Prospect EFECTIN EP 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită
Producator: Upjohn EESV
Clasa ATC: alte Antidepresive, Codul ATC: N06AX16.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7975/2015/01-25 Anexa 2
7976/2015/01-24
7977/2015/01-24
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
EFECTIN EP 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită
EFECTIN EP 75 mg capsule cu eliberare prelungită
EFECTIN EP 150 mg capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
EFECTIN EP 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de venlafaxină 42,43 mg, echivalent cu venlafaxină
37,5 mg.
EFECTIN EP 75 mg capsule cu eliberare prelungită
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de venlafaxină 84,85 mg, echivalent cu venlafaxină
75 mg.
EFECTIN EP 150 mg capsule cu eliberare prelungită
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de venlafaxină 169,7 mg, echivalent cu venlafaxină
150 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită.
EFECTIN EP 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule nr. 3 (15,9 mm x 5,82 mm), cu capac de culoare gri deschis, opac şi corp portocaliu, opac, inscripţionate
cu cerneală roşie cu ‘W’ şi ’37.5’.
EFECTIN EP 75 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule nr. 1 (19,4 mm x 6,91 mm), cu capac şi corp portocaliu, opace, inscripţionate cu cerneală roşie cu ‘W’ şi
‘75’.
EFECTIN EP 150 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule nr. 0 (23,5 mm x 7,65 mm, cu capac şi corp portocaliu închis, opace, inscripţionate cu cerneală albă cu
‘W’ şi ‘150’.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore.
Prevenirea recurenţelor episoadelor depresive majore.
Tratamentul tulburării de anxietate generalizată.
Tratamentul tulburării de anxietate socială.
Tratamentul tulburărilor de panică, cu sau fără agorafobie.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Episoade depresive majore
Doza iniţială recomandată pentru venlafaxina cu eliberare prelungită este de 75 mg administrată o dată pe zi.
Pacienţii care nu răspund la doza iniţială de 75 mg pe zi pot beneficia de creşteri ale dozei, până la doza maximă
de 375 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la intervale de 2 săptămâni sau mai mari. Dacă situaţia clinică, datorită
severităţii simptomelor, justifică acest lucru, dozele pot fi crescute mai frecvent, dar nu la intervale mai mici de
4 zile.
Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei evaluări
clinice (vezi pct. 4.4). Trebuie menţinută cea mai mică doză eficace.
Tratamentul pacienţilor trebuie să se întindă pe o perioadă suficientă de timp, de obicei câteva luni sau mai mult.
Tratamentul trebuie reevaluat cu regularitate, pentru fiecare caz în parte. De asemenea, pentru prevenirea
recurenţei episoadelor depresive majore (EDM), poate fi adecvat un tratament pe termen mai lung. În majoritatea
cazurilor, doza recomandată pentru prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea utilizată în cursul episodului
curent.
Administrarea medicamentelor antidepresive trebuie să continue timp de cel puţin şase luni după remisie.
Tulburare de anxietate generalizată
Doza iniţială recomandată pentru venlafaxina cu eliberare prelungită este de 75 mg administrată o dată pe zi.
Pacienţii care nu răspund la doza iniţială de 75 mg pe zi pot beneficia de creşteri ale dozei, până la doza maximă
de 225 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la intervale de 2 săptămâni sau mai mari.
Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei evaluări
clinice (vezi pct. 4.4). Se va menţine cea mai mică doză eficace.
Tratamentul pacienţilor trebuie să se întindă pe o perioadă suficientă de timp, de obicei câteva luni sau mai mult.
Tratamentul trebuie reevaluat cu regularitate şi pentru fiecare caz în parte.
Tulburare de anxietate socială
Doza iniţială recomandată pentru venlafaxina cu eliberare prelungită este de 75 mg administrată o dată pe zi. Nu
există dovezi conform cărora dozele mai mari ar aduce vreun beneficiu suplimentar.
Cu toate acestea, în cazurile individuale de pacienţi care nu răspund la doza iniţială de 75 mg pe zi, se pot lua în
considerare creşteri ale dozei până la doza maximă de 225 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la intervale de
2 săptămâni sau mai mult.
Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză creşterile dozei se vor face doar în urma unei evaluări
clinice (vezi pct. 4.4). Se va menţine cea mai mică doză eficace.
Pacienţii vor fi trataţi pe o perioadă suficientă de timp, de obicei timp de câteva luni sau mai mult. Tratamentul
va fi reevaluat cu regularitate şi pentru fiecare caz în parte.
Tulburare de panică
Se recomandă utilizarea unei doze de venlafaxină cu eliberare prelungită de 37,5 mg pe zi, timp de 7 zile. Doza
trebuie apoi crescută la 75 mg pe zi. Pacienţii care nu răspund la doza de 75 mg pe zi pot beneficia de creşteri ale
dozei, până la doza maximă de 225 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la intervale de 2 săptămâni sau mai mult.
Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei evaluări
clinice (vezi pct. 4.4). Se va menţine cea mai mică doză eficace.
Pacienţii vor fi trataţi pe o perioadă suficientă de timp, de obicei timp de câteva luni sau mai mult. Tratamentul
va fi reevaluat cu regularitate şi pentru fiecare caz în parte.
Pacienţi vârstnici
Nu sunt considerate necesare ajustări specifice ale dozei de venlafaxină luând în considerare doar vârsta
pacientului. Cu toate acestea, se recomandă precauţie în cazul tratamentului pacienţilor vârstnici (de exemplu,
din cauza posibilităţii de apariţie a insuficienţei renale şi a modificărilor de sensibilitate şi afinitate faţă de
neurotransmiţători ce survin cu înaintarea în vârstă). Trebuie utilizată întotdeauna cea mai mică doză eficace, iar
pacienţii vor fi monitorizaţi atent în cazul în care este necesară o creştere a dozei.
Copii şi adolescenţi
Venlafaxina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
Studiile clinice controlate efectuate la copii şi adolescenţi cu tulburare depresivă majoră nu au demonstrat
eficacitatea utilizării şi nu susţin utilizarea venlafaxinei la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).
Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa utilizării venlafaxinei pentru alte indicaţii terapeutice la copii şi
adolescenţi cu vârste sub 18 ani.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
În general, la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată trebuie luată în considerare o reducere a dozei
cu 50%. Totuşi, din cauza variabilităţii interindividuale a clearance-ului, este de dorit ca stabilirea dozei să se
facă în mod individual.
Datele privind utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sunt limitate. În aceste cazuri se recomandă
precauţie şi se va lua în considerare o reducere a dozei cu peste 50%. În cazul tratamentului pacienţilor cu
insuficienţă hepatică severă, se va face o evaluare a raportului risc-beneficiu.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Cu toate că nu este necesară o modificare a dozei la pacienţii cu rata de filtrare glomerulară (RFG) de 30-70
ml/minut, se recomandă precauţie în aceste cazuri. La pacienţii care necesită hemodializă şi la cei cu insuficienţă
renală severă (RFG <30 ml/min), doza trebuie redusă cu 50%. Din cauza variabilităţii interindividuale a
clearance-ului în aceste cazuri, este de dorit ca stabilirea dozei să se facă în mod individual.
Simptome de întrerupere observate la încetarea tratamentului cu venlafaxină
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La încetarea tratamentului cu venlafaxină, doza trebuie
redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una-două săptămâni, pentru a reduce riscul apariţiei reacţiilor de
întrerupere (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). Cu toate acestea, perioada de timp necesară pentru scăderea treptată a dozei
și reducerea cantității dozei poate depinde de doză, durata terapiei și de fiecare pacient în parte. La unii pacienți
este posibil să fie necesară întreruperea tratamentului treptat, pe o perioadă de câteva luni sau mai mult. Dacă
apar simptome intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau a întreruperii tratamentului, se poate lua în considerare
revenirea la doza prescrisă anterior. Ulterior, medicul poate relua procesul de scădere a dozei, dar într-un ritm
mai lent.
