Gladycor 6,25 mg comprimate

Prospect Gladycor 6,25 mg comprimate

Producator: Antibiotice S.A.

Clasa ATC: medicamente alfa şi beta-blocante, codul ATC: C07AG02.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6181/2014/01 Anexa 2

6182/2014/01

6183/2014/01

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Gladycor 6,25 mg comprimate

Gladycor 12,5 mg comprimate

Gladycor 25 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Gladycor 6,25 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine carvedilol 6,25 mg

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 40,73 mg

Gladycor 12,5 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine carvedilol 12,5 mg

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 81,46 mg

Gladycor 25 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine carvedilol 25 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 162,92 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat.

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

• Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
• Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.
• Tratamentul insuficienţei cardiace cronice.

4.2 Doze şi mod de administrare

Administrare orală.

Hipertensiune arterială:

Adulţi:

Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 12,5 mg carvedilol o dată pe zi, în

primele 2 zile, după care se continuă cu 25 mg carvedilol, o dată pe zi. Dacă este necesar, doza

poate fi crescută progresiv, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la doza maximă zilnică

de 50 mg carvedilol, administrată o dată pe zi sau în doze divizate.

Vârstnici:

Pentru vârstnici, doza de 12,5 mg asigură un control satisfăcător în unele cazuri. Dacă

răspunsul terapeutic nu este adecvat, doza poate fi crescută treptat, la intervale de cel puţin 2

săptămâni, până la doza maximă zilnică recomandată de 50 mg carvedilol, administrată o dată

pe zi sau în doze divizate.

Copii şi adolescenţi

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării carvedilolului la copii şi adolescenţi

cu vârsta sub 18 ani.

Angină pectorală cronică stabilă

Adulţi:

Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 12,5 mg carvedilol de două ori pe zi,

în primele 2 zile, după care se continuă cu 25 mg carvedilol de două ori pe zi. Conform datelor

din literatura de specialitate, doza de carvedilol recomandată pentru tratarea anginei pectorale

cronice stabile este de 50 mg de două ori pe zi.

Vârstnici:

Doza iniţială recomandată este de 12,5 mg carvedilol de două ori pe zi în primele două zile.

Ulterior, tratamentul se continuă cu doza de 25 mg de două ori pe zi, care este doza zilnică

maximă recomandată.

Copii şi adolescenţi

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării carvedilolului la copii şi adolescenţi

cu vârsta sub 18 ani.

Insuficienţă cardiacă cronică

Iniţierea terapiei cu carvedilol trebuie făcută sub atenta supraveghere a medicului, ca urmare a

evaluării riguroase a condiţiei pacientului.

Doza trebuie crescută treptat în funcţie de cerinţele individuale.

Înaintea oricărei modificări a dozei, pacientul trebuie evaluat clinic de un specialist cu

experienţă în managementul insuficienţei cardiace pentru a stabili dacă statusul clinic al

pacientului a rămas stabil. Doza de carvedilol nu trebuie crescută în cazul unui pacient a cărui

insuficienţă cardiacă s-a deteriorat de la ultima vizită sau care prezintă semne de decompensare

sau insuficienţă cardiacă cronică instabilă.

În cazul pacienţilor cu tratament asociat cu diuretice şi/sau digoxină şi/sau inhibitori ai enzimei

de conversie, dozele pentru celelalte medicamente administrate trebuie stabilite înaintea

iniţierii tratamentului cu carvedilol.

Adulţi

Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este de 3,125 mg de două ori pe zi, timp de 2

săptămâni. Dacă această doză este bine tolerată, se poate creşte progresiv, la intervale de

minim 2 săptămâni, până la 6,25 mg de două ori pe zi, apoi la 12,5 mg de două ori pe zi şi apoi

la 25 mg carvedilol de două ori pe zi. Doza trebuie crescută până la cea mai mare doză tolerată

de pacient.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă şi cu greutate sub 85 kg, doza maximă

recomandată este de 25 mg de două ori pe zi şi la pacienţii cu insuficienţă cardiacă uşoară sau

medie şi cu greutate peste 85 kg doza maximă recomandată este de 50 mg carvedilol de două

ori pe zi.

