Prospect Codeină Fosfat MCC 15 mg comprimate
Producator: S.C. MAGISTRA C&C S.R.L.
Clasa ATC: antitusive, exclusiv combinaţii cu expectorante, alcaloizi de opiu şi
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8344/2015/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor medicamentului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Codeină Fosfat MCC 15 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine fosfat de codeină hemihidrat 15 mg .
Excipient: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 85,5 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate rotunde, de culoare albă, plate, cu diametrul de 7mm.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Codeina este indicată la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani ca tratament smptomatic al:
-tusei iritative neproductive;
- durerilor acute moderate, care nu sunt considerate a fi ameliorate de alte analgezice, cum sunt
paracetamolul sau ibuprofenul (în monoterapie) .
Codeina este indicată la adulţi ca tratament simptomatic al cazurilor selecţionate de diaree.
4.2. Doze şi mod de administrare
Tratamentul tusei
Adulti
Doza de codeină recomandată la adulţi trebuie să fie de 15 – 30 mg fosfat de codeină hemihidrat de 3
– 4 ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 ani şi 18 ani:
Doza de codeină recomandată la adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste trebuie să fie de 15 – 30 mg
fosfat de codeină hemihidrat de 3 – 4 ori pe zi.
Copii cu vârsta sub 12 ani:
Codeina nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de toxicitate la opioide, ca
urmare a metabolizării variabile şi imprevizibile a codeinei la morfină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, procesele de metabolizare şi epurare sunt mai lente decât la adulţii tineri. De
aceea sunt necesare doze mai mici de codeină sau intervale mai mari între dozele administrate decât
cele recomandate în mod obişnuit la adulţii tineri.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală
Dozele trebuie ajustate în funcţie de gradul insuficienţei (vezi pct.4.4)
Ameliorarea durerii
Codeina trebuie utilizată în doza minimă eficace şi pentru cea mai scurta perioadă de timp. Această
doză poate fi administrată până la de 4 ori pe zi, la intervale de minimum 6 ore. Doza zilnică maximă
de codeină nu trebuie să depăşească 240 mg.
Durata tratamentului trebuie limitată la 3 zile, iar dacă nu se obţine ameliorarea eficientă a durerii,
pacienţii/persoanele care îi îngrijesc trebuie sfătuiţi să se readreseze medicului.
Adulţi
Doza de codeină recomandată la adulţi trebuie să fie de 30-60 mg fosfat de codeină hemihidrat la 6
ore; dacă este necesar, administrarea se poate repeta până la doza maximă de 240 mg codeină pe zi.
Copii şi adolescenţi
Adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 ani şi 18 ani:
Doza de codeină recomandată la adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste trebuie să fie de 30-60mg
fosfat de codeină hemihidrat la 6 ore; dacă este necesar, administrarea se poate repeta până la doza
maximă de 240 mg codeină pe zi. Doza este determinată în funcţie de greutatea corporală (0,5-1
mg/kg).
Copii cu vârsta sub 12 ani
Codeina nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de toxicitate la opioide, ca
urmare a metabolizării variabile şi imprevizibile a codeinei la morfină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, procesele de metabolizare şi epurare sunt mai lente decât la adulţii tineri. De
aceea sunt necesare doze mai mici de codeină sau intervale mai mari între dozele administrate decât
cele recomandate în mod obişnuit la adulţii tineri.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală
Dozele trebuie ajustate în funcţie de gradul insuficienţei (vezi pct.4.4).
Tratamentul diareei
Adulti
Doza de codeină recomandată la adulţi trebuie să fie de 15 mg fosfat de codeină hemihidrat de 3 – 4
ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Codeina nu se recomandă pentru administrare la aceaste categorii de vârstă (vezi pct.4.4)
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, procesele de metabolizare şi epurare sunt mai lente decât la adulţii tineri. De
aceea sunt necesare doze mai mici de codeină sau intervale mai mari între dozele administrate decât
cele recomandate în mod obişnuit la adulţii tineri.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală
Dozele trebuie ajustate în funcţie de gradul insuficienţei (vezi pct.4.4)
Mod de administrare
Administrare orală.
