unică, zilnic sau mai puţin, ulterior doza poate fi crescută treptat, în funcţie
de răspunsul terapeutic (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1); doza uzuală de întreţinere este de 20 mg maleat de
enalapril în priză unică, zilnic.
- În insuficienţa renală dozele se adaptează în funcţie de clearance-ul creatininei.
Clearance-ul creatininei
Gradul afectării renale Doza iniţială (mg/zi)
(ml/min)
Insuficienţa renală uşoară 80 > 30 ml/min 5 – 10 mg
Insuficienţa renală moderată 30 > 10 ml/min 2,5 – 5 mg
Insuficienţa renală severă şi dializaţi 10 ml/min 2,5 mg în zilele cu dializă*
*Enalaprilul este hemodializabil; în ziua hemodializei se va administra o doză de 2,5 mg maleat de enalapril,
iar în zilele în care bolnavul nu este supus hemodializei doza va fi adaptată în funcţie de valorile tensiunii
arteriale.
În insuficienţa cardiacă: iniţial 2,5 mg maleat de enalapril pe zi în priză unică; dacă este necesar doza poate
fi mărită treptat (în 2 – 4 săptămâni); doza de întreţinere recomandată este de 20 mg maleat de enalapril pe zi,
în 1 – 2 prize. Doza maximă este de 40 mg/zi, administrată în două prize.
Comprimatele se administrează oral indiferent de aportul concomitent de alimente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la enalapril sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Edem angioneurotic determinat de un inhibitor al enzimei de conversie sau edem angioneurotic idiopatic în
antecedente.
Sarcină şi alăptare.
Administrarea concomitentă a Enalapril LPH cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la
pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipotensiune arterială simptomatică
Hipotensiunea arterială simptomatică a fost rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată.
Este mai probabil ca hipotensiunea arterială să apară la pacienţii hipertensivi trataţi cu enalapril dacă aceştia
prezintă hipovolemie, de exemplu prin tratament diuretic, regim hiposodat, dializă, diaree sau vărsături (vezi
pct. 4.5 şi 4.8). La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, s-a observat
apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice. Aceasta este mai probabilă în caz de insuficienţă cardiacă
avansată care necesită doze mari de diuretice de ansă şi este însoţită de hiponatremie şi insuficienţă renală.
La aceşti pacienţi tratamentul trebuie început sub supraveghere medicală şi este necesară supravegherea
strictă ori de câte ori este crescută doza de enalapril sau de diuretice. Este necesară o supraveghere atentă şi
în cazul pacienţilor cu cardiopatie ischemică sau afecţiuni cerebrovasculare, la care o scădere exagerată a
tensiunii arteriale poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în poziţie orizontală şi, dacă este necesar, se va
administra o perfuzie intravenoasă cu soluţie izotonă de clorură de sodiu. Un răspuns hipotensiv tranzitor nu
constituie o contraindicaţie pentru continuarea tratamentului, care se poate face de obicei fără dificultate
imediat ce tensiunea arterială a crescut prin corectarea volemiei.
La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă care au tensiune arterială normală sau scăzută, enalaprilul poate
determina o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistemice. Acest efect este previzibil şi de obicei nu
reprezintă un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea devine simptomatică, poate fi
necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a tratamentului cu enalapril.
Stenoză aortică/Cardiomiopatie hipertrofică
Ca şi în cazul altor vasodilatatoare, inhibitorii enzimei de conversie trebuie administraţi cu prudenţă la
pacienţii cu obstrucţie la nivelul camerei de ejecţie a ventriculului stâng.
Afectarea funcţiei renale
Hipotensiunea arterială care urmează începerii tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie poate
determina agravarea insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală poate fi necesară reducerea dozelor sau/şi administrarea la intervale mai
mari (vezi pct. 4.2). În această situaţie au fost semnalate cazuri de insuficienţă renală acută, obişnuit
reversibilă.