În timpul creşterii dozelor la pacienţii cu o tensiune arterială sistolică <100 mmHg, se poate

produce deteriorarea afectării funcţiei renale şi/sau cardiace. De aceea, înaintea oricărei

creşteri a dozei la aceşti pacienţi, trebuie evaluată de către un medic, funcţia renală şi

eventualele simptome de agravare a insuficienţei cardiace sau vasodilataţie.

Agravarea temporară a insuficienţei cardiace, vasodilataţia sau retenţia de lichide trebuie

tratată prin ajustarea dozei de diuretic sau a inhibitorilor enzimei de conversie, sau poate fi

necesară scăderea dozei de carvedilol sau chiar întreruperea temporară a tratamentului. În

aceste condiţii, doza de carvedilol nu trebuie crescută, până când simptomele de agravare a

insuficienţei cardiace sau vasodilataţie nu au fost stabilizate.

Dacă tratamentul cu carvedilol este întrerupt pentru o perioadă mai lungă de 2 săptămâni, el

trebuie reînceput de la doza de 3,125 mg carvedilol de două ori pe zi, care se va creşte

progresiv conform recomandărilor de mai sus.

Vârstnici

Pacienţii vârstnici pot fi mai sensibili la efectele carvedilolului şi trebuie monitorizaţi cu

atenţie.

Similar altor beta-blocante şi, în special la pacienţii cu afecţiuni coronariene, întreruperea

administrării de carvedilol trebuie efectuată treptat.

Copii şi adolescenţi

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării carvedilolului la copii şi adolescenţi

cu vârsta sub 18 ani.

Insuficienţă hepatică

Doza de Gladycor trebuie redusă la pacienţii cu insuficienţă hepatică. La pacienţii cu

insuficienţă hepatică severă carvedilolul este contraindicat (vezi pct. 4.3).

Pacienţi cu insuficienţă renală

Doza trebuie determinată pentru fiecare pacient în parte, dar, luând în considerare parametrii

farmacocinetici, nu sunt dovezi că este necesară ajustarea dozelor de carvedilol la pacienţii cu

insuficienţă renală.

La pacienţii cu valoarea tensiunii arteriale sistolice peste 100 mm Hg nu este necesară

ajustarea dozei (vezi şi pct. 4.4).

Mod de administrare

Comprimatele trebuie administrate întregi, cu o cantitate suficientă de lichid. La pacienţii cu

insuficienţă cardiacă comprimatele trebuie administrate cu alimente, pentru ca absorbţia

medicamentului să fie mai lentă şi să se reducă riscul apariţiei hipotensiunii arteriale

ortostatice.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Insuficienţă cardiacă clasa IV NYHA cu retenţie marcată de lichide sau supraîncărcare

lichidiană care necesită terapie intervenţională intravenoasă inotropă.

Disfuncţie hepatică semnificativă clinic.

Istoric de astm bronşic sau bronhospasm.

Bloc atrioventricular grad II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent).

Bradicardie severă (< 50 bătăi pe minut).

Sindromul sinusului bolnav (inclusiv bloc sino-atrial dacă nu este instalat un stimulator cardiac

permanent).

Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică < 85 mm Hg).

Şoc cardiogen.

Feocromocitom netratat.

Acidoză metabolică.

Boli arteriale periferice severe.

Tratament intravenos concomitent cu verapamil sau diltiazem (vezi pct. 4.5)

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Insuficienţă cardiacă cronică

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică, trebuie monitorizaţi 2-3 ore după iniţierea terapiei şi

de fiecare dată când se creşte doza de Gladycor. Funcţia renală trebuie, de asemenea, să fie

controlată înainte de creşterea dozei de medicament.

În caz de insuficienţă cardiacă acută sau decompensată, este recomandat să se evite

administrarea intravenoasă de medicamente cu efect inotrop pozitiv.

Tulburări ale conducerii AV

Gladycor trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu conducerea AV încetinită, în mod

special cu bloc AV de grad I.

Bradicardie

Carvedilolul poate să inducă bradicardie. Dacă pulsul pacientului scade la mai puţin de 55 de

bătăi pe minut, doza trebuie redusă.