Mod de administrare
Medicamentul este destinat administrării orale.
Se recomandă administrarea împreună cu alimente a capsulelor de venlafaxină cu eliberare prelungită, la
aproximativ aceeaşi oră a zilei. Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu lichid, şi nu trebuie divizate, zdrobite,
mestecate sau dizolvate.
Pacienţii trataţi cu comprimate de venlafaxină cu eliberare imediată pot trece pe tratamentul cu capsule de
venlafaxină cu eliberare prelungită, utilizând cea mai apropiată doză zilnică echivalentă. De exemplu doza de
37,5 mg comprimate de venlafaxină cu eliberare imediată administrată de două ori pe zi poate fi înlocuită cu
doza de 75 mg capsule de venlafaxină cu eliberare prelungită administrată o dată pe zi. Este posibil să fie
necesare ajustări individuale ale dozei.
Capsulele de venlafaxină cu eliberare prelungită conţin corpusculi sferici care eliberează substanţa activă în
tractul digestiv într-un ritm lent. Partea insolubilă a acestor corpusculi sferici este eliminată şi poate fi regăsită în
materiile fecale.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tratamentul concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) ireversibili este contraindicat, din cauza
riscului de apariţie a sindromului serotoninergic, cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi hipertermie. Iniţierea
tratamentului cu venlafaxină nu trebuie să se facă la mai puţin de 14 zile de la întreruperea tratamentului cu un
IMAO ireversibil.
Tratamentul cu venlafaxină trebuie întrerupt cu cel puţin 7 zile înaintea începerii tratamentului cu un IMAO
ireversibil (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Supradozaj
Pacienții trebuie sfătuiți să nu consume alcool etilic, având în vedere efectele acestuia la nivelul SNC, potențialul
de agravare clinică a afecțiunilor psihiatrice și potențialul producerii unor interacțiuni adverse cu venlafaxina,
incluzând efecte de deprimare a SNC (pct. 4.5). Supradozajul cu venlafaxină a fost raportat în special în asociere
cu consumul de alcool etilic și/sau alte medicamente, incluzând cazuri cu evoluție letală (pct. 4.9).
Prescrierea de venlafaxină trebuie să se facă cu cea mai mică doză de medicament, respectând buna conducere a
tratamentului pacientului, în scopul reducerii riscului de supradozaj (vezi pct. 4.9).
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia este asociată cu un risc crescut de ideaţie suicidară, episoade de autovătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Acest risc persistă până la apariţia unei remisii semnificative. Întrucât este posibil ca
ameliorarea să nu apară în cursul primelor câteva săptămâni de tratament sau mai mult, pacienţii trebuie să fie
monitorizaţi îndeaproape până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală indică faptul că riscul de suicid
poate fi accentuat în primele faze ale recuperării.
Alte tulburări psihice pentru care este prescrisă venlafaxina pot, de asemenea, să fie asociate cu un
risc crescut de evenimente legate de suicid. În plus, aceste tulburări pot coexista cu tulburarea depresivă majoră.
Prin urmare, şi în tratamentul pacienţilor cu alte tulburări psihice se vor respecta aceleaşi precauţii ca şi în
tratamentul pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente legate de suicid sau cei care prezintă un grad semnificativ de
ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului prezintă un risc crescut de ideaţie suicidară sau tentative de
suicid, de aceea trebuie monitorizaţi cu atenţie pe durata tratamentului. O metaanaliză a studiilor clinice
controlate cu placebo privind tratamentul cu antidepresive la pacienţii adulţi cu tulburări psihice a indicat un risc
crescut de comportament suicidar în cazul tratamentului cu antidepresive, comparativ cu cel cu placebo, la
pacienţii cu vârste sub 25 de ani.
Tratamentul medicamentos trebuie asociat cu o supraveghere atentă a pacienţilor, îndeosebi a
celor cu un grad mare de risc, în special în primele faze ale tratamentului şi în perioadele ulterioare modificării
dozei. Pacienţii (şi cei care au grijă de aceștia) trebuie avertizaţi cu privire la necesitatea monitorizării pentru
detectarea oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu caracter suicidar şi a
modificărilor neobişnuite de comportament, precum şi cu privire la obligaţia de a solicita asistenţă medicală
imediat ce apar astfel de simptome.
Copii şi adolescenţi
Venlafaxina capsule cu eliberare prelungită nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârste
sub 18 ani. Comportamentele de tip suicidar (tentative de suicid sau ideaţie suicidară) şi ostilitatea (în principal
agresivitate, comportament opoziţional şi mânie) au fost observate mai frecvent în cadrul studiilor clinice la
copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive decât la cei cărora li s-a administrat placebo. Dacă, în ciuda acestor
observaţii, necesitatea clinică impune luarea deciziei de tratament, pacientul va fi monitorizat atent pentru a
detecta apariţia simptomelor suicidare. În plus, nu sunt disponibile date pe termen lung privind siguranţa
utilizării la copii şi adolescenţi din punctul de vedere al creşterii, maturizării şi dezvoltării cognitive şi
comportamentale.
Sindrom serotoninergic
La fel ca în cazul altor medicamente serotoninergice, în cursul tratamentului cu venlafaxină poate apărea
sindromul serotoninergic, o afecţiune cu potenţial letal, în special în cazul utilizării concomitente cu alte
medicamente ce pot afecta sistemul neurotransmițătorilor serotoninergici (incluzând triptani, ISRS, IRSN,
antidepresive triciclice, amfetamine, litiu, sibutramină, sunătoare [Hypericum perforatum], opioide [de exemplu,
buprenorfină, fentanil şi analogii săi, tramadol, dextrometorfan, tapentadol, petidină, metadonă şi pentazocină]),
cu medicamente care afectează metabolizarea serotoninei, (cum sunt inhibitorii de MAO, de exemplu albastru de
metilen), cu precursori de serotonină (cum sunt suplimentele care conțin triptofan) sau cu antipsihotice sau alţi
antagonişti dopaminergici (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.5).
Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificări ale stării mentale (de exemplu, agitaţie,
halucinaţii, comă), instabilitate vegetativă (de exemplu, tahicardie, variaţii ale tensiunii arteriale, hipertermie),
tulburări neuromusculare (de exemplu, hiper-reflexie, lipsă de coordonare) şi/sau simptome gastro-intestinale (de
exemplu greaţă, vărsături, diaree). În cea mai severă formă a sa, sindromul serotoninergic poate fi similar
sindromului neuroleptic malign, care include hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate vegetativă cu
posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale şi modificări ale statusului mental.
Dacă tratamentul concomitent cu venlafaxină şi alţi agenţi care pot afecta sistemele neurotransmiţătorilor
serotoninergici şi/sau dopaminergici este justificat clinic, se recomandă o observare atentă a pacientului, în
special în timpul iniţierii tratamentului şi al creşterilor dozei.
Utilizarea concomitentă a venlafaxinei cu precursorii serotoninei (cum sunt suplimentele care conțin triptofan)
nu este recomandată.
Glaucom cu unghi îngust
Midriaza poate apărea în asociere cu tratamentul cu venlafaxină. Se recomandă ca pacienţii cu presiune
intraoculară crescută sau care prezintă risc de glaucom acut cu unghi îngust (glaucom cu unghi închis) să fie
monitorizaţi îndeaproapre.
Tensiune arterială
Au fost raportate în mod frecvent creşteri dependente de doză ale tensiunii arteriale la pacienţii trataţi
cu venlafaxină. În cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă, s-au raportat cazuri de creştere severă a tensiunii
arteriale, necesitând tratament imediat. Toţi pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie cu privire la apariţia
hipertensiunii arteriale, iar hipertensiunea arterială preexistentă trebuie controlată înaintea iniţierii tratamentului.
