Cefaclor Terapia 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală

Prospect Cefaclor Terapia 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală

Producator: 

Clasa ATC: alte antibiotice beta-lactamice, cefalosporine de generaţia a doua.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12286/2019/01-02 Anexa 2

12287/2019/01-02

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Cefaclor Terapia 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală

Cefaclor Terapia 250 mg/5 ml granule pentru suspensie orală

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Cefaclor Terapia 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală

5 ml suspensie orală constituită conţin cefaclor 125 mg.

Cefaclor Terapia 250 mg/5 ml granule pentru suspensie orală

5 ml suspensie orală constituită conţin cefaclor 250 mg.

Excipient cu efect cunoscut: zahăr

5 ml suspensie orală Cefaclor Terapia 125 mg/5 ml conţin 2,29 g zahăr.

5 ml suspensie orală Cefaclor Terapia 250 mg/5 ml conţin 2,13 g zahăr.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere granulată de culoare albă până la aproape albă.

Suspensie constituită de culoare roşie cu gust dulce şi aromă de căpşune.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Cefaclor Terapia este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii produse de tulpini sensibile de

microorganisme:

Infecţii ale tractului respirator, inclusiv pneumonie, bronşite, acutizări ale bronşitelor cronice, faringite,

amigdalite şi ca parte a tratamentului sinuzitei.

Otită medie.

Infecţii ale pielii şi a ţesuturilor moi.

Infecţii ale tractului urinar, inclusiv pielonefrite şi cistite. S-a dovedit că Cefaclor Terapia este eficient ȋn

infecţii acute şi cronice ale tractului urinar.

Cefaclor Terapia este în general eficace în eradicarea streptococilor din orofaringe. Totuşi, nu sunt încă

disponibile date care să susţină eficacitatea acestui antibiotic în profilaxia reumatismului articular acut sau a

endocarditei bacteriene.

4.2 Doze și mod de administrare

Doze

Copii

Doza uzuală recomandată pentru copii este de 20 mg cefaclor/kg şi zi, fracţionat la intervale de 8 ore. Pentru

bronșită și pneumonie, doza este de 20 mg/kg/zi în doze divizate administrate de 3 ori pe zi. Pentru otita

medie și faringite, doza zilnică totală poate fi divizată și administrată la fiecare 12 ore. Nu au fost stabilite

siguranța și eficacitatea utilizării la sugari cu vârsta mai mică de o lună.

Cefaclor Terapia granule pentru suspensie orală:

125 mg/5ml 250 mg/5ml

<1 an (9kg) 2,5 ml de 3 ori pe zi la intervale

de 8 ore

1-5 ani (9-18kg) 5,0 ml de 3 ori pe zi la intervale

de 8 ore

Peste 5 ani 5,0 ml de 3 ori pe zi la

intervale de 8 ore

Pentru infecţii severe, otită medie, sinuzită şi infecţii determinate de organisme mai puţin sensibile se

recomandă o doză de 40 mg cefaclor/kg pe zi, până la 1 g cefaclor pe zi.

În caz de infecţii cu streptococ β-hemolitic durata tratamentului este de cel puţin 10 zile.

Pentru instrucțiuni privind constituirea suspensiei orale înainte de administrare, vezi pct 6.6.

Adulţi şi vârstnici

Doza uzuală este de 250 mg cefaclor la intervale de 8 ore. Pentru infecţii severe sau infecţii determinate de

organisme mai puţin sensibile doza poate fi dublată.

Doze de 4 g/zi cefaclor au fost administrate fără efecte adverse la subiecţi sănătoşi pe o perioadă de 28 zile,

dar doza zilnică totală nu trebuie să depăşească această cantitate.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Cefaclor poate fi administrat în prezența afectării funcției renale. În aceste condiții doza este de obicei

neschimbată (vezi pct 4.4).

Pacienţi hemodializaţi

Hemodializa scade timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a cefaclor cu 25-30%. La pacienţii

hemodializaţi, se recomandă administrarea unei doze de încărcare de 250 mg – 1g cefaclor, înaintea şedinţei

de dializă şi se recomandă o doză terapeutică de 250-500 mg la fiecare 6-8 ore menţinută între două şedinţe

de dializă.

Mod de administrare

Cefaclor Terapia se administrează pe cale orală.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la cefaclor, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Înaintea iniţierii tratamentului cu cefaclor, trebuie efectuată anamneză completă privind reacţiile anterioare

de hipersensibilitate la cefaclor, cefalosporine, peniciline sau alte medicamente.

