DIAZEPAM DESITIN 5 mg/2,5 ml soluţie rectală

Prospect DIAZEPAM DESITIN 5 mg/2,5 ml soluţie rectală

Producator: 

Clasa ATC: derivați de benzodiazepină, codul ATC: N05BA01

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 10040/2017/01 Anexa 2

10041/2017/01

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

DIAZEPAM DESITIN 5 mg/2,5 ml soluţie rectală

DIAZEPAM DESITIN 10 mg/2,5 ml soluţie rectală

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

DIAZEPAM DESITIN 5 mg/2,5 ml soluţie rectală

2,5 ml soluţie rectală (1 tub) conţin diazepam 5 mg.

DIAZEPAM DESITIN 10 mg/2,5 ml soluţie rectală

2,5 ml soluţie rectală (1 tub) conţin diazepam 10 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: 37,5 mg alcool benzilic, 2,5 mg acid benzoic (E 210), 122,5 mg benzoat de sodiu (E

211), 12% (volum) etanol, 1 g propilen glicol per 2,5 ml

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie rectală.

Solutie limpede, incoloră până la uşor gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

• status epilepticus
• terapia de scurtă durată a stărilor acute de anxietate, tensiune şi agitaţie
• premedicaţie în intervenţiile chirurgicale sau înaintea procedurilor diagnostice, precum şi ca medicaţie

postoperatorie

• hipertonie musculară
• tetanos şi convulsii febrile

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza administrată depinde de răspunsul individual, vârstă, greutatea pacientului ca şi de tipul şi severitatea

bolii. Principiul de bază este administrarea dozei optime eficace.

Administrarea rectală este indicată în toate cazurile în care administrarea intravenoasă sau orală este dificilă

sau contraindicată.

Principii de utilizare pentru doză unică:

Tratamentul în status epilepticus

La adulţi se administrează iniţial 5-10 mg diazepam rectal (unul sau două tuburi Diazepam Desitin 5 mg/2,5

ml soluţie rectală sau un tub de Diazepam Desitin 10 mg/2,5 ml soluţie rectală); dacă este necesar, doza se

repetă după 10-15 minute până la un maxim de 30 mg diazepam.

La copii, doza este de 5-10 mg diazepam (maxim 20 mg diazepam):

• la copii cu greutatea până la 15 kg se administrează 5 mg diazepam rectal (un tub de Diazepam Desitin

5 mg/2,5 ml soluţie rectală).

• la copii cu greutatea peste 15 kg se administrează 10 mg diazepam rectal (un tub de Diazepam Desitin

10 mg/2,5 ml soluţie rectală).

Efectul maxim apare după 11 – 23 minute.

Tratamentul poate fi repetat după 2-4 ore, la nevoie.

Tratamentul stărilor de anxietate acută, tensiune şi agitaţie, tetanos şi convulsii febrile

Adulţi: doza recomandată este de 5-10 mg diazepam rectal;

Copii până la 3 ani (10-15 kg): 5 mg diazepam rectal (un tub de Diazepam Desitin 5 mg/2,5 ml soluţie

rectală);

Copii peste 3 ani (peste 15 kg): 10 mg diazepam rectal (două tuburi Diazepam Desitin 5 mg/2,5 ml soluţie

rectală sau un tub de Diazepam Desitin 10 mg/2,5 ml soluţie rectală).

Dacă este absolut necesar, o doză se poate repeta după 3-4 ore dacă pacientul nu a mai primit şi altă medicaţie

de tip sedativ.

Premedicaţie înaintea intervenţiilor chirurgicale sau a procedurilor diagnostice şi medicaţie post-operatorie

În seara dinaintea operaţiei:10-20 mg diazepam.

Cu o oră înaintea anesteziei: 5 –10 mg diazepam.

Post-operator: 5-10 mg diazepam. Dacă este nevoie, doza se poate repeta.

Tratamentul hipertoniei musculare

Iniţial, se administrează zilnic o doză totală de 10-20 mg diazepam, în mai multe prize sau ca doză unică, de

5–10 mg, administrată seara. Copiii, în mod obişnuit, primesc doze mai mici.

Ca terapie de întreţinere, dacă tratamentul oral nu este posibil, trebuie administrate 5 –10 mg diazepam

(maxim două tuburi Diazepam Desitin 5 mg/2,5 ml soluţie rectală) în două doze pe zi.

Instrucţiuni speciale de dozare:

Adolescenţii cu o greutate corporală peste 50 kg pot primi doza de adult.