Tensiunea arterială va fi reevaluată periodic, atât după iniţierea tratamentului, cât şi după creşterile dozei. Se
recomandă precauţie în cazul pacienţilor cu afecţiuni preexistente ce pot fi agravate de creşterea tensiunii
arteriale, de exemplu la pacienţii cu insuficiență cardiacă.
Frecvenţặ cardiacă
Pot apărea creşteri ale frecvenţei cardiace, în special în cazul utilizării de doze mari. Se recomandă precauţie în
cazul pacienţilor cu afecţiuni preexistente ce pot fi agravate de creşterea frecvenţei cardiace.
Boalặ cardiacă şi riscul de aritmie
Venlafaxina nu a fost evaluată la pacienţi cu antecedente recente de infarct miocardic sau boală cardiacă cu
evoluţie instabilă. Prin urmare, se recomandă precauţie în utilizarea la aceşti pacienţi.
În cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă, cazuri de prelungire a intervalului QTc, torsada vârfurilor,
tahicardie ventriculară şi aritmie cardiacă letală au fost raportate după utilizarea venlafaxinei, în special în caz de
supradozaj sau la pacienţii cu alţi factori de risc pentru prelungirea intervalului QTc/torsada vârfurilor. Înainte de
prescrierea venlafaxinei la pacienţii cu risc crescut de aritmie cardiacă gravă sau prelungire a intervalului QTc,
se va face o evaluare a raportului risc-beneficiu (vezi pct. 5.1).
Convulsii
Pe parcursul tratamentului cu venlafaxină pot apărea convulsii. La fel ca în cazul tuturor antidepresivelor, se
recomandă precauţie în iniţierea tratamentului cu venlafaxină la pacienţii cu convulsii în antecedente, iar
pacienţii respectivi trebuie monitorizaţi cu atenţie. Tratamentul trebuie întrerupt la orice pacient care dezvoltă
convulsii.
Hiponatremie
Pe parcursul tratamentului cu venlafaxină pot apărea cazuri de hiponatremie şi/sau sindrom de secreţie
inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH). Acesta a fost raportat cel mai frecvent la pacienţii cu depleţie
volemică sau la cei deshidrataţi. Pacienţii vârstnici, pacienţii care utilizează diuretice şi pacienţii care prezintă
depleţie volemică prin orice alt mecanism pot prezenta un risc crescut de hiponatremie.
Sângerare anormală
Medicamentele care inhibă captarea serotoninei pot determina scăderea funcţiei plachetare. Evenimentele de
sângerare asociate cu utilizarea ISRS şi IRSN pot varia de la echimoze, hematoame, epistaxis şi peteşii până la
hemoragii gastro-intestinale şi hemoragii cu potenţial letal. ISRS/IRSN, inclusiv venlafaxina, pot crește riscul de
hemoragie postpartum (vezi pct. 4.6 și 4.8). Riscul de hemoragie poate fi accentuat la pacienţii care utilizează
venlafaxină. Ca şi în cazul altor inhibitori ai recaptării serotoninei, se recomandă precauţie în utilizarea
venlafaxinei la pacienţii predispuşi la sângerări, inclusiv pacienţii trataţi cu anticoagulante şi inhibitori
plachetari.
Colesterol seric
La 5,3% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină şi 0,0% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo timp de
cel puţin 3 luni în cadrul studiilor clinice controlate cu placebo, s-au înregistrat creşteri relevante clinic ale
colesterolemiei. În cazul tratamentului pe termen lung, trebuie luată în considerare măsurarea valorilor
colesterolului seric.
Administrare concomitentă cu medicamente pentru scăderea ponderală
Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa utilizării venlafaxinei concomitent cu medicamente indicate pentru
scăderea ponderală, inclusiv fentermina. Nu se recomandă administrarea concomitentă a venlafaxinei cu
medicamente indicate pentru scăderea ponderală. Venlafaxina nu este indicată pentru scăderea în greutate, nici în
monoterapie, nici în asociere cu alte produse.
Manie/hipomanie
La un procent mic de pacienţi cu tulburări ale dispoziţiei care sunt trataţi cu antidepresive, inclusiv venlafaxină,
poate apărea mania/hipomania. La fel ca în cazul altor antidepresive, se recomandă precauţie în utilizarea
venlafaxinei la pacienţii cu antecedente personale sau heredocolaterale de tulburare bipolară.
Agresivitate
La unii pacienţi trataţi cu antidepresive, inclusiv venlafaxină, poate apărea un comportament agresiv. Acesta a
fost raportat la iniţierea tratamentului, la modificarea dozei şi la întreruperea tratamentului.
La fel ca în cazul altor antidepresive, se recomandă precauţie în utilizarea venlafaxinei la pacienţii cu
antecedente de agresivitate.
Întrerupere a tratamentului
Efectele întreruperii tratamentului sunt bine cunoscute la antidepresive și câteodată aceste efecte pot fi prelungite
și severe. Suicid / ideație suicidară și agresivitate au fost observate la pacienți în timpul schimbărilor regimului
de dozare a venlafaxinei, inclusiv în timpul întreruperii tratamentului. De aceea, pacienții trebuie monitorizați
îndeaproape când doza este redusă sau în timpul întreruperii tratamentului (vezi mai sus la punctul 4.4 –
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice și Agresivitate). Apariţia simptomelor de întrerupere la
încetarea tratamentului este frecvent întâlnită, în special dacă tratamentul este întrerupt brusc (vezi pct. 4.8). În
cadrul studiilor clinice, evenimentele adverse observate la întreruperea tratamentului (în timpul reducerii treptate
a dozei şi după aceea) au apărut la aproximativ 31% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină şi la aproximativ 17%
dintre pacienţii care au luat placebo.
Riscul de apariţie a simptomelor de întrerupere poate depinde de mai mulţi factori, inclusiv durata tratamentului,
doza şi ritmul de reducere a dozei. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt ameţeala, tulburările
senzoriale (inclusiv parestezia), tulburările de somn (inclusiv insomnia şi visele intense), agitaţia sau anxietatea,
greaţa şi/sau vărsăturile, tremorul, cefaleea, tulburări de vedere și hipertensiune arterială. În general, aceste
simptome sunt de intensitate slabă sau moderată, dar pot fi severe la unii pacienţi. Ele apar de obicei în primele
zile de la întreruperea tratamentului, dar au fost raportate şi cazuri foarte rare în care aceste simptome au apărut
la pacienţi care au omis în mod accidental o doză. În general, aceste simptome au o evoluţie autolimitativă şi
dispar, de obicei, în decurs de 2 săptămâni, deşi la unele persoane ele pot persista mai mult timp (2-3 luni sau
mai mult). Prin urmare, se recomandă ca întreruperea tratamentului cu venlafaxină să se facă prin reducerea
treptată a dozei pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).
La unii pacienți întreruperea tratamentului poate dura luni sau mai mult.
Disfuncție sexuală
Inhibitorii recaptării serotoninei-noradrenalinei (IRSN) pot determina simptome de disfuncție sexuală (vezi pct.
4.8). Au existat raportări privind disfuncția sexuală de lungă durată, în care simptomele au continuat chiar și
după întreruperea tratamentului cu IRSN.
Acatizie/agitaţia psihomotorie
Utilizarea venlafaxinei a fost asociată cu dezvoltarea acatiziei, caracterizată printr-o stare de nelinişte neplăcută
sau agasantă şi nevoie de mişcare, adesea însoţită de incapacitatea de a sta aşezat sau liniștit. Apariţia acestei
tulburări este mai probabilă în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă aceste
simptome, o creştere a dozei poate fi dăunătoare.