Cefaclor trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de sensibilitate la peniciline datorită

faptului că a fost în mod clar documentată hipersensibilitatea ȋncrucişată, inclusiv anafilaxia printre

antibioticele beta-lactamice.

Dacă apare o reacţie alergică la cefaclor, administrarea medicamentului trebuie întreruptă şi se va institui un

tratament adecvat în funcţie de starea clinică a pacientului.

Colita pseudomembranoasă a fost raportată la aproape toate antibioticele cu spectru larg, inclusiv macrolide,

peniciline semisintetice şi cefalosporine. Este important, prin urmare, să se ia în considerare acest diagnostic

la pacienții care prezintă diaree în asociere cu utilizarea de antibiotice. O astfel de colită poate varia ca

severitate de la forme usoare până la forme care pun viaţa ȋn pericol. Cazurile usoare, de obicei, răspund la

întreruperea medicamentului. Ȋn cazurile moderate până la severe, trebuie luate măsuri corespunzătoare.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Cefaclor trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală severă.

La pacienţii anurici timpul de înjumătăţire a cefaclor este de 2,3-2,8 ore (în comparaţie cu 0,6-0,9 ore la

subiecţi sănătoşi). Ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă nu este uzual

necesară. Experienţa clinică cu cefaclor în aceste condiţii este limitată, de aceea se recomandă supraveghere

clinică şi paraclinică atentă.

Antibioticele cu spectru larg trebuie prescrise cu prudență la persoanele cu antecedente de boli gastro-

intestinale, în special cu colită.

Tratamentul de lungă durată cu cefaclor poate duce la creşterea microorganismelor rezistente. Dacă în timpul

tratamentului apar suprainfecţii, trebuie luate măsuri speciale.

În timpul tratamentului cu cefalosporine poate să apară pozitivarea testului Coombs direct.

În studiile hematologice sau în procedurile de testare a compatibilităţii transfuzionale, atunci când sunt

efectuate teste anti-globuline sau în testele Coombs a nou-născuților ai căror mame au primit antibiotice

cefalosporine înainte de naștere trebui recunoscut faptul că un test Coombs pozitiv poate fi datorat

medicamentului.

În timpul tratamentului cu cefaclor poate să apară o reacţie fals pozitivă la testul determinării glucozuriei

atunci când se utilizează soluţia Benedict, Fehling sau sulfat de cupru.

Cefaclor Terapia conţine zahăr.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză

sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Au fost raportate cazuri rare de prelungire a timpului de protrombină, cu sau fără sângerare, la pacienţii care

au utilizat cefaclor asociat cu anticoagulante de tip cumarinic. Se recomandă ca la astfel de pacienți trebuie

luată în considerare monitorizarea periodică a timpului de protrombină, cu ajustarea dozelor dacă este

necesar.

Excreţia renală a cefaclor este inhibată de către probenecid.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

În studiile efectuate la animale, cefaclorul nu a dovedit potenţial teratogen şi fetotoxic. Nu s-au efectuat

studii bine controlate la femeile gravide, iar rezultatele studiilor non-clinice nu sunt întotdeauna predictibile

pentru răspunsul la om. Ca urmare, în timpul sarcinii se recomandă utilizarea cefaclorului numai dacă este

absolut necesar, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal.

Alăptarea

Cefaclor se excretă în în cantităţi mici în laptele matern. Cantităţi mici de cefaclor au fost detectate în laptele

matern după administrarea unei singure doze de 500 mg cefaclor. Cantităţi medii de aproximativ 0,2 μg/ml

sau mai mici au fost detectate la 5 ore de la administrare. Cantităţi mai mari au fost detectate la o oră de la

administrare. Deoarece efectul cefaclorului la copiii alăptaţi nu este cunoscut, se recomandă întreruperea

alăptării în timpul tratamentului cu cefaclor.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Cefaclor Terapia nu are nicio influență asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje..

4.8 Reacții adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente

(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>

foarte rare (<1>

Tulburări hematologice şi limfatice

Eozinofilie, teste Coombs pozitive și, rareori, trombocitopenie. Limfocitoză tranzitorie, leucopenie și,

rareori, anemie hemolitică, anemie aplastică, agranulocitoză și neutropenie reversibilă. Vezi pct. 4.5.

Tulburări ale sistemului imunitar

S-au observat reacții alergice, cum sunt erupțiile morbiliforme, prurit și urticarie. Aceste reacții dispar, de

obicei, după întreruperea tratamentului.