Pacienţii vârstnici sau debilitaţi, ca şi cei cu tulburări cerebrale organice, insuficienţă circulatorie sau

respiratorie şi insuficienţă hepatică sau renală trebuie să primească doze mai mici: iniţial nu mai mult de 5 mg

diazepam în doză unică, rectal. Dacă este necesară creşterea dozei, aceasta trebuie ajustată la efectul

terapeutic dorit.

Nu trebuie depăşită o doză unică rectală de 5 mg. Aceasta este valabil şi pentru pacienţii care primesc deja

tratament cu alţi agenţi cu acţiune centrală.

Mod de administrare

Folia trebuie îndepărtată numai înainte de utilizare.

Soluţia se administrează rectal. Adulţii trebuie să stea în decubit lateral; copiii trebuie să stea în decubit ventral

sau lateral.

a) Se desface folia protectoare. Se deşurubează capacul tubului şi se îndepărtează.

b) Se introduce canula tubului în rect, pe toată lungimea sa. La copiii cu greutate mai mică de 15 kg, se

introduce doar pe jumătate din lungime. Se ţine tubul rectal cu vârful îndreptat în jos. Se goleşte complet

conţinutul tubului prin apăsarea puternică între degetul mare şi arătător.

c) Se continuă apăsarea pe tubul rectal până la retragerea acestuia din rect, pentru a preveni aspirarea

soluţiei înapoi în tub. Se apasă fesele pacientului una pe cealaltă pentru o scurtă perioadă de timp.

Diazepam Desitin soluţie rectală se utilizează pentru intervenţiile clinice acute şi este mai puţin indicat în

tratamentul de lungă durată.

Durata administrării trebuie limitată la o singură zi sau la câteva zile în caz de boală acută. Durata

tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă cu putinţă. Trebuie utilizată cea mai mică doză care poate controla

simptomele.

Starea pacientului va trebui reevaluată periodic, cu evaluarea necesităţii de continuare a tratamentului, în

special în cazul în care pacientul nu prezintă simptome.

În cazul întreruperii unui tratament cu diazepam care a avut o durată mai lungă (mai mult de 1 săptămână),

reducerea dozei trebuie să se facă treptat. În acest caz, trebuie să fie avute în vedere apariția temporară a efectelor

de sevraj (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanța activă, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii enumerați la

pct. 6.1.

• Tulburări legate de adicție (alcool, medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală, droguri ilegale).
• Intoxicație acută cu alcool, hipnotice, analgezice sau medicamente psihotrope (neuroleptice, antidepresive

și litiu).

• Miastenia gravis.
• Insuficienţă respiratorie severă.
• Sindrom de apnee în somn.
• Insuficienţă hepatică severă.

Deoarece Diazepam Desitin conţine alcool benzilic, produsul nu trebuie utilizat la copiii prematuri.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Diazepam trebuie utilizat doar cu precauţie deosebită la pacienţii cu:

• disfuncţie renală sau hepatică
• insuficienţă pulmonară cronică
• modificări cerebrale organice, în special arterioscleroză

Nu toate stările de tensiune, agitație sau anxietate necesită tratament medicamentos. Adeseori, acestea reprezintă

o manifestare a tulburărilor fizice sau mentale care pot fi gestionate prin metode alternative sau prin tratarea

bolilor subiacente.

La începutul tratamentului, răspunsul individual al pacientului la medicament trebuie monitorizat pentru a se

asigura recunoașterea promptă a oricărui supradozaj relativ datorat acumulării. Acest lucru se aplică în special în

cazul pacienților vârstnici și al celor debilitați, al copiilor și adolescenților precum și al pacienților cu tulburări

organice cerebrale, insuficiență circulatorie sau respiratorie sau afectare a funcției renale sau hepatice.

În plus, trebuie să se dea pacientului instrucțiuni specifice cu privire la rutina sa zilnică, avându-se în vedere

circumstanțele speciale (de exemplu ocupația).

Diazepamul nu trebuie să fie utilizat concomitent cu alcool și/sau medicamente care au efect depresiv asupra

sistemului nervos central. Administrarea concomitentă poate spori efectele altor depresive ale SNC precum și

efectele diazepamului și poate conduce la o sedare profundă și la depresie cardiovasculară și/sau respiratorie

relevantă clinic (vezi pct. 4.5).

La fel ca şi în cazul altor benzodiazepine, utilizarea diazepamului se poate asocia cu amnezia anterogradă, de

aceea diazepamul nu trebuie utilizat în cazurile de pierdere sau deces în familie, întrucât restabilirea psihologică

ar putea fi inhibată.

