Prospect Diazepam Terapia 5 mg/ml soluţie injectabilă
Producator: TERAPIA S.A.
Clasa ATC: anxiolitice, benzodiazepine, codul ATC: N05BA01
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9509/2016/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Diazepam Terapia 5 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml conţine 5 mg diazepam.
2 ml (1 fiolă) soluţie injectabilă conţin diazepam 10 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: acid benzoic 5,00 mg; alcool benzilic 30,00 mg; benzoat de sodiu 100,00 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
1.Anxietate.
2. Insomnie. Benzodiazepinele sunt indicate numai atunci când tulburarea este severă, invalidantă sau supune
pacientul la suferință extremă.
3.În controlul spasmelor musculare, inclusiv cele asociate cu spasticitate cerebrală.
În tratamentul agitației grave, convulsii epileptice şi febrile, stare de rău epileptic, contracturi musculare,
tetanos.
4. Ca medicaţie pre-operatorie în intervenţii chirurgicale minore.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza depinde de răspunsul individual, de vârstă și greutate.
Adulţi
În anxietate severă sau spasme musculare acute, diazepam poate fi administrat intravenos sau
intramuscular 10 mg şi repetat după 4 ore.
În tetanos, 0,1 până la 0,3 mg/kg greutate corporală poate fi administrat intravenos şi repetat la fiecare 1-4
ore.
În stare de rău epileptic sau convulsii epileptice, 0,15-0,25 mg/kg (de obicei 10-20 mg) este administrat
prin injectare intravenoasă. Doza poate fi repetată, dacă este necesar, după 30 până la 60 de minute. Odată ce
pacientul este controlat, recurența convulsiilor poate fi prevenită printr-o perfuzie lentă (doza maximă totală
3 mg/kg pentru 24 de ore).
În intervenţii chirurgicale, 0,1-0,2 mg/kg (de obicei 10-20 mg), ajustate la necesarul pacientului.
Vârstnici
Pacienţilor vârstnici sau debili nu trebuie să li se administreze mai mult de jumătate din doza uzuală.
Insuficienţă hepatică/renală
Reducerea dozei poate fi, de asemenea, necesară în cazul pacienților cu insuficiență hepatică sau disfuncție
renală.
Copii şi adolescenţi
În stare de rău epileptic, convulsii epileptice sau febrile: 0,2-0,3 mg/kg (sau 1 mg pe an de viață) se
administrează prin injecție intravenoasă. Doza poate fi repetată, dacă este necesar, după 30 până la 60 de
minute.
Sedare sau relaxare musculară: până la 0,2 mg/kg pot fi administrate parenteral.
Nou-născuţi
Nu este recomandat. Doza nu a fost stabilită și Diazepam Terapia 5 mg/ml soluţie injectabilă conţine alcool
benzilic care trebuie evitat în injecții la nou-născuți.
IMPORTANT: Pentru a reduce riscul de reacţii adverse în timpul administrării intravenoase injecția
trebuie administrată lent (soluție de 1,0 ml pe minut). Este recomandabil ca pacientul să rămână în
clinostatism pentru cel puţin o oră după administrare. Cu excepția situațiilor de urgență, trebuie să fie
întotdeauna prezentă o a doua persoană în timpul utilizării intravenoase și trebuie să fie disponibile
întotdeauna facilități de resuscitare.
Se recomandă ca pacienții să rămână sub supraveghere medicală timp de cel puțin 1 oră de la momentul
injecţiei. Pacienţii trebuie să fie întotdeauna însoțiţi de un adult responsabil, şi să fie avertizaţi să nu conducă
vehicule sau să folosească utilaje pentru 24 de ore.
Injectarea intravenoasă poate fi asociată cu reacții locale şi pot să apară tromboflebită și tromboză venoasă.
Pentru a minimiza riscul acestor efecte, injecția intravenoasă de diazepam trebuie administrată într-o venă
mare din fosa antecubitală.