Funcţia renală:

S-a remarcat deteriorarea reversibilă a funcţiei renale în timpul terapiei cu carvedilol la

pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu tensiune arterială mică (sistolica<100 mm Hg), boală

coronariană ischemică şi ateroscleroză generalizată şi sau afectare renală subiacentă. La

pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu aceşti factori de risc trebuie monitorizată funcţia renală în

timpul creşterii dozei de carvedilol. Dacă funcţia renală se deteriorează semnificativ trebuie

redusă doză de carvedilol sau întreruptă administrarea acestuia.

Utilizarea concomitentă de glicozide tonicardiace

Carvedilolul trebuie administrat cu precauţie în asociere cu glicozide tonicardiace datorită

efectelor sinergice ale medicamentelor cu posibilitatea să încetinească conducerea AV (vezi

pct. 4.5).

Utilizarea concomitentă de blocante ale canalelor de calciu sau alte medicamente antiaritmice

Monitorizarea atentă a ECG-ului şi a tensiunii arteriale este necesară la pacienţii trataţi

concomitent cu blocante ale canalelor de calciu cum sunt verapamilul sau diltiazemul sau cu

alte medicamente antiaritmice (vezi pct. 4.5).

Bronhopneumopatie obstructivă cronică

Carvedilol poate fi utilizat la pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) cu

componentă bronhospastică, care nu primesc medicaţie orală sau inhalatorie numai dacă

beneficiul potenţial este mai mare decât riscul posibil. Pacientul trebuie urmărit îndeaproape pe

parcursul iniţierii tratamentului şi a perioadei de titrare, iar dozele de carvedilol se reduc dacă

se observă orice semn de bronhospasm în timpul tratamentului.

Boli arteriale periferice

Carvedilolul trebuie utilizat cu prudenţă şi după evaluarea raportului beneficiu terapeutic/risc

potenţial la pacienţii cu boli arteriale periferice pentru că beta-blocantele pot precipita sau

agrava simptomele insuficienţei arteriale.

Angină Prinzmetal

Medicamentele cu activitate beta-blocantă non-selectivă pot determina dureri toracice la

pacienţii cu angină Prinzmetal. Deşi carvedilolul, prin activitatea sa alfa-blocantă, poate

preveni aceste simptome, nu există experienţă clinică privind administrarea carvedilolului la

aceşti pacienţi. De aceea se recomandă prudenţă la pacienţii cu suspiciune de angină

Prinzmetal.

Sindromul Raynaud

Carvedilolul trebuie să fie administrat cu prudenţă la pacienţii cu tulburări ale circulaţiei

sanguine periferice sindrom Raynaud, deoarece pot exista exacerbări ale simptomelor.

Diabet zaharat

Carvedilolul trebuie folosit cu precauţie la pacienţii cu diabet zaharat; medicamentul poate

masca sau atenua simptomele precoce ale hipoglicemiei acute. De aceea, este necesară

monitorizarea periodică la pacienţii cu diabet zaharat a glicemiei când se începe tratamentul cu

carvedilol sau după fiecare ajustare a dozelor (vezi pct 4.5).

Feocromocitom

La pacienţii cu feocromocitom, înainte de utilizarea unui blocant beta-adrenergic trebuie iniţiat

un tratament cu un blocant alfa-adrenergic.Deşi carvedilolul are atât acţiune alfa-blocantă cât

şi acţiune beta-blocantă nu există experienţă în administrarea carvedilolului în feocromocitom.

Se impune prudenţă în administrarea carvedilolului dacă se suspectează diagnosticul de

feocromocitom.

Tireotoxicoză

Carvedilol poate masca simptomele de tireotoxicoză.

Miastenia gravis

Carvedilol poate accentua simptomele miasteniei gravis.

Psoriazis

Carvedilol trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu psoriazis (vezi pct 4.8).

Anestezie şi intervenţii chirurgicale majore

În timpul anesteziei este necesară atenţie la efectele sinergice inotrop negative şi hipotensoare

ale carvedilolului în asociere cu medicamentele anestezice. Dacă tratamentul cu carvedilol este

continuat perioperator, trebuie acordată atenţie la medicamentele anestezice care deprimă

funcţia miocardică, precum eter, ciclopropan şi tricloretilenă.

Sindrom de întrerupere

Similar altor medicamente cu activitate beta-blocantă, carvedilol nu trebuie întrerupt brusc.