Dacă medicamentul se utilizează timp îndelungat, se recomandă monitorizarea hemoleucogramei şi a testelor

hepatice.

Copii şi adolescenţi

Diazepam nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi în lipsa unei evaluări atente a necesităţii reale de a face

acest lucru; durata tratamentului trebuie redusă la minimum!

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţii vârstnici (≥65 ani)

Vârstnicii trebuie să primească o doză redusă (vezi pct. 4.2).

Se recomandă precauție în cazul pacienților vârstnici datorită riscului de cădere, în special atunci când pacientul

se ridică în picioare în timpul nopții.

Pacienţii cu risc ridicat

Diazepam nu este recomandat ca tratament primar al bolii psihotice. Diazepam nu trebuie utilizat în stări fobice

sau obsesionale, nici nu trebuie utilizat singur în tratamentul depresiei sau al anxietăţii asociată cu depresie, din

cauza riscului de precipitare a tendinţei la suicid, care apare la acest grup de pacienţi (vezi pct. 4.8). Diazepam

trebuie utilizat cu extremă precauţie la pacienţii cu antecedente de consum abuziv de alcool sau droguri.

Ca şi în cazul altor benzodiazepine, prescrierea diazepamului se va face cu extrem de multă precauţie la pacienţii

cu tulburări de personalitate. Efectul de dezinhibare al benzodiazepinelor se poate manifesta ca o precipitare a

tendinţei la suicid la pacienţii aflaţi într-un episod de depresie sau la cei care prezintă un comportament agresiv

faţă de propria persoană sau faţă de ceilalţi.

Diazepam nu este indicat pentru tratarea pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă, datorită riscului de

precipitare a encefalopatiei la aceşti pacienţi.

Pacienții în stare de șoc pot fi tratați cu Diazepam Desitin numai dacă se iau măsuri concomitente pentru a

corecta deficitul de volum.

Dezvoltarea toleranței

Pierderea eficacității (toleranță) poate apărea în urma consumului pe termen lung și repetat de benzodiazepine pe

o perioadă de mai multe săptămâni.

Dezvoltarea dependenței

Utilizarea benzodiazepinelor poate conduce la dezvoltarea unei dependențe fizice și fiziologice. Acest lucru este

valabil nu numai pentru consumul abuziv, la doze deosebit de mari, ci şi pentru utilizarea la doze aflate în limite

terapeutice. Riscul dependenței medicamentoase creşte odată cu doza şi durata tratamentului. De asemenea, riscul

este crescut în cazul pacienților cu antecedente de dependență de alcool sau medicamente sau abuz de droguri.

Administrarea pe termen lung trebuie evitată cu excepția cazului în care există o indicație imperioasă iar

beneficiul terapeutic a fost evaluat cu grijă în raport cu riscul de toleranță și dependență. În orice caz, durata

tratamentului nu trebuie să depășească 4 săptămâni.

Odată instalată dependenţa fizică, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoţită de simptome de sevraj (vezi

mai jos).

Întreruperea tratamentului/simptome de sevraj

Pot apărea simptome de sevraj în urma tratamentului cu benzodiazepine la doze terapeutice normale, dar numai

pentru perioade scurte, ele putând consta în tulburări de somn, vise accentuate, dureri de cap, dureri musculare,

anxietate extrem de ridicată, tensiune, agitaţie interioară, transpirații, tremurături, modificări ale dispoziției,

confuzie şi iritabilitate. În cazurile severe pot apărea următoarele simptome: stare confuzională, alterarea

perceperii realităţii, depersonalizare, hiperacuzie, senzaţie de amorţeală şi furnicături ale extremităţilor,

hipersensibilitate la lumină, la contactul verbal şi fizic, halucinaţii sau crize epileptice. Toate acestea trebuie luate

în considerare atunci când tratamentul durează un timp mai îndelungat de câteva zile.

Insomnia şi anxietatea de rebound: un sindrom tranzitoriu, în care simptomele care au justificat instituirea

tratamentului cu o benzodiazepină revin la un nivel sporit, acest lucru putând apărea la retragerea

tratamentului. El poate fi însoţit de alte reacţii, incluzând schimbări de dispoziţie, anxietate sau tulburări de

somn şi agitaţie. Întrucât riscul fenomenului de sevraj/fenomenului de rebound este mai mare în cazul unei

întreruperi bruşte a tratamentului, se recomandă ca scăderea dozei să se facă gradat.

Poate fi utilă informarea pacientului la începerea tratamentului că acesta va fi cu durată limitată și să se explice

exact cum dozajul va fi redus progresiv. În plus, este important ca pacientul să fie avertizat de posibilitatea

fenomenelor de rebound, minimizând astfel anxietatea pentru aceste simptome care ar putea să apară în timp ce

medicamentul este întrerupt.