Codeină Fosfat MCC 15 mg poate fi administrată cu un pahar cu apă şi/sau alimente pentru a ameliora
iritaţia gastrică.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la codeină, la alte opioide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
Insuficienţă respiratorie severă; hipersecreţie traheo-bronşică; tuse astmatiformă sau crize de astm
bronşic.
Diaree acutǎ toxiinfecţioasǎ, subocluzie sau ocluzie intestinalǎ, intervenţii chirurgicale recente pe căile
biliare (creşte presiunea biliară);
Traumatisme craniene sau alte condiţii de presiune intracraniană crescută;
La toţi copiii şi adolescenţii (cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani) la care se efectuează tonsilectomie
şi/sau adenoidectomie pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn, din cauza unui
risc crescut de apariţie a unor reacţii adverse grave şi care pun viaţa în pericol (vezi pct. 4.4);
La femei care alăptează (vezi pct. 4.6);
La pacienţi cunoscuţi ca metabolizatori ultra-rapizi CYP2D6;
Administrarea concomitentă de agonişti sau antagonişti morfinici: nalbufină, buprenorfină,
pentazocină;
Administrarea concomitentă cu IMAO (inhibitori ai monoaminooxidazei) sau în interval de 14 zile de
la oprirea tratamentului cu un IMAO.
Copii cu vârsta sub 12 ani (vezi pct.4.1);
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Măsurile de precauţie sunt aceleaşi ca în cazul administrării morfinei.
Codeina nu se administrează timp îndelungat, deoarece există risc de dezvoltare a dependenţei.
La copii, dozele de codeină mai mari de 0,3 mg/kg au potenţial convulsiv; riscul deprimării respiratorii
este mai mare.
La vârstnici pericolul deprimării respiraţiei este crescut, iar tulburările disforice (agitaţie, stare
confuzivă, halucinaţii) sunt mai frecvente.
Aceste particularităţi sunt legate de insuficienţa proceselor de metabolizare şi epurare, ca şi de
patologia proprie vârstei înaintate (pneumopatii cronice, ateroscleroză avansată).
La pacienţii cu tuse productivă, prin înlăturarea reflexului de tuse, poate favoriza retenţia secreţiilor
traheobronşice.
Se impune prudenţă la bolnavii cu limitarea funcţiei respiratorii, emfizem pulmonar, fibroză
pulmonară, bronhopneumopatie cronică obstructivă, bronhoree, tuberculoză gravă, traumatisme
toracice (codeina deprimă respiraţia şi interferă cu mecanismele compensatorii declanşate de deficitul
ventilaţiei pulmonare). La pacienţii cu astm bronşic poate agrava fenomenele obstructive (favorizează
bronhospasmul).
Codeina reduce peristaltismul intestinal. Opioidele analgezice trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii
cu tulburări obstructive intestinale. Nu se recomandă utilizarea codeinei la bolnavii cu colită ulceroasă
(poate produce dilataţia toxică a colonului). De asemenea, trebuie evitată în caz de intervenţii
chirurgicale recente pe tractul gastro-intestinal.
Similar altor antidiareice simptomatice, codeina administrată la pacienţii cu diaree micşorează
pierderea de lichide şi electroliţi şi poate întârzia eliminarea microorganismelor în diareea infecţioasă.
Tratamentul simptomatic al diareei cu codeină nu este recomandat în faza acută deoarece poate masca
simptomele şi semnele unei infecţii cu posibile consecinţe severe.
Codeina nu se recomandă ca antidiareic la copii, deoarece poate determina dezechilibru hidro-
electrolitic sever.
