Dulcolax 10 mg supozitoare

Prospect Dulcolax 10 mg supozitoare

Producator: OPELLA HEALTHCARE ROMANIA SRL

Clasa ATC: laxative de contact, codul ATC: A06AB02.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12285/2019/01 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Dulcolax 10 mg supozitoare

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare supozitor conţine bisacodil 10 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct.6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Supozitoare

Supozitoare în formă de torpilă, cu suprafaţă netedă, onctuoasă, de culoare albă până la alb-gălbuie,

prevăzute cu o adâncitură la bază.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Adulţi, adolescenți şi copii cu vârsta peste 10 ani

• Pentru tratamentul constipaţiei.

• Pentru pregătirea procedurilor diagnostice, în tratamentul pre- şi postoperator şi în cazurile care

necesită facilitarea defecației.

4.2 Doze şi mod de administrare

Dacă nu este prescris altfel de către medic, sunt recomandate următoarele doze:

Pentru tratamentul constipației

Adulţi

Un supozitor (10 mg bisacodil) pe zi pentru efect imediat.

Doza zilnică maximă nu trebuie depăşită.

Copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 10 ani:

Pentru aceşti pacienţi Dulcolax este disponibil în alte forme de prezentare adecvate vârstei.

Pentru pregătirea procedurilor diagnostice şi preoperatorii

Pentru administrarea bisacodilului în vederea pregătirii pacientului pentru proceduri diagnostice, în

tratamentul pre-sau postperator şi în afecţiuni care necesită facilitareadefecației, Dulcolax trebuie

administrat numai sub supraveghere medicală.

Adulţi

Pentru a realiza evacuarea completă a intestinului se recomandă 2 drajeuri gastrorezistente (10 mg)

dimineaţa şi 2 drajeuri gastrorezistente (10 mg) seara şi un supozitor în dimineaţa următoare.

Copii cu vârsta de 4 ani sau mai mari

Se recomandă 1 drajeu gastrorezistent (5 mg) seara şi un laxativ de uz pediatric cu acţiune imediată

(de exemplu un supozitor) în dimineaţa următoare.

Mod de administrare

De obicei, supozitoarele sunt eficiente în aproximativ 20 de minute (între 10–30 minute). Se

despachetează supozitorul şi se inseră în rect cu capătul ascuţit înainte.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate cunoscută la bisacodil sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Dulcolax este contraindicat la pacienţii cu ileus, obstrucţie intestinală, abdomen acut chirurgical

incluzând apendicită, boli inflamatorii intestinale acute şi dureri abdominale severe asociate cu greaţă

şi vărsături, care pot fi semne ale unei afecţiuni severe.

Dulcolax este, de asemenea, contraindicat în stări de deshidratare severă.

În cazul unor afecțiuni ereditare rare care pot fi incompatibile cu un excipient al medicamentului (vezi

pct. 4.4) utilizarea medicamentului este contraindicată.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Similar tuturor laxativelor, Dulcolax nu trebuie administrat zilnic în mod continuu sau pe o perioadă

îndelungată fără a investiga etiologia constipaţiei prin diagnostic diferenţial.

Administrarea prelungită în exces poate conduce la dezechilibre hidrice şi electrolitice şi la

hipokaliemie.

Pierderea de lichide la nivelul intestinelor poate provoca deshidratare. Simptomele pot include

senzaţia de sete şi oligurie. La pacienţii care suferă pierderi de lichid la nivelul intestinelor, la care

deshidratarea poate fi periculoasă (de exemplu la pacienţi cu insuficienţă renală, pacienţi vârstnici)

administrarea Dulcolax trebuie întreruptă apoi reluată numai sub supraveghere medicală.

Laxativele stimulante inclusiv Dulcolax nu ajută la scăderea în greutate (Vezi pct. 5 Proprietăți

farmacologice).

Pacienţii pot manifesta hematochezie (sânge în scaun) care este în general uşoară şi reversibilă.

