Prospect Concor 5 mg comprimate filmate
Producator: Merck Romania SRL
Clasa ATC: medicamente beta-blocante, beta-blocante selective, codul ATC: C07AB07.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6251/2014/01-02 Anexa 2
6252/2014/01-02 Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Concor 5 mg comprimate filmate
Concor 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Concor 5 mg
Fiecare comprimat filmat conţine fumarat de bisoprolol 5 mg.
Concor 10 mg
Fiecare comprimat filmat conţine fumarat de bisoprolol 10 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Concor 5 mg
Comprimate filmate biconvexe de culoare alb gălbui, în formă de inimă, cu linie mediană pe ambele feţe.
Concor 10 mg
Comprimate filmate biconvexe de culoare portocaliu pal-portocaliu deschis, în formă de inimă, cu linie
mediană pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Tratamentul bolii coronariene (anginei pectorale).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi: pentru ambele indicaţii terapeutice, doza este de 5 mg fumarat de bisoprolol, o dată pe zi. Dacă
este necesar, doza poate fi crescută la 10 mg fumarat de bisoprolol, o dată pe zi.
Doza maximă recomandată este de 20 mg fumarat de bisoprolol o dată pe zi.
În toate cazurile, doza trebuie ajustată individual, în funcţie de frecvenţa cardiacă şi succesul terapeutic.
Durata tratamentului
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, de lungă durată.
Tratamentul cu bisoprolol nu trebuie întrerupt brusc deoarece aceasta poate determina agravarea
tranzitorie a afecţiunii. Tratamentul nu trebuie întrerupt brusc, în special la pacienţii cu cardiopatie
ischemică. Se recomandă reducerea treptată a dozei.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienți cu insuficienţă renală sau hepatică
În mod normal, la pacienţii cu tulburări uşoare până la moderate ale funcţiei hepatice sau renale nu este
necesară ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 20 ml/min)
şi la pacienţii cu tulburări severe ale funcţiei hepatice se recomandă ca doza zilnică să nu se depăşească
10 mg fumarat de bisoprolol.
Experienţa utilizării bisoprololului la pacienţii cu dializă renală este limitată; totuşi, nu există date
conform cărora dozele ar trebui modificate.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei.
Copii și adolescenți
Nu există experienţă referitoare la utilizarea bisoprololului la copii, de aceea nu se recomandă
utilizarea acestuia la acest grup de vârstă.
Mod de administrare
Comprimatele filmate Concor trebuie administrate dimineaţa cu sau fără alimente. Acestea trebuie
înghiţite cu o cantitate suficientă de lichid, fără a fi mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Administrarea bisoprololului este contraindicată la pacienţii cu:
- insuficienţă cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienţei cardiace care
necesită tratament inotrop pozitiv administrat i.v.,
- şoc cardiogen,
- bloc atrio-ventricular (BAV) de gradul II sau III (fără pacemaker),
- sindromul sinusului bolnav,
- bloc sino-atrial,
- bradicardie simptomatică,
- hipotensiune arterială simptomatică,
- astm bronşic sever,
- forme severe ale arteriopatiei obliterante periferice sau forme severe ale sindromului Raynaud,
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4),
- acidoză metabolică.
Administrarea Concor este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Cu excepţia cazurilor în care este neapărat necesară, întreruperea tratamentului cu bisoprolol nu trebuie
făcută brusc, mai ales la pacienţii cu cardiopatie ischemică, deoarece aceasta poate determina agravarea
tranzitorie a afecţiunii (vezi pct. 4.2).
Bisoprololul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală şi
insuficienţă cardiacă asociată.
Bisoprololul trebuie utilizat cu precauţie:
- la pacienţii cu diabet zaharat ce prezintă fluctuaţii mari ale valorilor glicemiei deoarece pot fi mascate
simptomele hipoglicemiei (de exemplu: tahicardie, palpitaţii sau diaforeză),
- la pacienţii cu dietă strictă,
- la pacienţii cărora li se efectuează tratament de desensibilizare deoarece, ca în cazul celorlalte
beta-blocante, bisoprololul poate potenţa atât sensibilitatea faţă de alergeni cât şi severitatea reacţiilor
anafilactice; tratamentul cu adrenalină poate să nu aibă în toate cazurile efectul terapeutic aşteptat,
- la pacienţii cu BAV de gradul I,
- la pacienţii cu angină Prinzmetal; Au fost observate cazuri de vasospasm coronarian. Deși este înalt
beta 1- selectiv, atacurile de angina nu pot fi complet excluse atunci când bisoprololul este administrat la
pacienții cu angină Prinzmetal.
- la pacienţii cu arteriopatie obliterantă periferică, deoarece, mai ales la începutul tratamentului, poate să
apară agravarea simptomelor.