Xerostomie
Au fost înregistrate cazuri de xerostomie la 10% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină. Aceasta poate creşte
riscul apariţiei cariilor, de aceea pacienţii vor fi avertizaţi asupra importanţei menţinerii igienei dentare.
Diabet zaharat
În cazul pacienţilor cu diabet, tratamentul cu ISRS sau venlafaxină poate afecta controlul glicemic. Poate fi
necesară ajustarea dozei de insulină şi/sau a antidiabeticului cu administrare orală.
Interacţiuni cu testele de laborator
Rezultate fals-pozitive ale testelor de screening imunometrice din urină pentru fenciclidină (PCP) şi amfetamină
au fost raportate la pacienţii care utilizau venlafaxină. Acest fapt este determinat de lipsa de specificitate a
testelor de screening. Rezultate fals-pozitive ale testului pot să apară și după câteva zile de la întreruperea
tratamentului cu venlafaxină. Testele de confirmare, cum sunt gaz cromatografia sau spectrometria de masă, vor
diferenţia venlafaxina de PCP şi amfetamină.
Conținutul de sodiu
EFECTIN EP 150 mg conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per capsulă, adică practic „nu conține sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO)
IMAO neselectivi ireversibili
Venlafaxina nu trebuie utilizată în asociere cu IMAO neselectivi ireversibili. Iniţierea tratamentului cu
venlafaxină nu trebuie să se facă la mai puţin de 14 zile de la întreruperea tratamentului cu un IMAO neselectiv
ireversibil. Tratamentul cu venlafaxină trebuie întrerupt cu cel puţin 7 zile înaintea începerii tratamentului cu un
IMAO neselectiv ireversibil (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4).
Inhibitor selectiv reversibil al MAO-A (moclobemidă)
Din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic, nu se recomandă asocierea venlafaxinei cu un IMAO
reversibil şi selectiv, precum moclobemida. După tratamentul cu un inhibitor reversibil al MAO este permis un
timp de aşteptare mai scurt de 14 zile înaintea iniţierii tratamentului cu venlafaxină. Se recomandă întreruperea
tratamentului cu venlafaxină cu cel puţin 7 zile înaintea începerii tratamentului cu un IMAO reversibil (vezi pct.
4.4).
IMAO neselectiv reversibil (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab inhibitor neselectiv şi reversibil al MAO, prin urmare nu trebuie administrat
pacienţilor trataţi cu venlafaxină (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate reacţii adverse severe la pacienţii la care s-a întrerupt recent tratamentul cu un IMAO şi s-a
iniţiat tratamentul cu venlafaxină, sau la care s-a întrerupt recent tratamentul cu venlafaxină, după care s-a iniţiat
tratamentul cu un IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături, hiperemie
facială tranzitorie, ameţeală şi hipertermie cu caracteristici similare sindromului neuroleptic malign, convulsii şi
deces.
Sindrom serotoninergic
La fel ca în cazul altor medicamente serotoninergice, în cursul tratamentului cu venlafaxină poate apărea
sindromul serotoninergic, o afecţiune cu potenţial letal, în special în cazul utilizării concomitente cu alte
medicamente ce pot afecta sistemul neurotransmițătorilor serotoninergici (incluzând triptani, ISRS, IRSN,
antidepresive triciclice, amfetamine, litiu, sibutramină, sunătoare [Hypericum perforatum], opioide [de exemplu,
buprenorfină fentanil şi analogii săi, tramadol, dextrometorfan, tapentadol, petidină, metadonă şi pentazocină]),
cu medicamente care afectează metabolizarea serotoninei (cum sunt inhibitorii de MAO, de exemplu albastru de
metilen), cu precursori de serotonină (cum sunt suplimentele care conțin triptofan) sau cu antipsihotice sau alţi
antagonişti dopaminergici (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4).
În cazul în care situaţia clinică impune asocierea terapeutică a venlafaxinei cu un ISRS, un IRSN sau un agonist
al receptorilor serotoninergici (triptan), se recomandă supravegherea atentă a pacientului, în special în perioadele
de iniţiere a tratamentului şi de creştere a dozei. Nu se recomandă utilizarea concomitentă a venlafaxinei cu
precursori de serotonină (cum sunt suplimentele care conțin triptofan)
(vezi pct. 4.4).
Substanţe cu acţiune la nivelul SNC
Nu s-a evaluat în mod sistematic riscul pe care îl implică utilizarea venlafaxinei concomitent cu alte substanţe cu
acţiune la nivelul SNC. În consecinţă, se recomandă precauţie în administrarea venlafaxinei concomitent cu alte
substanţe cu acţiune la nivelul SNC.
Alcool etilic
Pacienții trebuie sfătuiți să nu consume alcool etilic, având în vedere efectele acestuia la nivelul SNC, potențialul
de agravare clinică a afecțiunilor psihiatrice și potențialul producerii unor interacțiuni adverse cu venlafaxina,
incluzând efecte de deprimare a SNC.
Medicamente care prelungesc intervalul QTc
Riscul de prelungire a intervalului QTc şi/sau de aritmii ventriculare (de exemplu, torsada vârfurilor) este crescut
de administrarea concomitentă a altor medicamente care prelungesc intervalul QTc. Administrarea concomitentă
a unor astfel de medicamente trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Clasele relevante de medicamente includ:
• antiaritmice clasa Ia şi III (de exemplu, chinidină, amiodaronă, sotalol, dofetilidă)
• unele antipsihotice (de exemplu, tioridazină)
• unele macrolide (de exemplu, eritromicină)
• unele antihistaminice
• unele antibiotice chinolonice (de exemplu, moxifloxacină)
Lista de mai sus nu este exhaustivă şi trebuie evitate şi alte medicamente individuale care prelungesc
semnificativ intervalul QTc.
Efectul altor medicamente asupra venlafaxinei
Ketoconazol (inhibitor al CYP3A4)
Un studiu farmacocinetic efectuat cu ketoconazol la pacienţii metabolizatori rapizi (MR) sau lenţi (ML) pe calea
CYP2D6 a indicat o valoare mai mare a ASC pentru venlafaxină (70% şi 21% la pacienţii CYP2D6 ML,
respectiv MR) şi O-desmetilvenlafaxină (33% şi 23% la pacienţii CYP2D6 ML, respectiv MR) după
administrarea concomitentă cu ketoconazol. Utilizarea concomitentă a inhibitorilor CYP3A4 (de exemplu,
atazanavir, claritromicină, indinavir, itraconazol, voriconazol, posaconazol, ketoconazol, nelfinavir, ritonavir,
saquinavir, telitromicină) şi venlafaxinei poate creşte concentraţiile de venlafaxină şi O-desmetilvenlafaxină.
Prin urmare, se recomandă precauţie dacă pacientul este tratat concomitent cu un inhibitor de CYP3A4 şi
venlafaxină.
Efectul venlafaxinei asupra altor medicamente
Litiu
În cazul utilizării concomitente a venlafaxinei şi litiului poate apărea sindromul serotoninergic (vezi „Sindromul
serotoninergic”).
Diazepam
Venlafaxina nu are efecte asupra parametrilor farmacocinetici şi farmacodinamici ai diazepamului şi ai
metabolitului său activ, desmetil-diazepam. Diazepamul nu pare să modifice parametrii farmacocinetici ai
venlafaxinei sau ai O-desmetil-venlafaxinei. Nu se cunoaşte dacă există o interacţiune farmacocinetică şi/sau
farmacodinamică cu alte benzodiazepine.