La unii pacienţi cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau stenoza arterei renale pe rinichi unic, se produc
creşteri ale ureei şi ale creatininei plasmatice, de aceea inhibitorii enzimei de conversie sunt de regulă
contraindicaţi. Atunci când s-a administrat enalapril concomitent cu un diuretic, unii pacienţi fără nicio
afecţiune renală aparentă preexistentă, au prezentat creşteri ale ureei şi ale creatininei plasmatice, de obicei
minore şi tranzitorii. În acest caz poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a
tratamentului cu enalapril.
Hipersensibilitate/edem angioneurotic
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie, inclusiv enalapril, s-au raportat rare cazuri de edem
angioneurotic al feţei, al extremităţilor, al buzelor, al limbii, al glotei şi/sau al laringelui. Acestea pot să apară
în orice moment pe durata tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu enalapril trebuie întrerupt imediat
şi pacientul trebuie monitorizat corespunzător până la dispariţia completă a simptomelor. În situaţiile în care
edemul s-a localizat la faţă sau la buze, fenomenele s-au remis de obicei fără tratament, deşi
antihistaminicele au fost utile pentru atenuarea simptomelor.
Edemul angioneurotic asociat cu edem laringian poate fi letal. Când sunt interesate limba, glota sau laringele,
cu pericol de obstrucţie a căilor respiratorii, trebuie instituit prompt un tratament adecvat care poate include
soluţie de adrenalină 1:1000 injectată subcutanat (0,3 ml până la 0,5 ml) şi/sau măsuri care să asigure
permeabilitatea căilor aeriene.
Pacienţii cu antecedente de edem angioneurotic fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai enzimei de
conversie pot prezenta un risc crescut de edem angioneurotic (vezi pct. 4.3).
Reacţii anafilactoide în timpul desensibilizării faţă de hymenoptere
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie în timpul desensibilizării faţă de veninul de
hymenoptere pot prezenta rareori reacţii anafilactoide care pun viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi evitate
prin întreruperea temporară a administrării inhibitorilor enzimei de conversie înaintea fiecărei desensibilizări.
Pacienţi hemodializaţi
La pacienţii dializaţi şi trataţi simultan cu un inhibitor al enzimei de conversie au fost raportate reacţii
anafilactoide mai ales când se utilizează membrane de permeabilitate mare. La aceşti pacienţi se recomandă
utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a altor clase de medicamente antihipertensive.
Tuse
Inhibitorii enzimei de conversie pot determina tuse. În mod caracteristic tusea este neproductivă, persistentă
şi dispare la întreruperea tratamentului. La stabilirea diagnosticului diferenţial al tusei trebuie avută în vedere
şi posibilitatea determinării acesteia de către inhibitorii enzimei de conversie.
Chirurgie/anestezie
La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care
determină hipotensiune arterială, enalaprilul blochează formarea angiotensinei II secundară eliberării
compensatorii de renină.
Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este datorată acestui mecanism, aceasta se poate corecta
prin expansiune volemică.
Potasiul plasmatic
Inhibitorii enzimei de conversie pot provoca hiperkaliemie datorită scăderii secreţiei de aldosteron;
hiperkaliemia este favorizată de restricţia severă de sodiu, insuficienţa cardiacă, diabetul zaharat şi
medicamentele care favorizează reţinerea de potasiu. (vezi pct. 4.5).
La pacienţii cu insuficienţă hepatică eficacitatea enalaprilului poate fi scăzută datorită incapacităţii de
transformare metabolică în enalaprilat activ.
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, a blocanţilor receptorilor angiotensinei II
sau a aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei
renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin
administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, a blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului
(vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub
supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, a valorilor
electroliţilor şi a tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică.
Enalapril LPH conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Copii
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea inhibitorilor enzimei de conversie la copii.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Tratamentul antihipertensiv
Utilizarea concomitentă a de enalapril şi alte medicamente antihipertensive are efect aditiv.