În cazul în care este necesară perfuzie intravenoasă continuă se sugerează ca 2 ml Diazepam Terapia 5mg/ml
soluţie injectabilă să fie amestecat cu cel puțin 200 ml de lichid de perfuzie, cum sunt clorura de sodiu sau
dextroză și astfel de soluții trebuie utilizate imediat. Există dovezi că diazepamul este adsorbit pe pungile de
perfuzie de plastic. De aceea, se recomandă să fie utilizate recipiente de sticlă pentru administrarea de
diazepam intravenos.
Mod de administrare
Se administrează intramuscular profund sau intravenos lent (1 ml/minut).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Miastenia gravis
Insuficiență respiratorie gravă.
Sindromul de apnee în timpul somnului.
Insuficienţă hepatică severă.
Stări fobice sau obsesionale.
Psihoze cronice.
Nou-născuţi (conţine alcool benzilic).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea concomitentă cu alcool şi/sau deprimante ale SNC
Trebuie evitată utilizarea concomitentă de diazepam cu alcool și/sau deprimante ale SNC.
Astfel de utilizare concomitentă are potențialul de a crește efectele clinice ale diazepamului, eventual,
inclusiv sedare severă, depresie respiratorie și/sau cardio-vasculară clinic relevantă (vezi pct. 4.5).
Antecedente de abuz de alcool sau de medicamente
Diazepam trebuie utilizat cu precauție extremă la pacienții cu antecedente de abuz de alcool sau de
medicamente. Diazepam trebuie evitat la pacienții cu dependență de deprimante ale SNC, inclusiv alcool. O
excepţie de la acesta din urmă este gestionarea reacțiilor acute de întrerupere.
Toleranţă
O scădere a eficacității efectelor hipnotice ale benzodiazepinelor se poate dezvolta după utilizarea repetată de
câteva săptămâni.
Dependenţă
Utilizarea benzodiazepinelor poate duce la dezvoltarea dependenței fizice și psihice cu aceste medicamente.
Riscul de dependență creşte odată cu doza și cu durata tratamentului. Este, de asemenea, mai mare în cazul
pacienților cu antecedente de abuz de alcool sau de medicamente sau la pacienţii cu tulburări de personalitate
marcate. Monitorizarea regulată la aceşti pacienţi este esențială, trebuie evitate prescripţii repetate de rutină
şi tratamentul trebuie întrerupt treptat.
Simptome de întrerupere
Odată ce dependența fizică s-a dezvoltat, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoţită de simptome de
întrerupere. Acestea pot consta în dureri de cap, dureri musculare, anxietate extremă, tensiune, neliniște,
confuzie şi iritabilitate. În cazurile severe pot apărea următoarele simptome: derealizare, depersonalizare,
hiperacuzie, senzație de amorțeală și furnicături la nivelul extremităților, hipersensibilitate la lumină, zgomot
şi contact fizic, halucinaţii sau crize epileptice.
Insomnie şi anxietate de rebound
Un sindrom tranzitor, în care simptomele care au condus la un tratament cu o benzodiazepină reapar într-o
formă exacerbată, poate să apară la întreruperea tratamentului. Acesta poate fi însoțit de alte reacții, inclusiv
modificări ale dispoziției, anxietate sau tulburări de somn şi stare de nelinişte. Deoarece riscul fenomenelor
de întrerupere/fenomenelor de rebound este mai mare după întreruperea bruscă a tratamentului, se recomandă
ca doza să fie micşorată treptat.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil (vezi pct. 4.2), în funcție de indicație. Extensia
tratamentului nu trebuie să aibă loc fără o reevaluare a situaţiei.
Poate fi utilă informarea pacientului la începerea tratamentului că acesta va fi cu durată limitată și să se
explice exact cum dozajul va fi redus progresiv. În plus, este important ca pacientul să fie avertizat de
posibilitatea fenomenelor de rebound, minimizând astfel anxietatea pentru aceste simptome care ar putea să
apară în timp ce medicamentul este întrerupt.
