Diflucan 50 mg capsule

Prospect Diflucan 50 mg capsule

Producator: Pfizer Europe MA EEIG

Clasa ATC: antimicotice de uz sistemic, derivaţi de triazol, codul ATC: J02AC01.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5124/2012/01-34 Anexa 2

5125/2012/01-34

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Diflucan 50 mg capsule

Diflucan 150 mg capsule

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă conţine fluconazol 50 mg.

Excipient(ţi) cu efect cunoscut: fiecare capsulă conţine şi lactoză monohidrat 49,70 mg

Fiecare capsulă conţine fluconazol 150 mg.

Excipient(ţi) cu efect cunoscut : fiecare capsulă conţine şi lactoză monohidrat 149,12 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă

Capsula de 50 mg prezintă corp alb şi capac albastru deschis inscripţionat cu cerneală neagră, cu „Pfizer” şi

codul „FLU-50”. Mărimea capsulei este nr. 4.

Capsula de 150 mg prezintă corp albastru deschis şi capac albastru deschis inscripţionat cu cerneală neagră,

cu „Pfizer” şi codul „FLU-150”. Mărimea capsulei este nr. 1.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diflucan este indicat în tratamentul următoarelor infecţii fungice (vezi pct. 5.1).

Diflucan este indicat la adulţi pentru tratamentul:

• Meningitei criptococice (vezi pct. 4.4).

• Coccidiodomicozei (vezi pct. 4.4).

• Candidozei invazive.

• Candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi candidozei

cronice cutaneomucoase.

• Candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă igiena dentară sau

tratamentul local sunt insuficiente.

• Candidozei vaginale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este indicat.

• Balanitei candidozice când tratamentul local nu este indicat.

• Dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor şi infecţii

cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic.

• Tinea unguinium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt indicate.

Diflucan este indicat la adulţi pentru prevenirea:

• Recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie.

• Recidivelor candidozei orofaringiene sau esofagiene la pacienţii infectați cu HIVcare prezintă risc

crescut de recădere.

• Reducerea incidenţei candidozei vaginale recurente (cu minimum 4 episoade pe an).

• Infecţiilor cu Candida la pacienţii cu neutropenie prelungită (precum pacienţii cu neoplazii

hematologice aflaţi în tratament cu medicamente chimioterapice sau pacienţii cu transplant de celule

stem hematopoietice (vezi pct. 5.1)).

Diflucan este indicat la nou-născuţi la termen, sugari, copii mici, copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între

0 şi 17 ani:

Diflucan este utilizat în tratamentul candidozei mucoaselor (orofaringiană, esofagiană), candidozei invazive,

meningitei criptococice şi pentru profilaxia infecţiilor candidozice la pacienţii imunodeprimaţi. Diflucan

poate fi utilizat ca tratament de menţinere pentru prevenirea recidivelor meningitei criptococice la copiii care

prezintă risc crescut de recădere (vezi pct. 4.4).

Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize de laborator; totuşi,

odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul antiinfecţios va fi ajustat corespunzător.

Trebuie luate în considerare recomandările ghidurilor oficiale cu privire la utilizarea adecvată a

medicamentelor antimicotice.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice. Tratamentul

infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat, până în momentul în care

parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator demonstrează faptul că infecţia fungică activă a

fost oprită. O perioadă de tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active.

Adulţi

Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului

Criptococoză – Tratamentul Doza de încărcare: În general, cel puţin 6-8

meningitei 400 mg în Ziua 1. săptămâni.

criptococice. Doza ulterioară: În infecţiile ce pot pune

200 mg – 400 mg o viaţa în pericol, doza

dată pe zi zilnică poate fi crescută

la 800 mg.

• Terapie de 200 mg o dată pe Nelimitată, utilizând o

întreţinere pentru zi doză de 200 mg pe zi

prevenirea recăderilor

în meningita

criptococică la

pacienţii care prezintă

risc crescut de

recădere.

Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului

Coccidioidomico- 200 mg – 400 mg o 11 luni până la 24 de

ză dată pe zi luni sau mai mult, în

funcţie de pacient. Se

pot administra doze de

800 mg pe zi în cazul

anumitor infecţii şi în

special în afecţiunile

meningiene.

Candidoză Doza de încărcare: În general, durata

invazivă 800 mg în Ziua 1. recomandată pentru

Doza ulterioară: tratamentul candidemiei

400 mg o dată pe este de 2 săptămâni după

zi primul rezultat negativ al

culturilor de sânge şi

după dispariţia semnelor

şi simptomelor de

candidemie.

Tratamentul – Candidoză Doza de încărcare: 7 până la 21 zile (până la

candidozelor orofaringiană 200 mg – 400 mg remisia candidozei

mucoaselor în Ziua 1. orofaringiene).

Doza ulterioară: Tratamentul poate fi

100 mg până la continuat perioade de

200 mg o dată pe timp mai lungi la

zi pacienţii cu imunitate

sever compromisă.

• Candidoză Doza de încărcare: 14 până la 30 zile, (până

esofagiană 200 mg – 400 mg la remisia candidozei

în Ziua 1. esofagiene).

Doza ulterioară: Tratamentul poate fi

100 mg – 200 mg o continuat perioade de

dată pe zi timp mai lungi la

pacienţii cu imunitate

sever compromisă.

• Candidurie 200 mg – 400 mg o 7 până la 21 zile.

dată pe zi Tratamentul poate fi

continuat perioade de

timp mai lungi la

pacienţii cu imunitate

sever compromisă.

• Candidoză cronică 50 mg o dată pe zi 14 zile

atrofică

• Candidoză cronică 50 mg – 100 mg o Maximum 28 de zile.

cutaneomucoasă dată pe zi Tratamentul poate fi

continuat perioade de

timp mai lungi în funcţie

de severitatea infecţiei

cât şi de deprimarea

imunitară şi infecţia de

fond.

Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului

Prevenirea – Candidoza 100 mg – 200 mg o Nelimitată la pacienţii cu

recidivelor orofaringiană dată pe zi sau 200 deprimare imunitară

candidozei mg de 3 ori pe cronică

mucoaselor la săptămână

pacienţii infectați – Candidoza esofagiană 100 mg – 200 mg o Nelimitată la pacienţii cu

cu HIV, care dată pe zi sau 200 deprimare imunitară

prezintă risc mg de 3 ori pe cronică

crescut de săptămână

recădere

Candidoză – Candidoza vaginală 150 mg Doză unică

genitală acută

• Balanita candidozică
• Tratamentul şi 150 mg din 3 în 3 Doză de întreţinere:

profilaxia candidozei zile, în total 3 doze 6 luni.

vaginale recurente (4 (ziua 1, 4, şi 7)

sau mai multe urmate de o doză

episoade pe an) săptămânală de

întreţinere de

150 mg

Dermatomicoze – tinea pedis, 150 mg o dată pe 2 până la 4 săptămâni; în

• tinea corporis, săptămână sau cazul tinea pedis
• tinea cruris, 50 mg o dată pe zi tratamentul poate dura
• infecţii cu candida până la 6 săptămâni.
• tinea versicolor 300 mg – 400 mg o 1 până la 3 săptămâni

dată pe săptămână

50 mg o dată pe zi 2 până la 4 săptămâni

• tinea unguium 150 mg o dată pe Tratamentul trebuie

(onicomicoză) săptămână continuat până când

unghia infectată este

înlocuită (până când

creşte unghia

neinfectată). Creşterea

unghiilor de la mâini şi

de la picioare are loc în

mod normal în 3 până la

6 luni, respectiv, în 6

până la 12 luni.

Totuşi, viteza de creştere

poate varia mult

interindividual şi în

funcţie de vârstă. După

succesul tratamentului în

infecţiile cronice de

lungă durată, este posibil

ca uneori unghiile să

rămână desfigurate.

Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului

Prevenirea 200 mg – 400 mg o Tratamentul trebuie

infecţiilor cu dată pe zi început la câteva zile

Candida la înainte de debutul

pacienţii cu aşteptat al neutropeniei

neutropenie şi continuat timp de 7

prelungită zile după recuperarea din

neutropenie după ce

numărul neutrofilelor

creşte peste 1000 celule

pe mm3.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Dozele se vor ajusta după funcţia renală (vezi pct. “Pacienţi cu insuficienţă renală”).

Pacienţi cu insuficienţă renală

Diflucanul este excretat predominant pe cale urinară ca substanţă activă nemodificată. Nu sunt necesare

modificări ale dozelor în cazul tratamentului cu doză unică.