Potasiul plasmatic
În studiile clinice, concentraţia plasmatică a potasiului s-a menţinut de obicei în limite normale. La pacienţii
hipertensivi trataţi cu enalapril în monoterapie timp de până la 48 de săptămâni s-a observat o creştere medie
a concentraţiei plasmatice a potasiului de aproximativ 0,2 mEq/l. La pacienţii trataţi cu enalapril şi un
diuretic tiazidic, pierderea de potasiu datorată diureticului a fost de obicei atenuată de efectul enalaprilului.
Dacă enalaprilul se administrează concomitent cu un diuretic care determină pierdere de potasiu,
hipokaliemia indusă de diuretic poate fi ameliorată.
Factorii de risc pentru apariţia hiperkaliemiei includ insuficienţă renală, diabet zaharat şi utilizare
concomitentă de diuretice care economisesc potasiu (de exemplu spironolactonă, triamteren sau amilorid), de
suplimente de potasiu sau substituenţi de sare de bucătărie care conţin potasiu.
Utilizarea suplimentelor de potasiu, a diureticelor care economisesc potasiu sau a substituenţilor de sare de
bucătărie care conţin potasiu, mai ales la pacienţii cu funcţie renală alterată, poate determina creşterea
semnificativă a potasiului plasmatic.
Dacă se consideră indicată utilizarea concomitentă a medicamentelor mai sus menţionate, se impune
prudenţă la utilizarea lor şi monitorizarea frecventă a concentraţiei plasmatice a potasiului.
Litiul plasmatic
Ca şi în cazul altor medicamente care elimină sodiu, clearance-ul litiului poate fi redus.
De aceea, în cazul în care se administrează săruri de litiu, concentraţia plasmatică a litiului trebuie
monitorizată cu atenţie.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
La unii pacienţi cu funcţie renală afectată trataţi cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene,
administrararea concomitentă cu inhibitori ai enzimei de conversie poate determina deteriorarea funcţiei
renale. Acest efect este de obicei reversibil.
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-
aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, a blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt
hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută),
comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu se recomandă folosirea enalaprilului în sarcină. Dacă în timpul tratamentului survine o sarcină,
administrarea de enalapril trebuie întreruptă cât mai curând posibil. Inhibitorii enzimei de conversie pot
determina morbiditate şi mortalitate fetală şi neo-natală atunci când sunt administraţi în timpul trimestrelor
doi şi trei de sarcină. Utilizarea inhibitorilor enzimei de conversie pe parcursul acestei perioade s-a însoţit de
afectare fetală şi neonatală incluzând hipotensiune arterială, insuficienţă renală, hiperkaliemie şi/sau
hipoplazie craniană a nou-născutului. S-a mai raportat oligohidramnios datorat probabil scăderii funcţiei
renale fetale, care poate determina contracturi ale membrelor, deformări cranio-faciale şi hipoplazie
pulmonară. Dacă se utilizează enalapril, pacienta trebuie informată asupra riscului potenţial pentru făt.
Aceste efecte adverse asupra embrionului şi fătului nu sunt determinate probabil de expunerea la inhibitorii
enzimei de conversie exclusiv în primul trimestru de sarcină.
Nou-născuţii ai căror mame au luat enalapril trebuie supravegheaţi îndeaproape pentru hipotensiune arterială,
oligurie şi hiperkaliemie. Enalaprilul, care traversează placenta, este îndepărtat cu oarecare succes din
circulaţia neo-natală prin dializă peritoneală, iar teoretic poate fi îndepărtat prin exsanguinotransfuzie.
Enalaprilul şi enalaprilatul sunt secretaţi în laptele matern în cantităţi foarte mici. În general, inhibitorii
enzimei de conversie sunt contraindicaţi în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Enalaprilul poate avea influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje (poate
determina confuzie, vertij).
