CORYOL 12,5 mg comprimate

Prospect CORYOL 12,5 mg comprimate

Producator: KRKA, d. d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

Clasa ATC: medicamente α, β-blocante, codul ATC: C07AG02

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1349/2008/01 Anexa 2

1350/2008/01

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

CORYOL 12,5 mg comprimate

CORYOL 25 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

CORYOL 12,5 mg

Fiecare comprimat conţine carvedilol 12,5 mg.

Excipienţi: lactoză monohidrat 144,5 şi zahăr 10,00 mg

CORYOL 25 mg

Fiecare comprimat conţine carvedilol 25 mg.

Excipienţi: lactoză monohidrat 85,00 mg şi zahăr 60,00 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimate de 12,5 mg: ovale, uşor biconvexe, albe, având pe una dintre feţe marcat “S3”, iar pe

cealaltă faţă un şanţ median.

Comprimate de 25 mg: rotunde, uşor biconvexe, albe, având pe una din feţe un şanţ median.

Comprimatele pot fi divizate în două părţi egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Hipertensiune arterială esenţială.

Angină pectorală cronică stabilă.

Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă moderată până la severă.

4.2 Doze şi mod de administrare

Hipertensiune arterială esenţială

Coryol poate fi utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale în monoterapie sau în asociere cu alte

antihipertensive, în special cu diuretice tiazidice. Se recomandă o doză zilnică unică, deşi doza

maximă recomandată pentru o priză este 25 mg, iar doza maximă zilnică este 50 mg.

Adulţi:

Doza iniţială recomandată este 12,5 mg o dată pe zi, în primele două zile. Apoi, tratamentul se

continuă cu doze de 25 mg pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută în continuare treptat la

intervale de două săptămâni sau mai rar.

Vârstnici:

Doza iniţială recomandată în tratamentul hipertensiunii arteriale, este 12,5 mg o dată pe zi, care poate

fi suficientă pentru continuarea tratamentului. Totuşi, dacă răspunsul terapeutic nu este adecvat la

această doză, ulterior doza poate fi crescută treptat la intervale de două săptămâni sau mai rar.

Angină pectorală cronică stabilă

Adulţi:

Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile. Apoi, tratamentul se

continuă cu doze de 25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută în continuare,

treptat, la intervale de două săptămâni sau mai rar. Doza maximă zilnică recomandată este 100 mg

fracţionată în două prize (de două ori pe zi).

Vârstnici:

Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi. Ulterior, tratamentul se continuă cu doza de

25 mg de două ori pe zi, care este doza zilnică maximă recomandată.

Insuficienţă cardiacă

Tratamentul insuficienţei cardiace moderate până la severe în asociere cu

terapiaconvenţională/standard, cu diuretice, inhibitori ECA, digitalice şi/sau vasodilatatoare. Pacientul

trebuie să fie stabil clinic (fără modificări în clasele NYHA, fără spitalizare datorată insuficienţei

cardiace) şi terapia standard trebuie să fi fost stabilă cel puţin 4 săptămâni înainte de iniţierea

tratamentului. Mai mult, pacientul trebuie să aibă o fracţie de ejecţie a ventriculului stâng redusă,

frecvenţa cardiacă trebuie să fie > 50 bătăi pe minut şi tensiunea arterială sistolică > 85 mm Hg (vezi

pct. 4.3).

Doza iniţială este de 3,125 mg de două ori pe zi, două săptămâni. Dacă doza iniţială este bine tolerată,

doza de carvedilol poate fi crescută la intervale de două săptămâni sau mai rar, la început până la 6,25

mg de două ori pe zi, apoi la 12,5 mg de două ori pe zi şi ulterior 25 mg de două ori pe zi. Se

recomandă creşterea dozei până la cea maximă tolerată de pacient.

Doza maximă recomandată este de 25 mg administrată de două ori pe zi, la pacienţii cu greutatea

corporală < de 85 kg şi 50 mg de două ori pe zi la pacienţii cu greutatea corporală > de 85 kg, dacă s-a

dovedit că insuficienţa cardiacă nu este severă. O doză crescută la 50 mg de două ori pe zi trebuie

administrată cu atenţie sub supravegherea medicală strictă a pacientului.