La pacienţii cu insuficienţă renală (inclusiv copii şi adolescenţi) la care se administrează doze multiple de

fluconazol, poate fi administrată doza iniţială de încărcare de 50 mg până la 400 mg, bazată pe doza zilnică

recomandată conform indicaţiilor terapeutice. După această doză iniţială de încărcare, dozele zilnice,

conform indicaţiilor terapeutice, vor urma indicaţiile din tabel:

Clearance-ul creatininei Procentul din doza recomandată

(ml/min)

> 50 100%

≤50 (pacienţi care nu efectuează hemodializă) 50%

Pacienţii care efectuează hemodializă 100% după fiecare şedinţă de hemodializă

În cazul pacienţilor care efectuează hemodializă, se administrează 100% din doza recomandată după fiecare

şedință de hemodializă; în zilele în care nu se efectuează dializă, se administrează doze reduse,

corespunzătoare clearance-ului creatininei.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Nu sunt disponibile date suficiente privind pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare fluconazolul

trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Copii şi adolescenţi

La copii şi adolescenţi nu trebuie depăşită o doză maximă zilnică de 400 mg.

Similar altor infecţii asemănătoare la adulţi, durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic şi

micologic. Fluconazolul se administrează o dată pe zi.

Pentru copiii cu afecţiuni renale, vezi dozele recomandate la pct. „Pacienţi cu insuficienţă renală”.

Farmacocinetica fluconazolului nu a fost studiată la copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală (pentru “Nou-

născuţi la termen” care, frecvent, prezintă imaturitate renală primară, vezi mai jos).

Sugari, copii mici şi copii (cu vârstă cuprinsă între 28 de zile şi 11 ani):

Indicaţie terapeutică Doza Recomandări

• Candidozele mucoaselor Doza iniţială: 6 mg/kg În prima zi, se poate

Doza ulterioară: administra doza iniţială pentru

3 mg/kg o dată pe zi a atinge mai repede starea de

echilibru

• Candidoza invazivă Doza: 6 – 12 mg/kg o În funcţie de severitatea
• Meningita criptococică dată pe zi afecţiunii
• Tratament de menţinere pentru Doza: 6 mg/kg o dată pe În funcţie de severitatea

prevenirea recidivelor meningitei zi afecţiunii

criptococice la copiii care

prezintă risc crescut de recădere

• Prevenirea infecţiilor cu Doza: 3 – 12 mg/kg o În funcţie de gradul şi durata

Candida la pacienţii dată pe zi neutropeniei induse (a se

imunodeprimaţi vedea dozele recomandate

pentru adulţi)

Adolescenţi (cu vârstă cuprinsă între 12 şi 17 ani):

În funcţie de greutate şi dezvoltarea la pubertate, medicul va stabili schema de administrare corespunzătoare

(cea pentru adulţi sau cea pentru copii). Din datele clinice s-a observat un clearance mai mare al

fluconazolului la copii faţă de adulţi. Doze de 100, 200 şi 400 mg la adulţi corespund la doze de 3, 6 şi

12 mg/kg la copii şi conduc la o expunere sistemică comparabilă.

Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite în indicaţia candidoză genitală. Datele

privind siguranţa disponibile în prezent pentru alte indicaţii la copii şi adolescenţi sunt prezentate la pct. 4.8.

Dacă este absolut necesar tratamentul candidozei genitale la adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17

ani), trebuie utilizate aceleaşi doze ca în cazul adulţilor.

Nou-născuţi la termen (0 până la 27 de zile):

Fluconazolul se excretă mai lent la nou-născuţi. Există un număr mic de date farmacocinetice care susţin

această posologie la nou-născuţii la termen (vezi pct. 5.2).

Grup de vârstă Doza Recomandări

Nou-născuţi la Doza administrată este aceeaşi Nu trebuie depăşită doza maximă de

termen (0 până la ca în cazul sugarilor, copiilor 12 mg/kg la fiecare 72 de ore

14 zile) mici şi copiilor, în mg/kg, la

fiecare 72 de ore

Nou-născuţi la Doza administrată este aceeaşi Nu trebuie depăşită doza maximă de

termen (15 până la ca în cazul sugarilor, copiilor 12 mg/kg la fiecare 48 de ore

27 de zile) mici şi copiilor, în mg/kg, la

fiecare 48 de ore

Mod de administrare

Diflucan se poate administra atât pe cale orală (capsule, pulbere pentru suspensie orală şi sirop), cât şi în

perfuzie intravenoasă (soluţie perfuzabilă), alegerea căii de administrare depinzând de starea clinică a

pacientului. La trecerea de la calea de administrare intravenoasă la calea de administrare orală sau invers, nu

este necesară modificarea dozei zilnice.

Medicul trebuie să prescrie cea mai adecvată formă farmaceutică și concentrație în funcție de vârstă, greutate

și doză. Capsula nu este o formă farmaceutică adecvată pentru utilizare la sugari și copii mici. Formele

lichide orale disponibile de fluconazol sunt mai potrivite pentru această grupă de pacienți.

Capsulele trebuie înghiţite întregi şi independent de momentul meselor.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare dintre excipienţii

enumeraţi la pct. 6.1.

Este contraindicată administrarea concomitentă de terfenadină la pacienţii care sunt în tratament cu Diflucan

în doze multiple de 400 mg pe zi sau mai mari, pe baza rezultatelor unui studiu de interacţiuni

medicamentoase în care s-au folosit doze multiple. Este contraindicată administrarea concomitentă a altor

medicamente care prelungesc intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea izoenzimei CYP 3A4 a

citocromului P450, precum cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină şi eritromicină la pacienţii aflaţi în

tratament cu fluconazol (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Tinea capitis

S-au efectuat studii privind utilizarea fluconazolului pentru tratamentul tinea capitis la copii. S-a demonstrat

că nu este superior griseofulvinei iar rata globală de succes a fost mai mică de 20%. Prin urmare, Diflucan nu

trebuie utilizat pentru tratamentul tinea capitis.

Criptococoza

Datele disponibile referitoare la eficacitatea fluconazolului în tratamentul criptococozei cu alte localizări (de

exemplu criptococoză pulmonară şi cutanată) sunt limitate şi nu se poate face nicio recomandare privind

doza.

Micoze endemice profunde

Datele disponibile referitoare la eficacitatea fluconazolului în tratamentul altor forme de micoze endemice,

precum paracoccidioidomicoza, sporotricoza limfocutanată şi histoplasmoza sunt limitate şi nu se poate face

nicio recomandare privind doza.

Aparatul renal

Diflucan trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie renală (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă corticosuprarenaliană

Este cunoscut faptul că, ketoconazol determină insuficienţă corticosuprarenaliană şi aceasta poate fi, de

asemenea, deşi rareori, asociată la fluconazol.

Pentru insuficienţa corticosuprarenaliană în legătură cu tratamentul concomitent cu prednison, a se vedea pct.

4.5 “Efectul fluconazolului asupra altor medicamente”.

Sistemul hepato-biliar

Diflucan trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie hepatică.

Tratamentul cu Diflucan a fost asociat cu rare cazuri de toxicitate hepatică severă, uneori letală, în special la

pacienţi cu afecţiuni de fond grave. În aceste cazuri de hepatotoxicitate asociată tratamentului cu fluconazol,

nu s-a observat nicio relaţie evidentă cu doza zilnică totală, cu durata tratamentului, cu sexul sau cu vârsta

pacienţilor. Hepatotoxicitatea fluconazolului, în general, a fost reversibilă la întreruperea tratamentului.

Pacienţii care prezintă valori anormale ale testelor hepatice în timpul tratamentului cu fluconazol trebuie să

fie monitorizaţi atent, pentru a se observa eventuala apariţie a unor afecţiuni hepatice mai grave.

Pacientul trebuie informat cu privire la simptomele caracteristice afectării hepatice grave (astenie severă,

anorexie, greaţă persistentă, vărsături şi icter). Administrarea fluconazolului trebuie întreruptă imediat şi

pacientul trebuie să se adreseze medicului.

Aparatul cardio-vascular

Tratamentul cu anumiţi derivaţi azolici, inclusiv cu fluconazol, a fost asociat cu prelungirea

electrocardiografică a intervalului QT. Fluconazolul determină prelungirea intervalului QT prin inhibarea

potențialului canalelor de potasiu (I ). Prelungirea intervalului QT cauzată de alte medicamente (cum ar fi

kr

amiodarona) poate fi amplificată prin inhibarea citocromului P450 (CYP) 3A4. În cadrul activității de

supraveghere după punerea pe piaţă, au fost raportate foarte rar cazuri de prelungire a intervalului QT şi

torsadă a vârfurilor la pacienţi cărora li s-a administrat Diflucan. Aceşti pacienţi erau în evidenţele medicale

cu afecţiuni grave, cu factori multipli de risc, precum afecţiuni cardiace organice, dezechilibre electrolitice şi

medicaţie concomitentă cu potenţial iatrogen. Pacienții cu hipokaliemie și insuficiență cardiacă avansată

prezintă un risc crescut de apariție a aritmiei ventriculare și torsada vârfurilor, ce pun viața în pericol.