4.8 Reacţii adverse
S-a demonstrat că enalaprilul este în general bine suportat. În studiile clinice, incidenţa globală a reacţiilor
adverse nu a fost mai mare la cei trataţi cu enalapril comparativ cu cei cărora li s-a administrat placebo.
În cea mai mare parte, reacţiile adverse au fost uşoare şi tranzitorii şi nu au necesitat întreruperea
tratamentului.
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au fost vertijul şi cefaleea. La 2 – 3 % dintre pacienţi s-au
raportat oboseală şi astenie. Alte reacţii adverse au apărut la mai puţin de 2 % dintre pacienţi şi au inclus:
hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică, sincopă, greaţă, diaree, crampe musculare, erupţii
cutanate şi tuse.
Mai puţin frecvent s-au raportat disfuncţie renală, insuficienţă renală şi oligurie.
Hipersensibilitate/Edem angioneurotic
Rareori au fost raportate cazuri de edem angioneurotic al feţei, al extremităţilor, al buzelor, al limbii, al glotei
şi/sau al laringelui (vezi pct. 4.4).
Reacţii adverse care au apărut foarte rar, cuprind:
Tulburări cardiace: infarct miocardic, durere toracică, palpitaţii, tulburări de ritm, angină pectorală.
Tulburări vasculare: accident vascular cerebral posibil secundar hipotensiunii arteriale marcate la pacienţii
cu risc mare (vezi pct. 4.4), sindrom Raynaud.
Tulburări gastro-intestinale: ileus, pancreatită, insuficienţă hepatică, hepatită (hepatocelulară sau
colestatică), icter, dureri abdominale, vărsături, tulburări dispeptice, constipaţie, anorexie, stomatită.
Tulburări ale sistemului nervos si tulburări psihice: depresie, confuzie, somnolenţă, insomnie, nervozitate,
parestezii, vertij, anomalii ale perioadei de vis.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: infiltrate pulmonare, bronhospasm/astm bronşic, dispnee,
rinoree, faringite şi disfonie.
Afectiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: transpiraţii abundente, eritem multiform, dermatită
exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, pemfigus, prurit, urticarie, alopecie.
Alte reacţii adverse: impotenţă, bufeuri, modificări ale sensibilităţii gustative, tinitus, glosită, vedere neclară.
S-a raportat un complex de simptome care poate include: febră, serozită, vasculită, mialgii/miozită,
artralgii/artrită, anticorpi antinucleari prezenţi, VSH crescut, eozinofilie şi leucocitoză. Pot să apară erupţii
cutanate, fotosensibilitate sau alte manifestări cutanate.
Modificări ale testelor de laborator
Administrarea de enalapril a fost însoţită rareori de modificări cu importanţă clinică ale parametrilor standard
de laborator. Au fost observate creşteri ale ureei sanguine şi ale creatininei plasmatice, precum şi creşteri ale
enzimelor hepatice şi/sau ale bilirubinei plasmatice, hiperkaliemie şi hiponatremie. Acestea sunt de obicei
reversibile la întreruperea tratamentului cu enalapril. Au fost raportate scăderi ale hemoglobinei şi ale
hematocritului.
De la introducerea în terapeutică, s-a raportat un număr redus de cazuri de neutropenie, trombocitopenie,
depresie a măduvei hematogene şi agranulocitoză; relaţia de cauzalitate cu enalapril nu a putut fi exclusă.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Există puţine date disponibile în ceea ce priveşte supradozajul la om. Simptomele cele mai importante care
au fost raportate până în prezent, sunt hipotensiune arterială marcată care apare la aproximativ 6 ore de la
administrarea comprimatelor şi stare de stupoare. După ingestia a 300 mg, respectiv 440 mg enalapril s-au
înregistrat concentraţii plasmatice ale enalaprilatului de 100 ori, respectiv de 200 de ori mai mari decât cele
observate după administrarea dozelor terapeutice.