La pacienţii cărora li s-a administrat Dulcolax au fost raportate ameţeli şi/sau sincope. Detaliile

menţionate în aceste cazuri sugerează că evenimentele pot fi corelate cu sincopa determinată de

defecaţie (sau cu sincopa atribuită eforturilor din timpul defecaţiei) sau cu răspunsul vasovagal la

durerile abdominale datorate constipaţiei, care fac necesară administrarea de laxative acestor pacienţi,

dar nu în special a bisacodilului.

Administrarea de supozitoare poate conduce la apariţia senzaţiilor de durere şi de iritare locală mai

ales la pacienți cu fisuri anale şi proctită ulcerativă.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

În cazul în care sunt luate doze excesive de Dulcolax, administrarea concomitentă de medicamente

diuretice şi adreno-corticosteroizi poate creşte riscul apariţiei dezechilibrelor electrolitice.

Dezechilibrele electrolitice pot determina o sensibilitate crescută la glicozidele cardiace.

Utilizarea concomitentă a altor laxative poate intensifica reacțiile adverse gastro-intestinale ale

Dulcolax.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu s-au efectuat studii adecvate şi bine controlate la gravide. Experienţa îndelungată nu a evidenţiat

apariţia efectelor nedorite sau dăunătoare în timpul sarcinii.

Cu toate acestea, similar tuturor medicamentelor, Dulcolax trebuie administrat în timpul sarcinii sau

alăptării numai la recomandarea medicului.

Alăptarea

Datele clinice au evidenţiat că nici fracţiunea activă a bisacodil BHPM (bis-(p-hidroxifenil) piridil-2-

metan) nici glucuronidele sale nu sunt excretate în laptele uman. Din acest motiv, Dulcolax poate fi

utilizat în perioada alăptării.

Fertilitatea

La om nu au fost efectuate studii privind efectele Dulcolax asupra fertilităţii.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele Dulcolax asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a

folosi utilaje.

Cu toate acestea, pacienţii trebuie sfătuiți că, din cauza unui răspuns vasovagal (de exemplu spasm

abdominal) pot manifesta ameţeli şi/sau sincopă. Dacă pacienţii prezintă spasm abdominal, trebuie să

evite activități potenţial periculoase, cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate în timpul tratamentului sunt durerea abdominală şi diareea.

Pentru a determina frecvenţa acestor reacţii adverse au fost utilizate rezultatele globale din 23 studii

clinice cu Dulcolax, care au inclus 3368 pacienţi.

Pentru clasificarea reacţiilor adverse s-a utilizat următoarea convenţie:

Foarte frecvente: ≥ 1/10,

Frecvente: ≥1/100 şi <1>

Mai puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1>

Rare: ≥1/10000 şi <1>

Foarte rare: <1>

Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a

gravităţii.

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: reacţii de hipersensibilitate, angioedem*, reacţii anafilactice*

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Rare: deshidratare*

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente: ameţeli

Rare: sincopă

Ameţelile şi sincopa care apar după utilizarea bisacodilului par să fie consecinţa unui răspuns

vasovagal (de exemplu spasm abdominal, defecaţie).

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: crampe abdominale, dureri abdominale, diaree, greaţă

Mai puţin frecvente: disconfort abdominal, vărsături, hematochezie (scaun sanguinolent),

disconfort anorectal

Rare: colită*, inclusiv colită ischemică.

*Reacţiile adverse nu au fost observate în nici unul dintre studiile clinice cu Dulcolax selectate.

Estimarea se bazează pe limita superioară de 95% a intervalului de încredere, calculat din numărul

total de pacienţi trataţi în concordanță cu Ghidul SPC UE (3/3056 care se referă la “rare”)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

La administrarea de doze mari pot să apară scaune lichide (diaree), crampe abdominale şi pierderi de

lichide, de potasiu şi de alţi electroliţi, semnificative clinic.