La pacienţii cu afecţiuni predispozante la tulburări de ritm cardiac, se recomandă administrarea cu prudenţă a

medicamentului Diflucan.

Este contraindicată administrarea concomitentă a altor medicamente care prelungesc intervalul QT şi care

sunt metabolizate pe calea izoenzimei CYP 3A4 a citocromului P450 (vezi pct. 4.3 şi 4.5).

Halofantrină

S-a demonstrat că halofantrina administrată în dozele terapeutice recomandate prelungeşte intervalul QTc şi

este substrat pentru CYP3A4. Prin urmare, nu se recomandă administrarea concomitentă de fluconazol şi

halofantrină (vezi pct. 4.5).

Reacţii adverse cutanate

Unii pacienţi au dezvoltat rar, în timpul tratamentului cu fluconazol, reacţii cutanate exfoliative, cum ar fi

sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică. Au fost raportate reacții la medicament asociate

cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS). Pacienţii cu SIDA prezintă o tendinţă mai crescută la reacţii

cutanate severe la multe medicamente. Dacă apare erupţie cutanată tranzitorie atribuită fluconazolului, la un

pacient tratat pentru o infecţie fungică superficială, se va întrerupe tratamentul cu fluconazol. Dacă pacienţii

cu infecţii fungice invazive sau sistemice dezvoltă erupţie cutanată tranzitorie, vor fi monitorizaţi cu atenţie

şi în cazul apariţiei leziunilor buloase sau a eritemului polimorf, tratamentul cu fluconazol va fi întrerupt.

Hipersensibilitate

Au fost raportate cazuri rare de şoc anafilactic (vezi pct. 4.3).

Citocromul P450

Fluconazolul este un inhibitor moderat al CYP2C9 şi al CYP3A4. Fluconazol este, de asemenea, un inhibitor

puternic al CYP2C19. Se recomandă monitorizarea pacienţilor aflaţi în tratament cu Diflucan, care sunt

trataţi concomitent cu medicamente cu indice terapeutic mic, metabolizate pe calea CYP2C9, CYP2C19 şi

CYP3A4 (vezi pct. 4.5).

Terfenadină

În cazul administrării concomitente de fluconazol în doze mai mici de 400 mg pe zi şi terfenadină, pacienţii

trebuie monitorizaţi atent (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.5).

Candidoza

Studiile au arătat o prevalență crescută a infecțiilor cu alte specii Candida decât C. albicans. Acestea sunt

adesea inerent rezistente (de exemplu C. krusei și C. auris) sau prezintă o sensibilitate redusă la fluconazol

(C. glabrata). Astfel de infecții pot necesita terapie antifungică alternativă secundară eșecului tratamentului.

De aceea, medicii sunt sfătuiți să ia în considerare prevalența rezistenței la fluconazol a diferitelor specii

Candida.

Excipienţi

Capsulele conţin lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit

total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Diflucan capsule conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per capsulă, adică este practic „fără sodiu”.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente este contraindicată:

Cisapridă: La pacienţii la care s-au administrat concomitent fluconazol şi cisapridă au fost raportate cazuri de

evenimente cardiace, inclusiv torsada vârfurilor. Într-un studiu controlat, administrarea de fluconazol în

doză de 200 mg o dată pe zi, concomitent cu cisapridă în doză de 20 mg de patru ori pe zi a determinat o

creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice a cisapridei şi prelungirea intervalului QTc. Tratamentul

concomitent cu fluconazol şi cisapridă este contraindicat (vezi pct. 4.3).

Terfenadină: S-au desfăşurat studii de interacţiune datorită apariţiei unor aritmii grave, secundare prelungirii

intervalului QTc la pacienţi care erau în tratament cu azoli antifungici şi concomitent utilizau terfenadină.

Într-un studiu în care s-a administrat fluconazol în doză zilnică de 200 mg nu s-a observat prelungirea

intervalului QTc. Într-un alt studiu în care s-a administrat fluconazol în doze zilnice de 400 mg şi 800 mg s-a

demonstrat că administrarea concomitentă de terfenadină şi fluconazol în doze de 400 mg pe zi sau mai mari,

determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice a terfenadinei. Este contraindicată folosirea

concomitentă de fluconazol, în doze de 400 mg sau mai mari (vezi pct. 4.3), cu terfenadină. Administrarea

concomitentă de fluconazol în doze zilnice mai mici de 400 mg şi terfenadină trebuie monitorizată cu atenţie.

Astemizol: Administrarea concomitentă de fluconazol şi astemizol poate determina scăderea clearance-ului

astemizolului. Creşterea concentraţiei plasmatice a astemizolului rezultată poate determina prelungirea

intervalului QT şi apariţia, în cazuri rare, a torsadei vârfurilor. Administrarea concomitentă de fluconazol şi

astemizol este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Pimozidă: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol şi

pimozidă poate determina inhibarea metabolizării pimozidei. Creşterea concentraţiei plasmatice a pimozidei

poate determina prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, apariţia torsadei vârfurilor. Administrarea

concomitentă de fluconazol şi pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Chinidină: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol şi

chinidină poate determina inhibarea metabolizării chinidinei. Tratamentul cu chinidină a fost asociat cu

prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, cu apariţia torsadei vârfurilor. Administrarea concomitentă de

fluconazol şi chinidină este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Eritromicină: Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină poate creşte riscul apariţiei

cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la moarte subită de

origine cardiacă. Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente nu este recomandată:

Halofantrină: Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a halofantrinei, datorită

efectului inhibitor asupra CYP3A4. Administrarea concomitentă de fluconazol şi halofantrină poate creşte

riscul apariţiei cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la moarte

subită de origine cardiacă. Tratamentul concomitent trebuie evitat (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauţie:

Amiodaronă: Administrarea concomitentă de fluconazol cu amiodaronă poate determina prelungirea

intervalului QT. Când este necesară, administrarea concomitentă de fluconazol şi amiodaronă trebuie făcută

cu precauție, în special cu doze mari de fluconazol (800 mg).

Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauţie şi ajustarea dozelor:

Efectul altor medicamente asupra fluconazolului

Rifampicină: Administrarea concomitentă de fluconazol şi rifampicină a determinat o scădere cu 25% a ASC

şi o scădere cu 20% a timpului de înjumătăţire plasmatică ale fluconazolului. În cazul tratamentului

concomitent cu rifampicină, trebuie luată în considerare creşterea dozei de fluconazol.

Studii de interacţiune au arătat că absorbţia fluconazolului nu este afectată clinic semnificativ, în cazul

administrării concomitente cu alimente, cimetidină, antiacide sau în urma iradierii totale a organismului

pentru transplant de măduvă hematogenă.

Hidroclorotiazidă: Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, administrarea concomitentă de doze

multiple de hidroclorotiazidă la voluntarii sănătoşi cărora li s-a administrat fluconazol a crescut cu 40%

concentraţia plasmatică de fluconazol. Un efect de această magnitudine nu ar trebui să necesite o schimbare a

regimului de dozare la subiecţii cărora li se administrează concomitent diuretice.

Efectul fluconazolului asupra altor medicamente

Fluconazolul este un inhibitor moderat al izoenzimelor 2C9 şi 3A4 ale citocromului P450 (CYP).

Fluconazolul este, de asemenea, un inhibitor puternic al izoenzimei CYP2C19. În plus faţă de interacţiunile

observate/studiate menţionate mai jos, există riscul creşterii concentraţiei plasmatice a altor compuşi

metabolizaţi pe calea CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4, administraţi concomitent cu fluconazolul. Prin

urmare, este necesară prudenţă în cazul utilizării acestor asocieri iar pacienţii trebuie atent monitorizaţi.

Efectul de inhibare enzimatică determinat de fluconazol persistă 4-5 zile după întreruperea tratamentului cu

fluconazol datorită timpului lung de înjumătăţire plasmatică al acestuia (vezi pct. 4.3).

Abrocitinib: Fluconazol (inhibitor al CYP2C19, 2C9, 3A4) a crescut expunerea la fracția activă a abrocitinib

cu 155%. Dacă este administrat concomitent cu fluconazol, ajustați doza de abrocitinib așa cum este indicat

în informațiile de prescriere ale abrocitinib.

Alfentanil: În timpul tratamentulului concomitent cu fluconazol (400 mg) şi alfentanil administrat pe cale

intravenoasă (20 g/kg) la voluntari sănătoşi, ASC a alfentanilului a crescut de 2 ori, probabil prin

inhibarea CYP3A4. Poate fi necesară ajustarea dozei de alfentanil.