Tratamentul recomandat în supradozaj este perfuzie intravenoasă de soluţie salină izotonă. Poate fi benefică
administrarea unei perfuzii cu angiotensină II în cazul în care aceasta este disponibilă. Dacă ingestia este
recentă, se provoacă vărsături. Enalaprilatul poate fi îndepărtat din circulaţie prin hemodializă (vezi pct. 4.4).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: produse active pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai enzimei de conversie
a angiotensinei, codul ATC: C09AA02
Enalaprilul este un derivat a doi aminoacizi, L-alanina şi L-prolina sub formă de maleat.
Enzima de conversie a angiotensinei (ECA) este o peptidil-dipeptidază care catalizează transformarea
angiotensinei I în angiotensina II ca substanţă activă presoare.
După absorbţie, enalaprilul este hidrolizat în enalaprilat, care inhibă ECA.
Inhibarea ECA determină scăderea angiotensinei II din plasmă având drept consecinţă efectul vasodilatator şi
scăderea secreţiei de aldosteron. Diminuarea nivelului plasmatic al angiotensinei II determină creşterea
activităţii reninei plasmatice ca urmare a îndepărtării mecanismului feed-back negativ de eliberare a reninei.
ECA este identică cu kininaza II, responsabilă de degradarea bradikininei.
De aceea, enalaprilul poate favoriza acumularea de bradikinină – o peptidă vasodilatatoare activă.
Rolul bradikininei în efectele terapeutice ale enalaprilului rămâne a fi definit.
Deşi se consideră că mecanismul prin care enalaprilul reduce tensiunea arterială este în principal supresia
sistemului renină-angiotensină-aldosteron cu rol major în reglarea tensiunii arteriale, enalaprilul are acţiune
antihipertensivă chiar în hipertensiunea cu nivele scăzute de renină.
Administrarea de enalapril la pacienţii cu hipertensiune arterială determină reducerea tensiunii arteriale atât
în clinostatism cât şi în ortostatism, fără o creştere semnificativă a frecvenţei cardiace.
Apariţia hipotensiunii simptomatice posturale nu este frecventă. La unii pacienţi, obţinerea unei reduceri
optime a tensiunii arteriale poate necesita câteva săptămâni de tratament.
Întreruperea bruscă a tratamentului cu enalapril nu a fost asociată cu o creştere rapidă a tensiunii arteriale.
Inhibiţia eficace a activităţii ECA apare de obicei la 2-4 ore după administrarea orală a unei doze unice de
enalapril. Debutul efectului antihipertensiv apare de obicei la o oră şi este maxim la 4-6 ore de la
administrare. Durata efectului este dependentă de doză. La dozele recomandate, s-a dovedit că efectele
antihipertensive şi hemodinamice au fost menţinute timp de cel puţin 24 de ore.
În studiile de hemodinamică efectuate la pacienţi cu hipertensiune arteriala esenţială, reducerea tensiunii
arteriale a fost însoţită de o reducere a rezistenţei arteriale periferice cu creşterea debitului cardiac şi
modificări minime sau nule ale frecvenţei cardiace. După administrarea de enalapril, s-a observat creşterea
fluxului sanguin renal; rata de filtrare glomerulară a rămas neschimbată. Nu s-a semnalat retenţie de sodiu
sau de apă. Totuşi, la pacienţii cu rată de filtrare glomerulară scăzută înainte de tratament, aceasta a crescut
de obicei.
În studii clinice efectuate pe termen scurt la pacienţi diabetici şi non-diabetici cu afecţiuni renale, după
administrarea de enalapril s-a observat scăderea albuminuriei, a excreţiei urinare de IgG şi a proteinelor
urinare totale.
Modificările hemodinamice observate în cursul terapiei intravenoase cu enalaprilat sunt similare cu cele
observate după administrarea orală de maleat de enalapril.