Supradozajul cronic cu Dulcolax, similar altor laxative poate produce diaree cronică, dureri

abdominale, hipokaliemie, hiperaldosteronism secundar şi litiază renală. Afectarea tubulară renală,

alcaloză metabolică şi slăbiciune musculară, secundară hipokaliemiei au fost, de asemenea, descrise

asociate abuzului cronic de laxative.

Abordare terapeutică

După ingestia de Dulcolax, absorbţia poate fi micşorată sau împiedicată prin provocarea de vărsături

sau prin lavaj gastric. Pot fi necesare administrarea de lichide şi corectarea dezechilibrului electrolitic,

mai ales la vârstnici şi la tineri.

Administrarea de medicamente antispastice poate fi utilă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: laxative de contact, codul ATC: A06AB02.

Bisacodilul este un laxativ cu acţiune locală, din grupa derivaţilor de difenilmetan. Ca laxativ de

contact, al cărui efect hidragog neresorbabil (laxativ stimulant) a fost descris, bisacodilul, după

hidroliză în intestinul gros, stimulează peristaltismul colonului şi, determină acumularea de apă şi, în

consecinţă, de electroliţi în lumenul colonului. Acestea determină stimularea defecaţiei, reducerea

duratei tranzitului şi diminuarea consistenţei materiilor fecale.

Deoarece este un laxativ care acţionează în colon, bisacodilul stimulează specific procesul natural de

evacuare din zona inferioară a tractului digestiv. Din acest motiv, bisacodil este ineficient în

perturbarea procesului de digestie sau al absorbţiei caloriilor sau nutrienţilor esenţiali la nivelul

intestinului subţire.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

După administrarea orală sau rectală, bisacodilul este rapid hidrolizat la principiul activ bis-(p-

hidroxifenil)-piridil-2-metan (BHPM), în principal de către enzimele esteraze ale mucoasei intestinale.

Administrarea sub formă de drajeuri gastrorezistente a evidenţiat o concentraţie plasmatică maximă a

BHPM într-un interval de 4-10 ore după administrare, în timp ce efectul laxativ a apărut la 6-12 ore

după administrare. În schimb, după administrarea sub formă de supozitor, efectul laxativ s-a instalat în

medie în aproximativ 20 de minute după administrare, iar în unele cazuri după 45 de minute de la

administrare. Concentraţiile plasmatice maxime de BHPM au fost atinse la 0.5–3 ore după

administrarea sub formă de supozitor. De aici apare necorelarea efectului laxativ al bisacodilului cu

concentraţia plasmatică a BHPM. În schimb, BHPM acţionează local în partea inferioară a intestinului

şi nu există nicio relaţie între efectul laxativ şi concentraţia plasmatică a fracţiunii active. Din această

cauză, drajeurile gastrorezistente de bisacodil sunt rezistente la acţiunea sucului gastric si a celui din

intestinul subţire. Astfel eliberarea medicamentului se realizează în special în colon, locul de acţiune

dorit.

După administrare orală şi rectală, numai mici cantităţi de medicament sunt absorbite şi sunt aproape

complet conjugate în peretele intestinal şi ficat pentru a forma glucuronide inactive BHPM.

Timpul de înjumătăţire plasmatică al glucuronidelor BHPM a fost estimat a fi de 16,5 ore. După

administrarea bisacodil drajeuri gastrorezistente, o medie de 51,8% din doza administrată a fost

regăsită în fecale sub formă de BHPM liber şi o medie de 10,5% a fost regăsită în urină sub formă de

glucuronide BHPM. Scaunul a conţinut o cantitate mare de BHPM (90% din cantitatea totală

excretată), pe lângă o cantitate mică de bisacodil nemodificat.

Se absoarbe, se conjugă şi circulă în fluxul sanguin sub o formă inactivă (în principal sub formă de

glucuronoconjugaţi) şi apoi este excretat pe cale urinară şi prin bilă.