Codeina favorizează contracţia musculaturii netede biliare şi poate determina apariţia unui spasm al
sfincterului Oddi ceea ce impune prudenţă în caz de diskinezie biliară sau litiază biliară.
Administrarea codeinei trebuie evitată la pacienţii cu pancreatită.
Opioidele analgezice trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis.
Opioidele analgezice trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu boala Addison.
În caz de feocromocitom opioidele pot stimula eliberarea de catecolamine prin inducerea eliberării de
histamine endogene.
Hipovolemia, cordul pulmonar cronic, infarctul miocardic acut, starea de şoc favorizează accidentele
hipotensive.
Riscul convulsiv poate fi crescut când codeina se administrează la pacienţi cu edem cerebral şi
epilepsie. Stările confuzive pot fi agravate.
Hipotiroidia creşte riscul reacţiilor toxice la codeină (întârzie eliminarea prin metabolism, favorizează
deprimarea respiratorie).
Se recomandă evitarea administrării medicamentului la pacienţii cu hipertrofie de prostată şi stricturi
uretrale (favorizează retenţia de urină).
Deoarece codeina se metabolizează la nivel hepatic şi se elimină pe cale renală, se recomandă
supravegherea atentă a pacienţilor cu insuficienţă hepatică şi renală; dozele se ajustează în funcţie de
severitatea insuficienţei.
Datorită conţinutului în lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Metabolismul CYP2D6
Codeina este metabolizată la morfină, metabolitul său activ, de către enzima hepatică CYP2D6. Dacă
pacientul prezintă un deficit enzimatic sau lipsa completă a enzimei, nu se va obţine un efect analgezic
adecvat. Estimările indică faptul că până la 7% din populaţia caucaziană poate avea acest deficit. Dacă
însă pacientul este un metabolizator rapid sau ultra-rapid, există un risc crescut de apariţie a reacţiilor
adverse ale toxicităţii la opioide, chiar şi pentru dozele prescrise uzual. Aceşti pacienţi metabolizează
rapid codeina la morfină, ceea ce determină concentraţii plasmatice de morfină mai mari decât cele
preconizate.
Simptomele generale ale toxicităţii la opioide includ confuzie, somnolenţă, respiraţie superficială,
mioză, greaţă, vărsături, constipaţie şi lipsa poftei de mâncare. În cazuri severe, acestea pot include
simptome ale deprimării circulatorii şi respiratorii, care pot pune viaţa în pericol şi, foarte rar, pot fi
letale.
Estimările prevalenţei metabolizatorilor ultra-rapizi în diferitele populaţii sunt rezumate mai jos:
Populaţia Prevalenţa %
Afro-etiopiană 29%
Afro-americană 3,4% până la 6,5%
Asiatică 1,2% până la 2%
Caucaziană 3,6% până la 6,5%
Greacă 6,0%
Ungară 1,9%
Nord-europeană 1% până la 2%
Utilizare post-chirurgicală la copii
Au existat raportări în publicaţii despre faptul că administrarea post-chirurgicală a codeinei la copii,
după tonsilectomie şi/sau adenoidectomie efectuate pentru tratamentul sindromului de apnee
obstructivă în somn, a provocat evenimente adverse rare, dar care au pus viaţa în pericol, inclusiv
deces (vezi şi pct. 4.3). Toţi copiii au fost trataţi cu doze de codeină aflate în intervalul de doze
adecvat; cu toate acestea, s-a evidenţiat că aceşti copii erau, fie metabolizatori ultra-rapizi, fie
metabolizatori rapizi, în ceea ce priveşte capacitatea lor de a metaboliza codeina la morfină.”