Au fost raportate la pacienţii cu angină pectorală cazuri de exacerbări severe ale anginei şi

apariţia infarctului miocardic şi aritmii ventriculare, precum agravarea simptomelor la pacienţii

cu tireotoxicoză ca urmare a întreruperii bruşte a tratamentului cu beta-blocant. Carvedilolul

trebuie redus treptat, pe o perioadă de 1 către 2 săptămâni, când este posibil. Dacă angina

pectorală se agravează, este recomandat ca carvedilolul să fie administrat din nou, cel puţin pe

o perioadă temporară. Doza trebuie crescută treptat în funcţie de cerinţele individuale.

Hipersensibilitate

Precauţie trebuie exercitată când se administrează carvedilol la pacienţii cu istoric de reacţii

grave de hipersensibilitate sau afecţiuni alergice deoarece beta-blocantele pot să crească

sensibilitatea la alergeni şi seriozitatea reacţiilor anafilactice. Răspunsul la injectare de

adrenalină poate să fie redus.

Lentile de contact

Purtătorii de lentile de contact trebuie atenţionaţi că în timpul utilizării de carvedilol poate

apărea reducerea fluxului lacrimal.

Sportivi:

Gladycor pozitivează testele antidoping.

Lactoză

Gladycor conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,

deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să

utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Au fost raportate atât interacţiuni farmacodinamice cât şi farmacocinetice cu beta-blocantele.

Interacţiuni farmacocinetice

Digoxină: concentraţiile plasmatice ale digoxinei pot fi crescute cu aproximativ 15% când

digoxina şi carvedilolul sunt administrate împreună. Atât digoxina cât şi carvedilolul

încetinesc conducerea atrio-ventriculară. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice

a digoxinei în cazul iniţierii, ajustării sau întreruperii tratamentului cu carvedilol (vezi pct 4.4).

Beta-blocantele pot se potenţeze bradicardia determinată de digoxină.

Ciclosporină: carvedilolul poate să crească concentraţiile plasmatice de ciclosporină. De aceea

doza de ciclosporină trebuie redusă. Se recomandă să se monitorizeze concentraţiile de

ciclosporină după iniţierea terapiei cu carvedilol.

Medicamente care induc sau inhibă enzimele citocromului P450

Metabolismul carvedilolului poate fi intensificat în cazul asocierii cu rifampicină şi

barbiturice, ca urmare acţiunea carvedilolului este redusă. Pe cealaltă parte cimetidina,

eritromicina, fluvoxamina şi hidralazina reduc metabolismul carvedilolului şi astfel se observă

o potenţare a efectului carvedilolului.

Hidroxid de aluminiu, colestiramină: absorbţia de carvedilol este redusă dacă se folosesc

concomitent.

Interacţiuni farmacodinamice

Antidiabetice incluzând insulina: Administrarea concomitentă de Gladycor şi medicamente

hipoglicemiante poate potenţa efectul hipoglicemic şi masca sau atenua simptomele

hipoglicemiei precum tahicardia. (vezi pct 4.4).

Agenţi de depleţie ai catecolaminelor: IMAO, rezerpină, pot provoca bradicardie severă şi

potenţa efectul hipotensor al carvedilolului.

Verapamil, diltiazem sau alte antiaritmice (vezi pct. 4.4):

S-au observat cazuri de bradicardie severă sau blocaj cardiac în cazul administrării în asociere

a carvedilolului cu inhibitori ai canalelor de calciu de tipul verapamil sau diltiazem, sau

antiaritmice de clasa I. Injectarea de verapamil poate produce hipotensiune marcantă şi

asistole. Amiodarona potenţează riscul de aritmii ventriculare.

Clonidină: tensiunea arterială trebuie monitorizată dacă carvedilolul este utilizat în asociere cu

clonidină. În cazul finalizării unui tratament cu carvedilol şi clonidină, se va întrerupe mai întâi

administrarea carvedilolului, cu câteva zile înainte să se înceapă scăderea treptată a dozelor de

clonidină.

Ergotamină, ergometrină: utilizarea în asociere a carvedilolului cu ergotamină sau cu

ergometrină potenţează efectul vasoconstrictiv periferic.

Antimalaricele: antimalaricele cresc riscul de bradicardie.