Beta-blocantele (de exemplu: bisoprolol) pot fi administrate la pacienţii cu psoriazis sau cu antecedente
de psoriazis doar după evaluarea atentă a raportului dintre beneficiile terapeutice şi riscurile posibile.
Simptomele tireotoxicozei pot fi mascate în timpul tratamentului cu bisoprolol.
Bisoprololul nu trebuie administrat la pacienţii cu feocromocitom înainte de realizarea blocării
receptorilor alfa.
La pacienţii aflaţi sub anestezie generală medicul anestezist trebuie informat asupra blocării
receptorilor beta. Dacă se consideră necesară întreruperea tratamentului cu beta-blocant înaintea
intervenţiei chirurgicale, aceasta trebuie făcută treptat şi terminată cu 48 ore înaintea intervenţiei
chirurgicale.
Deși β –blocantele selective (beta1) pot avea un efect mai mic asupra funcției pulmonare decât
β -blocantele neselective și ca toate β-blocantele, acestea ar trebui să fie evitate la pacienții cu boli
obstructive ale căilor respiratorii, cu excepția cazului în care există motive clinice întemeiate pentru
utilizarea lor. În cazul în care astfel de motive există, Concor poate fi folosit, cu precauție. În cazul
existenţei astmului bronşic sau a bronhopneumopatiei obstructive cronice, ce pot determina simptome,
se recomandă asocierea tratamentului bronhodilatator. Ocazional, la pacienţii cu astm bronşic poate să
apară creşterea rezistenţei căilor aeriene, de aceea poate fi necesară creşterea dozei de beta
stimulante.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Antagonişti ai calciului din grupa verapamilului şi, în mai mică măsură, din grupa diltiazemului: efect
inhibitor asupra contractilităţii şi conducerii atrio-ventriculare. Administrarea intravenoasă de verapamil
la pacienţii aflaţi sub tratament cu beta-blocante poate determina hipotensiune arterială marcată şi bloc
atrio-ventricular.
Medicamente antihipertensive cu acţiune centrală (de exemplu: clonidina, metildopa, moxonidina,
rilmenidina): utilizarea concomitentă a medicamentelor antihipertensive cu acţiune centrală poate
determina scăderea frecvenţei cardiace şi a debitului cardiac şi vasodilataţie. Întreruperea bruscă a
administrării acestora, creşte riscul de apariţie a hipertensiunii arteriale de rebound.
Asocieri ce trebuie utilizate cu precauţie
Antagonişti ai calciului din grupa dihidropiridinelor (de exemplu: nifedipină): utilizarea concomitentă
poate creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale şi nu poate fi exclusă creşterea riscului deteriorării
suplimentare a funcţiei pompei ventriculare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
Medicamente antiaritmice din clasa I (de exemplu: chinidină, disopiramidă, lidocaină, fenitoină,
flecainidă, propafenonă): pot fi potenţate efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculară şi efectul
inotrop negativ.
Medicamente antiaritmice din clasa III (de exemplu: amiodaronă): poate fi potenţat efectul asupra
timpului de conducere atrio-ventriculară.
Medicamente parasimpatomimetice: utilizarea concomitentă poate creşte timpul de conducere atrio-
ventriculară şi riscul de apariţie a bradicardiei.
Medicamente β-blocante cu administrare locală (de exemplu: picături oftalmice pentru tratamentul
glaucomului): pot potenţa efectele sistemice ale bisoprololului.
Insulină şi antidiabetice orale: potenţarea efectului de scădere a glicemiei. Blocarea receptorilor beta-
adrenergici poate masca simptomele hipoglicemiei.
Medicamente anestezice: diminuarea tahicardiei reflexe şi creşterea riscului de apariţie a hipotensiunii
arteriale (pentru informaţii suplimentare vezi pct. 4.4).
Glicozide digitalice: creşterea timpului de conducere atrio-ventriculară şi, prin urmare, a frecvenţei
cardiace.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): AINS pot diminua efectul hipotensor al
bisoprololului.
Medicamente beta-simpatomimetice (de exemplu: isopronalină, dobutamină): asocierea cu bisoprolol
poate diminua efectele ambelor medicamente.
Simpatomimetice care activează atât receptorii alfa cât şi beta-adrenergici (de exemplu: noradrenalină,
adrenalină): asocierea cu bisoprolol determină creşterea tensiunii arteriale. Astfel de interacţiuni sunt
considerate a fi mult mai probabile în cazul utilizării beta-blocantelor neselective.
Alte medicamente antihipertensive sau medicamente cu potenţial hipotensor (de exemplu: antidepresive
triciclice, barbiturice, fenotiazine): utilizarea concomitentă poate creşte riscul apariţiei hipotensiunii
arteriale.