Copii cu funcţia respiratorie compromisă
Utilizarea codeinei nu este recomandată la copii care pot avea funcţia respiratorie compromisă, ca în
cazul tulburărilor neuromusculare, afecţiunilor cardiace sau respiratorii severe, infecţiilor tractului
respirator superior sau pulmonare, politraumatismelor sau procedurilor chirurgicale ample. Aceşti
factori pot agrava simptomele toxicităţii la morfină.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni contraindicate
- IMAO – risc toxic mare. Se evită asocierea codeinei şi administrarea acesteia timp de două săptămâni
după întreruperea administrării IMAO, deoarece creşte riscul deprimării respiratorii şi se poate
produce toxicitate la nivelul SNC;
- agonisti – antagonisti morfinici (nalbufina, buprenorfina, pentazocina) – diminuarea efectului
analgezic prin blocaj competitiv al receptorilor µ, cu riscul apariţiei unui sindrom de abstinenţă;
Interacţiuni nerecomandate
- hipnotice, sedative, tranchilizante, antidepresive triciclice, fenotiazide, anestezice generale,
antihistaminice sedative, alti derivati morfinici – actiune aditivă – creşte efectul sedativ si deprimant
respirator.
- se poate produce riscul creşterii depresiei respiratorii când codeina este asociată cu alcool etilic.
Asocierea cu băuturi alcoolice creşte fenomenele de deprimare psihomotorie.
- antibiotice (ciprofloxacina) – se evită premedicaţia cu opioide deoarece acestea reduc concentraţia
plasmatică a ciprofloxacinei.
- naltrexona: risc de diminuare a efectului analgezic.
- anticolinergice – risc de constipaţie severă, ceea ce poate duce la ileus paralitic şi/sau retenţie
urinară.
Interactiuni ce necesita precautii
- antihipertensive (guanetidina, diuretice) – creste riscul accidentelor hipotensive.
- medicatia expectorantă – codeina favorizează retenţia secreţiilor traheobronşice.
Interacţiuni de luat în considerare
Codeina mai poate interacţiona cu :
Mexiletină – întârzierea absorbţiei acesteia.
Metoclopramida, cisaprida, domperidona – antagonizează efectele gastrointestinale.
Antiulceroase – cimetidina – inhibă metabolizarea analgezicelor opioide.
Antidiareice (loperamid, kaolin) – risc crescut de constipaţie severă.
Quinidina – reducerea efectului analgezic.
Antivirale – ritonavirul poate creşte nivelele plasmatice ale codeinei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu se recomandă administrarea codeinei pe parcursul sarcinii cu excepţia unui tratament de scurtă
durată la indicaţia strictă a medicului, dacă este absolut necesar, după analiza raportului risc potenţial
fetal/beneficiu matern.
În timpul ultimelor trei luni de sarcină, utilizarea cronică a codeinei de către mamă poate determina un
sindrom de abstinenţă la nou născut.
Este contraindicată administrarea codeinei perinatal deoarece există riscul deprimării respiratorii la
nou-născut.
Codeina nu trebuie utilizată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).
La dozele terapeutice obişnuite, codeina şi metabolitul său activ pot fi prezenţi în lapte în doze foarte
mici şi este puţin probabil să provoace efecte negative la sugarul alăptat. Cu toate acestea, dacă
pacientul este un metabolizator ultra-rapid CYP2D6, concentraţii mai mari ale metabolitului activ,
morfina, pot fi prezente în lapte şi, în cazuri foarte rare, pot determina simptome de toxicitate la
opioide la sugar, care pot fi letale.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită sedării şi scăderii reactivităţii reflexe, codeina afectează capacitatea de a conduce vehicule şi
de a opera utilaje. Este contraindicată la pacienţii care conduc vehicule şi folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate din studiile clinice şi din experienţa după punerea pe piaţă sunt clasificate
în funcţie de incidenţă, utilizând următoarea convenţie:
Reacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi
<1>
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de
frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări psihice:
Mai puţin frecvente: confuzie, schimbări ale dispoziţiei, halucinaţii, coşmaruri, toleranţă sau
dependenţă.
Potenţialul de dependenţă este relativ mic când codeina este folosită în dozele recomandate, timp
limitat. Riscul de dependenţă creşte pentru dozele mari administrate timp îndelungat.