Imipramină
Venlafaxina nu a modificat parametrii farmacocinetici ai imipraminei şi ai 2-OH-imipraminei. În cazul
administrării unei doze zilnice de venlafaxină cuprinse între 75 mg şi 150 mg, creşterea dependentă de doză a
ASC pentru 2-OH-desipramină a fost de 2,5 până la 4,5 ori. Imipramina nu a modificat parametrii
farmacocinetici ai venlafaxinei şi ai O-desmetil-venlafaxinei. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei
interacţiuni. Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente a venlafaxinei şi imipraminei.
Haloperidol
Un studiu farmacocinetic cu haloperidol a indicat o scădere cu 42% a clearance-ului oral total, o creştere cu 70%
a ASC şi o creştere cu 88% a C , însă nicio modificare a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
max
pentru haloperidol. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii trataţi concomitent cu haloperidol şi
venlafaxină. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.
Risperidonă
Venlafaxina a determinat creşterea nivelului ASC al risperidonei cu 50%, dar nu a modificat în mod semnificativ
profilul farmacocinetic al fracţiunii active totale (risperidonă plus 9-hidroxirisperidonă). Nu se cunoaşte
semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.
Metoprolol
Administrarea concomitentă a venlafaxinei şi metoprololului la voluntari sănătoşi în cadrul unui studiu de
interacţiune farmacocinetică privind ambele medicamente a condus la o creştere a concentraţiilor plasmatice ale
metoprololului cu aproximativ 30-40%, fără a afecta concentraţiile plasmatice ale metabolitului său activ, α-
hidroximetoprolol. Nu se cunoaşte relevanţa clinică a acestei constatări la pacienţii hipertensivi. Metoprololul nu
a modificat profilul farmacocinetic al venlafaxinei şi al metabolitului său activ, O-desmetil-venlafaxina. Se
recomandă precauţie în cazul administrării concomitente a venlafaxinei şi metoprololului.
Indinavir
Un studiu farmacocinetic cu indinavir a indicat o scădere cu 28% a ASC şi o scădere cu 36% a C pentru
max
indinavir. Indinavirul nu a modificat parametrii farmacocinetici ai venlafaxinei şi ai O-desmetil-venlafaxinei. Nu
se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.
Medicamentele metabolizate de izoenzimele Citocromului P450
Studiile in vivo arată că venlafaxina este un inhibitor relativ slab al CYP2D6. Venlafaxina nu a inhibat in vivo
CYP3A4 (alprazolam și carbamazepină), CYP1A2 (cofeină) și CYP2C9 (tolbutamidă) sau CYP2C19
(diazepam).
Contraceptive orale
În experiența după punerea pe piață, au fost raportate sarcini neintenționate la subiecții care au luat contraceptive
orale în timpul tratamentului cu venlafaxină. Nu există dovezi clare despre faptul că aceste sarcini au fost
rezultatul interacțiunii medicamentului cu venlafaxină. Nu s-a efectuat niciun studiu de interacțiune cu
contraceptive hormonale.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea venlafaxinei la femeile gravide.
Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte
riscul potenţial la om. Administrarea venlafaxinei la femeile gravide trebuie efectuată numai dacă beneficiile
anticipate depăşesc posibilele riscuri.
La fel ca în cazul altor inhibitori ai recaptării serotoninei (ISRS/IRSN), pot apărea simptome de întrerupere la
nou-născut în cazul în care venlafaxina este utilizată până la naştere sau până cu puţin timp înainte de naştere.
Unii nou-născuţi care au fost expuşi la venlafaxină în ultima parte a celui de-al treilea trimestru de sarcină au
dezvoltat complicaţii, necesitând alimentaţie asistată prin canulare, susţinere respiratorie sau spitalizare
prelungită. Asemenea complicaţii pot surveni imediat după naştere.
Datele observaționale indică un risc crescut (mai puțin decât dublu) de hemoragie postpartum ca urmare a
expunerii la ISRS/IRSN în luna premergătoare nașterii (vezi pct. 4.4 și 4.8).
Datele epidemiologice au sugerat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultima perioadă a sarcinii,
poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă a nou-născutului (PPHN). Deşi asocierea PPHN cu
tratamentul cu IRSN nu a fost investigată în niciun studiu, acest risc potenţial nu poate fi exclus pentru
venlafaxină, luând în considerare mecanismul de acţiune înrudit (inhibarea recaptării serotoninei).
La nou-născuţii ale căror mame au utilizat un ISRS/IRSN în ultima parte a sarcinii pot fi observate următoarele
simptome: iritabilitate, tremor, hipotonie, plâns persistent şi dificultăţi de supt sau de somn. Aceste simptome pot
fi determinate fie de efectele serotoninergice, fie de simptomele sindromului de întrerupere. În majoritatea
cazurilor, aceste complicaţii sunt observate imediat sau în decurs de 24 de ore de la naştere.
Alăptarea
Venlafaxina şi metabolitul său activ O-desmetil-venlafaxina se elimină în laptele matern. Au fost raportate,
ulterior punerii pe piaţă, cazuri de sugari alăptaţi la sân care au manifestat plâns, iritabilitate şi anomalii ale
somnului. De asemenea, după întreruperea alăptării au fost raportate simptome asemănătoare cu întreruperea
administrării venlafaxinei. Nu se poate exclude riscul existent pentru sugar. Prin urmare, decizia de a
continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe tratamentul cu EFECTIN EP trebuie luată ținând cont de
beneficiile alăptării la sân pentru copil şi beneficiile tratamentului cu EFECTIN EP pentru mamă.
Fertilitatea
Într-un studiu în care şobolani masculi şi femele au fost expuşi la O-desmetil-venlafaxină s-a observat fertilitate
redusă. Relevanţa acestui rezultat la om nu este cunoscută (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Orice medicament psihoactiv poate afecta judecata, gândirea şi capacităţile motorii. Prin urmare, orice pacient
tratat cu venlafaxină trebuie avertizat cu privire la posibilitatea afectării capacităţii sale de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje periculoase.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Reacţiile adverse raportate ca fiind foarte frecvente (>1/10) în cadrul studiilor clinice au fost greaţă, xerostomie,
cefalee şi sudoraţie (inclusiv sudoraţie nocturnă).
Lista în format tabelar a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme, organe, categoria de frecvenţă şi în
ordine descrescătoare a gravităţii medicale în cadrul fiecărei categorii de frecvenţă.
Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100 şi <1>
şi <1>
estimată pe baza datelor disponibile).
Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă
sisteme şi frecvente frecvente necunoscută
organe
Tulburări Agranulocitoz Trombocitop
hematologice ă*, Anemie enie*
şi limfatice aplastică*,
Pancitopenie*,
Neutropenie*
Tulburări ale Reacţie
sistemului anafilactică*
imunitar
Tulburări Secreţie Creşterea
endocrine inadecvată a prolactinei
hormonului sanguine*
antidiuretic*
Tulburări Scăderea Hiponatremie
metabolice şi apetitului *
de nutriţie alimentar
Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă
sisteme şi frecvente frecvente necunoscută
organe
Tulburări Insomnie Stare de Manie, Delir* Ideaţie
psihice confuzie*, Hipomanie, suicidară și
Depersona Halucinaţii, conduită
lizare*, Vise Pierderea suicidarăa,
anormale, contactului Agresivitateb
Nervozitate, cu realitatea,
Scăderea Orgasm
libidoului, anormal,
Agitaţie*, Apatie,
Anorgas Bruxism*
mie,
Tulburări ale Cefalee*c , Acatizie*, Sincopă, Sindrom Diskinezie
sistemului Ameţeală, Tremor, Mioclonii, neuroleptic tardivă*
nervos Sedare Parestezie, Tulburări de malign
Disgeuzie echilibru*, (SNM)*,
Coordonare Sindrom
anormală*, serotoninergic
Diskinezie* *, Convulsii,
Distonie*
Tulburări Tulburări de Glaucom cu
oculare vedere, unghi închis*
Anomalii de
acomodare,
inclusiv vedere
înceţoşată,
Midriază
Tulburări Tinitus* Vertij
acustice şi
vestibulare
Tulburări Tahicardie, Torsada Cardiomiopat
cardiace Palpitaţii* vârfurilor*, ie de stres
Tahicardie (cardiomiopa
ventriculară*, tie
Fibrilaţie Takotsubo)*
ventriculară,
Interval QT
prelungit pe
electrocardiog
ramă*
Tulburări Hipertensi Hipotensiune
vasculare une arterială, arterială
Bufeuri ortostatică,
Hipotensiune
arterială *
Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă
sisteme şi frecvente frecvente necunoscută
organe
Tulburări Dispnee*, Boală
respiratorii, Căscat pulmonară
toracice şi interstiţială*,
mediastinale Eozinofilie
pulmonară*
Tulburări Greaţă Diaree*, Hemoragie Pancreatită*
gastro- Xerostomie Vărsături gastro-
intestinale , intestinală*
Constipaţie
Tulburări Valori Hepatită*
hepatobiliare anormale ale
testelor
funcţionale
hepatice*
Afecțiuni Hiperhi Erupţie Urticarie*, Sindrom
cutanate şi ale droză* cutanată Alopecie*, Stevens-
ţesutului (inclusiv tranzitorie, Echimoze, Johnson*,
subcutanat sudoraţie Prurit* Angioedem, Necroliză
nocturnă)* Reacţii de toxică
fotosensibili epidermică*,
tate, Eritem
polimorf*
Tulburări Hipertonie Rabdomioliză
musculoschele *
tice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Tulburări Ezitare la Incontinenţă
renale şi ale urinare, urinară*
cailor urinare Retenţie
urinară,
Polakiurie*
Tulburări ale Menoragie*, Hemoragie
aparatului Metroragie*, postpartum*
genital şi Disfuncţie d†
sânului erectilăb,
Tulburări de
ejaculareb
Tulburări Fatigabilitate, Hemoragie
generale şi la Astenie, la nivelul
nivelul locului Frisoane* mucoaselor
de *
administrare
Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă
sisteme şi frecvente frecvente necunoscută
organe
Investigaţii Scădere Prelungirea
diagnostice ponderală, timpului de
Creştere sângerare*
ponderală,
Creşterea
valorilor
colesterolului
seric
*Reacţie adversă la medicament identificată după punerea pe piaţă. S-au raportat cazuri de ideaţie suicidară şi de
comportament suicidar în cursul tratamentului cu venlafaxină sau la scurt timp după întreruperea tratamentului
(vezi pct. 4.4).
b Vezi pct. 4.4.
c În studiile clinice cumulate, incidenţa cefaleei a fost similară pentru venlafaxină şi placebo.
d† Acest eveniment a fost raportat pentru clasa terapeutică a ISRS/IRSN (vezi pct. 4.4 și 4.6).
Întreruperea tratamentului
Întreruperea tratamentului cu venlafaxină (în special când aceasta se face în mod brusc) conduce în mod frecvent
la apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt ameţeală, tulburări
senzoriale (inclusiv parestezie), tulburări de somn (inclusiv insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate,
greaţă şi/sau vărsături, tremor, vertij, cefalee, sindrom gripal, tulburări de vedere și hipertensiune arterială. În
general, aceste reacţii sunt de intensitate slabă sau moderată şi autolimitative, însă pot fi severe şi/sau prelungite
la unii pacienţi. Prin urmare, atunci când tratamentul cu venlafaxină nu mai este necesar, întreruperea acestuia
trebuie să se facă prin reducerea treptată a dozei. Cu toate acestea, la unii pacienți au apărut agresivitate severă și
ideație suicidară, la reducerea dozei sau în timpul întreruperii tratamentului (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
În general, profilul de reacţii adverse la venlafaxină (din studii clinice controlate cu placebo) la copii şi
adolescenţi (cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani) a fost similar cu cel observat la adulţi. La fel ca la adulţi, au fost
observate scăderea apetitului alimentar, scăderea ponderală, creşterea tensiunii arteriale şi creşterea nivelurilor
serice ale colesterolului (vezi pct. 4.4).
În cadrul studiilor clinice efectuate la copii şi adolescenţi s-a observat ideaţia suicidară ca reacţie adversă. De
asemenea, a fost raportat un număr crescut de cazuri de ostilitate şi, în special în tulburarea depresivă majoră, de
autovătămare.
La copii şi adolescenţi s-au observat în special următoarele reacţii adverse: dureri abdominale, agitaţie,
dispepsie, echimoze, epistaxis şi mialgie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
În experienţa ulterioară punerii pe piaţă, supradozajul cu venlafaxină a fost raportat în special în cazul asocierii
cu alcool etilic şi/sau alte medicamente, incluzând cazuri cu evoluţie letală. Reacţiile adverse cel mai frecvent
raportate în cazul supradozajului includ tahicardie, modificări ale nivelului de conştienţă (mergând de la
somnolenţă până la comă), midriază, convulsii şi vărsături. S-au raportat şi alte reacţii adverse, inclusiv
modificări electrocardiografice (de exemplu prelungirea intervalului QT, bloc de ramură, prelungirea
complexului QRS [vezi pct. 5.1]), tahicardie ventriculară, bradicardie, hipotensiune arterială, vertij şi deces. La
adulți pot apărea simptome severe de intoxicație după ingestia a aproximativ 3 grame de venlafaxină.
Studiile retrospective publicate indică faptul că supradozajul cu venlafaxină poate fi asociat unui risc crescut de
evoluţie letală, comparativ cu cel observat în cazul antidepresivelor ISRS, dar mai mic decât cel observat în
cazul antidepresivelor triciclice. Studiile epidemiologice au arătat că pacienţii trataţi cu venlafaxină prezintă un
număr mai mare de factori de risc suicidar decât pacienţii trataţi cu ISRS. Nu este clară măsura în care
constatarea unui risc crescut de evoluţie letală poate fi atribuită toxicităţii generate de supradozajul cu
venlafaxină, sau, dimpotrivă, unor caracteristici ale pacienţilor trataţi cu venlafaxină.
Tratament recomandat
Intoxicația severă poate necesita tratament și monitorizare de urgență complexe. Prin urmare, în cazul suspectării
unui supradozaj care implică venlafaxina, se recomandă contactarea imediată a centrului național de informare
toxicologică sau a unui specialist în intoxicații.
Se recomandă măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale şi măsuri simptomatice; vor fi monitorizate ritmul
cardiac şi semnele vitale. Nu se recomandă inducerea vărsăturilor în cazul în care există risc de aspiraţie. Poate fi
indicat lavajul gastric, dacă este efectuat la scurt timp după ingestie sau la pacienţii simptomatici. Administrarea
de cărbune activat poate, de asemenea, să limiteze absorbţia substanţei active. Diureza forţată, dializa,
hemoperfuzia şi transfuzia de schimb au o probabilitate mică de a aduce beneficii. Nu se cunosc antidoturi
specifice pentru venlafaxină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte Antidepresive, Codul ATC: N06AX16.
Mecanism de acţiune
Se pare că mecanismul acţiunii antidepresive a venlafaxinei la om se asociază cu potenţarea activităţii
neurotransmiţătorilor la nivelul sistemului nervos central. Studiile preclinice au arătat că venlafaxina şi
metabolitul său principal, O-desmetil-venlafaxina (ODV) sunt inhibitori ai recaptării serotoninei şi
noradrenalinei. De asemenea, venlafaxina este un slab inhibitor al captării dopaminei. Venlafaxina şi metabolitul
său activ reduc responsivitatea β-adrenergică, atât după administrarea în regim acut (în doză unică), cât şi cronic.