La începutul tratamentului sau în timpul creşterii dozei, poate să apară o agravare tranzitorie a

simptomelor insuficienţei cardiace, în special la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă şi/sau trataţi

cu doze mari de diuretice. În mod obişnuit aceasta nu impune întreruperea tratamentului, dar doza nu

mai trebuie crescută. După începerea tratamentului cu carvedilol sau după creşterea dozei, pacientul

trebuie monitorizat de un medic/cardiolog. Înaintea fiecărei măriri a dozei, trebuie efectuată o

examinare pentru posibilele simptome de agravare a insuficienţei cardiace sau pentru simptome de

vasodilataţie excesivă (de exemplu funcţia renală, greutatea corporală, tensiunea arterială, frecvenţa

cardiacă şi ritmul cardiac).

Tratamentul insuficienţei cardiace agravate sau retenţia de lichide se efectuează prin creşterea dozei de

diuretic, iar doza de carvedilol nu trebuie crescută până când pacientul nu este stabilizat. Dacă apare

bradicardie sau în cazul prelungirii timpului de conducere AV, trebuie în primul rând monitorizată

concentraţia de digoxină. Ocazional poate fi necesară reducerea dozei de carvedilol sau întreruperea

temporară a tratamentului. Chiar în aceste cazuri, creşterea treptată a dozelor de carvedilol poate fi

continuată cu succes.

Dacă terapia cu carvedilol este întreruptă pentru o perioadă mai mare de două săptămâni, aceasta va

trebui reiniţiată cu doza de 3,125 mg de două ori pe zi şi crescută gradat în concordanţă cu

recomandările anterioare.

Insuficienţă renală.

Doza trebuie determinată pentru fiecare pacient în parte, dar, luând în considerare parametrii

farmacocinetici nu sunt dovezi că este necesară ajustarea dozelor de carvedilol la pacienţii cu

insuficienţă renală.

Disfuncţii hepatice moderate.

Poate fi necesară ajustarea dozelor.

Copii şi adolescenţi

Nu există experienţă privind utilizarea la copii şi adolescenţi.

Vârstnici.

Pacienţii vârstnici pot fi mai sensibili la efectele carvedilolului şi trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Similar altor beta-blocante şi, în special, la pacienţii cu afecţiuni coronariane, întreruperea

administrării de carvedilol trebuie efectuată treptat (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Comprimatele nu trebuie luate cu alimente. Totuşi, se recomandă ca la pacienţii cu insuficienţă

cardiacă să se administreze carvedilolul cu alimente pentru ca absorbţia medicamentului să fie mai

lentă şi să se reducă riscul apariţiei hipotensiunii arteriale ortostatice.

4.3 Contraindicaţii

 Insuficienţă cardiacă clasa IV NYHA, care necesită tratament inotrop intravenos.

 Bronhopneumopatie cronică obstructivă cu obstrucţie bronşică (vezi pct. 4.4).

 Disfuncţii hepatice semnificative clinic.

 Astm bronşic.

 Bloc atrioventricular grad doi sau trei.

 Bradicardie severă (<50 bătăi pe minut).

 Şoc cardiogen.

 Sindromul sinusului bolnav (inclusiv bloc sino-atrial).

 Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mm Hg).

 Acidoză metabolică.

 Angină Prinzmetal.

 Feocromocitom netratat.

 Boli arteriale periferice severe.

 Tratament intravenos concomitent cu verapamil sau diltiazem (vezi pct 4.5).

 Alăptare.

 Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţi.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Atenţionările de luat în considerare în special pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Carvedilol trebuie administrat în principal în asociere cu diuretice, inhibitori ECA, digitalice şi/sau

vasodilatatoare. Terapia trebuie iniţiată numai dacă pacientul a fost stabil cel puţin 4 săptămâni

utilizând terapia convenţională. Pacienţii decompensaţi trebuie să fie reechilibraţi. Pacienţii cu

insuficienţă cardiacă severă, depleţie de sare şi de volum, vârstnicii sau pacienţii cu tensiune arterială

scăzută iniţial, trebuie monitorizaţi aproximativ 2 ore după prima doză sau după creşterea dozei având

în vedere că poate să apară hipotensiune arterială. Hipotensiunea arterială determinată de vasodilataţie

excesivă este tratată iniţial prin reducerea dozei de diuretic. Dacă este necesar, doza de carvedilol

poate fi ulterior redusă sau întreruptă temporar. Doza de carvedilol nu trebuie crescută din nou înainte

ca simptomele datorate agravării insuficienţei cardiace sau vasodilataţiei să fie controlate terapeutic.