Efecte ale abstinenţei – întreruperea bruscă poate dezvolta sindromul de abstinenţă. Simptomele pot
include tremor, insomnie, greaţă, vărsături, transpiraţii şi creşterea tensiunii arteriale, a pulsului şi a
respiraţiei.
Toleranţa se diminuează rapid după abstinenţă, astfel că o doză tolerată anterior poate deveni fatală.
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: somnolenţă, cefalee uşoară.
Mai puţin frecvente: ameţeli, vertij, agitaţie.
Rare: convulsii, mioclonie, creşterea presiunii intracraniene.
Tulburări oculare:
Mai puţin frecvente: vedere tulbure sau ambliopie.
Tulburări cardiace:
Mai puţin frecvente: bradicardie, palpitaţii, hipotensiune arterială.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Mai puţin frecvente: dispnee, deprimare respiratorie, edem pulmonar.
Tulburări gastrointestinale:
Frecvente: constipaţie, greaţă, vărsături.
Mai puţin frecvente: spasme biliare, xerostomie, dureri abdominale, ileus paralitic.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Frecvente: prurit, urticarie.
Mai puţin frecvente: – înroşirea feţei.
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Mai puţin frecvente: spasme uretrale, retenţie urinară.
Alte efecte:
Mai puţin frecvente: fatigabilitate neobişnuită, indispoziţie generală, mioză, hipotermie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Simptomul tipic al supradozajului cu codeină este deprimarea extremă a funcţiei respiratorii.
Simptomele sunt identice în mare măsură cu cele ale intoxicaţiei cu morfină şi se caracterizează prin
somnolenţă extremă până la comă; ele se asociază în mare parte cu mioză, frecvent cu vărsături,
cefalee, retenţie urinară şi retenţie de fecale. Au fost raportate cianoză, hipoxie, piele rece, pierderea
tonusului muşchilor scheletici şi areflexie, uneori bradicardie şi scăderea tensiunii arteriale; ocazional
au fost raportate spasme ale vaselor de la nivel cerebral, în principal la copii.
La doze mai mari de 2 mg codeină kg sau în caz de apariţie a simptomelor clinice, funcţia respiratorie
trebuie monitorizată până la dispariţia semnelor. Se va pregăti efectuarea resuscitării cel puţin în
primele cinci ore după ingestie, chiar dacă lipsesc semnele.
Efectul codeinei de deprimare respiratorie manifestă poate fi inhibat cu un antagonist opioid, de
exemplu naloxonă (doza la adulţi: 0,4 – 2 mg i.v.; la nevoie, doza poate fi repetată la fiecare 2 -3
minute). Durata efectelor codeinei este mai mare decât cea a naloxonei. Dacă administrarea unei doze
de 10 mg de naloxonă nu duce la rezultatul dorit, este necesară reconsiderarea diagnosticului de
intoxicaţie cu opioide.
Dacă nu poate fi utilizatăp naloxona, sunt indicate măsuri simptomatice; în principal, punerea
persoanei afectate într-o poziţie lateral stabilă, respiraţie artificial şi tratamentul şocului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antitusive, exclusiv combinaţii cu expectorante, alcaloizi de opiu şi
derivaţi, cod ATC: R05DA04.
Codeina este un alcaloid din opiu cu proprietăţi antitusive (prin acţiune centrală), analgezice (de
intensitate medie) şi antidiareice. Acţionează la nivelul receptorilor opioizi din creier. Se comportă ca
agonist al tuturor receptorilor opioizi ( µ, k, δ).
Efectele codeinei se instalează la aproximativ 1-2 ore de la administrarea orală şi se menţin 4-6 ore în
funcţie de doza administrată.