În timpul administrării cefaclorului au fost raportate manifestări asemănătoare bolii serului (eritem polimorf

minor, erupţii cutanate tranzitorii sau alte manifestări cutanate însoţite de artrită/artralgie, cu sau fără febră).

În cazuri rare, pot să apară limfadenopatie şi proteinurie, fără complexe imune circulante şi fără date despre

sechele.

Ocazional, pot să apară simptome singulare dar nu ca reacţii asemănătoare cu cele din boala serului. Reacţii

asemănătoare cu cele din boala serului sunt aparent rezultatul hipersensibilităţii şi apar de obicei în timpul

sau după a doua cură (sau următoarele) de tratament cu cefaclor. Astfel de reacții au fost raportate mai

frecvent la copii decât la adulți. Semnele şi simptomele apar de obicei la câteva zile de la începerea

tratamentului şi apoi dispar la câteva zile de la întreruperea tratamentului. Antihistaminicele şi

corticosteroizii par a accelera dispariţia acestui sindrom. Nu au fost raportate sechele grave.

Există cazuri rare de eritem multiform major (sindrom Stevens-Johnson), necroliză epidermică toxică și

anafilaxie. Anafilaxia poate fi mai frecventă la pacienții cu antecedente de alergie la penicilină. Evenimentele

anafilactice se pot prezenta ca simptome solitare, inclusiv angioedem, astenie, edem (inclusiv faţă şi

membre), dispnee, parestezii, sincopă sau vasodilatație.

Rareori, simptomele de hipersensibilitate pot persista timp de mai multe luni.

Tulburări ale sistemul nervos

Hiperactivitate reversibilă, agitație, nervozitate, insomnie, confuzie, hipertonie, amețeli, halucinații și

somnolență au fost raportate rar.

Tulburări gastrointestinale

Cea mai frecventă reacţie adversă a fost diareea. Este rareori suficient de severă pentru a justifica

întreruperea tratamentului. Colita, inclusiv cazuri rare de colită pseudomembranoasă a fost raportată. Greață

și vărsături.

Tulburări hepatobiliare

Hepatită tranzitorie şi icter colestatic au fost raportate rar, creșteri ușoare ale AST, ALT sau ale fosfatazei

alcaline.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Nefrită interstițială reversibilă a apărut rar, de asemenea, creșteri ușoare ale ureei sanguine sau a creatininei

serice sau sumar de urină anormal.

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului

Prurit genital, vaginită, moniliază vaginală.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul

sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: [email protected].

4.9 Supradozaj

În caz de supradozaj, pot să apară tulburări digestive: greaţă, vărsături, dureri epigastrice, diaree.

Tratament: cu excepția cazului în care a fost ingerată de 5 ori doza zilnică totală normală, nu va fi necesară

decontaminarea gastro-intestinală.

Managementul general poate consta din terapie de susținere.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte antibiotice beta-lactamice, cefalosporine de generaţia a doua.

Codul ATC: J01DC04.

Cefaclor este un antibiotic cefalosporinic semisintetic. Acțiunea bacteriană a cefalosporinelor rezulta din

inhibarea sintezei peretelui celular.

Cefaclor este activ împotriva următoarelor organisme in vitro:

Streptococi alfa și beta-hemolitici

Stafilococi inclusiv stafilococi coagulazo-pozitivi, coagulazo-negativi și tulpini producatoare de penicilinază

Streptococcus pneumoniae

Streptococcus pyogenes (streptococi beta-hemolitici de grup A)

Branhamella catarrhalis

Escherichia coli

Proteus mirabilis

Klebsiella spp.

Haemophilus influenzae, inclusiv tulpini rezistente la penicilină.

Cefaclor nu are activitate împotriva Pseudomonas spp. sau Acinetobacter spp. Stafilococii meticilino-

rezistenţi și cele mai multe tulpini de enterococi (de exemplu, Str. faecalis) sunt rezistente la cefaclor.

Cefaclor nu este activ ȋmpotriva celor mai multe tulpini de Enterobacter spp., Serratia spp., Morganella

morganii, Proteus vulgaris și Providencia rettgeri.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Cefaclorul administrat oral à jeun se absoarbe bine din tractul gastro-intestinal. Absorbția totală nu este

modificată în prezența alimentelor, cu toate acestea, nivelurile plasmatice maxime obţinute sunt 50-75% faţă

de cele obţinute când medicamentul este administrat a jeun şi ȋn general apar mai târziu cu 45 de minute – 1

oră.