S-a remarcat deteriorarea reversibilă a funcţiei renale în timpul terapiei cu carvedilol la pacienţii cu

insuficienţă cardiacă, cu tensiune arterială scăzută (sistolică <100 mm Hg), boală coronariană

ischemică şi ateroscleroză generalizată şi/sau afectare renală subiacentă. La pacienţii cu insuficienţă

cardiacă cu aceşti factori de risc, trebuie monitorizată funcţia renală în timpul creşterii dozei de

carvedilol. Dacă funcţia renală se deteriorează semnificativ, trebuie redusă doza de carvedilol sau

întreruptă administrarea acestuia.

În cursul administrării concomitente de carvedilol şi digitalice, trebuie avut în vedere că atât

digitalicele cât şi carvedilolul prelungesc timpul de conducere atrioventriculară (vezi pct 4.5).

Alte atenţionări cu privire la carvedilol şi beta-blocante în general.

Pacienţii cu bronhopneumopatie cronică obstructivă, care nu urmează tratament pe cale orală sau

inhalatorie, trebuie să nu utilizeze carvedilol decât dacă beneficiul terapeutic depăşeşte riscul potenţial.

Dacă carvedilol este administrat unor astfel de pacienţi, aceştia trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie

când se efectuează iniţierea terapiei şi creşterea treptată a dozelor. Doza de carvedilol trebuie redusă

dacă pacienţii manifestă semne de obstrucţie bronşică în cursul tratamentului.

Carvedilol poate masca simptomele şi semnele hipoglicemiei acute. Poate să apară ocazional afectarea

controlului glicemiei, în cazul utilizării de carvedilol la pacienţii cu diabet zaharat şi insuficienţă

cardiacă. De aceea, este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor cu diabet zaharat la care se

administrează carvedilol, prin determinarea periodică a glicemiei şi dacă este necesar ajustarea

medicaţiei antidiabetice (vezi pct 4.5).

Carvedilol poate masca semnele şi simptomele tireotoxicozei.

Carvedilol poate determina bradicardie. Dacă există o scădere a frecvenţei pulsului până la mai puţin

de 55 bătăi pe minut şi apar simptomele asociate bradicardiei, doza de carvedilol trebuie redusă.

Când se utilizează carvedilol concomitent cu blocante ale canalelor de calciu cum sunt verapamilul şi

diltiazemul, sau alte antiaritmice, în special amiodarona, trebuie monitorizate tensiunea arterială şi

ECG. Trebuie evitată administrarea concomitentă pe cale intravenoasă (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă de cimetidină trebuie făcută cu atenţie având în vedere că pot creşte

efectele carvedilolului (vezi pct. 4.5).

Pacienţii care poartă lentile de contact trebuie avertizaţi cu privire la posibilitatea reducerii secreţiei

lacrimare.

La pacienţii cu reacţii grave de hipersensibilitate în antecedente şi a celor aflaţi în tratament de

desensibilizare administrarea de carvedilol trebuie efectuată cu multă atenţie, deoarece beta-blocantele

pot creşte atât sensibilitatea la alergeni cât şi gravitatea reacţiilor anafilactice. Trebuie acordată atenţie

când se administrează beta-blocante la pacienţii cu psoriazis, deoarece pot fi agravate reacţiile

tegumentare.

Deoarece carvedilolul este un beta-blocant vasodilatator, este mai puţin de aşteptat agravarea

afecţiunilor vasculare periferice decât în cazul beta-blocantelor convenţionale. Totuşi, există o

experienţă clinică redusă la acest grup de pacienţi. Aceasta ipoteză este, de asemenea, valabilă şi

pentru pacienţii cu sindrom Raynaud, dar la aceştia simptomele pot fi exacerbate.

Pacienţii ca metabolizatori lenţi ai debrisoquinei, trebuie monitorizaţi atent pe perioada iniţierii

terapiei (vezi pct. 5.2).

Având în vedere experienţa limitată, carvedilolul nu trebuie administrat pacienţilor cu tensiune

arterială instabilă sau secundară, hipotensiune arterială ortostatică, afecţiuni cardiace inflamatorii

acute, obstrucţie a valvulelor sau a tractului de ejecţie cu relevanţă hemodinamică, stadiu final al bolii

arteriale periferice, tratament concomitent cu antagonişti ai receptorilor- sau agonişti ai

receptorilor-

2.

Datorită acţiunii sale dromotrop-negative, carvedilolul trebuie administrat cu atenţie pacienţilor cu

bloc cardiac de grad I.

Beta-blocantele reduc riscul aritmiilor în caz de anestezie, cu toate că şi riscul de hipotensiune arterială

poate fi crescut. De aceea, trebuie acordată atenţie în cazul utilizării anumitor anestezice. Studiile mai

noi sugerează un beneficiu al beta-blocantelor în prevenirea morbidităţii perioperatorii şi reducerea

incidenţei complicaţiilor cardiace.

Similar altor beta-blocante, administrarea de carvedilol nu trebuie întreruptă brusc. Aceasta este

valabilă, în special, la pacienţii cu boală coronariană ischemică. Terapia cu carvedilol trebuie

întreruptă treptat pe parcursul a două săptămâni, de exemplu prin reducerea dozei zilnice la jumătate,

la fiecare trei zile. Dacă este necesar, în acelaşi timp trebuie iniţiată terapia de înlocuire pentru a

preveni agravarea anginei pectorale.

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare de intoleranţă la galactoză,

deficienţă de lactază Lapp, sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest

medicament.

Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,

sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei, nu trebuie să

utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Antiaritmice: au fost remarcate cazuri izolate de tulburări de conducere, rar cu afectare hemodinamică,

la pacienţii care au utilizat carvedilol concomitent cu (formă orală) diltiazem, verapamil şi/sau

amiodaronă. Similar altor beta-blocante, este necesară monitorizarea atentă a ECG şi a tensiunii

arteriale în cazul administrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu de tipul verapamilului

şi diltiazemului, având în vedere că riscul de apariţie a tulburărilor de conducere AV sau al

insuficienţei cardiace este crescut (efect sinergic). Trebuie efectuată monitorizarea atentă în cazul

administrării concomitente de carvedilol şi alte antiaritmice din clasa I sau amiodaronă (pe cale orală).

S-a raportat bradicardie, stop cardiac şi fibrilaţie ventriculară la scurt timp după iniţierea tratamentului

cu beta-blocante la pacienţii la care s-a administrat amiodaronă. Există riscul de insuficienţă cardiacă

în cazul administrării concomitente pe cale intravenoasă de antiaritmice din clasa Ia sau Ic.

Tratamentul concomitent cu rezerpină, guanetidină, metildopa, guanfacină şi inhibitori ai monamino-

oxidazei (exceptând inhibitorii de MAO-B) poate determina accentuarea reducerii frecvenţei cardiace.

Se recomandă monitorizarea semnelor vitale.

Dihidropiridine. Administrarea concomitentă de dihidropiridine şi carvedilol trebuie efectuată sub

supraveghere atentă având în vedere că s-a raportat insuficienţă cardiacă şi hipotensiune arterială

severă.

Nitraţi. Creşte efectul hipotensor.

Glicozide cardiotonice. S-a constatat o creştere a concentraţiei digoxinei la starea de echilibru cu

aproximativ 16% şi a digitoxinei cu aproximativ 13% la pacienţii hipertensivi, în cazul utilizării

concomitente de carvedilol şi digoxină. Când se iniţiază, se întrerupe sau se ajustează tratamentul cu

carvedilol, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de digoxină.

Alte medicamente antihipertensive. În cazul administrării concomitente, carvedilol poate potenţa

efectele altor antihipertensive (de exemplu antagonişti ai  -receptorilor) şi ale medicamentelor cu

efect antihipertensiv secundar cum sunt barbituricele, fenotiazinele, antidepresivele triciclice,

vasodilatatoarele şi alcoolul etilic.

Ciclosporină. Concentraţia plasmatică de ciclosporină este crescută când se asociază carvedilol. Se

recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de ciclosporină.

Antidiabetice incluzând insulina. Poate fi intensificat efectul de reducere a glicemiei exercitat de

insulină şi antidiabeticele orale. Simptomele hipoglicemiei pot fi mascate. La pacienţii diabetici este

necesară monitorizarea glicemiei cu regularitate.

Clonidină. Când se efectuează întreruperea administrării de carvedilol asociat cu clonidină,

carverdilolul trebuie întrerupt câteva zile înainte de reducerea treptată a dozei de clonidină.

Anestezice inhalatorii. În cazul anesteziei, trebuie acordată atenţie posibilelor interacţiuni cu efect

inotrop negativ şi hipotensor în cazul asocierii de carvedilol şi anestezice.

AINS, estrogeni şi corticosteroizi. Efectul antihipertensiv exercitat de carvedilol este redus prin

retenţia de apa şi sodiu.

Medicamente care induc sau inhibă enzimele citocromului P 450. Pacienţii trataţi cu medicamente

care induc (de exemplu rifampicina şi barbituricele) sau inhibă (de exemplu cimetidină, ketoconazol,

fluoxetină, haloperidol, verapamil, eritromicină) enzimele citocromului P 450 trebuie monitorizaţi cu

atenţie în cursul tratamentului concomitent cu carvedilol având în vedere că, concentraţia serică de

carvedilol poate fi redusă de inductorii enzimatici şi crescută de inhibitorii enzimatici.

Simpatomimetice cu efecte alfa-mimetice şi beta-mimetice. Există risc de hipertensiune arterială şi

bradicardie excesivă.

Ergotamină. Accentuarea vasoconstricţiei.

Blocante neuromusculare. Accentuarea blocului neuromuscular.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Utilizarea carvedilolului în cursul sarcini şi al alăptării nu este recomandată.

Nu s-au demonstrat pentru carvedilol efecte teratogene în studiile la animale, dar sunt insuficiente date

clinice privind siguranţa la femeile gravide (vezi pct. 5.3).

Beta blocantele reduc perfuzia placentară care, poate determina deces fetal intrauterin şi naştere

imatură şi prematură. În plus, pot să apară la făt şi nou născut reacţii adverse (în special hipoglicemie,

bradicardie, depresie respiratorie şi hipotermie). Există un risc crescut de complicaţii cardiace şi

pulmonare la nou născut şi în perioada postnatală. Carvedilol poate fi utilizat de femeile gravide numai

dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt/nou născut. Tratamentul

trebuie oprit 2-3 zile înainte de data când este aşteptată naşterea. Dacă întreruperea nu este posibilă

noul născut trebuie monitorizat primele 2-3 zile de viaţă.

Carvedilol este lipofil şi în concordanţă cu studiile la mamifere, carvedilolul şi metaboliţii săi se

excretă prin laptele matern şi, de aceea, mamele care primesc carvedilol nu trebuie să alăpteze.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Carvedilol are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La unele

persoane vigilenţa poate fi redusă în special în perioada iniţierii tratamentului sau a ajustării dozelor.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse apar în special la începutul tratamentului.

Reacţii adverse la pacienţi cu insuficienţă cardiacă, raportate din studii clinice.

Reacţiile adverse care au apărut la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, în cadrul studiilor clinice şi nu au

fost remarcate cu aceeaşi frecvenţă la subiecţii la care s-a administrat placebo sunt listate în tabelul

următor.

Pentru a clasifica

apariţia reacţiilor Foarte Frecvente Mai puţin Rare

adverse s-a folosit frecvente frecvente

următoarea (≥1/100; < 1/10) (≥1/10000;

terminologie. (≥1/10) (≥1/1000, <1>

Tulburări Trombocitopenie

hematologice şi uşoară

limfatice

Tulburări Hiperglicemie*

metabolice şi de Edeme periferice,

nutriţie Hipervolemie,

Retenţie de

lichide.

Tulburări ale Ameţeli Sincopă

sistemului nervos

Tulburări oculare Tulburări de

vedere.