Există indicaţii în care fenomenele de întrerupere pot deveni manifeste în intervalul de dozare, în special
atunci când doza este mare, în cazul benzodiazepinelor cu durată scurtă de acțiune. Atunci când sunt utilizate
benzodiazepine cu o durată lungă de acțiune, este important să se avertizeze împotriva schimbării cu
benzodiazepine cu o durată scurtă de acțiune, deoarece pot apare simptome de întrerupere.
Amnezie
Trebuie să se țină cont de faptul că benzodiazepinele pot induce amnezie anterogradă. Amnezia anterogradă
poate apărea folosind doze terapeutice, riscul crescând la doze mai mari. Efectele amnezice pot fi asociate cu
un comportament inadecvat. Afecţiunea apare cel mai adesea la câteva ore după ingerarea medicamentului și,
prin urmare, pentru a reduce riscul pacienţii trebuie să se asigure că vor fi în măsură să aibă un somn
neîntrerupt de 7-8 ore (vezi pct. 4.8).
Reacții paradoxale şi psihice
Reacții cum sunt neliniște, agitație, iritabilitate, agresivitate, iluzii, furie, coșmaruri, halucinații, psihoze,
comportament inadecvat și alte reacții adverse comportamentale sunt cunoscute că apar atunci când se
utilizează benzodiazepine. În acest caz, utilizarea medicamentelor trebuie întreruptă. Acestea pot apare mult
mai probabil la copii și persoanele în vârstă.
Grupe speciale de pacienţi
Benzodiazepinele nu trebuie administrate la copii fără o evaluare atentă a necesității tratamentului. Durata
tratamentului trebuie să fie păstrată la un nivel minim. Deoarece nu au fost stabilite siguranța și eficacitatea
la copii și adolescenți cu vârsta sub 6 luni, diazepam trebuie utilizat la acest grup de vârstă cu extremă
precauție și numai atunci când alte alternative terapeutice nu sunt disponibile.
La pacienții vârstnici și la cei debili trebuie să se administreze o doză mai mică (vezi pct. 4.2). Datorită
efectului miorelaxant, există riscul de căderi și, prin urmare de fracturi de şold la vârstnici.
O doză mai mică este de asemenea recomandată pentru pacienții cu insuficiență respiratorie cronică, din
cauza riscului de depresie respiratorie.
Benzodiazepinele nu sunt indicate pentru tratarea pacienților cu insuficiență hepatică severă, deoarece
acestea pot precipita encefalopatia. În cazul pacienților cu boală hepatică cronică poate fi necesar ca doza să
fie redusă.
Trebuie respectate măsurile obișnuite la tratarea pacienţilor cu insuficienţă renală. În insuficiența renală,
timpul de înjumătățire al diazepamului este neschimbat, prin urmare, nu sunt necesare ajustări ale dozelor la
aceşti pacienți.
Benzodiazepinele nu sunt recomandate pentru tratamentul primar al bolii psihotice.
Benzodiazepinele nu trebuie utilizate în monoterapie pentru tratamentul depresiei sau anxietății asociate
depresiei (suicidul poate fi precipitat la acești pacienți).
În caz de pierdere sau de deces, ajustarea psihologică poate fi inhibată de benzodiazepine.
Diazepam Terapia 5mg/ml conţine alcool benzilic. Nu trebuie administrat la prematuri sau la nou-născuţi.
Poate provoca reacţii anafilactoide şi alergice la sugari şi copii sub 3 ani.
Diazepam Terapia 5mg/ml conţine acid benzoic şi benzoat de sodiu. Poate creşte riscul de producere a
icterului la nou-născuţi.
Diazepam Terapia 5mg/ml conţine o cantitate mică de etanol, < 100 mg/fiolă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacțiuni farmacocinetice medicament-medicament
Metabolizarea oxidativă a diazepamului este mediată de izoenzimele CYP3A și CYP2C19. Oxazepamul şi
temazepamul sunt conjugate în continuare la acid glucuronic.
În consecință substraturi, care sunt modulatori ai CYP3A și/sau de CYP2C19, pot potențial modifica
farmacocinetica diazepamului. Medicamente cum sunt cimetidina, ketoconazol, fluvoxamina, fluoxetina și
omeprazolul, care sunt inhibitori ai CYP3A sau CYP2C19 pot duce la sedare crescută şi de lungă durată.