Amitriptilină, nortriptilină: Fluconazolul potenţează efectul amitriptilinei şi nortriptilinei. Trebuie luată în

considerare determinarea concentraţiilor plasmatice ale 5-nortriptilinei şi/sau S-amitriptilinei la începutul

tratamentului concomitent şi apoi după o săptămână. Poate fi necesară ajustarea dozei de

amitriptilină/nortriptilină.

Amfotericină B: Administrarea concomitentă de fluconazol şi amfotericină B la şoareci infectaţi, cu

imunitate normală şi deprimată, a determinat: potenţarea uşoară a efectului antifungic în cazul infecţiilor

sistemice cu C. albicans, nicio interacţiune în cazul infecţiei intracraniene cu Cryptococcus neoformans şi

antagonizarea acţiunii celor două medicamente în infecţia sistemică cu Aspergillus fumigatus. Nu se cunoaşte

semnificaţia clinică a rezultatelor obţinute în aceste studii.

Anticoagulante: Similar altor antifungice de tip azolic, după punerea pe piaţă a medicamentului au fost

raportate evenimente hemoragice (hematoame, epistaxis, hemoragii gastrointestinale, hematurie şi melenă)

asociate cu creşterea timpului de protrombină, la pacienţii la care s-a administrat fluconazol concomitent cu

warfarina. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol şi warfarină, timpul de protrombină a crescut

de până la două ori, probabil datorită inhibării metabolizării warfarinei pe calea CYP2C9.

Se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină la pacienţii în tratament cu anticoagulante de

tip cumarinic sau indanedionă. Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulant.

Benzodiazepine (cu acţiune de scurtă durată), de exemplu midazolam, triazolam: În urma administrării orale

de midazolam, fluconazolul a determinat creşterea semnificativă a concentraţiilor acestuia şi a efectelor sale

psihomotorii. Administrarea concomitentă de fluconazol în doză de 200 mg şi de midazolam în doză de

7,5 mg pe cale orală a determinat creşterea de 3,7 ori a ASC şi de 2,2 ori a timpului de înjumătăţire

plasmatică al midazolamului. Administrarea concomitentă de fluconazol în doză zilnică de 200 mg şi de

triazolam în doză de 0,25 mg pe cale orală a determinat creşterea de 4,4 ori a ASC şi de 2,3 ori a timpului de

înjumătăţire plasmatică al triazolamului. Efecte potențate și prelungite ale triazolamului au fost observate la

administrarea concomitentă cu fluconazol.Dacă este necesar tratament concomitent cu benzodiazepine la

pacienţii trataţi cu fluconazol, trebuie luată în considerare reducerea dozelor de benzodiazepine iar pacienţii

trebuie atent supravegheaţi.

Carbamazepină: Fluconazolul inhibă metabolizarea carbamazepinei, fiind observată o creştere cu 30% a

concentraţiilor serice ale carbamazepinei. Există riscul apariţiei toxicităţii carbamazepinei. Poate fi necesară

ajustarea dozei de carbamazepină în funcţie de valorile concentraţie/efect.

Blocante ale canalelor de calciu: Anumite blocante ale canalelor de calciu (nifedipină, isradipină, amlodipină

verapamil şi felodipină) sunt metabolizate pe calea CYP3A4. Fluconazolul poate creşte expunerea sistemică

a blocantelor canalelor de calciu. Este recomandată monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse.

Celecoxib: În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol (200 mg pe zi) şi celecoxib (200 mg), C şi

max

ASC ale celecoxibului au crescut cu 68% şi, respectiv, cu 134%. În cazul tratamentului asociat cu

fluconazol, poate fi necesară doar jumătate din doza de celecoxib.

Ciclofosfamidă: Tratamentul asociat cu ciclofosfamidă şi fluconazol determină creşterea bilirubinei serice şi

a creatininei serice. Cele două medicamente pot fi administrare concomitent dacă se acordă atenţie deosebită

riscului de creştere a concentraţiilor bilirubinei serice şi a creatininei serice.

Fentanil: A fost raportat un caz letal, posibil datorat unei interacţiuni între fentanil şi fluconazol. În plus,

fluconazolul a determinat întârzierea semnificativă a eliminarii fentanilului la voluntari sănătoşi. Concentraţii

crescute de fentanil pot determina apariţia deprimării respiratorii. Pacienţii trebuie monitorizaţi atent pentru

eventualele simptome de deprimare respiratorie. Poate fi necesară ajustarea dozei de fentanil.

Inhibitori de HMG-CoA reductază: În cazul administrării concomitente de fluconazol şi inhibitori de HMG-

CoA reductază metabolizaţi pe calea CYP3A4, precum atorvastatină şi simvastatină sau pe calea CYP2C9,

precum fluvastatină (metabolismul hepatic al statinei este scăzut), creşte riscul apariţiei miopatiei şi

rabdomiolizei (doză-dependent). Dacă tratamentul concomitent este necesar, trebuie urmărită la pacient

apariţia simptomelor de miopatie şi rabdomioliză şi trebuie monitorizată concentraţia de creatin kinaza.

Tratamentul cu inhibitori de HMG-CoA reductază trebuie întrerupt dacă se observă o creştere semnificativă

a creatin kinazei sau dacă este diagnosticată sau se suspectează apariţia miopatiei/rabdomiolizei. Reducerea

dozei de inhibitori de HMG-CoA reductază poate fi necesară conform informațiilor de prescriere ale

statinelor.

Ibrutinib: Inhibitori moderați ai CYP3A4 cum ar fi fluconazolul cresc concentrațiile plasmatice de ibrutinib

și pot crește riscul de toxicitate. Dacă combinația nu poate fi evitată, reduceți doza de ibrutinib la 280 mg

administrate o dată pe zi (două capsule) pe durata utilizării inhibitorului și asigurați o monitorizare clinică

atentă.

Ivacaftor (singur sau combinat cu medicamente din aceeași clasă terapeutică): Administrarea concomitentă

cu ivacaftor, un potenţator al proteinei reglatoare a conductanţei transmembranare din fibroza chistică

(CFTR), a crescut expunerea la ivacaftor de 3 ori şi la hidroximetil-ivacaftor (M1) de 1,9 ori. Reducerea

dozei de ivacaftor (utilizat singur sau combinat) este necesară conform informațiilor de prescriere ale

ivacaftorului (utilizat singur sau combinat).

Olaparib: Inhibitorii moderaţi ai CYP3A4, precum fluconazolul, cresc concentraţiile plasmatice de olaparib;

nu este recomandată utilizarea concomitentă. Dacă nu poate fi evitată combinaţia, limitaţi doza de olaparib la

200 mg de două ori pe zi.

Medicamente imunosupresoare (de exemplu. ciclosporină, everolimus, sirolimus şi tacrolimus):

Ciclosporină: Fluconazolul determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice şi a ASC ale

ciclosporinei. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol în doză de 200 mg pe zi şi ciclosporină

(2,7 mg/kg şi zi), ASC a ciclosporinei a crescut de 1,8 ori. Această asociere se poate utiliza dacă se reduce

doza de ciclosporină în funcţie de concentraţia plasmatică a ciclosporinei.

Everolimus: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vivo sau in vitro, fluconazolul poate creşte concentraţia

plasmatică a everolimusului prin inhibarea CYP3A4.

Sirolimus: Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a sirolimusului, probabil prin inhibarea metabolizării

sirolimusului pe calea CYP3A4 şi glicoproteinei P. Această asociere se poate utiliza dacă se ajustează doza

de sirolimus în funcţie de raportul efect/concentraţie plasmatică.

Tacrolimus: Fluconazolul poate determina creşterea cu până la 5 ori a concentraţiei plasmatice a

tacrolimusului administrat pe cale orală deoarece inhibă metabolizarea acestuia pe calea CYPA34 la nivel

intestinal. Nu au fost observate modificări farmacocinetice semnificative în cazul administrării

tacrolimusului pe cale intravenoasă. Concentraţii plasmatice crescute de tacrolimus au fost asociate cu

nefrotoxicitate. Se recomandă scăderea dozei orale de tacrolimus în funcţie de concentraţia plasmatică.

Losartan: Fluconazolul inhibă metabolizarea losartanului la metabolitul său activ (E-31 74), principalul

responsabil de blocarea receptorilor angiotensinei II care apare în timpul tratamentului cu losartan. Se

recomandă monitorizarea continuă a tensiunii arteriale.

Lurasidonă: Inhibitorii moderați ai CYP3A4 cum este fluconazolul, pot crește concetratia plasmatică a

lurasidonei. Dacă utilizarea concomitentă nu poate fi evitată, se reduce doza de lurasidonă conform

informațiilor de prescriere ale lurasidonei.