Tulburări cardiace Edeme ale Bloc atrio-

membrelor ventricular

inferioare, complet,

Bradicardie. agravarea

insuficienţei

cardiace

Tulburări renale şi Deteriorarea

ale căilor urinare funcţiei renale

Tulburări Hipotensiune

vasculare arterială

ortostatică

Tulburări gastro- Greaţă, Constipaţie

intestinale diaree,

vărsături

Tulburări ale Edem genital

aparatului genital

şi sânului

Tulburări generale Edeme

şi la nivelul

locului de

administrare

*Hiperglicemie (la pacienţii cu diabet zaharat), (vezi pct. 4.4).

Insuficienţa renală acută şi tulburările funcţiei renale la pacienţii cu ateroscleroză generalizată şi/sau

funcţie renală redusă au fost reacţii adverse rare. Frecvenţa reacţiilor adverse nu este dependentă de

doză, cu excepţia ameţelilor, tulburărilor de vedere, bradicardiei şi agravarea insuficienţei cardiace.

Contractilitatea cordului poate să se reducă în cursul creşterii treptate a dozelor, dar această situaţie

este rară.

Reacţii adverse la pacienţi cu hipertensiune arterială şi angină pectorală, care au fost raportate din

studii clinice.

Profilul reacţiilor adverse la pacienţii cu hipertensiune arterială şi angină pectorală este similar celui

observat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Totuşi, la pacienţii cu hipertensiune arterială şi angină

pectorală frecvenţa reacţiilor adverse este mai redusă.

Pentru a

clasifica Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare

apariţia frecvente frecvente

reacţiilor (≥1/100; < (≥1/10000; (≥1/10000)

adverse s-a (≥1/10) 1/10) (≥1/1000, <1>

folosit <1>

următoarea

terminologie.

Trombocito-

Tulburări penie uşoară,

hematologice leucopenie

şi limfatice

Tulburări Hipercolesterol Edeme periferice

metabolice şi -emie

de nutriţie

Tulburări

psihice Tulburări ale

somnului,

Depresie

Tulburări ale Ameţeli*, Parestezii,

sistemului cefalee* sincopă*

nervos

Tulburări Reducerea Tulburări de

oculare secreţiei vedere,

lacrimare iritaţii oculare

Tulburări Bradicardie*

cardiace

Hipotensiune Insuficienţă

Tulburări arterială circulatorie

vasculare ortostatică* periferică

Tulburări Congestie nazală

respiratorii,

toracice şi

mediastinale

Tulburări Greaţă, Constipatie, Xerostomie

gastro- dureri vărsături

intestinale abdominale,

diaree

Tulburări Algii la nivelul

musculo- membrelor

scheletice şi

ale ţesutului

conjunctiv

disorder

deteriorarea

Tulburări funcţiei renale Dificultăţi la

renale şi ale urinare

căilor urinare

Tulburări ale Impotenţă

aparatului

genital şi

sânului

Tulburări Fatigabilitate*

generale şi la

nivelul locului

de administrare

Investigaţii Creşterea

diagnostice valorilor

transaminazelor

serice

*Aceste reacţii apar in special la începutul tratamentului.

Reacţiile adverse foarte rare includ angină pectorală, bloc AV şi exacerbarea simptomelor la pacienţii

cu claudicaţie intermitentă sau sindrom Raynaud.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale. S-a observat dispnee de tip astmatiform la pacienţii cu

teren predispozant.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat. Au fost raportate rar reacţii tegumentare variate (de

exemplu exantem alergic, urticarie, prurit şi reacţii asemănătoare lichenului plan). Pot să apară leziuni

tegumentare psoriazice sau se pot agrava cele deja existente.

Beta blocantele neselective pot, în mod special, să ducă la transformarea unui diabet zaharat latent în

diabet zaharat manifest, la agravarea diabetului zaharat manifest şi la alterarea controlului glicemic.

De asemenea, în cursul tratamentului cu carvedilol este posibil să apară, deşi nu frecvent, tulburări

uşoare ale echilibrului metabolismului glucidic.