Atunci când se administrează împreună cu diuretice tiazidice, efectele enalaprilului de reducere a tensiunii
arteriale sunt cel puţin aditive. Enalaprilul poate reduce sau preveni dezvoltarea hipokaliemiei indusă de
tiazide.
Tratamentul cu enalapril a fost asociat cu efecte favorabile asupra fracţiunilor lipoproteice plasmatice şi cu
efect favorabil asupra concentraţiei colesterolului total sau neinfluenţarea acestuia.
În studiile clinice proprietăţile cardioprotectoare ale enalaprilului au fost demonstrate prin efectele benefice
asupra speranţei de viaţă şi încetinirea evoluţiei insuficienţei cardiace la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
simptomatică; întârzierea dezvoltării insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţii asimptomatici cu
disfuncţie ventriculară stângă; prevenirea afecţiunilor ischemice coronariene la pacientii cu disfuncţie
ventriculară stângă, în special reducerea incidenţei infarctului miocardic şi reducerea spitalizării datorate
anginei pectorale instabile.
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination
with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan
administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs
Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuată de Departamentul
pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui blocant al
receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA NEPHRON-D
este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau cardiovasculare
sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare renală acută şi/sau
hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile lor farmacodinamice similare,
aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor
angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi concomitent la
pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints/Studiu
efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale de evaluare în boala
cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării aliskiren la un tratament
standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat
de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din
cauza unui risc crescut de apariţie a evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze
cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în
cadrul grupului în care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de
interes (hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Enalaprilul administrat oral este absorbit rapid, concentraţiile plasmatice maxime de enalapril fiind atinse
într-o oră. Pe baza cantităţii regăsite în urină, proporţia absorbţiei enalaprilului administrat oral este de
aproximativ 60%.
După absorbţie, enalaprilul este hidrolizat rapid şi metabolizat în mare parte cu formare de enalaprilat, un
inhibitor puternic al enzimei de conversie a angiotensinei. Concentraţiile plasmatice maxime de enalaprilat
apar la aproximativ 4 ore după o doză orală de enalapril. Excreţia enalaprilatului este în principal renală.
Timpul mediu de înjumătăţire al enalaprilatului, la administrare repetată, în condiţiile stării de echilibru, este
de 11 ore. Absorbţia enalaprilului administrat oral nu este influenţată de prezenţa alimentelor.
Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 50 – 60% şi nu este probabil importantă pentru
comportarea farmacocinetică.
Studiile efectuate la câini indică faptul că enalaprilul traversează puţin/deloc bariera hematoencefalică;
enalaprilatul nu traversează bariera hematoencefalică.
Cu excepţia conversiei la enalaprilat, nu există dovezi sugestive pentru o metabolizare semnificativă a
enalaprilului.
Excreţia enalaprilatului este predominant renală. Principalii compuşi din urină sunt enalaprilatul,
reprezentând aproximativ 40% din doză şi enalaprilul ca atare.
Enalaprilatul poate fi îndepărtat din circulaţia generală prin hemodializă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii efectuate la şoarece şi şobolan cu doze de 150, respectiv 300 de ori mai mari decât cele terapeutice
pentru om, nu au evidenţiat efecte carcinogene.
Nu au fost semnalate reacţii adverse asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Enalapril LPH 5 mg
Lactoză monohidrat
Acid maleic
Croscarmeloză sodică
Stearat de zinc
Enalapril LPH 10 mg
Lactoză monohidrat
Acid maleic
Croscarmeloză sodică
Stearat de zinc
Enalapril LPH 20 mg
Lactoză monohidrat
Acid maleic
Croscarmeloză sodică
Stearat de zinc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Enalapril LPH 5 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 100 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate
Enalapril LPH 10 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 100 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate
Enalapril LPH 20 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 100 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labormed Pharma SA
Bd. Theodor Pallady nr. 44 B, Sector 3,
Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9984/2017/01-02-03
9985/2017/01-02-03
9986/2017/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .