Diafer 50 mg/ml soluţie injectabilă

Prospect Diafer 50 mg/ml soluţie injectabilă

Producator: Pharmacosmos A/S

Clasa ATC: medicamente parenterale cu fier, codul ATC: B03AC

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11647/2019/01-02-03-04 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite

identificarea rapidă de noi informaţii referitoare la siguranţă. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt

rugaţi să raporteze orice reacţii adverse suspectate. Vezi pct. 4.8 pentru modul de raportare a reacţiilor

adverse.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Diafer 50 mg/ml soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un mililitru de soluţie conţine fer 50 mg, sub formă de complex de derisomaltoză ferică.

Fiola de 2 ml conţine fer 100 mg, sub formă complex de derisomaltoză ferică

Un mililitru de soluţie conţine până la 4,6 mg sodiu (0,2 mmol), vezi pct. 4.4.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă.

Soluţie opacă, de culoare brun închis, cu pH-ul cuprins în intervalul 5,0-7,0 şi osmolaritate de

400 mOsm/l.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Diafer este indicat în tratarea deficitului de fer la pacienţii adulţi cu insuficienţă renală cronică care

efectuează şedinţe de dializă atunci când preparatele cu administrare orală care conţin fier sunt

ineficace sau nu pot fi utilizate.

Diagnosticul deficitului de fier trebuie să se bazeze pe teste de laborator adecvate (de exemplu feritină

serică, fier seric, saturaţia transferinei sau celule roşii hipocrome).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Diafer poate fi administrat în doze zilnice de până la 200 mg şi în doză saptămânală maximă de

1000 mg. Dacă sunt necesare doze mai mari de 200 mg de fer, se recomandă administrarea altor

medicamente cu administrare intravenoasă care conţin fier.

Doza de fier trebuie stabilită individual, pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de răspunsul clinic

la tratament, inclusiv prin evaluarea valorilor hemoglobinei, feritinei, nivelului de saturaţie al

transferinei, de tratamentul concomitent cu un agent de stimulare a eritropoezei (ESA) şi de dozele în

care este administrat acesta. Valoarea ţintă optimă poate varia între pacienţi şi depinde de ghidurile

de tratament oficiale.

Pentru a menţine valorile testelor de laborator în limitele specifice, în faza de întreţinere a

tratamentului se administrează intravenos doze mici de fier, la intervale regulate, cu scopul de a evita

apariţia deficitului de fier sau scăderea valorilor parametrilor testelor de laborator specifice fierului

sub limitele normale.

Copii şi adolescenţi:

Diafer nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi < 18 ani, din cauza datelor insuficiente cu privire

la siguranţă şi eficacitate.

Mod de administrare:

Monitorizaţi cu atenţie pacienţii pentru semne şi simptome ale reacţiilor de hipersensibilitate în timpul

şi după fiecare administrare de Diafer.

Diafer trebuie administrat numai atunci când există personal cu disponibilitate imediată care este

instruit în evaluarea şi gestionarea reacţiilor anafilactice, într-un mediu unde pot fi asigurate facilităţi

complete de resuscitare. Pacientul trebuie monitorizat pentru reacţii adverse timp de cel puţin 30 de

minute după fiecare injecţie cu Diafer (vezi pct. 4.4).

Adulţi şi vârstnici:

Diafer poate fi administrat sub formă de injecţie intravenoasă în bolus sau injectare directă în linia

venoasă a dializorului. Poate fi administrat nediluat sau diluat în maxim 20 ml soluţie sterilă de clorură

de sodiu 0,9%.

Diafer nu trebuie administrat concomitent cu preparatele cu administrare orală care conţin fier, pentru

că absorbţia de fier din formele farmaceutice cu administrare orală poate fi scăzută (vezi pct. 4.5).

4.3 Contraindicaţii

 Anemie care nu este determinată de carenţa de fier(de exemplu anemia hemolitică)

 Supraîncărcare cu fier sau tulburări în utilizarea fierului (de exemplu hemocromatoză,

hemosideroză)

 Hipersensibilitate la substanţa activă, la Diafer sau la oricare dintre excipienţii săi

enumeraţi la pct. 6.1

 Hipersensibilitate gravă cunoscută la alte medicamente cu fier administrate parenteral

 Ciroză hepatică decompensată şi hepatită

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Medicamentele cu fier administrate parenteral pot determina reacţii de hipersensibilitate, inclusiv

reacţii anafilactice/anafilactoide potenţial letale. Reacţii de hipersensibilitate au fost raportate, de

asemenea după doze de complecşi parenterali cu fier administrate anterior fără evenimente. Au fost

raportate reacții de hipersensibilitate care au progresat la sindromul Kounis (arteriospasm coronarian

acut alergic care poate avea ca rezultat un infarct miocardic, a se vedea cap. 4.8).

Riscul este crescut în cazul pacienţilor cu alergii diagnosticate, inclusiv alergii medicamentoase,

inclusiv pacienţi cu antecedente de astm sever, eczeme sau alte alergii atopice. Există, de asemenea, un

risc crescut de reacţii de hipersensibilitate la complecşi de fier cu administrare parenterală la pacienţii

cu afecţiuni imune sau inflamatorii (de exemplu lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă).

Diafer trebuie administrat numai atunci când există personal cu disponibilitate imediată care este

instruit în evaluarea şi gestionarea reacţiilor anafilactice, într-un mediu unde pot fi asigurate facilităţi

complete de resuscitare. Fiecare pacient trebuie monitorizat pentru reacţii adverse timp de cel puţin 30

de minute după fiecare injecţie cu Diafer. Dacă în timpul administrării apar reacţii de hipersensibilitate

sau semne de intoleranţă, tratamentul trebuie oprit imediat. Trebuie să fie disponibile facilităţi pentru

resuscitare cardiorespiratorie şi echipament pentru tratarea reacţiilor anafilactice/anafilactoide acute,

inclusiv soluţie de adrenalină 1:1000 injectabilă. Dacă este cazul, trebuie administrat un tratament

suplimentar cu antihistaminice şi/sau corticosteroizi.

Fierul cu administrare parenterală trebuie utilizat cu precauţie în cazul infecţiilor acute sau cronice.

Diafer nu trebuie utilizat la pacienţii cu bacteriemie prezentă.

Pot apărea episoade de hipotensiune arterială, dacă injecţia intravenoasă este administrată prea repede.

În momentul administrării Diafer, se recomandă atenție pentru a se evita scurgerea paravenoasă.

Scurgerea paravenoasă de Diafer la locul injectării poate duce la iritații ale pielii și la potențial de

colorare a pielii, până la maro, la locul injectării, pe termen lung. În caz de scurgeri paravenoase,

administrarea Diafer trebuie oprită imediat.

Un mililitru de soluţie Diafer nediluată conţine până la 4,6 mg sodiu (0,2 mmol). Acest lucru trebuie

avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricție de sodiu.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Similar tuturor medicamentelor cu administrare parenterală care conţin fier, absorbţia de fier din

formele farmaceutice cu administrare orală utilizate concomitent este scăzută. Terapia orală cu fier nu

trebuie începută mai devreme de 5 zile după ultima injecţie de Diafer.

Administrarea parenterală de fier poate determina valori fals crescute ale bilirubinei serice şi valori

fals scăzute ale calciului seric.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există studii adecvate, controlate cu Diafer la gravide. Ca urmare, este necesară o evaluare atentă

a raportului risc/beneficiu înainte de utilizarea în timpul sarcinii, iar Diafer nu trebuie utilizat în timpul

sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar (vezi pct. 4.4).

Anemia determinată de deficitul de fier apărută în primul trimestru de sarcină poate fi tratată în multe

cazuri prin administrarea orală de fier. Tratamentul cu Diafer trebuie să se limiteze la trimestrele al

doilea şi al treilea dacă se consideră că beneficiul depăşeşte riscul potenţial, atât pentru mamă, cât şi

pentru făt.

Bradicardia fetală poate apare după administrarea de preparate injectabile cu fier. De obicei este

tranzitorie și o consecință a reacției de hipersensibilitate la mamă. Fătul nenascut trebuie să fie

monitorizat cu atenție în timpul administrării intravenoase de preparate parenterale cu fier la femeile

gravide.

Alăptarea

Nu există informaţii cu privire la excreţia de Diafer în laptele uman.

Fertilitatea

Nu există informaţii cu privire la efectele Diafer asupra fertilităţii masculine şi feminine.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Diafer nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau

de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Din cauza datelor clinice limitate cu privire la Diafer, reacţiile adverse se bazează în principal pe

datele privind siguranţa provenite de la alte soluţii cu administrare parenterală care conţin fier.

Este posibil ca mai mult de 1% din pacienţi să prezinte reacţii adverse.

Reacţii anafilactoide acute, severe pot apărea la medicamentele cu administrare parenterală care conţin

fier, cu toate că sunt mai puţin frecvente. Acestea apar, de obicei, în primele minute de la administrare

şi sunt caracterizate, în general, de apariţia bruscă a dificultăţii respiratorii şi/sau colaps

cardiovascular; au fost raportate decese. De asemenea, alte manifestări mai puţin severe de

hipersensibilitate imediată sunt mai puţin frecvente şi includ urticarie, erupţii cutanate tranzitorii,

prurit, greaţă şi frisoane. Administrarea trebuie oprită imediat dacă apar semne de reacţie

anafilactoidă.

Pot apărea şi reacţii adverse tardive la medicamentele cu administrare parenterală care conţin fier, care

pot fi severe. Acestea sunt caracterizate de artralgie, mialgie şi uneori febră. Apariţia variază de la

câteva ore la patru zile de la administrare. Simptomele durează, de obicei, două până la patru zile şi

dispar spontan sau după utilizarea de analgezice uzuale. În plus, poate apărea exacerbarea durerilor

articulare în poliartrita reumatoidă, iar reacţiile locale pot determina durere şi inflamaţie la nivelul

locului de administrare sau adiacent locului de administrare, precum şi o reacţie flebitică locală.

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1>

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>

Rare (≥1/10000 şi <1>

Foarte rare (<1>

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)

Tulburări cardiace

Rare: aritmie, tahicardie

Foarte rare: bradicardie fetală, palpitaţii

Necunoscute: Sindrom Kounis

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: hemoliză

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente: vedere înceţoşată, amorţeli, disfonie

Rare: pierdere a conştienţei, convulsii, ameţeli, agitaţie, tremor, oboseală, status mental alterat

Foarte rare: cefalee, parestezie

Tulburări acustice si vestibulare

Foarte rare: surditate temporară

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Mai puţin frecvente: dispnee

Rare: dureri toracice

Tulburări gastro-intestinale

Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături, dureri abdominale, constipaţie

Rare: diaree

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente: eritem facial, prurit, erupţie cutanată tranzitorie

Rare: angioedem, transpiraţie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Mai puţin frecvente: crampe

Rare: mialgie, artralgie

Tulburări vasculare

Rare: hipotensiune arterială

Foarte rare: hipertensiune arterială

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Mai puţin frecvente: reacţii anafilactoide, senzaţia de căldură locală, febră, durere, inflamaţie

adiacentă locului injectării, reacţie flebitică locală

Rare: oboseală

Foarte rare: reacţii anafilactice acute severe

Necunoscută: Infecție asemănătoare gripei a cărei debut poate varia de la câteva ore la mai multe zile

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected].

4.9 Supradozaj

Complexul de derisomaltoză ferică din Diafer are o toxicitate mică. Medicamentul este bine tolerat şi

are un risc minim de supradozaj accidental.

S-a observat că administrarea parenterală de doze mari de fier (500 mg sau mai mult) determină o

culoare maronie a serului din mostrele de sânge recoltate la câteva ore după administrare.

Supradozajul poate determina acumularea de fier în locurile de depozitare, care poate duce la

hemosideroză.

Monitorizarea parametrilor fierului, cum este feritina serică, poate ajuta la recunoaşterea acumulărilor

de fier.

Se pot utiliza măsuri de susţinere, cum sunt agenţii de chelare.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente parenterale cu fier, codul ATC: B03AC

Diafer soluţie injectabilă este un coloid cu fier puternic legat în particule de carbohidrat-fier sferoidale.

Componenta carbohidrat a complexului este constituită din derisomaltoză , alcătuită din 3-5 molecule

de glucoză, având o masă moleculară medie de aproximativ 1000 kDa. Complexul formează o

structură stabilă de tip matriţă, în care aproximativ 10 atomi de fier(III) sunt legaţi de o moleculă de

derisomaltoză . Derisomaltoza ferică nu conţine reziduuri de glucide reducătoare, care ar putea

determina reacţii redox complexe.

Denumire INN: Derisomaltoză ferică (cunoscut și sub denumirea izomaltoză 1000 cu fer (III)).

Fierul este disponibil în formă non-ionică solubilă în apă, într-o soluţie apoasă cu pH între 5,0 şi 7,0.

Dovada unui răspuns terapeutic poate fi observată la câteva zile de la administrarea Diafer, sub forma

unei creşteri a numărului de reticulocite.

Feritina serică atinge concentraţia plasmatică maximă la aproximativ 7 până la 9 zile de la

administrarea intravenoasă a dozei de Diafer, revenind încet la valoarea iniţială de bază în aproximativ

3 săptămâni.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Nu sunt disponibile studii farmacocinetice pentru Diafer. Informaţiile prezentate se bazează pe datele

din literatură disponibile de la alte soluţii parenterale de fier.

Formularea Diafer conţine fier într-un complex puternic legat, ce permite o eliberare lentă şi controlată

a fierului biodisponibil către proteinele ce leagă fierul, cu un risc minim de fier liber.

După administrarea intravenoasă, derisomaltoza ferică este preluată rapid de celule în sistemul

reticuloendotelial (RES), în special în ficat şi splină, de unde fierul este eliberat lent. Timpul de

înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1 zi pentru fierul total (legat şi circulant).

Fierul circulant este îndepărtat din plasmă de către celulele sistemului reticuloendotelial care desfac

complexul în compuşii săi de fier şi derisomaltoză. Fierul este imediat legat de fracţiunile de proteină

existente pentru a forma hemosiderină sau feritină, formele fiziologice de stocare a fierului, sau, într-o

mai mică măsură, de molecula de transportor, transferină. Acest fier, care este supus unui control

fiziologic, reîmprospătează depozitele epuizate de hemoglobină şi fier.

Fierul nu este eliminat uşor din corp, iar acumularea poate fi toxică. Datorită dimensiunii complexului,

derisomaltoza ferică nu este eliminată prin rinichi. Cantităţi mici de fier sunt eliminate prin urină şi

materii fecale.

Derisomaltoza este fie metabolizată, fie excretată.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Nu sunt disponibile studii farmacocinetice pentru Diafer. Informaţiile prezentate se bazează pe datele

din literatură disponibile de la alte soluţii parenterale de fier.

S-a observat că preparatele care conţin complexe de fier sunt teratogene şi embriocide la animalele

gestante fără anemie, la doze unice mari de peste 125 mg fier/kg. Cea mai mare doză recomandată în

uzul clinic este 20 mg fier/kg.

Nu există alte date preclinice suplimentare relevante pentru medici decât cele deja incluse în alte

puncte ale RCP.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Apă pentru preparate injectabile

Clorură de sodiu

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

6.2 Incompatibilităţi

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu

excepţia celor menţionate la pct.6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

30 luni

Perioada de valabilitate după prima deschidere a recipientului (soluţie nediluată):

Din punct de vedere microbiologic, dacă metoda de deschidere nu exclude riscul de contaminare

microbiologică, medicamentul trebuie utilizat imediat.

Dacă nu este utilizat imediat, perioada de timp şi condiţiile de păstrare sunt responsabilitatea

utilizatorului.

Perioada de valabilitate după diluarea cu soluţie de clorură de sodiu 0,9%:

Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată pentru 48 de ore la 30°C, în cazul diluării cu o

cantitate de soluţie de clorură de sodiu 0,9% de până la 20 ml.

Din punct de vedere microbiologic, dacă metoda de deschidere/reconstituire/diluţie nu exclude riscul

de contaminare microbiologică, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu se utilizează imediat,

perioada de timp şi condiţiile de păstrare reprezintă responsabilitatea utilizatorului.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se congela.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere sau după diluare, vezi pct. 6.3

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Fiolă din sticlă de tip 1.

Dimensiuni ambalaj: 1 x 2 ml, 5 x 2 ml, 10 x 2 ml, 25 x 2 ml

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fiolele trebuie inspectate vizual pentru depistarea eventualelor sedimente şi modificări, înainte de

utilizare. Se vor utiliza doar fiolele care conţin soluţie omogenă, fără sedimente.

Diafer este pentru o singură utilizare şi orice soluţie neutilizată trebuie eliminată în conformitate cu

reglementările locale.

Diafer trebuie amestecat doar cu soluţie sterilă de clorură de sodiu 0,9%. Nu trebuie utilizată nicio altă

soluţie cu administrare intravenoasă pentru diluare. Nu se va adăuga niciun alt medicament. Pentru

instrucţiuni privind diluarea, vezi pct. 4.2.

Soluţia reconstituită pentru injectare trebuie inspectată vizual înainte de utilizare. A se utiliza doar

soluţii limpezi, fără sedimente.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Pharmacosmos A/S

Roervangsvej 30

DK-4300 Holbaek

Danemarca

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

11647/2019/01 – ambalaj cu 1×2 ml

11647/2019/02 – ambalaj cu 5×2 ml

11647/2019/03 – ambalaj cu 10×2 ml

11647/2019/04 – ambalaj cu 25x 2ml

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 24 Martie 2014

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2020

Cuprins RCP Diafer 50 mg/ml soluţie injectabilă

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

Monofer 100 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă

Ferinject 50 mg fer/ml dispersie injectabilă/perfuzabilă

Carboximaltoză ferică Viatris 50 mg/ml dispersie injectabilă/perfuzabilă

Carboximaltoză ferică Teva 50 mg/ml dispersie injectabilă/perfuzabilă

Xabogard 50 mg fer/ml dispersie injectabilă/perfuzabilă

Informație medicală cu scop educațional

Informațiile prezentate pe acest site au scop informativ și educațional și sunt bazate pe documentația oficială publicată de autoritățile competente. Conținutul este structurat pentru a facilita înțelegerea informațiilor despre medicamente, fără a înlocui recomandarea unui medic sau farmacist.

Informațiile provin din surse publice oficiale (precum ANMDMR, EMA și documentația aferentă) și reflectă datele disponibile la momentul publicării. Pentru cele mai recente actualizări, este recomandată consultarea sursei oficiale sau a unui profesionist din domeniul sănătății.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație. Orice decizie privind diagnosticul, tratamentul sau utilizarea unui medicament trebuie luată împreună cu un medic sau farmacist autorizat.