4.9 Supradozaj

Simptome. Supradozajul poate determina hipotensiune arterială gravă, bradicardie, insuficienţă

cardiacă, şoc cardiogen şi stop cardiac. Pot apărea, de asemenea, tulburări respiratorii, bronhospasm,

vărsături, reducerea stării de conştienţă şi convulsii.

Tratament. În plus faţă de procedurile standard de tratament, semnele vitale trebuie monitorizate, şi

dacă este necesar, corectate funcţiile vitale într-o unitate de terapie intensivă. Se instituie următoarele

măsuri de susţinere:

Atropină: 0,5 – 2 mg intravenos (pentru tratamentul bradicardiei severe).

Glucagon: iniţial 1-10 mg intravenos, urmat dacă este necesar, de o perfuzie lentă timp de 2 – 5 ore

(pentru a menţine funcţia cardiacă).

Simpatomimetice în concordanţă cu eficacitatea acestora şi greutatea corporală a pacientului:

dobutamină, isoprenalină sau adrenalină.

Dacă simptomul predominant al supradozajului este vasodilataţia periferică, trebuie să se administreze

pacientului noradrenalină sau etilefrină. Trebuie monitorizată permanent funcţia circulatorie a

pacientului.

Dacă pacientul prezintă bradicardie care nu răspunde la tratament farmacologic, trebuie implantat

pacemaker. Pentru tratamentul bronhospasmului, pacientului trebuie să i se administreze

simpatomimetice (sub formă de aerosol sau intravenos, dacă se remarcă că aerosolul nu produce un

efect adecvat) sau terapie cu teofilină administrată intravenos. Dacă pacientul are convulsii, poate fi

administrat diazepam sub formă de injecţie intravenoasă lentă.

Carvedilolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice. De aceea, nu poate fi eliminat prin

dializă.

Important! În cazurile severe de supradozaj când pacientul este în şoc, tratamentul de susţinere a

funcţiilor vitale trebuie continuat o perioadă suficientă, având în vedere că eliminarea şi redistribuirea

carvedilolului este posibil să fie mai lentă decât în situaţii normale. Durata tratamentului depinde de

gravitatea supradozajului; tratamentul de susţinere trebuie continuat până la stabilizarea stării

pacientului.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente α, β-blocante, codul ATC: C07AG02

Carvedilol este un beta-blocant vasodilatator neselectiv, care reduce rezistenţa vasculară periferică

prin blocarea selectivă a receptorilor alfa şi determină blocarea sistemului renină angiotensină prin

blocarea neselectivă a beta receptorilor. Activitatea reninei plasmatice este redusă şi retenţia de lichide

este rară.

Carvedilol nu are o activitate simpatomimetică intrinsecă (ASI). Similar propranololului are proprietăţi

de stabilizare a membranei.

Carvedilol este un compus racemic din doi stereoizomeri. S-a constatat că ambii enantiomeri au

acţiune blocantă alfa-adrenergică pe modelele animale. Blocarea neselectivă a adrenoceptorilor beta

şi beta este atribuită în majoritate enantiomerului S(-).

Proprietăţile antioxidante ale carvedilolului şi ale metaboliţilor săi au fost demonstrate in vitro şi in

vivo prin studii la animale şi in vitro pe un număr de tipuri de celule umane.

La pacienţii hipertensivi, o reducere a tensiunii arteriale nu este asociată cu o creştere concomitentă a

rezistenţei periferice, aşa cum se remarcă în cazul beta-blocantelor pure. Frecvenţa cardiacă este uşor

scăzută. Volumul bătaie rămâne neschimbat. Fluxul sanguin renal şi funcţia renală rămân normale, ca

şi fluxul sanguin periferic, de aceea, este rar remarcată răcirea extremităţilor observată des în cazul

utilizării beta-blocantelor. La pacienţii hipertensivi carvedilolul creşte concentraţia de norepinefrină

plasmatică.

În cazul tratamentelor prelungite la pacienţii cu angină pectorală, s-a constatat că, carvedilolul are

efect antiischemic şi de ameliorare a durerii. Studiile hemodinamice au demonstrat că, carvedilolul

reduce pre- şi post-sarcina ventriculară. La pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă sau insuficienţă

cardiacă congestivă, carvedilol a avut efect favorabil asupra hemodinamicii şi fracţiei de ejecţie şi

dimensiunilor ventriculului stâng.