În cazul utilizării de benzodiazepine cu durată lungă de acţiune, este important să se facă cunoscută

avertizarea privind trecerea pe o benzodiazepină cu durată scurtă de acţiune, întrucât pot apărea simptome de

sevraj.

Amnezia

Benzodiazepinele pot induce amnezie anterogradă. Această stare intervine, cel mai adesea, la câteva ore după

ingerarea produsului și, prin urmare, pentru a reduce riscul pacienţii trebuie să se asigure că vor fi în măsură

să aibă un somn neîntrerupt de 7-8 ore (vezi pct. 4.8).

Reacţii psihice şi paradoxale

Este cunoscută apariţia de reacţii precum agitaţia, iritabilitatea, agresivitatea, iluziile, accesele de furie,

coşmarurile, psihozele, comportamentul inadecvat şi alte efecte adverse de ordin comportamental în cazul

utilizării benzodiazepinelor. În cazul apariţiei acestor reacţii, utilizarea produsului medicamentos trebuie

întreruptă.

Apariţia lor este mai probabilă la copii şi la vârstnici.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

În cursul tratamentului cu acest medicament și timp de 24 de ore după ultima administrare rectală, pacientul nu

trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje, punând astfel în pericol propria persoană sau pe alții.

Administrarea în ambulatoriu

În urma administrării în ambulatoriu (de exemplu pentru proceduri chirurgicale minore sau proceduri

stomatologice), pacientul trebuie lăsat să plece acasă numai după o oră și numai însoțit (vezi pct. 4.7).

Informaţii referitoare la excipienți:

Acest medicament conţine 12% etanol (alcool), adică cel mult 250 mg per doză. Este dăunător pentru cei care

suferă de alcoolism. Acest lucru trebuie luat în considerare în cazul femeilor gravide sau care alăptează, copiilor

şi grupurilor de pacienţi cu risc ridicat cum sunt cei cu boli hepatice sau cu epilepsie.

Alcoolul benzilic poate cauza reacții toxice şi anafilactoide la sugari şi copii cu vârste de până la 3 ani.

Propilen glicolul poate cauza iritația pielii.

Acidul benzoic și benzoatul de sodiu pot cauza iritarea ușoară a pielii, ochilor și mucoaselor.

Acest medicament conţine sodiu într-o cantitate mai mică de 1 mmol (23 mg) per 2,5 ml, prin urmare este, în

principiu, lipsit de sodiu.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiuni farmacocinetice

Diazepamul este metabolizat în principal la metaboliții activi farmacologic N-desmetildiazepam, temazepam și

oxazepam. Metabolismul oxidativ al diazepamului este mediat de izoenzimele CYP3A4 și CYP2C19. Studiile in

vitro au arătat că hidroxilarea este mediată în principal de CYP3A4, în timp ce ambele izoenzime, CYP3A4 și

CYP2C19, sunt implicate în N-demetilare. Aceste observații in vitro au fost confirmate de constatările provenite

din studii in vivo cu probanzi.

Prin urmare, medicamentele administrate concomitent care conțin substanțe active ce sunt, la rândul lor,

substraturi ale CYP3A4 și/sau CYP2C19, pot afecta farmacocinetica diazepamului. Astfel, inhibitorii cunoscuți

ai CYP3A4 sau CYP2C19, cum sunt izoniazida, cimetidina, omeprazolul, disulfiramul, fluvoxamina, fluoxetina,

contraceptivele orale și inhibitorii de protează HIV, pot cauza sedare profundă și prelungită.

Itraconazolul, ketoconazolul și, într-o mai mică măsură, fluconazolul și voriconazolul sunt inhibitori potenți ai

izoenzimei CYP3A4 a citocromului P450 și pot crește nivelurile plasmatice ale benzodiazepinelor. Efectele

benzodiazepinelor pot fi amplificate și prelungite în cazul utilizării concomitente. Poate fi necesară o reducere a

dozei de benzodiazepină.

S-a demonstrat că cimetidina şi omeprazolul reduc clearance-ul benzodiazepinelor, putând astfel potenţa acţiunea

acestora, în timp ce inductorii cunoscuţi ai enzimelor hepatice cum este, de exemplu, rifampicina, pot creşte

clearance-ul benzodiazepinelor.

Fenobarbitalul și fenitoina pot accelera metabolismul diazepamului.

Concentrațiile fenitoinei ar putea crește, scădea sau rămâne neschimbate în cazul administrării concomitente a

diazepamului.