Asocieri ce trebuie avute în vedere
Mefloquină: creşterea riscului de apariţie a bradicardiei.
Inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO, cu excepţia IMAO-B): Potenţarea efectului hipotensor al beta-
blocantului dar şi creşterea riscului de producere a crizei hipertensive.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Bisoprololul are efecte farmacologice care pot determina efecte dăunătoare asupra sarcinii şi/sau a
fătului/noului-născut. În general, blocantele receptorilor beta-adrenergici reduc perfuzia placentară, care a
fost asociată cu întârziere a creşterii, moarte intrauterină, avort spontan sau travaliu precoce. Reacţiile
adverse (de exemplu: bradicardie, hipoglicemie) pot să apară şi la făt sau nou-născut. Dacă este necesar
tratamentul cu blocante ale receptorilor beta-adrenergici, este de preferat utilizarea blocantelor selective
ale receptorilor beta -adrenergici.
Administrarea Concor nu este recomandată în perioada de sarcină, decât dacă este neapărat necesară.
Dacă tratamentul este considerat necesar, se recomandă monitorizarea fluxului sanguin utero-placentar şi
a creşterii fetale. În cazul în care apar efecte dăunătoare asupra sarcinii sau fătului trebuie avută în vedere
utilizarea unui alt tip de tratament. Nou-născutul trebuie monitorizat cu atenţie. Simptomele hipoglicemiei
şi bradicardia sunt de aşteptat să devină manifeste în decursul primelor 3 zile de viaţă extrauterină.
Alăptarea
La om nu există date referitoare la excreţia bisoprololului în lapte sau la siguranţa expunerii sugarilor la
acţiunea bisoprololului.
De aceea, alăptarea nu este recomandată în timpul administrării Concor.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Într-un studiu efectuat la pacienţii cu boală coronariană, bisoprololul nu a afectat capacitatea de a conduce
vehicule. Totuşi, datorită variaţiilor individuale ale reacţiilor la administrarea medicamentului, capacitatea
de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. Aceasta trebuie avută în vedere mai ales la
începutul tratamentului sau atunci când este schimbat medicamentul administrat precum şi în cazul
consumului de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele noţiuni sunt utilizate pentru definirea frecvenţelor de apariţie utilizate mai jos:
- foarte frecvente (>1/10)
- frecvente (≥1/100 şi <1>
- mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1>
- rare (≥1/10000 şi <1>
- foarte rare (<1>
- cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Investigaţii diagnostice
Rare: creşterea trigliceridemiei şi a valorilor serice ale enzimelor hepatice (ALAT, ASAT)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: depresie, tulburare de somn
Rare: coşmar, halucinaţie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli*, cefalee*
Rare: sincopă
Tulburări oculare
Rare: diminuarea secreţiei lacrimare (trebuie avută în vedere la pacienţii care utilizează lentile de contact)
Foarte rare: conjunctivită
Tulburări auditive şi vestibulare
Rare: tulburări ale auzului
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tulburări ale conducerii atrio-ventriculare, agravarea insuficienţei cardiace
preexistente, bradicardie
Tulburări vasculare
Frecvente: senzaţie de răcire sau amorţire la nivelul extremităţilor, tensiune arterială scăzută
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau antecedente de boală respiratorie
obstructivă
Rare: rinită alergică
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: simptome gastro-intestinale precum greaţă, vărsături, diaree, constipaţie
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: reacţii de hipersensibilitate precum prurit, eritem cutanat tranzitor al feţei şi gâtului, erupţii
cutanate tranzitorii și angioedem
Foarte rare: alopecie; beta-blocantele pot determina apariţia sau agravarea psoriazisului sau pot
induce apariţia unei erupţii cutanate cu aspect psoriaziform
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: slăbiciune musculară şi crampe musculare
Tulburări ale ale aparatului genital şi ale sânului
Rare: disfuncție erectilă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: fatigabilitate*
Mai puţin frecvente: astenie
*Aceste simptome apar mai ales la începutul tratamentului. Ele sunt, în general, uşoare şi se remit în
decurs de 1-2 săptămâni.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Simptome
Cele mai frecvente semne ale supradozajului cu beta-blocante sunt bradicardia, hipotensiunea arterială,
bronhospasmul, insuficienţa cardiacă acută şi hipoglicemia. Există o largă variabilitate interindividuală a
sensibilităţii la administrarea unei doze unice mari de bisoprolol şi este probabil ca pacienţii cu
insuficienţă cardiacă să fie foarte sensibili.
Abordare terapeutică
În general, dacă se produce supradozajul, se recomandă întreruperea tratamentului cu bisoprolol şi
efectuarea tratamentului de susţinere şi simptomatic.