Simpatomimetice: carvedilolul poate potenţa sau reduce efectul presor al adrenalinei

(epinefrinei). Tratamentul îndelungat cu beta-blocante poate diminua efectul adrenalinei

administrată în terapia de desensibilizare (vezi pct. 4.4).

Clorpromazină: utilizarea concomitentă de medicamente beta-blocante şi clorpromazină poate

potenţa concentraţiile plasmatice ale ambelor medicamente.

Antihipertensive: carvedilolul poate avea un efect sinergic antihipertensiv dacă este administrat

concomitent cu alte medicamente antihipertensive sau cu medicamente cu efecte adverse

antihipertensive cum ar fi hipnotice, anxiolitice sau alcool etilic.

Anestezice: în timpul anesteziei este necesară precauţie la efectele sinergice inotrop negative şi

hipotensoare ale carvedilolului în asociere cu anumite medicamente anestezice (vezi pct. 4.4).

Antiinflamatoare nesteroidiene şi corticosteroizi: antiinflamatoare nesteroidiene şi

corticosteroizi pot antagoniza efectul hipotensiv al carvedilolului.

Inhibitori ai enzimei de conversie, diuretice, inhibitori ai canalelor de calciu, alprostadil:

monitorizarea periodică a tensiunii arteriale trebuie efectuată datorită posibilului efect crescut

hipotensiv.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea de carvedilol femeilor gravide. Studiile

la animale sunt insuficiente pentru evidenţierea efectelor asupra sarcinii, dezvoltarea

embrionului/fetusului sau dezvoltarea postnatală (vezi pct. 5.3). Potenţialul risc pentru oameni

nu este cunoscut.

Carvedilolul nu trebuie administrat gravidelor decât dacă beneficiul pentru mamă depăşeşte

riscurile pentru făt. Blocantele beta-adrenergice scad perfuzia placentară, având ca rezultat

moartea intrauterină a fătului sau naştere prematură sau imatură. În plus, la făt şi nou născut

pot să apară reacţii adverse (în special bradicardie, hipoglicemie). Riscul complicaţiilor

cardiace şi pulmonare creşte în timpul naşterii şi postpartum.

Studiile efectuate la animal nu au evidenţiat vreun efect teratogenic pentru carvedilol (vezi pct

5.3).

Alăptarea

Conform studiilor efectuate la animale, carvedilolul şi metaboliţii acestuia se excretă în lapte.

Nu se cunoaşte dacă carvedilol se excretă în laptele uman. Nu se recomandă alăptarea în

timpul administrării carvedilolului.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Similar altor medicamente care influenţează presiunea arterială, pacienţii care primesc

Gladycor trebuie să fie avertizaţi să nu conducă vehicule sau să nu folosească utilaje dacă au

ameţeli sau simptome asemănătoare. Aceastea se aplică în special în perioada iniţierii

tratamentului sau a ajustării dozelor.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse pot să apară în special la iniţierea tratamentului. Frecvenţa reacţiilor adverse

la pacienţii cu hipertensiune şi angină este mai mică decât la cei cu insuficienţă cardiacă.

Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1>

rare (≥1/10000 şi <1>

estimată din datele disponibile).

Infecţii şi infestări

• Frecvente: bronşită, pneumonie, infecţie a tractului respirator superior, infecţie a

tractului urinar.

Tulburări hematologice şi limfatice

• Frecvente: anemie.
• Rare: trombocitopenie.
• Foarte rare: leucopenie.

Tulburări ale sistemului imunitar

• Foarte rare: hipersensibilitate (reacţie alergică).

Tulburări metabolice şi de nutriţie

• Frecvente: creşterea greutăţii corporale, hipercolesterolemie, afectarea controlului

glicemic (hiperglicemie, hipoglicemie) la pacienţii cu diabet zaharat preexistent.

Tulburări psihice

• Frecvente: depresie.
• Mai puţin frecvente: tulburări ale somnului, confuzie.

Tulburări ale sistemului nervos

• Foarte frecvente: ameţeli, cefalee.
• Mai puţin frecvente: presincopă, sincopă, parestezie.

Tulburări oculare

• Frecvente: tulburări de vedere, scăderea secreţiei lacrimale (xeroftalmie), iritaţie oculară.

Tulburări cardiace

• Foarte frecvente: insuficienţă cardiacă.
• Frecvente: bradicardie, edem (incluzând edem generalizat, periferic şi edeme genitale,

edeme ale membrelor inferioare), hipervolemie, retenţie hidrică.