Metabolismul diazepamului este accelerat de teofilină şi de fumat.

Interacţiuni farmacodinamice

Poate apărea o potențare reciprocă precum și efecte cum sunt amplificarea sedării sau depresie respiratorie şi

cardiovasculară în cazul în care diazepamul este administrat în mod concomitent cu alte medicamente ce au

efecte de depresare a SNC, de exemplu:

• antipsihotice
• anxiolitice
• sedative, hipnotice, analgezice narcotice, anestezice
• antiepileptice
• antihistaminice cu efect sedativ
• antidepresive, litiu

În cazul analgezicelor narcotice poate, de asemenea, apărea accentuarea stării de euforie, conducând la o sporire a

gradului de dependenţă psihică.

Efectul sedativ poate fi sporit atunci când produsul este utilizat în combinaţie cu alcoolul, care poate altera sau

potența efectele într-un mod imprevizibil. Aceasta afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi

utilaje. Administrarea concomitentă cu alcoolul nu este recomandată (vezi pct. 4.4, 4.7 și 4.9).

Administrarea concomitentă a buprenorfinei (un analgezic potent) poate conduce la stop respirator și colaps

circulator.

Având în vedere posibilitatea de creștere a riscului de depresie respiratorie, trebuie evitată utilizarea concomitentă

a benzodiazepinelor și oxibatului de sodiu.

Diazepamul poate inhiba efectele terapeutice ale levodopa.

Administrarea concomitentă cu miorelaxante poate potenţa efectul de relaxare musculară, în special la pacienţii

vârstnici şi în cazul dozelor mari (risc de cădere!).

Alte informaţii

Datorită eliminării lente a diazepamului, trebuie să fie anticipate posibile interacțiuni chiar și după întreruperea

tratamentului cu diazepam.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Femei cu potenţial fertil

Femeile cu potenţial fertil trebuie avertizate să îşi contacteze medicul în cazul în care intenţionează să rămână

însărcinate sau bănuiesc că au rămas însărcinate.

Sarcina

Nu există date privind siguranţa administrării diazepamului pe timpul sarcinii. El nu trebuie utilizat, în special în

primul şi cel de-al treilea trimestru, decât dacă se apreciază că beneficiul obţinut depăşeşte riscul.

La om, se pare că riscul apariţiei de malformaţii congenitale este mic în cazul ingerării de benzodiazepine în doze

terapeutice, cu toate că un număr mic de studii epidemiologice au indicat un risc crescut de palatoschizis. Există

raportări de cazuri de anomalii congenitale şi retardare mentală la copiii expuşi în perioada prenatală, prin

supradozare sau intoxicaţie cu benzodiazepine.

În cazul în care produsul este administrat, la doze mari sau la doze mici dar repetate, în ultima perioadă a sarcinii

sau în timpul travaliului este de aşteptat apariţia, la nou-născut, a hipotermiei, hipotoniei şi a depresiei respiratorii

mergând până la insuficiență respiratorie, a neregularităţilor de ritm cardiac fetal şi a deficitului de supt (hipotonie

congenitală), datorită acţiunii farmacologice a produsului. La nou-născut, trebuie să fie anticipată posibilitatea

apariției tulburărilor respiratorii care să facă necesară ventilația artificială.

În plus, copiii născuţi din mame care au luat, în mod cronic, benzodiazepine în ultima perioadă a sarcinii pot

prezenta dependenţă fizică şi un anumit risc de a dezvolta simptome de sevraj (de exemplu hiperactivitate,

iritabilitate) în perioada post-natală.

Diazepam Desitin conţine alcool benzilic. Alcoolul benzilic poate traversa placenta. La administrarea de

Diazepam Desitin înaintea sau în timpul travaliului trebuie luată în considerare posibila toxicitate pentru copiii

prematuri.

Alăptarea

Diazepamul se excretă în laptele matern şi, prin urmare, utilizarea sa în timpul alăptării trebuie evitată.

Metabolizarea diazepamului se face semnificativ mai încet la nou-născuți decât la copii sau adulți. Din acest

motiv, dacă tratamentul cu diazepam este absolut necesar, alăptarea trebuie întreruptă pentru a se evita apariția

efectelor nedorite la nou-născutul alăptat.

Fertilitatea

Nu sunt disponibile date clinice privind fertilitatea.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Sedarea, amnezia, deficitul de concentrare şi afectarea funcţiei musculare pot influenţa în mod negativ

capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă apare durata insuficientă a somnului, precum și în

cazul în care se consumă alcool în mod concomitent, probabilitatea afectării gradului de vigilență ar putea crește.