Metadonă: Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei serice a metadonei. Poate fi necesară

ajustarea dozei de metadonă.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: Administrarea concomitentă de fluconazol şi flurbiprofen a

determinat creşterea cu 23%, respectiv cu 81% a C şi ASC ale flurbiprofenului comparativ cu

max

administrarea doar a flurbiprofenului. În mod asemănător, administrarea concomitentă de fluconazol şi

ibuprofen racemic (400 mg) a determinat creşterea cu 15%, respectiv cu 82% a C şi ASC ale izomerului

max

activ din punct de vedere farmacologic [S-(+)-ibuprofen] comparativ cu administrarea doar a ibuprofenului

racemic.

Deşi nu s-a studiat în mod specific, fluconazolul poate determina creşterea expunerii sistemice a altor AINS

metabolizate pe calea CYP2C9 (de exemplu naproxen, lornoxicam, meloxicam, diclofenac). Este

recomandată monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse şi a toxicităţii AINS. Poate fi necesară ajustarea

dozelor AINS.

Fenitoină: Fluconazolul inhibă metabolizarea hepatică a fenitoinei. Administrarea concomitentă repetată de

200 mg fluconazol şi 250 mg fenitoină pe cale intravenoasă a determinat creşterea cu 75% a ASC şi cu

128% a C ale fenitoinei. În cazul administrării concomitente, pentru evitarea intoxicaţiei cu fenitoină,

min

trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a fenitoinei.

Prednison: A fost raportat cazul unui pacient cu transplant hepatic tratat cu prednison care a dezvoltat

insuficienţă acută corticosuprarenaliană la întreruperea unui tratament cu fluconazol cu durată de 3 luni.

Oprirea administrării fluconazolului a determinat, probabil, o creştere a activităţii CYP3A4 şi creşterea

metabolizării prednisonului. La întreruperea administrării fluconazolului, pacienţii care urmează tratament de

lungă durată cu fluconazol şi prednison trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia semnelor de insuficienţă

corticosuprarenaliană.

Rifabutină: Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a rifabutinei, determinând creşterea ASC a

rifabutinei cu până la 80%. În cazul administrării concomitente de fluconazol şi rifabutină au fost raportate

cazuri de uveită. În cazul tratamentului asociat, trebuie monitorizate simptomele de apariţie a toxicităţii

rifabutinei.

Saquinavir: Fluconazolul determină creşterea cu aproximativ 50% a ASC şi aproximativ 55% a C datorită

max

inhibării metabolizării hepatice a saquinavirului pe calea CYP3A4 şi inhibării glicoproteinei P. Nu s-a studiat

interacţiunea cu saquinavir/ritonavir, care poate fi mai însemnată. Poate fi necesară ajustarea dozei de

saquinavir.

Sulfonilureice: S-a demonstrat că fluconazolul prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatic al

sulfonilureicelor orale (de exemplu clorpropamidă, glibenclamidă, glipizidă, tolbutamidă) administrate

concomitent, la voluntari sănătoşi.

În timpul administrării concomitente se recomandă monitorizarea frecventă a glicemiei şi scăderea

corespunzătoare a dozei de sulfoniluree.

Teofilină: Într-un studiu de interacţiune placebo-controlat, administrarea a 200 mg fluconazol timp de 14 zile

a avut ca rezultat scăderea cu 18% a clearance-ului plasmatic mediu al teofilinei. Pacienţii trataţi cu doze

mari de teofilină sau la care din alte motive există un risc crescut de toxicitate la teofilină, trebuie

supravegheaţi pentru a evidenţia semnele de toxicitate în timpul tratamentului concomitent cu fluconazol.

Terapia trebuie modificată corespunzător, dacă aceste semne apar.

Tofacitinib: Expunerea la tofacitinib este crescută atunci când tofacitinibul este administrat concomitent cu

medicamente care au ca rezultat atât inhibarea moderată a CYP3A4, cât și inhibarea puternică a CYP2C19

(de exemplu, fluconazol). Prin urmare, se recomandă reducerea dozei de tofacitinib la 5 mg o dată pe zi când

este combinată cu aceste medicamente.

Tolvaptan: Expunerea la tolvaptan este semnificativ crescută (200% în ASC; 80% în C ) atunci când

max

tolvaptan, un substrat CYP3A4, este administrat concomitent cu fluconazol, un inhibitor moderat al

CYP3A4, cu un risc de creștere semnificativă a reacțiilor adverse, în special diureză semnificativă,

deshidratare și insuficiență renală acută. În cazul utilizării concomitente, doza de tolvaptan trebuie redusă

conform instrucțiunilor din informațiile de prescriere a tolvaptanului și pacientul trebuie monitorizat frecvent

pentru orice reacție adversă asociată cu tolvaptan.

Alcaloizi din Vinca: Deşi nu există studii derulate, fluconazolul poate creşte concentraţia plasmatică a

alcaloizilor din Vinca (de exemplu vincristină şi vinblastină) şi poate determina apariţia neurotoxicităţii,

posibil prin inhibarea CYP3A4.

Vitamina A: A fost raportat cazul unui pacient care a urmat tratament asociat cu acid all-trans retinoic (o

formă acidă a vitaminei A) şi fluconazol şi a prezentat reacţii adverse la nivelul SNC sub forma

pseudotumorii cerebri, care au dispărut după întreruperea tratamentului cu fluconazol. Această asociere se

poate utiliza dar trebuie avută în vedere incidenţa reacţiilor adverse la nivelul SNC.

Voriconazol: (inhibitor al CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4): Administrarea concomitentă a voriconazolului

pe cale orală (400 mg la 12 ore în prima zi, urmată de 200 mg la 12 ore timp de 2,5 zile) şi a fluconazolului

pe cale orală (400 mg pe zi în prima zi, urmată de 200 mg la 24 de ore, timp de 4 zile) la 8 voluntari sănătoşi

de sex masculin a determinat creşterea C şi a ASC a voriconazolului cu o medie de 57% (90% IÎ: 20%,

max τ

107%), respectiv 79% (90% IÎ: 40%, 128%). Nu au fost stabilite dozele mai mici şi/sau frecvenţa mai mică a

administrării voriconazolului şi fluconazolului care să elimine acest efect. Se recomandă monitorizarea

reacţiilor adverse asociate voriconazolului dacă voriconazolul se administrează după fluconazol.

Zidovudină: Fluconazolul determină creşterea cu 84% a C , respectiv cu 74% a ASC ale zidovudinei,

max

datorită unei scăderi cu aproximativ 45% a clearance-ului zidovudinei administrată pe cale orală.

Tratamentul asociat cu fluconazol a determinat, de asemenea, prelungirea timpului de înjumătăţire

plasmatică al zidovudinei cu aproximativ 128%. În cazul administrării concomitente, se recomandă

monitorizarea pacienţilor pentru a observa din timp apariţia eventualelor reacţii adverse caracteristice

zidovudinei. Se poate lua în considerare reducerea dozei de zidovudină.

Azitromicină: Într-un studiu deschis, randomizat, , triplu încrucişat la 18 subiecţi sănătoşi s-a evaluat efectul

administrării unei doze orale unice de 1200 mg azitromicină asupra farmacocineticii fluconazolului

administrat pe cale orală în doză unică de 800 mg, precum şi efectul fluconazolului asupra farmacocineticii

azitromicinei. Nu au existat interacţiuni farmacocinetice semnificative între fluconazol şi azitromicină.

Contraceptive orale: Au fost efectuate două studii de farmacocinetică, în care s-au administrat un

contraceptiv oral combinat concomitent cu doze multiple de fluconazol. Nu s-au constatat efecte relevante

asupra concentraţiilor ambilor hormoni în studiul cu 50 mg fluconazol, în timp ce la 200 mg/zi, ASC ale

etinilestradiolului şi levonorgestrelului au crescut cu 40%, şi respectiv, cu 24%. În concluzie, este puţin

probabil ca administrări repetate de fluconazol, în aceste doze, să aibă vreun efect asupra eficacităţii

contraceptivelor combinate orale.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Femei aflate la vârsta fertilă

Înainte de inițierea tratamentului, pacienta trebuie informată despre riscul potențial pentru făt.

Înainte de a rămâne gravidă, se recomandă o perioadă de eliminare a medicamentului timp de 1 săptămână

(corespunzând la o perioadă de 5-6 ori mai mare decât timpul de înjumătățire plasmatică) după administrarea

unei doze unice (vezi punctul 5.2).

Pentru ciclurile de tratament mai lungi, la femeile aflate la vârstă fertilă se poate lua în considerare folosirea

metodelor contraceptive pe parcursul perioadei de tratament și timp de 1 săptămână după administrarea

ultimei doze, după cum este necesar.