• Mai puţin frecvente: bloc atrioventricular, angină pectorală.

Tulburări vasculare

• Foarte frecvente: hipotensiune arterială.
• Frecvente: hipotensiune arterială ortostatică, tulburări ale circulaţiei periferice

(extremităţi reci, boală vasculară periferică, exacerbarea claudicaţiei intermitente şi

fenomene Reynaud).

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

• Frecvente: dispnee, edem pulmonar, astm bronşic la pacienţii predispuşi.
• Rare: congestie nazală.

Tulburări gastro-intestinale

• Frecvente: greaţă, diaree, vărsături, dispepsie, durere abdominală.
• Mai puţin frecvente: constipaţie
• Rare: xerostomie.

Tulburări hepatobiliare

• Foarte rare: creşterea valorilor serice ale alaninaminotransferazei (ALT),

aspartataminotransferazei (AST) şi gamaglutamiltransferazei (GGT).

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

• Mai puţin frecvente: reacţii cutanate (de exemplu exantem alergic, dermatită, urticarie,

prurit, leziuni cutanate asemănătoare cu cele psoriazice şi lichenului plan), alopecie; pot

apărea leziuni cutanate psoriazice sau se pot agrava cele deja existente.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

• Frecvente: dureri la nivelul extremităţilor.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

• Frecvente: insuficienţă renală şi tulburări ale funcţiei renale la pacienţii cu boală

vasculară generalizată şi/sau insuficienţă renală subiacentă, tulburări de micţiune.

• Foarte rare: incontinenţă urinară la femei.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

• Mai puţin frecvente: disfuncţie erectilă.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

• Foarte frecvente: astenie (fatigabilitate).
• Frecvente: durere.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă.

Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată

prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul

Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptome şi semne:

Supradozajul poate determina hipotensiune severă, bradicardie, insuficienţă cardiacă, şoc

cardiogen şi stop cardiac. De asemenea pot să apară tulburări respiratorii, bronhospasm,

vărsături pierderea stării de conştienţă şi convulsii generalizate.

Tratament:

Lavajul gastric sau inducerea vomei poate fi utilă în primele ore după ingestie.

În plus faţă de procedurile standard, semnele vitale trebuie monitorizate şi dacă este necesar

corectate într-o unitate de terapie intensivă.

Pacientul trebuie aşezat în clinostatism. Se administrează atropină, 0,5 mg până la 2 mg i.v.

şi/sau glucagon 1 până la 10 mg i.v. (urmat de o perfuzare lentă de 2 până la 5 mg/oră dacă

este necesar) dacă este prezentă bradicardie. Poate fi necesar folosirea unui stimulator cardiac.

Pentru hipotensiune arterială excesivă, trebuie să se administreze fluide pe cale intravenoasă.

Adiţional se poate administra norepinefrină, 5 până la 10 micrograme intravenos, care se

repetă în funcţie de tensiunea arterială obţinută sau 5 micrograme per minut cu administrare

intravenoasă în concordanţă cu tensiunea arterială. În caz de bronhospasm se administrează

salbutamol sau alt beta 2 agonist. În caz de crize convulsive se recomandă administrarea i.v.

lentă de diazepam sau clonazepam.

În caz de supradozaj sever cu simptomatologie de şoc, tratamentul descris trebuie să fie

administrat pe o durată suficientă de timp, de exemplu până la stabilizarea pacientului

deoarece sunt de aşteptat prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al

carvedilolului, precum şi redistribuţia acestuia în teritoriile mai profunde.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente alfa şi beta-blocante, codul ATC: C07AG02.

Carvedilol este un beta-blocant vasodilatator neselectiv, care reduce rezistenţa vasculară

periferică prin blocarea selectivă a receptorilor alfa1 şi determină blocarea sistemului renină

angiotensină prin blocarea neselectivă a beta receptorilor. Activitatea reninei plasmatice este

redusă şi retenţia de lichide este rară.

Carvedilol nu are o activitate simpatomimetică intrinsecă (ASI). Similar propranololului, el are

proprietăţi de stabilizare a membranei.