Pacienţii trataţi cu Diazepam Desitin nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje timp de cel puţin 24

de ore după administrarea ultimei doze. Dacă medicamentul a fost administrat unui pacient din ambulatoriu (de

exemplu pentru proceduri chirurgicale minore sau proceduri stomatologice), pacientul trebuie lăsat să plece acasă

numai după o oră de la administrare și numai însoțit.

4.8 Reacții adverse

Pacienţii vârstnici sau cei debilitaţi sunt, în mod special, predispuşi la reacții adverse şi pot necesita doze

reduse.

Poate apărea toleranța în cazul utilizării repetate sau cronice a diazepamului. Diazepamul are un potențial primar

de generare a dependenței. Riscul apariţiei dependenţei este deja prezent după numai câteva săptămâni de

utilizare zilnică. Acest lucru este valabil nu numai pentru consumul abuziv, la doze deosebit de mari, ci şi pentru

utilizarea normală, la doze aflate în limite terapeutice (vezi pct. 4.4). Întreruperea tratamentului poate conduce la

instalarea unor efecte legate de întrerupere (de exemplu, fenomen de rebound) sau a simptomelor de sevraj (vezi

pct. 4.4). În general, în cazul tratamentului cu benzodiazepine, trebuie să se aibă în vedere faptul că simptomele

de sevraj pot apărea dacă pacientul este trecut pe tratament cu o benzodiazepină având un timp de înjumătățire

prin eliminare semnificativ mai scurt (vezi pct. 5.2).

Reacțiile adverse sunt prezentate mai jos utilizând clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe. Pentru

clasificarea frecvenței s-a utilizat următoarea convenție:

Foarte frecvente: (≥1/10)

Frecvente: (≥1/100 și <1>

Mai puțin frecvente: (≥1/1000 și <1>

Rare: (≥1/10000 și <1>

Foarte rare: <1>

Tulburări hematologice şi limfatice

Rare: Discrazii sanguine, inclusiv trombocitopenie.

Tulburări metabolice şi de nutriție

Rare: Creşterea apetitului alimentar.

Tulburări psihice

Frecvente: Vigilenţă scăzută, afectarea concentrării, estomparea emoţiilor, confuzie,

amnezie anterogradă care se poate asocia cu un comportament inadecvat,

reacţii paradoxale*

Rare: Modificări ale libidoului.

La pacienţii predispuşi, o depresie inaparentă poate deveni evidentă.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: Sedare, somnolenţă, cefalee, ameţeală (cu risc de cădere la vârstnici), ataxie,

disartrie, inclusiv vorbire greoaie, tremor.

Tulburări oculare

Frecvente: Vedere dublă.

Rare: Alte tulburări vizuale (de exemplu vedere încețoșată, nistagmus).

Tulburări acustice şi vestibulare

Cu frecvenţă necunoscută: Vertij.

Tulburări cardiace:

Rare: Bradicardie, insuficiență cardiacă, inclusiv stop cardiac

Cu frecvenţă necunoscută: Aritmie.

Tulburări vasculare:

Rare: Hipotensiune arterială.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Rare: Spasm laringian, deprimare respiratorie incluzând apnee și stop respirator.

Tulburări gastro-intestinale

Rare: Greaţă, vărsături, durere epigastrică, constipaţie, diaree, xerozis.

Cu frecvenţă necunoscută: Hipersalivație.

Tulburări hepatobiliare

Rare: Icter colestatic, icter hepatocelular.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte rare: Angioedem, reacţii alergice pe piele, incluzând prurit şi urticarie.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvente: Slăbiciune musculară, creșterea spasmelor musculare.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Rare: Retenţie urinară, incontinență urinară.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Rare: Tulburări menstruale.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente: Fatigabilitate. În dimineața de după administrarea de seară, efectele de

mahmureală cum sunt perturbarea concentrării și sedarea pe timpul zilei pot

afecta capacitatea de reacție.

Rare: Dureri în piept, timp de reacție prelungit.

Cu frecvenţă necunoscută: Risc de cădere, fracturi.

Investigaţii diagnostice

Rare: Creșterea valorilor serice ale transaminazelor și ale fosfatazei alcaline.

Dependenţa

Utilizarea (chiar şi la doze terapeutice) poate conduce la dezvoltarea unei dependenţe fizice: întreruperea

tratamentului poate cauza fenomene de sevraj sau de rebound (vezi pct. 4.4). Poate interveni dependenţa psihică.

Au fost raportate cazuri de abuz de benzodiazepină.