Venlafaxina şi ODV sunt în mare măsură similare din punct de vedere al acţiunii globale asupra recaptării
neurotransmiţătorilor şi a legării la receptori.
In vitro, venlafaxina nu are practic nicio afinitate faţă de receptorii muscarinici, colinergici, H -histaminergici
sau α -adrenergici la nivelul creierului de şobolan. Activitatea farmacologică asupra acestor receptori poate fi
asociată cu diferite reacţii adverse observate în cazul altor medicamente antidepresive, cum sunt reacţiile adverse
de tip anticolinergic, sedativ sau cardiovascular.
Venlafaxina nu prezintă nicio activitate de inhibare a monoaminooxidazei (MAO).
Studiile in vitro au relevat faptul că venlafaxina nu are, practic, nici o afinitate pentru receptorii sensibili la
opiacee şi benzodiazepine.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Episoade depresive majore
Eficacitatea tratamentului episoadelor depresive majore cu venlafaxină cu eliberare imediată a fost demonstrată
în cadrul a cinci studii randomizate în regim dublu-orb, controlate cu placebo, desfăşurate pe termen scurt, cu
durata cuprinsă între 4 şi 6 săptămâni, în care s-au utilizat doze de cel mult 375 mg pe zi. Eficacitatea
tratamentului episoadelor depresive majore cu venlafaxină cu eliberare prelungită a fost demonstrată în cadrul a
două studii controlate cu placebo, desfăşurate pe termen scurt, cu durata cuprinsă între 8 şi 12 săptămâni, în care
s-au utilizat doze cuprinse între 75 şi 225 mg pe zi.
În cadrul unui studiu pe termen lung, pacienţii ambulatori adulţi care au răspuns la tratamentul administrat într-
un studiu deschis, cu durata de 8 săptămâni, cu venlafaxină cu eliberare prelungită (75, 150 sau 225 mg) au fost
randomizaţi pentru a continua tratamentul cu aceeaşi doză de venlafaxină cu eliberare prelungită sau
administrarea placebo, timp de cel mult 26 de săptămâni, fiind observaţi pentru depistarea recăderilor.
În cadrul unui al doilea studiu pe termen lung, eficacitatea venlafaxinei în prevenirea recurenţei episoadelor
depresive pe o perioadă de 12 luni a fost stabilită printr-un studiu clinic dublu-orb, controlat cu placebo, la
pacienţi ambulatorii adulţi cu episoade depresive majore recurente care au răspuns la tratamentul cu venlafaxină
(100 până la 200 mg pe zi, de două ori pe zi) în ultimul episod de depresie.
Tulburare de anxietate generalizată
Eficacitatea venlafaxinei sub formă de capsule cu eliberare prelungită în tratamentul tulburării de anxietate
generalizată (TAG) a fost evidenţiată în cadrul a două studii cu durata de 8 săptămâni, controlate cu placebo, cu
doză fixă (75 până la 225 mg pe zi), precum şi în cadrul unui studiu cu durata de 6 luni, controlat cu placebo, cu
doză fixă (75 până la 225 mg pe zi), şi a unui studiu cu durata de 6 luni, controlat, cu placebo, cu doză flexibilă
(37,5; 75 şi 150 mg pe zi), la pacienţi adulţi din ambulatoriu.
Cu toate că doza de 37,5 mg pe zi s-a dovedit, de asemenea, superioară faţă de placebo, eficacitatea acesteia nu a
fost dovedită în mod consecvent, ca în cazul dozelor mai mari.
Tulburare de anxietate socială
Eficacitatea venlafaxinei sub formă de capsule cu eliberare prelungită în tratamentul tulburării de anxietate
socială a fost evidenţiată în cadrul a patru studii multicentrice, în regim dublu-orb, cu grupuri paralele de studiu,
controlate cu placebo, cu doză flexibilă, cu durata de 12 săptămâni, şi a unui studiu dublu-orb, pe grupuri
paralele de studiu, controlate cu placebo, cu doză fixă/flexibilă, cu durata de 6 luni, la pacienţi adulţi din
ambulatoriu. Pacienţilor li s-au administrat doze cuprinse între 75 şi 225 mg pe zi. În cadrul studiului cu durata
de 6 luni, nu au existat dovezi ale unei eficacităţi superioare în grupul la care s-au administrat doze de 150 până
la 225 mg pe zi faţă de cel în care s-a administrat doza de 75 mg pe zi.
Tulburare de panică
Eficacitatea venlafaxinei sub formă de capsule cu eliberare prelungită în tratamentul tulburării de panică a fost
determinată în cadrul a două studii multicentrice, în regim dublu-orb, controlate cu placebo, cu durata de 12
săptămâni, la pacienţi adulţi din ambulatoriu cu tulburare de panică, cu sau fără agorafobie. Doza iniţială în
studiile privind tulburarea de panică a fost de 37,5 mg pe zi, timp de 7 zile. Ulterior, pacienţilor li s-au
administrat doze fixe de 75 până la 150 mg pe zi în cadrul unui studiu, şi de 75 până la 225 mg pe zi în cadrul
celuilalt studiu.
De asemenea, eficacitatea a fost determinată în cadrul unui studiu dublu-orb pe termen lung, cu grupuri paralele
de studiu,controlat cu placebo, privind siguranţa, eficacitatea şi prevenirea recăderilor pe termen lung la pacienţii
adulţi din ambulatoriu care au răspuns la tratamentul administrat în regim deschis. Pacienţii au continuat să
utilizeze aceeaşi doză de venlafaxină cu eliberare prelungită pe care o luau la finalul etapei de studiu în regim
deschis (75, 150 sau 225 mg).
Electrofiziologie cardiacă
Într-un studiu aprofundat, dedicat intervalului QTc la subiecţi sănătoşi, venlafaxina nu a prelungit intervalul QT
până la vreun grad clinic relevant, la doza supra-terapeutică de 450 mg/zi (administrată ca 225 mg de două ori pe
zi).
Cu toate acestea, au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QTc / torsada vârfurilor și aritmii
ventriculare după punerea pe piață, în special la supradozaj sau la pacienții cu alți factori de risc pentru
prelungirea intervalului QTc / torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4, 4.8 și 4.9).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Venlafaxina este metabolizată în proporţie mare, în principal la metabolitul său activ, O-desmetil-venlafaxina
(ODV). Valoarea medie ± DS a timpilor de înjumătăţire plasmatică pentru venlafaxină şi ODV sunt de 5±2 ore,
respectiv 11±2 ore. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru pentru venlafaxină şi ODV sunt atinse în
decurs de 3 zile de tratament cu doze repetate administrate oral. Venlafaxina şi ODV prezintă o evoluţie liniară a
parametrilor farmacocinetici în intervalul de doze cuprins între 75 mg şi 450 mg pe zi.
Absorbţie
După administrarea orală a unei doze unice de venlafaxină cu eliberare imediată, venlafaxina este absorbită în
proporţie de cel puţin 92%. Biodisponibilitatea absolută este de 40% până la 45%, datorită metabolizării
presistemice. După administrarea venlafaxinei cu eliberare imediată, concentraţiile plasmatice maxime ale
venlafaxinei şi ODV sunt atinse după 2 ore şi respectiv 3 ore. După administrarea venlafaxinei sub formă de
capsule cu eliberare prelungită, concentraţiile plasmatice maxime ale venlafaxinei şi ODV sunt atinse după 5,5
ore şi respectiv 9 ore. Dacă sunt administrate doze zilnice egale de venlafaxină, fie sub formă de comprimate cu
eliberare imediată, fie sub formă de capsule cu eliberare prelungită, capsulele cu eliberare prelungită determină o
viteză de absorbţie mai lentă, însă acelaşi grad de absorbţie comparativ cu forma de comprimate cu eliberare
imediată. Alimentele nu afectează biodisponibilitatea venlafaxinei şi a ODV.