Puţinele date disponibile sugerează că bisoprololul este greu dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente beta-blocante, beta-blocante selective, codul ATC: C07AB07.
Mecanism de acțiune
Bisoprololul este un blocant selectiv al receptorilor beta -adrenergici, lipsit de activitate stimulantă
intrinsecă şi cu activitate importantă de stabilizare membranară. Are afinitate foarte scăzută pentru
receptorii beta -adrenergici din muşchiului neted de la nivelul bronhiilor şi vaselor precum şi pentru
receptorii beta -adrenergici implicaţi în reglarea metabolismului. De aceea, nu este de aşteptat ca
bisoprololul să influenţeze rezistenţa căilor respiratorii şi efectele metabolice mediate beta . Beta
2 1
selectivitatea bisoprololului se menţine şi în cazul dozelor ce depăşesc intervalul dozelor terapeutice.
Bisoprololul nu are efect inotrop negativ pronunţat.
Bisoprololul îşi manifestă efectul terapeutic maxim după 3-4 ore de la administrare. Timpul de
înjumătăţire plasmatică de 10-12 ore asigură eficacitatea terapeutică pentru intervalul de 24 ore în cazul
administrării unice zilnice.
Efectul antihipertensiv maxim al bisoprololului este atins, în general, după 2 săptămâni.
În cazul administrării acute la pacienţii cu boală coronariană fără insuficienţă cronică, bisoprololul reduce
frecvenţa cardiacă şi volumul bătaie, reducând astfel debitul cardiac şi consumul de oxigen. În cazul
administrării cronice scade rezistenţa periferică crescută iniţial. Printre altele, inhibarea activităţii reninei
plasmatice este luată în discuţie ca mecanism responsabil pentru efectul antihipertensiv al beta-blo-
cantelor.
Bisoprololul deprimă răspunsul la activitatea simpato-adrenergică prin blocarea receptorilor beta cardiaci.
Aceasta determină o diminuare a frecvenţei cardiace şi a contractilităţii şi, prin urmare, a consumului de
oxigen al miocardului, efectul dorit al tratamentului anginei pectorale la pacienţii cu boală coronariană.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, bisoprololul este absorbit aproape complet (> 90%) din tractul gastro-intestinal
şi, datorită metabolizării sale reduse la primul pasaj hepatic de aproximativ 10%, are o biodisponibilitate
absolută de aproximativ 90%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie este de 3,5 l/kg. Procentul de legare de proteinele plasmatice este de
aproximativ 30%.
Metabolizare şi eliminare
Bisoprololul este eliminat din organism pe 2 căi cu eficacitate egală: 50% este transformat la nivel hepatic
în metaboliţi inactivi, care sunt eliminaţi pe cale renală, iar 50% este excretată sub formă nemodificată pe
cale renală. De aceea, nu este, de regulă, necesară ajustarea dozei de bisoprolol la pacienţii cu tulburări
uşoare sau moderate ale funcţiei hepatice sau renale. Clearance-ul total al medicamentului este de
aproximativ 15 l/oră. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 10-12 ore.
Bisoprololul are o cinetică lineară, independentă de vârstă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu indică vreun risc special pentru om, pe baza studiilor obişnuite de toxicitate a dozei
unice sau a dozelor repetate, genotoxicitate/mutagenitate sau carcinogenitate.
Efecte asupra funcţiei de reproducere
În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, bisoprololul nu a influenţat fertilitatea sau numărul
de naşteri.
Ca alte beta-blocante, bisoprololul a determinat toxicitate maternă (diminuarea aportului alimentar şi a
creşterii în greutate) şi embrio/fetală (creşterea incidenţei resorbţiilor, greutate scăzută a puilor la naştere,
întârzierea a dezvoltării fizice) în cazul utilizării dozelor mari, dar nu a avut efect teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Concor 5 mg
Nucleu:
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Crospovidonă
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Hidrogenofosfat de calciu anhidru
Film:
Oxid galben de fer (E 172)
Dimeticonă 100
Macrogol 400
Dioxid de titan (E 171)
Hipromeloză
Concor 10 mg
Nucleu:
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Crospovidonă
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Hidrogenofosfat de calciu anhidru
Film:
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Dimeticonă 100
Macrogol 400
Dioxid de titan (E 171)
Hipromeloză
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 30 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Merck Romania SRL
Str. Gara Herăstrău Nr. 4D, Clădirea C, Etaj 6
Sector 2, 020334 Bucureşti, România
Tel: +40 21 319 8850
Fax: +40 21 319 8848
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Concor 5 mg
6251/2014/01-02
Concor 10 mg
6252/2014/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei – Martie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2021
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.