Au existat, de asemenea, rapoarte cu privire la afectarea de către diazepam a eliminării metabolice a
fenitoinei.
Cisaprida poate duce la o creștere temporară a efectelor sedative ale benzodiazepinelor administrate oral din
cauza absorbției mai rapide.
Interacțiuni farmacodinamice medicament-medicament
Efecte crescute cu privire la sedare, respirație și hemodinamice se pot produce atunci când diazepam este
administrat concomitent cu orice deprimante care acționează la nivel central, cum sunt antipsihotice,
anxiolitice/sedative, antidepresive, hipnotice, medicamente antiepileptice, analgezice narcotice, anestezice și
antihistaminice sedative sau alcool.
Alcoolul trebuie evitat la pacienții tratați cu diazepam (vezi pct. 4.4).
Vezi pct. 4.9 pentru avertismente cu privire la alte deprimante ale sistemului nervos central, inclusiv alcool.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Studiile cu benzodiazepine la animale au arătat efecte minore asupra fătului în timp ce câteva studii au
raportat tulburări de comportament târzii la puii expuși in utero. Nu se utilizează în timpul sarcinii, mai ales
în primele și ultimele trimestre, cu excepția cazului în care există motive întemeiate.
În cazul în care medicamentul este prescris pentru o femeie de vârsta fertilă, ea trebuie să fie avertizată să se
adreseze medicului ei în ceea ce privește întreruperea medicamentului în cazul în care intenționează să
rămână gravidă sau bănuiește că este gravidă.
În cazul în care, din motive medicale întemeiate, medicamentul este administrat în ultima perioadă a sarcinii,
sau în timpul travaliului, pot fi aşteptate efecte ale nou-născutului precum hipotermie, hipotonie, aritmie
cardiacă fetală, supt slab şi depresie respiratorie moderată ca urmare a acțiunii farmacologice a
medicamentului. La nou-născuți trebuie amintit că sistemul de enzime implicate în metabolizarea
medicamentului nu este încă pe deplin dezvoltat (mai ales la copiii prematuri).
Mai mult de atât, copiii născuți din mame care au luat benzodiazepine cronic în timpul ultimelor etape ale
sarcinii pot să dezvolte dependență fizică şi pot avea un risc de a dezvolta simptome de întrerupere în
perioada postnatală.
Deoarece benzodiazepinele se găsesc în laptele matern, nu trebuie administrate la mamele care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienții trebuie informați că, la fel ca toate medicamentele de acest tip, diazepam poate modifica
performanţa pacienţilor privind abilităţile.
Sedare, amnezie, tulburări de concentrare şi afectarea funcției musculare pot afecta în mod negativ
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă apare durata insuficientă a somnului, poate fi
crescută probabilitatea de afectare a vigilenţei (vezi pct. 4.5).
Pacienții trebuie sfătuiți în continuare că alcoolul poate intensifica orice afectare și trebuie, prin urmare, să
fie evitat în timpul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent sunt oboseală, somnolență și slăbiciune musculară. Ele sunt, de
obicei, legate de doză. Aceste fenomene apar predominant la începutul tratamentului și de obicei dispar la
administrare prelungită.
Tulburări psihice
Reacții paradoxale, cum sunt neliniște, agitație, iritabilitate, agresivitate, iluzii, furie, coșmaruri, halucinații,
psihoze, tulburări de comportament și alte reacții adverse comportamentale se cunosc că apar atunci când se
utilizează benzodiazepine. În acest caz, utilizarea medicamentului trebuie întreruptă. Sunt mult mai probabile
la copii și la vârstnici.
Confuzie, sărăcie emoțională, vigilenţă scăzută, depresie, libido crescut sau scăzut.
Consumul cronic (chiar şi la doze terapeutice) poate duce la dezvoltarea dependenței fizice: întreruperea
tratamentului poate duce la fenomene de întrerupere sau de rebound (vezi pct. 4.4).