Codeina este un analgezic slab, cu acţiune centrală. Codeina îşi exercită efectul prin intermediul
receptorilor opioizi μ, cu toate că are afinitate scăzută pentru aceşti receptori, iar efectul analgezic este
determinat de conversia la morfină. Codeina, în special în asociere cu alte analgezice, cum este
paracetamolul, s-a arătat că este eficace în durerea nociceptivă acută.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, codeina şi sărurile ei sunt rapid absorbite din tractul gastro-intestinal.
Biodisponibilitatea codeinei este în medie de 50% ( este parţial metabolizată la primul pasaj hepatic).
După administrarea unei singure doze de codeină, concentraţia plasmatică maximă este atinsă după
aproximativ o oră de la administrare. Nivelul terapeutic plasmatic este de aproximativ 95ng/ml.
Distribuţie
După administrare orală, volumul de distribuţie este de aproximativ 3,5L/kg.
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de pina la 25%.
Timpul de înjumătăţire plasmatic al codeinei este de 2,5 până la 4 ore.
Metabolism
Codeina este metabolizată predominant în ficat unde suferă O-demetilare pentru a forma morfina, N-
demetilare pentru a forma norcodeina şi conjugare parţială pentru a forma glucuronide şi sulfaţi atât ai
formei libere de codeină cât şi a metaboliţilor ei.
Enzima responsabilă de O-demetilarea codeinei, rezultând morfina, a fost identificată ca fiind
citocromul P4502D6 (CYP2D6).
Viteza de metabolizare a codeinei este de 30mg/oră.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu sistemul enzimatic CYP2D6 lent metabolizant sau ultrarapid metabolizant
Codeina este metabolizată, în principal, prin glucuronoconjugare, dar printr-o cale secundară de
metabolizare codeina este O-demetilată în morfină. Această etapă de metabolizare este catalizată de
enzima CYP2D6. Dtaorită varietăţii lor genetice, la aproximativ 7% din populaţia caucaziană lipseşte
un sistem enzimatic CYP2D6 funcţional şi sunt numiţi metabolizanţi lenţi. Aceşti subiecţi pot prezenta
un efect mai slab datorită lipsei de formare a morfinei. Aproximativ 5,5% din populaţia caucaziană
sunt metabolizatori rapizi. Metabolizatorii rapizi au una sau mai multe copii ale codului tgenetic
CYP2D6 şi, prin urmare, au o activitate crescută a CYP2D6. Aceţti subiecţi vor avea concentraţii
plasmatice crescute de morfină şi, astfel, vor avea un risc crescut de reacţii adverse determinate de
morfină (vezi şi pct.4.4 şi 4.6). Acest fapt este chiar mai important să fie luat în considerare dacaă
pacientul are, de asemenea, o funcţie renală deteriorată, care poate duce la o concentraţie crescută a
metabolitului activ, morfină-6-glucuronoconjugat. Varietatea genetică a CYP2D6 poate fi determinată
prin stabilirea genotipului.
Eliminarea
Clearence-ul plasmatic este de 10 până la 15ml/min/kg.
86% din codeină este excretată în 24 ore, predominant prin urină.
Cantităţi neglijabile de codeină şi metaboliţii săi pot fi găsiţi în materiile fecale.
Din 86%, 40 până la 70% este codeină liberă sau conjugată, 5 până la 15% este morfină liberă sau
conjugată, 10 până la 20% este norcodeină liberă sau conjugată, 4% este normorfină şi 1% este
hidrocodonă.
Codeina nemetabolizată reprezintă 6 până la 8% din doza excretată în 24 ore, dar poate creşte până la
10% în cazul în care pH-ul urinar scade.
Codeina traversează placenta şi trece în laptele matern.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date referitoare la potenţialul carcinogen al codeinei. Un studiu in vitro a evidenţiat efecte
clastogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. MAGISTRA C&C S.R.L.
B-dul Aurel Vlaicu nr. 82A, 900055, Constanţa
România
Telefon- 0241/634742
Fax- 0241/634742
e-mail- [email protected]
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8344/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizației – Noiembrie 2015.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015.