*Este cunoscută apariţia reacţiilor paradoxale (excitația acută, tendințele suicidare, agitaţia, iritabilitatea,

instabilitatea, anxietatea, agresivitatea, accesele de furie, tensiunea, iluziile, coşmarurile, insomnia, psihozele,

halucinaţiile, ostilitatea, comportamentul inadecvat) la benzodiazepine, apariţia lor fiind mai probabilă la copii şi

vârstnici. Dacă apar aceste reacții adverse, tratamentul cu acest medicament trebuie oprit.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite

monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt

rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui

detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

http://www.anm.ro/.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected]

4.9 Supradozaj

Efectele supradozajului sunt mai severe în cazul administrării concomitente cu droguri cu acțiune asupra

sistemului nervos central, în special alcool.

Simptome de supradozaj

Supradozajul se manifestă de obicei prin depresia, în diverse grade, a sistemului nervos central, mergând de la

somnolenţă până la comă. În cazurile uşoare, simptomele includ moleşeală, somnolenţă, disartrie, confuzie

mentală, nistagmus şi letargie, în timp ce în cazurile mai severe simptomele pot include ataxie, areflexie, apnee,

hipotonie, hipotensiune, depresie cardiacă și respiratorie, rareori comă şi, în foarte rare cazuri, deces.

În general, supradozajul numai cu diazepam nu prezintă risc vital, spre deosebire de administrarea acestuia în

asociere cu alte depresive ale SNC (inclusiv alcool).

Dacă apare coma, aceasta durează numai câteva ore; pe de altă parte, aceasta poate fi prelungită și periodică, în

special în cazul pacienților vârstnici. Efectul de depresie a funcției respiratorii al benzodiazepinelor amplifică

tulburările respiratorii preexistente la pacienții cu boală respiratorie. În caz de intoxicație severă poate apărea

depresia funcțiilor vitale, în special a centrului respirator (cianoză, stop respirator, stop cardiac; este necesară

monitorizarea într-o unitate de terapie intensivă!).

Pe măsură ce nivelurile de medicament scad, pot apărea agitație severă, insomnie și, posibil, convulsii majore.

Managementul supradozajului

În managementul terapeutic al supradozajului cu orice produs medicamentos, trebuie să se aibă în vedere faptul

că este posibil să fi fost ingeraţi mai mulţi agenţi medicamentoşi.

Tratamentul este simptomatic. Trebuie asigurată monitorizarea respiraţiei, frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale

şi a temperaturii corporale şi trebuie adoptate măsuri de susţinere a funcţiilor cardiovasculară şi respiratorie.

Poate fi necesar tratamentul simptomatic al efectelor cardiorespiratorii și asupra sistemului nervos central.

Hipotensiunea arterială poate fi tratată cu simpatomimetice. Dacă apare insuficiența respiratorie, care poate fi și

rezultatul tonusului redus al musculaturii periferice, este necesară respirația asistată. Antagoniștii de morfină sunt

contraindicați.

Notă: Până în prezent, nici hemodializa nici dializa peritoneală nu au fost descrise în literatura științifică de

specialitate. În urma supradozajului numai cu diazepam, diureza forțată și procedurile de dializă au probabilitate

mică de a fi foarte eficiente, datorită gradului înalt de legare pe proteinele plasmatice al diazepamului și

volumului de distribuție mare al acestuia.

Rar, pentru a contracara efectele deprimante asupra SNC ale benzodiazepinelor, poate fi necesară utilizarea

antagonistului specific de benzodiazepine flumazenil. Pacientul trebuie monitorizat atent deoarece flumazenilul

antagonizează nu numai efectul sedativ ci și, de exemplu, efectul anticonvulsivant și pe cel anxiolitic. Dat fiind

timpul de înjumătățire scurt, de aproximativ 1 oră, pacienții trebuie ținuți sub monitorizare continuă după ce

efectul flumazenilului se diminuează. Flumazenilul este contraindicat în cazul în care sunt administrate

concomitent medicamente care scad pragul de apariție a crizelor convulsive (de exemplu antidepresivele

triciclice). Pentru informații suplimentare privind modul corect de administrare, consultați Rezumatul

Caracteristicilor Produsului pentru flumazenil.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: derivați de benzodiazepină, codul ATC: N05BA01

Diazepam este o substanţă psihotropă din clasa 1,4-benzodiazepinelor cu proprietăţi accentuate de suprimare

a tensiunii psihice, agitaţiei şi anxietăţii, ca şi proprietăţi de sedare şi efecte hipnotice. În plus, diazepamul în

doze mari are şi proprietăţi miorelaxante şi anticonvulsivante. Este utilizat în tratamentul pe termen scurt al

stărilor de anxietate şi tensiune, ca sedativ şi ca medicaţie premergătoare, în controlul spasmelor musculare şi

în managementul simptomelor generate de renunţarea la alcool.

Diazepam se leagă de receptori specifici din sistemul nervos central şi din unele organe periferice.

Receptorii benzodiazepinici din sistemul nervos central (SNC) au strânse legături funcţionale cu receptorii

sistemului GABA-ergic. După legarea de receptorii benzodiazepinici, diazepam potenţează efectul inhibitor

al transmiterii GABA-ergice.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbție

După administrarea rectală a soluţiei, diazepamul se absoarbe rapid şi aproape în întregime din rect.

Instalarea efectului terapeutic are loc la câteva minute de la administrarea rectală. Rapiditatea creşterii nivelului

seric după administrarea rectală este aproximativ echivalentă cu cea obţinută prin administrarea unei doze

intravenoase, dar concentraţiile plasmatice maxime sunt mai mici în cazul administrării prin tuburi rectale decât

pe cale intravenoasă. La adulţi, concentraţiile plasmatice maxime în urma administrării de 10 mg diazepam în

soluţie rectală sunt atinse după aproximativ 10 – 30 minute (circa 150 – 400 ng/ml).

Distribuție

Diazepamul se leagă pe proteine într-o proporţie importantă (95-99%). Volumul de distribuţie se situează între

0,95 şi 2 l/kg greutate corporală, în funcţie de vârstă. Diazepamul este lipofil şi pătrunde rapid în lichidul

cefalorahidian. Diazepamul şi principalul său metabolit, N-desmetildiazepam, traversează placenta şi se secretă în

laptele matern.

Metabolizare şi eliminare

Diazepamul este metabolizat, în principal, în ficat. Metaboliţii săi, N-desmetildiazepam (nordiazepam),

temazepam şi oxazepam, care apar în urină ca glucuronoconjugaţi, sunt, de asemenea, activi farmacologic.

Numai 20% dintre metaboliţi sunt detectaţi în urină în primele 72 ore.

Diazepamul are un timp de înjumătăţire bifazic, cu o fază iniţială de distribuţie rapidă urmată de o fază finală

prelungită, de eliminare, de 1-2 zile. Pentru metaboliţii activi N-desmetildiazepam, temazepam şi oxazepam,

timpii de înjumătăţire sunt, respectiv, de 30-100 ore, 10-20 ore şi 5-15 ore.

Excreţia este în principal renală şi parţial biliară. Aceasta depinde de vârstă şi de funcţiile hepatică şi renală.

La nou-născuţi, metabolizarea şi eliminarea se fac semnificativ mai lent decât la copii şi adulţi. La vârstnici,

eliminarea este prelungită de 2 până la 4 ori. La pacienţii cu funcţie renală afectată, eliminarea este, de asemenea,

prelungită. La pacienţii cu tulburări hepatice (ciroză hepatică, hepatită), eliminarea este prelungită de 2 ori.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile de toxicitate cronică pe animale nu au indicat nici o dovadă privind modificări induse de medicament.

Nu există studii pe termen lung efectuate pe animale care să investigheze potenţialul carcinogen al diazepamului.

Câteva investigaţii efectuate au indicat un efect mutagenic slab, la doze care depăşesc cu mult dozele terapeutice

utilizate la om.

Tolerabilitatea locală a fost studiată prin aplicarea unor doze unice şi repetate la nivelul sacului conjunctival la

iepuri şi la nivel rectal, la câini. A fost observată numai o iritaţie minimă. Nu au existat modificări sistemice.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Alcool benzilic

Etanol (96%)

Propilen glicol

Acid benzoic

Benzoat de sodiu

Apă purificată

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

DIAZEPAM DESITIN 5 mg/2,5 ml soluţie rectală

2 ani

Diazepam Desitin 10 mg/2,5 ml soluţie rectală

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la temperaturi peste 25 oC.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 5 pungi tubulare conţinând fiecare câte un tub din PEJD a 2,5 ml soluţie rectală.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerințe speciale.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

DESITIN Arzneimittel GmbH,

Weg beim Jäger 214

22335 Hamburg

Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Diazepam Desitin 5 mg/2,5 ml soluţie rectală

10040/2017/01

Diazepam Desitin 10 mg/2,5 ml soluţie rectală

10041/2017/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: 28.11.1995

Data ultimei reînnoiri a autorizației: iunie 2017

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie, 2021