După administrarea à jeun a unor doze de 250 mg, 500 mg şi 1 g cefaclor, media concentraţiilor plasmatice

maxime de 7 mg/l, 13 mg/l, respectiv de 23 mg/l a fost realizată în decurs de 30-60 minute.

Cefaclorul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 50%.

Medicamentul se elimină rapid pe cale renală; aproximativ 60- 85% din doză se excretă sub formă

nemodificată în urină în decurs de 8 ore de la administrare, cea mai mare parte în primele 2 ore. În timpul

celor 8 ore, concentraţiile urinare maxime după administrarea unor doze de 250 mg, 500 mg şi 1 g cefaclor

au fost de aproximativ 600 mg/l, 900 mg/l, respectiv de 1900 mg/l.

Timpul de înjumătăţire plasmatică la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,6–0,9 ore. Probenecidul

prelungeşte semnificativ timpul de înjumătăţire plasmatică.

La pacienţii cu funcţie renală redusă timpul de înjumătăţire plasmatică al cefaclorului este uşor prelungit. La

cei cu anurie, timpul de înjumătăţire plasmatică al cefaclorului este cuprins între 2,3–2,8 ore. Nu au fost

determinate căi de excreție la pacienții cu insuficiență renală semnificativă. Hemodializa scurtează timpul de

înjumătăţire plasmatică cu 25%-30%.

5.3 Date preclinice de siguranță

Nu există date preclinice relevante pentru medic, în plus față de cele deja incluse în alte secțiuni ale RCP.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Gumă xanthan

Benzoat de sodiu

Zahăr

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Allura red C (E 129)

Aromă de căpşune

Citrat de sodiu

Acid citric anhidru

Simeticonă emulsie

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani.

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

După constituire se poate păstra 14 zile la temperaturi de 2-8°C.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cefaclor Terapia 125 mg/5 ml, granule pentru suspensie orală

Cutie cu un flacon din PEÎD, cu capac din PP şi linguriţă dozatoare, cu granule pentru 75 ml suspensie orală.

Cutie cu un flacon din PEÎD, cu capac din PP şi linguriţă dozatoare, cu granule pentru 100 ml suspensie

orală.

Cefaclor Terapia 250 mg/5 ml, granule pentru suspensie orală

Cutie cu un flacon din PEÎD, cu capac din PP şi linguriţă dozatoare, cu granule pentru 75 ml suspensie orală.

Cutie cu un flacon din PEÎD, cu capac din PP şi linguriţă dozatoare, cu granule pentru 100 ml suspensie

orală.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

Constituirea suspensiei orale

Se completează flaconul cu apă fiartă şi răcită în prealabil până aproape de semnul de pe etichetă şi se agită

energic. Se completează apoi cu apă fiartă şi răcită, până la semn. Se agită din nou.

Înaintea fiecărei administrări se agită energic flaconul.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Terapia SA

Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

Cefaclor Terapia 125 mg/5 ml, granule pentru suspensie orală: 12286/2019/01-02

Cefaclor Terapia 250 mg/5 ml, granule pentru suspensie orală: 12287/2019/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Autorizare: Decembrie 2006

Reînnoire: August 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .

Cuprins RCP Cefaclor Terapia 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală

Alte medicamente din aceeasi clasa ATC

CEFAKLOR 125 mg/5ml pulbere pentru suspensie orală

Ceclor 250 mg/5 ml granule pentru suspensie orală

CEFAKLOR 125 mg/5ml pulbere pentru suspensie orală

Cefaclor Terapia 500 mg capsule

Cefaclor Arena 250 mg capsule

CEFACLOR ARENA 500 mg capsule

Cefaclor Terapia 250 mg capsule

Cefaclor Terapia 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală

Informație medicală cu scop educațional

Informațiile prezentate pe acest site au scop informativ și educațional și sunt bazate pe documentația oficială publicată de autoritățile competente. Conținutul este structurat pentru a facilita înțelegerea informațiilor despre medicamente, fără a înlocui recomandarea unui medic sau farmacist.

Informațiile provin din surse publice oficiale (precum ANMDMR, EMA și documentația aferentă) și reflectă datele disponibile la momentul publicării. Pentru cele mai recente actualizări, este recomandată consultarea sursei oficiale sau a unui profesionist din domeniul sănătății.

Nu utilizați aceste informații pentru autodiagnostic sau automedicație. Orice decizie privind diagnosticul, tratamentul sau utilizarea unui medicament trebuie luată împreună cu un medic sau farmacist autorizat.