Sarcina

Studiile observaționale sugerează un risc crescut de avort spontan la femeile tratate cu fluconazol în timpul

primului trimestru și/sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, comparativ cu femeile care nu au fost tratate

cu fluconazol sau au fost tratate cu azoli topici în aceeași perioadă.

Datele de la câteva mii de femei gravide tratate cu o doză cumulativă de ≤ 150 mg de fluconazol,

administrată în primul trimestru, nu arată o creștere a riscului general de malformații la făt. Într-un studiu

amplu de cohortă observațional, expunerea în primul trimestru la fluconazol administrat oral a fost asociată

cu creștere mică a riscului de malformații musculo-scheletice, corespunzător la aproximativ 1 caz

suplimentar la 1000 de femei tratate cu doze cumulative ≤ 450 mg, comparativ cu femeile tratate cu azoli

topici și la aproximativ 4 cazuri suplimentare la 1000 de femei tratate cu doze cumulative de peste 450 mg.

Riscul relativ ajustat a fost de 1,29 (IÎ 95% 1,05 până la 1,58) pentru doza de fluconazol 150 mg administrată

oral și de 1,98 (IÎ 95% 1,23 până la 3,17) pentru dozele de fluconazol mai mari de 450 mg.

Studiile epidemiologice disponibile privind malformațiile cardiace asociate cu utilizarea fluconazolului în

timpul sarcinii oferă rezultate inconsecvente. Cu toate acestea, o metaanaliză efectuată pe 5 studii

observaționale la care au participat câteva mii de femei gravide expuse la fluconazol în timpul primului

trimestru de sarcină constată o creștere de 1,8-2 ori a riscului de malformații cardiace, în comparație cu

absența utilizării fluconazolului și/sau utilizarea azolilor topici.

Rapoartele de caz descriu un model de malformații la sugarii ale căror mame au fost tratate ci fluconazol în

doză mare (400-800 mg/zi) în timpul sarcinii, timp de 3 luni sau mai mult, pentru indicația de

coccidioidomicoză. Printre malformațiile observate la acești sugari se numără brahicefalia,

displazia urechilor, fontanela anterioară gigantică, curbarea femurului și sinostoza radiohumerală. Relația

cauzală dintre utilizarea fluconazolului și aceste malformații este incertă.

Folosirea fluconazolului în doze standard şi pe termen scurt în timpul sarcinii trebuie evitată, cu excepţia

cazurilor în care este obligatoriu necesar.

Folosirea fluconazolului în doze mari şi/sau pe termen lung în timpul sarcinii trebuie evitată, cu excepţia

infecţiilor cu potenţial letal.

Alăptarea

Fluconazolul se excretă în laptele matern, atingând concentraţii similare cu cele plasmatice (vezi pct. 5.2).

Alăptarea poate fi continuată după administrarea unei doze unice de 150 mg. Alăptarea nu este recomandată

după administrarea dozelor repetate sau a dozelor mari. Beneficiile alăptării asupra sănătăţii şi dezvoltării

trebuie avute în vedere împreună cu nevoia clinică de Diflucan a mamei şi orice reacţii adverse potenţiale

asupra copilului alăptat, provocate de Diflucan sau de afecţiunea maternă de fond.

Fertilitatea

Fluconazolul nu a afectat fertilitatea şobolanilor de sex masculin sau feminin (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele Diflucan asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Pacienţii trebuie atenţionaţi asupra faptului că în timpul tratamentului cu Diflucan pot să apară ameţeli sau

convulsii (vezi pct. 4.8) şi trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje, dacă aceste

simptome apar.

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranță

Reacția la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) a fost raportată în asociere cu

tratamentul cu fluconazol (vezi pct. 4.4).

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate (≥1/100 şi <1>

vărsături, creşterea valorilor serice ale alanil aminotransferazei, aspartat aminotransferazei, fosfatazei

alcaline şi erupţii cutanate tranzitorii.

Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu Diflucan, cu următoarea

frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1>

rare (≥1/10000 şi <1>

datele disponibile).

Aparate, Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

sisteme şi frecvente necunoscută

organe

Tulburări Anemie Agranulocitoză,

hematologice şi leucopenie,

limfatice trombocitopenie,

neutropenie

Tulburări ale Şoc anafilactic

sistemului

imunitar

Aparate, Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

sisteme şi frecvente necunoscută

organe

Tulburări Scăderea Hipercolesterolemie,

metabolice şi de apetitului hipertrigliceridemie,

nutriţie alimentar hipokalemie

Tulburări Somnolenţă,

psihice insomnie

Tulburări ale Cefalee Convulsii, Tremor

sistemului parestezie,

nervos ameţeli,

disgeuzie

Tulburări Vertij

acustice şi

vestibulare

Tulburări Torsada vârfurilor

cardiace (vezi pct. 4.4),

prelungirea

intervalului QT (vezi

pct. 4.4)

Tulburări Durere Constipaţie,

gastro- abdominală, dispepsie,

intestinale vărsături, diaree, flatulenţă,

greaţă uscăciunea

gurii

Tulburări Creşterea Colestază (vezi Insuficienţă hepatică

hepatobiliare valorilor serice pct. 4.4), icter (vezi pct. 4.4),

ale alanil (vezi pct. 4.4), necroză

aminotransferazei creşterea hepatocelulară (vezi

(vezi pct. 4.4), valorilor serice pct. 4.4), hepatită

Creşterea ale bilirubinei (vezi pct. 4.4),

valorilor serice (vezi pct. 4.4) leziuni

ale aspartat hepatocelulare (vezi

aminotransferazei pct. 4.4)

(vezi pct. 4.4),

Creşterea

valorilor serice

ale fosfatazei

alcaline (vezi

pct. 4.4)

Afecţiuni Erupţii cutanate Erupţie Necroliză epidermică Reacţie la

cutanate şi ale tranzitorii (vezi iatrogenă* toxică, (vezi pct. medicament

ţesutului pct. 4.4) (vezi pct. 4.4), 4.4), sindrom însoţită de

subcutanat urticarie (vezi Stevens-Johnson eozinofilie şi

pct. 4.4), (vezi pct. 4.4), simptome

prurit, pustuloză sistemice

transpiraţie exantematoasă acută (DRESS)

abundentă generalizată (vezi

pct. 4.4), dermatită

exfoliativă,

angioedem, edem

facial, alopecie

Aparate, Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

sisteme şi frecvente necunoscută

organe

Tulburări Mialgie

musculo-

scheletice şi ale

ţesutului

conjunctiv

Tulburări Oboseală, stare

generale şi la generală de

locul de rău, astenie,

administrare febră

*inclusiv erupţie medicamentoasă fixă

Copii şi adolescenţi

Tipul şi incidenţa reacţiilor adverse şi modificările rezultatelor investigaţiilor de laborator înregistrate pe

parcursul studiilor clinice, excluzând indicația de candidoză genitală, la copii şi adolescenţi sunt comparabile

cu cele observate la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Au existat raportări privind supradozajul medicamentului Diflucan. Au fost raportate concomitent halucinaţii

şi comportament paranoid.

În caz de supradozaj, poate fi necesar tratamentul simptomatic (lavaj gastric şi tratament de susţinere a

funcţiilor vitale, dacă este necesar).

Fluconazolul este excretat în proporţie mare pe cale urinară; diureza forţată creşte probabil rata de eliminare.

O şedinţă de hemodializă de 3 ore scade concentraţia plasmatică cu aproximativ 50%.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antimicotice de uz sistemic, derivaţi de triazol, codul ATC: J02AC01.

Mecanism de acţiune

Fluconazolul este un antifungic triazolic. Modul său principal de acţiune este reprezentat de inhibarea 14-

demetilării alfa-lanosterolului mediată de citocromul P 450 din fungi, o etapă esenţială în biosinteza

ergosterolului fungic. Acumularea de 14-alfa-metil-steroli se corelează cu pierderea ulterioară de ergosterol

în membrana celulei fungice şi poate fi responsabilă pentru activitatea antifungică a fluconazolului. S-a

dovedit că fluconazolul prezintă selectivitate mai mare pentru enzimele citocromului P 450 din fungi decât

pentru diversele sisteme enzimatice ale citocromului P 450 de la mamifere.

S-a demonstrat că doza zilnică de 50 mg fluconazol administrată timp de până la 28 de zile nu afectează

concentraţiile plasmatice a testosteronului la bărbaţi sau concentraţiile steroizilor la femeile de vârstă fertilă.

Administrarea de fluconazol în doze de 200 mg până la 400 mg pe zi nu prezintă niciun efect clinic

semnificativ asupra concentraţiei de steroizi endogeni sau asupra răspunsului stimulat de ACTH la voluntari

sănătoşi de sex masculin. Studii de interacţiune cu antipirina arată că dozele unice sau multiple de 50 mg

fluconazol nu afectează metabolizarea acesteia.