Distribuţie
Legarea venlafaxinei şi a ODV la proteinele plasmatice umane este minimă pentru concentraţiile terapeutice
(27%, respectiv 30%). În urma administrării intravenoase, volumul de distribuţie al venlafaxinei la starea de
echilibru este de 4,4±1,6 L/kg.
Metabolizare
Venlafaxina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. Studiile in vitro şi in vivo indică faptul că
venlafaxina este biotransformată prin intermediul CYP2D6 în principalul său metabolit activ, ODV. Studiile in
vitro şi in vivo indică faptul că venlafaxina este metabolizată prin intermediul CYP3A4 într-un metabolit minor,
mai puţin activ, N-desmetil-venlafaxina. Studiile in vitro şi in vivo indică faptul că venlafaxina este un inhibitor
slab al CYP2D6. Venlafaxina nu inhibă CYP1A2, CYP2C9 sau CYP3A4.
Eliminare
Venlafaxina şi metabolitul său activ sunt în principal excretate renal. Aproximativ 87% din doza de venlafaxină
se regăseşte în urină în următoarele 48 de ore sub formă de venlafaxină nemodificată (5%), ODV neconjugat
(29%), ODV conjugat (26%) sau alţi metaboliţi minori inactivi (27%). Valorile medii ±DS ale clearance-ului
plasmatic la starea de echilibru pentru venlafaxină şi ODV sunt de 1,3±0,6 l/oră/kg şi, respectiv, 0,4±0,2
l/oră/kg.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstă şi sex
Vârsta şi sexul subiectului nu influenţează în mod semnificativ parametrii farmacocinetici ai venlafaxinei şi ai
ODV.
Metabolizatori rapizi/lenţi pe calea CYP2D6
Concentraţiile plasmatice ale venlafaxinei sunt mai mari la metabolizatorii lenţi decât la metabolizatorii rapizi pe
calea CYP2D6. Deoarece expunerea totală (ASC) pentru venlafaxină şi ODV este similară pentru
metabolizatorii lenţi şi cei rapizi pe calea CYP2D6, nu este necesară diferenţierea dozelor de venlafaxină pentru
aceste două categorii de pacienţi.
Insuficienţă hepatică
Timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare pentru venlafaxină şi ODV au fost prelungiți la subiecţii cu scor
Child-Pugh A (insuficienţă hepatică uşoară) şi Child-Pugh B (insuficienţă hepatică moderată) faţă de subiecţii cu
funcţie hepatică normală. Clearance-ul oral s-a redus atât pentru venlafaxină, cât şi pentru ODV. S-a observat un
grad mare de variabilitate de la un subiect la altul. Datele privind utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică
severă sunt limitate (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
La pacienţii care efectuează ședințe de dializă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al venlafaxinei s-
a prelungit cu aproximativ 180%, iar clearance-ul s-a redus cu aproximativ 57% faţă de subiecţii cu funcţie
renală normală, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare pentru ODV s-a prelungit cu aproximativ
142%, în timp ce clearance-ul s-a redus cu aproximativ 56%. La pacienţii cu insuficienţă renală severă şi la
pacienţii care necesită hemodializă este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile cu venlafaxină efectuate la şobolani şi şoareci nu au adus nicio dovadă de carcinogeneză. O gamă largă
de teste in vitro şi in vivo au demonstrat că venlafaxina nu este mutagenă.
Studiile la animale privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere au indicat în cazul şobolanilor o scădere a
greutăţii corporale a puilor, o creştere a numărului de nou-născuţi morţi şi o creştere a deceselor puilor în cursul
primelor 5 zile de alăptare. Nu se cunoaşte cauza acestor decese. Aceste efecte au apărut la doza de 30 mg/kg şi
zi, care este de 4 ori mai mare decât doza zilnică la om, de 375 mg de venlafaxină (calculată în mg/kg). Doza
maximă la care nu au apărut aceste efecte a fost de 1,3 ori mai mare decât doza administrată la om. Nu se
cunoaşte riscul potenţial la om.
Într-un studiu efectuat la şobolani în care au fost expuşi la ODV atât masculi, cât şi femele, s-a observat o
reducere a fertilităţii. Expunerea a fost de aproximativ 1-2 ori mai mare decât cea dată de doza de venlafaxină la
om, egală cu 375 mg pe zi. Nu se cunoaşte relevanţa acestei constatări pentru om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
EFECTIN EP 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită
Conţinutul capsulei:
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
Etilceluloză
Talc
Capsulă (capac şi corp):
Gelatină
Oxid negru de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Cerneală de inscripţionare capsulă:
Shellac
Oxid roşu de fer (E 172)
Hidroxid de amoniu
Simeticonă
Propilenglicol
EFECTIN EP 75 mg capsule cu eliberare prelungită
Conţinutul capsulei:
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
Etilceluloză
Talc
Capsulă (capac şi corp):
Gelatină
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Cerneală de inscripţionare capsulă:
Shellac
Oxid roşu de fer (E 172)
Hidroxid de amoniu
Simeticonă
Propilenglicol
EFECTIN EP 150 mg capsule cu eliberare prelungită
Conţinutul capsulei:
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
Etilceluloză
Talc
Capsulă (capac şi corp):
Gelatină
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Cerneală de inscripţionare capsulă:
Shellac
Propilenglicol
Hidroxid de sodiu
Povidonă
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
EFECTIN EP 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu cu 7, 10, 14, 20, 21, 28, 30, 35, 50, 60, 100 capsule cu eliberare prelungită.
Ambalaj de uz spitalicesc: cutie cu blistere din PVC/Aluminiu cu 70 (10×7 sau 1×70) capsule cu eliberare
prelungită.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu cu doze unitare cu 14, 28, 84, 100 capsule cu eliberare prelungită.
Cutie cu un flacon din PEÎD cu 7, 14, 20, 21, 35, 50 sau 100 capsule cu eliberare prelungită.
Ambalaj de uz spitalicesc: cutie cu un flacon din PEÎD cu 70 capsule cu eliberare prelungită.
EFECTIN EP 75 mg capsule cu eliberare prelungită
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu cu 7, 10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 98, 100 capsule cu eliberare prelungită.
Ambalaj de uz spitalicesc: cutie cu blistere din PVC/Aluminiu cu 500 (10×50) sau 1000 (10×100) capsule cu
eliberare prelungită.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu cu doze unitare cu 14, 28, 84, 100 capsule cu eliberare prelungită.
Cutie cu un flacon din PEÎD cu 14, 20, 50 sau 100 capsule cu eliberare prelungită.
Ambalaj de uz spitalicesc: cutie cu un flacon din PEÎD cu 500 sau 1000 capsule cu eliberare prelungită.
EFECTIN EP 150 mg capsule cu eliberare prelungită
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu cu 7, 10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 98, 100 capsule cu eliberare prelungită.
Ambalaj de uz spitalicesc: cutie cu blistere din PVC/Aluminiu cu 500 (10×50) sau 1000 (10×100) capsule cu
eliberare prelungită.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu cu doze unitare cu 14, 28, 84, 100 capsule cu eliberare prelungită.
Cutie cu un flacon din PEÎD cu 14, 20, 50 sau 100 capsule cu eliberare prelungită.
Ambalaj de uz spitalicesc: cutie cu un flacon din PEÎD cu 500 sau 1000 capsule cu eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Upjohn EESV
Rivium Westlaan 142
2909 LD Capelle aan den IJssel
Țările de Jos
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Efectin EP 37,5 mg
7975/2015/01-25
Efectin EP 75 mg
7976/2015/01-24
Efectin EP 150 mg
7977/2015/01-24
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Decembrie 2006
Reînnoirea autorizaţiei – Iulie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2024