Carvedilol este un compus racemic din doi stereoizomeri. S-a constatat că ambii enantiomeri

au acţiune blocantă alfa-adrenergică pe modelele animale. Blocarea neselectivă a

adrenoceptorilor beta1 şi beta2 este atribuită în majoritate enantiomerului S(-).

Proprietăţile antioxidante ale carvedilolului şi ale metaboliţilor săi au fost demonstrate in vitro

şi in vivo prin studii la animale şi in vitro pe un număr de tipuri de celule umane.

La pacienţii hipertensivi, o reducere a tensiunii arteriale nu este asociată cu o creştere

concomitentă a rezistenţei periferice, aşa cum se remarcă în cazul beta-blocantelor pure.

Frecvenţa cardiacă este uşor scăzută. Volumul bătaie rămâne neschimbat. Fluxul sanguin renal

şi funcţia renală rămân normale, ca şi fluxul sanguin periferic, de aceea, este rar remarcată

răcirea extremităţilor observată des în cazul utilizării beta-blocantelor. La pacienţii hipertensivi

carvedilolul creşte concentraţia plasmatică de norepinefrină.

În cazul tratamentului de lungă durată al pacienţilor cu angină pectorală, s-a constatat că

administrarea de carvedilol are efect antiischemic şi de ameliorare a durerii. Studiile

hemodinamice au demonstrat că administrarea de carvedilol reduce pre- şi post-sarcina

ventriculară. La pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă sau insuficienţă cardiacă congestivă,

carvedilol a avut efect favorabil asupra hemodinamicii şi fracţiei de ejecţie şi dimensiunilor

ventriculului stâng.

Carvedilol nu are efect negativ asupra profilului lipidic sau electroliţilor. Procentul de HDL

(lipoproteine cu densitate mare) şi LDL (lipoproteine cu densitate mică) rămâne normal.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Carvedilol este absorbit rapid după administrare pe cale orală. La persoanele sănătoase,

concentraţia plasmatică maximă este atinsă în aproximativ o oră de la administrare.

Biodisponibilitatea absolută a carvedilolului la oameni este de aproximativ 25%.

Există o relaţie liniară între doză şi concentraţia plasmatică a carvedilolului. Aportul de

alimente nu influenţează biodisponibilitatea şi concentraţia plasmatică maximă; cu toate

acestea, timpul necesar pentru atingerea concentraţiei plasmatice maxime este prelungit.

Distribuţie

Carvedilol este intens lipofilic. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ

98-99%. Volumul de distribuţie (Vd) este de aproximativ 2 l/kg şi este crescut la pacienţii cu

ciroză hepatică.

Metabolizare

La toate speciile studiate, cât şi la oameni, carvedilolul este metabolizat extensiv într-o

varietate de metaboliţi care sunt în principal eliminaţi prin bilă. După administrarea orală

efectul primului pasaj este de până la 60-75%. Circuitul enterohepatic al substanţei-mamă a

fost demonstrat la animale.

Carvedilolul este metabolizat extensiv la nivel hepatic, glucuronoconjugarea fiind una dintre

reacţiile principale. În urma demetilării şi hidroxilării nucleului fenolic, rezultă trei metaboliţi

activi, cu activitate blocantă beta-adrenergică.

Conform studiilor preclinice, metabolitul 4-hidroxifenolic are o activitate blocantă beta-

adrenergică de aproximativ 13 ori mai mare decât cea a carvedilolului. În comparaţie cu

carvedilolul, cei trei metaboliţi activi exercită o activitate vasodilatatoare slabă. La om,

concentraţia lor este de 10 ori mai scăzută decât cea a substanţei iniţiale. Doi dintre metaboliţii

hidroxicarbazolici ai carvedilolului sunt consideraţi antioxidanţi extrem de eficace, cu o

potenţă antioxidantă de 30-80 ori mai mare decât a carvedilolului.

Eliminare

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al carvedilolului este de aproximativ 6

ore. Clearance-ul plasmatic este de aproximativ 500 – 700 ml/min. Se elimină în principal prin

bilă. Calea primară de excreţie a carvedilolului este prin materiile fecale. O mică parte este

eliminată pe cale renală sub formă de diverşi metaboliţi.