Sensibilitatea in vitro

In vitro, fluconazolul prezintă activitate antifungică împotriva speciilor frecvente clinic de Candida

(incluzând C. albicans, C. parapsilosis, C. tropicalis). C. glabrata prezintă sensibilitate redusă la fluconazol,

în timp ce C. krusei și C. auris sunt rezistente la fluconazol. CMI şi valoarea limită epidemiologică (ECOFF)

a fluconazolului pentru C. guilliermondii sunt mai mari decât pentru C. albicans.

Fluconazolul exercită, de asemenea, activitate in vitro şi împotiva Cryptococcus neoformans şi Cryptococcus

Gattii, precum şi împotriva levurilor endemice Blastomyces dermatiditis, Coccidioides immitis, Histoplasma

capsulatum şi Paracoccidioides brasiliensis.

Relaţia farmacocinetică/farmacodinamică

Studiile efectuate la animale demonstrează o corelaţie între valorile CMI şi eficacitate în cazul micozelor

experimentale cauzate de Candida spp. Studiile clinice efectuate arată că există o relaţie aproape liniară 1:1

între ASC şi doza de fluconazol. Există, de asemenea, o relaţie directă, deşi imperfectă între ASC sau doză şi

succesul terapeutic în cazul candidozelor orale şi într-o măsură mai mică în cazul candidemiei. În mod

asemănător, vindecarea este mai puţin probabilă în cazul infecţiilor cauzate de tulpini cu o CMI pentru

fluconazol mai mare.

Mecanisme de rezistenţă

Candida spp. a dezvoltat o serie de mecanisme de rezistenţă la medicamentele antifungice azolice. Tulpinile

fungice care au dezvoltat unul sau mai multe dintre aceste mecanisme de rezistenţă prezintă de obicei

concentraţii minime inhibitorii (CMI) mari pentru fluconazol, având impact negativ asupra eficacităţii in vivo

şi clinice.

La speciile de obicei sensibile de Candida, mecanismul de dezvoltare a rezistenţei cel mai frecvent întâlnit

implică enzimele ţintă ale azolilor, care sunt responsabile de biosinteza ergosterolului. Rezistenţa poate fi

provocată de mutaţie, producţia crescută a unei enzime, mecanismele de eflux al medicamentului sau de

dezvoltarea de căi compensatorii.

Au fost raportate suprainfecţii cu specii de Candida altele decât Candida albicans, care adesea au

sensibilitate inerent redusă (C. glabrata) sau rezistență la fluconazol (de exemplu, C. krusei, C. Auris).

Aceste infecții pot necesita tratamente antifungice alternative. Mecanismele de rezistenţă nu au fost complet

elucidate la unele specii de Candida rezistente în mod intrinsec (C. krusei) sau emergente (C. auris).

Valori prag EUCAST

Pe baza analizelor datelor de farmacocinetică/farmacodinamie (FC/FD) a sensibilităţii in vitro şi a

răspunsului clinic, EUCAST-AFST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility

Testing – Subcommittee on Antifungal Susceptibility Testing – Comitetul European pentru Testarea

Sensibilităţii Antimicrobiene – Subcomitetul pentru Testarea Sensibilităţii Antifungice) a determinat valorile

prag ale fluconazolului pentru speciile de Candida (EUCAST Fluconazole rationale document

(2020)-versiunea 3; European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing, Agenţi Antifungici,

tabelele de valori prag pentru interpretarea CMI, versiunea 10.0, valabilă din 04.02.2020). Acestea au fost

împărţite în valori prag fără legatură cu specia, care au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi

sunt independente de distribuţiile CMI pentru anumite specii, şi valori prag legate de specie, pentru speciile

care produc cel mai frecvent infecţii la om. Aceste valori prag sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Medicamentul Valori prag legate de specie (S) în mg/l Valori

antimicotic critice

fără

legătură

cu

speciaA

S

în mg/l

Candida Candida Candida Candida Candida Candida

albicans dubliniensis glabrata krusei parapsilosis tropicalis

Fluconazol 2/4 2/4 0,001*/16 – 2/4 2/4 2/4

S = Sensibil, R = Rezistent

A = Valori prag fără legatură cu specia, care au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi sunt

independente de distribuţiile CMI pentru anumite specii. Se utilizează doar pentru speciile care nu prezintă

valori prag specifice.

– = Testarea sensibilităţii nu este recomandată deoarece speciile nu sunt sensibile la tratamentul cu acest

medicament.

* = C. glabrata este integral în categoria I. CMI împotriva C. glabrata trebuie interpretat ca rezistent atunci

când este peste 16 mg/l. Categoria sensibilă (≤0,001 mg/l) este numai pentru a evita clasificarea greşită a

tulpinilor „I” ca tulpini „S”. I – Sensibil, expunere crescută: Un microorganism este clasificat ca Sensibil,

expunere crescută atunci când există o probabilitate mare de succes terapeutic deoarece expunerea la agent

este crescută prin ajustarea regimului de dozare sau prin concentraţia sa la locul infecţiei.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului sunt similare în cazul administrării orale şi a celei

intravenoase.

Absorbţie

După administrarea orală, fluconazolul este bine absorbit şi concentraţiile plasmatice (biodisponibilitatea

sistemică) sunt de peste 90% din concentraţiile obţinute prin administrare intravenoasă. Absorbţia orală nu

este afectată de ingestia concomitentă de alimente. Concentraţiile plasmatice maxime în condiţii de repaus

alimentar apar între 0,5 şi 1,5 ore de la administrare. Concentraţiile plasmatice sunt proporţionale cu doza

administrată. 90% din concentraţiile plasmatice de la starea de echilibru sunt obţinute după 4-5 zile de

administrare a unei dozei unice zilnice. Administrarea unei doze de încărcare (în prima zi), dublă faţă de

doza zilnică, permite obţinerea unei concentraţii plasmatice de 90% din concentraţia de echilibru începând

din ziua a 2-a.

Distribuţie

Volumul aparent de distribuţie este aproximativ acela al apei totale din organism. Procentul de legare de

proteinele plasmatice este scăzut (11-12%).

Fluconazolul se distribuie bine în toate lichidele organismului studiate. Concentraţiile de fluconazol în salivă

şi spută sunt similare cu cele plasmatice. La pacienţii cu meningite fungice, concentraţia fluconazolului în

LCR este aproximativ 80% din concentraţia plasmatică.

La nivel cutanat, în stratul cornos, derm, epiderm şi glandele sudoripare se obţin concentraţii crescute de

fluconazol, superioare concentraţiilor plasmatice. Fluconazolul se acumulează în stratul cornos. La o doză de

50 mg o dată pe zi, concentraţia de fluconazol după 12 zile a fost de 73 g/g, iar la 7 zile de la întreruperea

tratamentului concentraţia era încă 5,8 g/g. La doza de 150 mg o dată pe săptămână, concentraţia de

fluconazol în stratul cornos în ziua a 7-a a fost de 23,4 g/g, iar la 7 zile de la a doua doză era încă 7,1 g/g.

Concentraţia de fluconazol în unghii, după 4 luni de administrare a 150 mg o dată pe săptămână, a fost

4,05 g/g în unghiile sănătoase şi de 1,8 g/g în unghiile afectate; fluconazolul era încă măsurabil în unghii

la 6 luni după încetarea tratamentului.

Metabolizare

Fluconazolul este metabolizat în proporţie mică. Numai 11% dintr-o doză marcată radioactiv se elimină în urină

sub formă de metaboliţi. Fluconazolul este un inhibitor moderat al izoenzimelor CYP2C9 şi CYP3A4 (vezi pct.

4.5). Fluconazolul este un inhibitor puternic şi al izoenzimei CYP2C19.

Eliminare

Valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 30 de ore. Calea principală de

excreţie este cea renală, aproximativ 80% din doza administrată eliminându-se în urină sub formă

nemodificată. Clearance-ul fluconazolului este proporţional cu cel al creatininei. Nu există dovezi despre

existenţa metaboliţilor circulanţi.

Timpul lung de înjumătăţire plasmatică reprezintă baza raţională pentru administrarea unei doze unice în

cazul candidozei vaginale şi a unei singure doze pe zi sau săptămână în celelalte indicaţii.

Farmacocinetica la pacienţii cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG < 20 ml/min) timpul de înjumătăţire creşte de la 30 de ore la

98 de ore. Prin urmare este necesară ajustarea dozei. Fluconazolul este eliminat prin hemodializă şi într-o

măsură mai mică prin dializă peritoneală. O şedinţă de hemodializă de 3 ore scade concentraţia plasmatică cu

aproximativ 50%.

Farmacocinetica în timpul alăptării

Un studiu de farmacocinetică la zece femei care alăptau, care au oprit temporar sau permanent alǎptarea

copiilor lor, a evaluat concentraţiile de fluconazol din plasmă şi din laptele matern timp de 48 ore după o

doză unică de 150 mg Diflucan. Fluconazolul a fost detectat în laptele matern într-o concentraţie medie de

aproximativ 98% faţă de cea din plasma maternă. Media concentraţiei maxime din laptele matern a fost de

2,61 mg/l la 5,2 ore după administrarea dozei. Doza zilnică de fluconazol estimată la sugar din laptele matern

(presupunând un consum mediu de lapte de 150 ml/kg şi zi), pe baza mediei concentraţiei maxime din lapte

este de 0,39 mg/kg şi zi, care este aproximativ 40% din doza recomandată la nou-născut (vârsta

<2 săptămâni) sau 13% din doza recomandată la sugar pentru candidoza mucoaselor.

Proprietăţi farmacocinetice la copii

Datele de farmacocinetică au fost evaluate la 113 pacienţi copii şi adolescenţi în 5 studii clinice; 2 studii cu

doză unică, 2 studii cu doze repetate şi un studiu la nou-născuţi prematuri. Datele unuia dintre studii nu au

putut fi interpretate datorită unei modificări în cadrul formulării pe o parte din durata studiului. Date

suplimentare au fost disponibile datorită unui studiu cu medicament folosit ca tratament de ultima instanță.

După administrarea fluconazolului în doză de 2-8 mg/kg la copii cu vârste cuprinse între 9 luni şi 15 ani,

pentru fiecare 1 mg/kg unitate de doză s-a obţinut ASC de aproximativ 38 μgh/ml. Timpul mediu de

înjumătăţire plasmatică al fluconazolului a variat între 15 şi 18 ore, iar volumul de distribuţie a fost de

aproximativ 880 ml/kg după doze repetate. După o doză unică, s-a constatat un timp de înjumătăţire

plasmatică al fluconazolului mai lung, de aproximativ 24 ore. Acesta este comparabil cu timpul de

înjumătăţire plasmatică al fluconazolului după administrarea unei doze unice de 3 mg/kg i.v. la copii cu

vârsta între 11 zile şi 11 luni. Volumul de distribuţie la această grupă de vârstă a fost de aproximativ 950

ml/kg.

Experienţa cu fluconazol la nou-născuţi este limitată la unele studii privind farmacocinetica la nou-născuţi

prematuri. Vârsta medie la administrarea primei doze a fost de 24 ore (limite 9-36 ore), iar greutatea medie la

naştere a fost de 0,9 kg (limite 0,75-1,10 kg) la 12 nou-născuţi prematuri cu o durată a gestaţiei de

aproximativ 28 săptămâni. Şapte pacienţi au parcurs protocolul până la final; au fost administrate un număr

maxim de 5 perfuzii intravenoase cu fluconazol în doză de 6 mg/kg, la intervale de 72 ore. Tipul mediu de

înjumătăţire plasmatică (ore) a fost de 74 (limite 44-185) în ziua 1, valoare care a scăzut în timp până la o

medie de 53 (limite 30-131) în ziua a 7-a şi respectiv 47 (limite 27-68) în ziua a 13-a. Aria de sub curbă

(μg.h/ml) a fost 271 (limite 173-385) în ziua 1 şi a crescut până la o valoare medie de 490 (limite 292-734) în

ziua a 7-a, apoi a scăzut până la o valoare medie de 360 (167-566) în ziua a 13-a. Volumul de distribuţie

(ml/kg) a fost 1183 (limite 1070-1470) în ziua 1 şi a crescut în timp până la o valoare medie de 1184 (limite

510-2130) în ziua a 7-a şi 1328 (limite 1040-1680) în ziua a 13-a.

Date farmacocinetice la vârstnici

Într-un studiu privind proprietăţile farmacocinetice efectuat la 22 de persoane cu vârstă de 65 de ani sau

peste s-a administrat fluconazol pe cale orală în doză unică de 50 mg. Zece dintre aceşti pacienţi au urmat

tratament concomitent cu diuretice. C a fost de 1,54 µg/ml şi s-a atins după 1,3 ore de la administrare.

max

Valoarea medie a ASC a fost 76,4±20,3 μg.h/ml şi valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin

eliminare a fost 46,2 ore. Aceste valori ale parametrilor farmacocinetici sunt mai mari decât valorile similare

raportate pentru voluntarii tineri sănătoşi de sex masculin. Administrarea concomitentă a diureticelor nu a

modificat semnificativ ASC sau C . În plus, clearance-ul creatininei (74 ml/min), procentul de medicament

max

care se regăseşte în formă nemodificată în urină (0-24 ore, 22%) şi estimările clearance-ul renal al

fluconazolului (0,124 ml/min/kg) la persoanele vârstnice au fost în general mai mici decât cele pentru

voluntarii tineri. Astfel, modificarea farmacocineticii fluconazolului la pacienţii vârstnici pare să fie corelată

cu funcţia renală redusă caracteristică acestei grupe.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Efectele din studiile non-clinice s-au observat doar la expuneri considerate suficient de mari faţă de

expunerea la om şi prezintă relevanţă mică pentru utilizarea clinică.

Carcinogenitatea

S-a dovedit că fluconazolul nu prezintă potenţial carcinogen la şoarece şi şobolan, după administrare orală,

timp de 24 de luni în doze de 2,5, 5 sau 10 mg/kg şi zi (aproximativ de 2-7 ori doza recomandată la om).

Şobolanii masculi trataţi cu 5 şi 10 mg/kg şi zi au prezentat o incidenţă crescută a adenomului hepatocelular.

Mutageneză

Fluconazolul, cu sau fără activare metabolică, a prezentat rezultate negative în testele de mutagenitate cu 4

tulpini de Salmonella typhimurium şi în testul limfomului L5178Y la şoarece. Studii de citogeneză in vivo

(celule de măduvă hematogenă de şoarece, în urma administrării orale de fluconazol) şi in vitro (limfocite

umane expuse la fluconazol 1000 μg/ml) nu au evidenţiat mutaţii cromozomiale.

Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere

Fluconazolul nu a afectat fertilitatea masculilor şi femelelor de şobolan după administrare orală în doze

zilnice de 5, 10 sau 20 mg/kg sau parenterală în doze de 5, 25 sau 75 mg/kg.

Nu au existat efecte fetale la doze de 5 sau 10 mg/kg; la doze de 25 mg/kg, 50 mg/kg şi mai mari s-au

observat creşterea numărului de cazuri cu variante anatomice fetale (coaste supranumerare, dilatarea

pelvisului renal), precum şi întârzieri în osificare. La doze cuprinse între 80 mg/kg şi 320 mg/kg a crescut

letalitatea embrionară la şobolan şi anomaliile fetale au inclus coaste ondulate, palatoschizis şi osificare

cranio-facială anormală.

La administrarea pe cale orală în doze de 20 mg/kg, debutul travaliului a fost uşor întârziat, iar la

administrarea intravenoasă în doze de 20 mg/kg şi 40 mg/kg s-au observat, la câteva femele, distocie şi

prelungirea travaliului. La aceste doze, tulburările la naştere s-au manifestat printr-o uşoară creştere a

numărului de pui născuţi morţi şi printr-o scădere a supravieţuirii nou-născuţilor. Efectele asupra naşterii la

şobolani sunt în concordanţă cu proprietatea de scădere a estrogenilor specifică în funcţie de specie, indusă

de administrarea fluconazolului în doze mari. Asemenea modificări hormonale nu au fost observate la

femeile tratate cu fluconazol (vezi pct. 5.1).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei:

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Laurilsulfat de sodiu

Compoziţia capsulei:

[Capsule 50 mg]

Gelatină (E441)

Dioxid de titan (E171)

Patent blue V (E131)

[Capsule 150 mg]

Gelatină (E441)

Dioxid de titan (E171)

Patent blue V (E131)

Cerneala de inscripţionare:

Shellac, oxid negru de fer (E 172), alcool N-butilic, etanol anhidru, apă purificată, propilenglicol (E1520),

spirt metilat industrial, alcool izopropilic, soluție de amoniac concentrată, hidroxid de potasiu (E525).

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutii cu blistere din PVC transparent sau blistere din PVC/PVDC alb-opac sigilate cu folie de aluminiu.

Fiecare ambalaj conţine 1, 2, 3, 4, 6, 7, 10, 12, 14, 20, 28, 30, 42, 50, 60, 100 sau 500 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Pfizer Europe MA EEIG

Boulevard de la Plaine 17

1050 Bruxelles

Belgia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

5124/2012/01-34

5125/2012/01-34

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei-Octombrie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iunie 2024