Carvedilol nu a avut efect negativ asupra profilului lipidelor serice sau electroliţilor. Procentul de

HDL (lipoproteine cu densitate mare) şi LDL (lipoproteine cu densitate mică) a rămas normal.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Descriere generală: Biodisponibilitatea absolută după administrarea de carvedilol pe cale orală este de

aproximativ 25%. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă la aproximativ o oră după administrare.

Există o corelare lineară între doză şi concentraţia plasmatică. La pacienţii cu hidroxilare lentă a

debrisoquinei, concentraţia plasmatică de carvedilol creşte de până la 2 –3 ori comparativ cu cei care

metabolizează rapid debrisoquina. Alimentele nu afectează biodisponibilitatea deşi se prelungeşte

timpul până la realizarea concentraţiei plasmatice maxime. Carvedilol este un compus intens lipofil.

Aproximativ 98% până la 99% din carvedilol se leagă de proteinele plasmatice. Volumul său de

distribuţie este de aproximativ 2 l/kg. După administrare pe cale orală, efectul de primul pasaj hepatic

este de aproximativ 60 –70%.

Timpul mediu de înjumătăţire prin eliminare al carvedilolului variază de la 6 la 10 ore. Clearance-ul

plasmatic este aproximativ 590 ml/min. Eliminarea se face, în principal, pe cale biliară. În principal

carvedilolul se excretă pe cale fecală. O cantitate foarte mică se elimină pe cale renală sub formă de

metaboliţi.

Carvedilolul este intens metabolizat în diverşi metaboliţi, care se elimină în principal prin bilă.

Carvedilolul este metabolizat la nivel hepatic în principal prin oxidarea inelului aromatic şi

glucuronoconjugare. Demetilarea şi hidroxilarea la nivelul inelului fenolic determină formarea a trei

metaboliţi activi cu efect vasodilatator. Aceşti trei metaboliţi au un efect vasodilatator slab în

comparaţie cu carvedilolul. Pe baza studiilor preclinice, metabolitul 4’- hidroxifenol are activitate

beta-blocantă de 13 ori mai puternică decât carvedilolul. Totuşi, concentraţiile metaboliţilor la om sunt

de aproximativ 10 ori mai reduse decât acelea ale carvedilolului. Doi din metaboliţii hidroxicarbazol ai

carvedilolului sunt antioxidanţi foarte puternici, cu o potenţă mai mare de 30 –80 de ori decât a

carvedilolului.

Proprietăţi la pacienţi. Farmacocinetica carvedilolului este influenţată de vârstă; concentraţia

plasmatică de carvedilol este cu aproximativ 50% mai mare la vârstnici comparativ cu cea de la

subiecţii tineri. Într-un studiu la pacienţi cu ciroză hepatică, biodisponibilitatea carvedilolului a fost de

patru ori mai mare, concentraţia plasmatică maximă de cinci ori mai mare şi volumul de distribuţie de

trei ori mai mare decât la subiecţii sănătoşi. La unii pacienţi hipertensivi cu insuficienţă renală

moderată (clearance-ul creatininei 20-30 ml/min) sau severă (clearance-ul creatininei <20 ml/min), s-a

constatat o creştere a concentraţiei plasmatice de carvedilol de aproximativ 40 –55% comparativ cu

pacienţii cu funcţie renală normală. Totuşi a existat o mare variabilitate între rezultate.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Carvedilolul nu a fost teratogen la şobolan şi iepure. Efecte embrio/fetotoxice au apărut la iepuri la

concentraţii ale dozelor care nu au produs toxicitate.

Testele standard in vitro şi in vivo nu au evidenţiat pentru carvedilol nici un potenţial mutagen sau

cancerigen relevant.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză de monohidrat

Zahăr

Povidonă K-25

Crospovidonă

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Comprimate 12,5 mg

Cutie cu 4 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 7 comprimate

Comprimate 25 mg

Cutie cu 2 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 14 comprimate

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

KRKA, d. d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

1349/2008/01

1350/2008/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei- Decembrie 2008

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2017