Cea mai mare cantitate de BHPM (90%) este eliminată direct prin materiile fecale, iar o cantitate mică

prin urină.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea orală acută a bisacodilului la rozătoare şi alte specii decât rozătoare este mică şi depăşeşte

2 g/kg. Valoarea dozei tolerate la câine ajunge până la 15 g/kg. Semnele clinice majore de toxicitate au

fost diareea, activitate motorie scăzută şi piloerecţie.

Studii de toxicitate cu doze repetate până la 26 săptămâni au fost efectuate la şobolan, cobai şi

maimuţă rhesus. Cum era de aşteptat, medicamentul a determinat diaree severă dependentă de doză la

toate speciile, cu excepţia cobaiului. Nu au fost evidenţiate modificări histopatologice distincte şi, în

special, nefrotoxicitate determinată de medicament. Leziunile proliferative determinate de bisacodil,

observate la nivelul vezicii urinare la şobolanii trataţi timp de 32 săptămâni, nu au fost determinate de

bisacodil ca atare. Modificările morfologice au fost determinate de formarea microcalculilor datorată

modificărilor echilibrului electrolitic şi de aceea, nu prezintă relevanţă pentru om.

Efectuarea unei baterii de teste de mutagenitate la bacterii şi mamifere nu a demonstrat potenţial

genotoxic al bisacodilului. De asemenea, bisacodil nu a produs creşteri semnificative în transformarea

morfologică a celulelor embrionare de hamster sirian (SHE). Comparativ cu potenţialul genotoxic şi

carcinogen al laxativului fenolftaleină, bisacodilul nu a demonstrat potenţial mutagen în teste

adecvate.

Nu sunt disponibile studii de carcinogenitate convențională (pe durata de viaţă) pentru bisacodil.

Datorită asemănării terapeutice cu fenolftaleina, bisacodilul a fost studiat pe modelul şoarece

transgenic p53, timp de 26 săptămâni.

Nu au fost observate neoplazii determinate de tratamentul cu doze orale de până la 8000 mg/kg şi zi.

Nu au fost observate efecte teratogene la şobolani şi iepuri.(Risc pentru sarcină categoria B conform

FDA) până la doze de 1000mg/kg şi zi care depăşesc doza zilnică maximă recomandată de cel puţin

800 de ori. La şobolan toxicitatea embrionară şi toxicitatea materno-fetală au fost observate la doze de

80 de ori mai mari decât DZMR.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Gliceride de semisinteză (Witepsol W45)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu o folie termosudată din Al-PE/PE-Al, conținând 6 supozitoare.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

OPELLA HEALTHCARE ROMANIA SRL

Str. Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, etajul 9

Sector 2, București, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

12285/2019/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări – August 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iunie, 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Cuprins RCP Dulcolax 10 mg supozitoare

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

Bisacodil Arena 5 mg comprimate gastrorezistente

Stadalax 5 mg drajeuri gastrorezistente

Laxamag 10 mg supozitoare

Dulcolax 5 mg drajeuri gastrorezistente

Bisacodil Arena 10 mg comprimate gastrorezistente

Bisacodil Sintofarm 10 mg supozitoare

Informație medicală cu scop educațional

Informațiile prezentate pe acest site au scop informativ și educațional și sunt bazate pe documentația oficială publicată de autoritățile competente. Conținutul este structurat pentru a facilita înțelegerea informațiilor despre medicamente, fără a înlocui recomandarea unui medic sau farmacist.

Informațiile provin din surse publice oficiale (precum ANMDMR, EMA și documentația aferentă) și reflectă datele disponibile la momentul publicării. Pentru cele mai recente actualizări, este recomandată consultarea sursei oficiale sau a unui profesionist din domeniul sănătății.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație. Orice decizie privind diagnosticul, tratamentul sau utilizarea unui medicament trebuie luată împreună cu un medic sau farmacist autorizat.