A fost raportat abuzul de benzodiazepine (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Ataxie, dizartrie, vorbire neclară, dureri de cap, tremor, amețeli. Amnezia anterogradă poate apărea folosind
doze terapeutice, riscul crescând la doze mai mari. Efectele amnezice pot fi asociate cu un comportament
inadecvat.
Tulburări oculare
Diplopie, vedere înceţoşată.
Tulburări acustice şi vestibulare
Vertij.
Tulburări cardiace
Insuficienţă cardiacă inclusiv stop cardiac.
Tulburări vasculare
Hipotensiune arterială, depresie circulatorie.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Depresie respiratorie inclusiv insuficienţă respiratorie.
Tulburări gastrointestinale
Greaţă, xerostomie sau hipersalivație, constipaţie şi alte tulburări gastrointestinale.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rar icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii cutanate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Incontinenţă, retenţie urinară.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Diazepam poate fi asociat cu durere. Administrarea neadecvată intra-arterială determină ischemie şi necroză
tisulară.
Injectarea intravenoasă poate fi asociată cu reacții locale şi pot să apară tromboflebită și tromboză venoasă.
Investigaţii diagnostice
Aritmie cardiacă, foarte rar valori crescute ale transaminazelor, a fosfatazei alcaline.
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Au fost raportate cazuri de căderi și fracturi la utilizatorii de benzodiazepine. Riscul este crescut la cei care
au luat sedative concomitent (inclusiv băuturi alcoolice) și la vârstnici.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Benzodiazepinele determină frecvent somnolenţă, ataxie, dizartrie şi nistagmus. Supradozajul de diazepam
pune rareori viața în pericol, în cazul în care medicamentul este administrat singur, dar poate duce la
areflexie, apnee, hipotensiune arterială, depresie cardio-respiratorie și comă. Coma, dacă apare, de obicei
durează câteva ore, dar poate fi mai îndelungată și ciclică, în special la pacienții vârstnici. Efectele
deprimante respiratorii ale benzodiazepinelor sunt mai grave la pacienţii cu boli respiratorii.
Benzodiazepinele cresc efectele altor deprimante ale sistemului nervos central, inclusiv alcool.
Tratament
Monitorizarea semnelor vitale ale pacientului și instituirea de măsuri de susținere, după cum indică starea
clinică a pacientului. În special, pacienţii pot necesita tratament simptomatic pentru efecte cardio-respiratorii
sau efecte asupra sistemului nervos central.
Absorbția suplimentară trebuie prevenită folosind o metodă adecvată de exemplu, tratament în decurs de 1-2
ore, cu cărbune activat. Dacă se utilizează cărbune activat protecția căilor respiratorii este imperativă pentru
pacienţii somnolenţi. În cazul ingestiei mixte poate fi luat în considerare lavajul gastric, însă nu ca o măsură
de rutină.
Dacă depresia SNC este severă se ia în considerare utilizarea de flumazenil, un antagonist benzodiazepinic.
Acesta trebuie administrat numai în condiții monitorizate atent. Acesta are un timp de înjumătățire scurt
(aproximativ o oră), prin urmare, pacienţii la care este administrat flumazenil vor necesita monitorizare
pentru efectele sale cunoscute. Flumazenil trebuie utilizat cu precauție extremă în prezența medicamentelor
care reduc pragul convulsivant (de exemplu, antidepresive triciclice). Trebuie consultate informațiile de
prescriere pentru flumazenil pentru informații suplimentare cu privire la utilizarea corectă a acestui
medicament.
Dacă se produce excitație, barbituricele nu trebuie utilizate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anxiolitice, benzodiazepine, codul ATC: N05BA01
Diazepamul este folosit ca anxiolitic şi sedativ. În plus are proprietăţi miorelaxante şi anticonvulsivante. Are
o activitate autonomă redusă.