Farmacocinetica la grupuri speciale de populaţie

Pacienţi cu insuficienţă renală

La unii pacienţi hipertensivi cu insuficienţă renale moderată până la severă (clearance al

creatininei < 30 ml/min) a fost raportată o creştere cu aproximativ 40-50% a concentraţiilor

plasmatice de carvedilol, în comparaţie cu pacienţii hipertensivi la care funcţia renală este

normală. Concentraţia plasmatică maximă la pacienţii cu insuficienţă renală este crescută cu o

medie de 10-20%. Cu toate acestea, a existat o mare variabilitate în rezultatele obţinute.

Deoarece carvedilolul este eliminat în cea mai mare parte prin materiile fecale, este puţin

probabilă o acumulare semnificativă la pacienţii cu insuficienţă renală.

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă nu este necesară ajustarea dozei de

carvedilol (vezi pct. 4.2).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, biodisponibilitatea carvedilolului este crescută până la

80% datorită scăderii efectului de prim pasaj hepatic. Prin urmare, carvedilol este contraindicat

la pacienţii cu insuficienţă hepatică clinic manifestă (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii).

Utilizarea la vârstnici

Vârsta a avut un efect semnificativ statistic asupra parametrilor farmacocinetici ai

carvedilolului la pacienţii hipertensivi. Un studiu efectuat la pacienţii vârstnici hipertensivi nu

a arătat nici o diferenţă între profilul reacţiilor adverse la acest grup comparativ cu pacienţii

mai tineri. Un alt studiu care a implicat pacienţi vârstnici cu boală coronariană nu a arătat nici

o diferenţă între reacţiile adverse raportate faţă de cele care au fost raportate de pacienţii mai

tineri.

Utilizarea la copii şi adolescenţi

Informaţiile disponibile cu privire la farmacocinetică la pacienţii cu vârsta sub 18 ani este

limitată.

Pacienţi cu diabet zaharat

La pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat tip 2 nu a fost observat niciun efect al administrării

de carvedilol asupra glicemiei (à jeun sau postprandial) şi asupra hemoglobinei glicozilate A1;

nu a fost necesară modificarea dozelor de medicamente antidiabetice.

La pacienţii cu diabet zaharat tip 2, carvedilol nu a avut nici o influenţă semnificativă statistic

asupra testului de toleranţă la glucoză. La pacienţii hipertensivi fără diabet zaharat, cu

sensibilitatea la insulină modificată (Sindrom X), carvedilol a crescut sensibilitatea la insulină.

Aceleaşi rezultate au fost observate la pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2.

Insuficienţă cardiacă

Într-un studiu la 24 de pacienţi cu insuficienţă cardiacă, clearance-ul R-şi S-carvedilol a fost

semnificativ mai mic decât cel estimat anterior la voluntarii sănătoşi. Aceste rezultate au

sugerat că farmacocinetica R-şi S-carvedilol este influenţată semnificativ de insuficienţa

cardiacă.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studii realizate pe şobolani şi şoareci cu carvedilol în doză de 75 mg/kg şi 200 mg/kg (de 38 –

100 de ori mai mari decât doza maximă zilnică recomandată la om) nu au demonstrat potenţial

carcinogen al carvedilolului.

În studii clinice controlate realizate in vitro sau in vivo la mamifere sau alte animale

carvedilolul nu a demonstrat potenţial mutagen.

După administrarea unor doze mari de carvedilol la femelele gestante de şobolan (200 mg/kg,

ceea ce reprezintă de 100 de ori doza maximă recomandată la om), au fost observate reacţii

adverse privind sarcina şi fertilitatea. S-a observat creşterea întârziată a feţilor precum şi

întârzierea naşterii la doze de 60 mg/kg (de 30 de ori mai mari decât doza maximă recomandată

la om). S-a observat şi embriotoxicitate (creşterea mortalităţii după implantarea embrionului), dar

fără a exista malformaţii la şobolani şi iepuri la doze de 200 mg/kg, respectiv 75 mg/kg (de 38 –

100 de ori mai mari decât doza zilnică maximă recomandată la om).

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb pregelatinizat

Copovidonă

Celuloză microcristalină

Dibehenat de glicerol

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

4 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Antibiotice S.A.

Str. Valea Lupului nr.1, 707410, Iaşi

România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

6181/2014/01

6182/2014/01

6183/2014/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2014

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie, 2018