Efectele anxiolitic şi anticonvulsivant implică mecanismele GABA-ergice din sistemul nervos central.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Diazepamul este foarte solubil în lipide și traversează bariera hemato-encefalică. Aceste proprietăți ȋl
recomandă pentru administrare intravenoasă în procedurile de anestezie pe termen scurt, deoarece acționează
prompt la nivel cerebral și efectele sale inițiale scad rapid, deoarece este distribuit în depozitele de grăsime şi
ȋn ţesuturi. După administrarea unei doze intravenoase adecvate de diazepam, concentrațiile plasmatice
eficiente sunt, de obicei, atinse în 5 minute (cca. 150-400 ng / ml).
Absorbția este neregulată după administrarea intramusculară și pot fi obținute concentrații plasmatice
maxime mai mici decât cele obținute după administrarea orală.
Diazepamul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie mare (98%). Diazepam și metaboliții săi
traversează barierele hemato-encefalică și placentară și sunt, de asemenea, găsiţi în laptele matern în
concentrații de aproximativ o zecime din cele din plasma maternă (vezi pct. 4.6). Volumul aparent de
distribuție este de 1-2 l / kg.
Diazepamul este metabolizat predominant în ficat. Metaboliții săi N-desmetildiazepam (nordiazepam),
temazepam și oxazepam, care apar în urină ca glucuronoconjugați, sunt, de asemenea, substanțe
farmacologic active. Numai 20% dintre metaboliții săi sunt detectaţi în urină în primele 72 de ore.
Diazepamul are un timp de înjumătățire bifazic, cu o fază inițială de distribuție rapidă, urmată de o fază de
eliminare terminală prelungită de 1-2 zile. Pentru metaboliți activi N-desmetildiazepam, temazepam și
oxazepam timpul de înjumătăţire este de 3-100 ore, 10-20 ore și respectiv de 5-15 ore.
Excreția este în principal renală și parțial biliară. Aceasta depinde de vârstă și de funcţia hepatică și renală.
Metabolismul și eliminarea la nou-născuţi sunt semnificativ mai lente decât la copii și adulți. La vârstnici,
eliminarea este prelungită cu un factor de 2 la 4. La pacienții cu insuficiență renală, timpul de înjumătățire al
diazepamului este neschimbat. La pacienții cu afecțiuni hepatice (ciroză hepatică, hepatită), eliminare este
prelungită cu un factor de 2.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate
Potențialul carcinogen al diazepamului cu administrare orală a fost studiat la mai multe specii de
rozătoare. O creștere a incidenței tumorilor hepatocelulare a avut loc la şoareci masculi. Nu a fost
observată nici o creștere semnificativă a incidenței tumorilor la femelele de șoarece, șobolani,
hamsteri sau gerbili.
Mutagenicitate
Un număr de studii au furnizat dovezi slabe ale unui potențial mutagen la concentrații ridicate, care
sunt, totuși, mult peste dozele terapeutice la om.
Afectarea fertilităţii
Studiile de reproducere la șobolani au arătat scăderi ale numărului de sarcini și a numărului de
pui supraviețuitori după administrarea de doze orale de 100 mg / kg / zi, înainte și în timpul
împerecherii, în întreaga gestație și în alăptare.
Teratogenicitate
Diazepam s-a dovedit teratogen la şoareci, la doze de 45-50 mg/kg, 100mg/kg şi 140 mg/kg/zi
precum și la hamsteri la 280 mg / kg. În schimb, acest medicament s-a dovedit teratogen la doze de
80 și 300 mg/kg/zi la șobolan și la 20 și 50 mg/kg/zi la iepuri.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Propilenglicol
Alcool benzilic
Alcool etilic 96%
Benzoat de sodiu (E 211)
Acid benzoic
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Diazepam este adsorbit de pungile şi tuburile de plastic pentru perfuzii intravenoase şi este incompatibil cu
soluţiile apoase.
Diazepamul sub formă de soluţie injectabilă nu trebuie amestecat cu alte medicamente sau diluat cu soluţii
perfuzabile utilizate ȋn mod obişnuit ca vehicul pentru administrare i.v., deoarece amestecurile rezultate sunt
instabile.
6.3 Perioada de valabilitate
18 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
La temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole a 2 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
TERAPIA S.A.
Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9509/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie, 2023
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .