Prospect Carvedilol Sandoz 6,25 mg comprimate
Producator: Hexal AG,
Clasa ATC: medicamente α, β-blocante, codul ATC: C07AG02
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5663/2013/01-02-03-04-05-06 Anexa 2
5664/2013/01-02-03-04-05-06
5665/2013/01-02-03-04-05-06
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Carvedilol Sandoz 6,25 mg comprimate
Carvedilol Sandoz 12,5 mg comprimate
Carvedilol Sandoz 25 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Carvedilol Sandoz 6,25 mg comprimate
Fiecare comprimat conține carvedilol 6,25 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 61,80 mg.
Carvedilol Sandoz 12,5 mg comprimate
Fiecare comprimat conține carvedilol 12,5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 55,50 mg.
Carvedilol Sandoz 25 mg comprimate
Fiecare comprimat conține carvedilol 25 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 111,50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Carvedilol Sandoz 6,25 mg comprimate
Comprimate rotunde, de culoare galbenă, cu diametrul de 7 mm, prevăzute cu o linie de rupere pe ambele
fețe și având marcat ″C2″ pe una din fețe.
Carvedilol Sandoz 12,5 mg comprimate
Comprimate rotunde, de culoare brun-roșcată, cu diametrul de 7 mm, prevăzute cu o linie de rupere pe
ambele fețe și având marcat ″C3″ pe una din fețe.
Carvedilol Sandoz 25 mg comprimate
Comprimate rotunde, de culoare albă, cu diametrul de 9 mm, prevăzute cu o linie de rupere pe ambele fețe și
având marcat ″C4″ pe una din fețe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
Angină pectorală cronică stabilă.
Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă cronică, moderată până la severă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Hipertensiune arterială esenţială:
Carvedilol Sandoz poate fi utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale, în monoterapie sau în asociere cu
alte antihipertensive, în special cu diuretice tiazidice. Se recomandă o doză zilnică unică, cu toate acestea
doza maximă recomandată pentru o administrare este 25 mg, iar doza maximă zilnică este 50 mg.
Adulţi
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg o dată pe zi, în primele două zile. Apoi, tratamentul se continuă cu
doze de 25 mg pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută în continuare treptat, la intervale de cel puţin
două săptămâni.
Vârstnici
Doza iniţială recomandată în tratamentul hipertensiunii arteriale, este 12,5 mg o dată pe zi, care, de
asemenea, poate fi suficientă pentru continuarea tratamentului.
Cu toate acestea, dacă răspunsul terapeutic nu este adecvat la această doză, ulterior doza poate fi crescută
treptat la intervale de cel puţin două săptămâni.
Angină pectorală cronică stabilă:
Se recomandă o schemă de tratament cu două administrări pe zi.
Adulţi
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile. Apoi, tratamentul se continuă
cu doze de 25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută în continuare, treptat, la
intervale de cel puţin două săptămâni, până la doza maximă recomandată de 100 mg pe zi, fracţionată în
două administrări (de două ori pe zi).
Vârstnici
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile. Ulterior, tratamentul se
continuă cu doza de 25 mg de două ori pe zi, care este doza zilnică maximă recomandată.
Insuficienţă cardiacă:
Carvedilol Sandoz se administrează în tratamentul insuficienţei cardiace moderate până la severe în asociere
cu terapia convenţională standard cu diuretice, inhibitori ai ECA, digitalice şi/sau vasodilatatoare. Pacientul
trebuie să fie stabil clinic (fără modificări în clasele NYHA, fără spitalizare din cauza insuficienţei cardiace)
şi terapia standard trebuie să fi fost stabilă cel puţin 4 săptămâni înainte de iniţierea tratamentului.
Suplimentar, pacientul trebuie să aibă o fracţie de ejecţie a ventriculului stâng redusă, frecvenţa cardiacă
trebuie să fie > 50 bătăi pe minut şi tensiunea arterială sistolică > 85 mm Hg (vezi pct. 4.3).
Doza iniţială este de 3,125 mg de două ori pe zi, timp de două săptămâni. Dacă această doză este tolerată,
doza de carvedilol poate fi crescută încet la intervale de cel puţin două săptămâni până la 6,25 mg de două
ori pe zi, apoi la 12,5 mg de două ori pe zi şi în final până la 25 mg de două ori pe zi. Doza trebuie crescută
până la doza maximă tolerată de pacient.
Doza maximă recomandată este de 25 mg de două ori pe zi, la pacienţii cu greutatea corporală mai mică de
85 kg şi 50 mg de două ori pe zi la pacienţii cu greutatea corporală mai mare de 85 kg, dacă s-a dovedit că
insuficienţa cardiacă nu este severă. Creşterea dozei până la 50 mg de două ori pe zi trebuie realizată cu
atenţie, sub supravegherea medicală strictă a pacientului.
La începutul tratamentului sau din cauza creşterii dozei, poate să apară o agravare tranzitorie a simptomelor
insuficienţei cardiace, în special la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă şi/sau trataţi cu doze mari de
diuretice. În mod obişnuit aceasta nu impune întreruperea tratamentului, dar doza nu mai trebuie crescută.
Timp de două ore de la începerea tratamentului cu carvedilol sau după creşterea dozei, pacientul trebuie
monitorizat de un medic/cardiolog. Înaintea fiecărei creşteri a dozei, trebuie efectuată o examinare pentru
posibilele simptome de agravare ale insuficienţei cardiace sau pentru simptome de vasodilataţie excesivă (de
exemplu funcţia renală, greutatea corporală, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi ritmul cardiac).
Agravarea insuficienţei cardiace sau retenţia de lichide se tratează prin creşterea dozei de diuretic, iar doza
de carvedilol nu trebuie crescută până când pacientul nu este stabilizat. Dacă apare bradicardie sau în cazul
prelungirii timpului de conducere AV, trebuie în primul rând monitorizată concentraţia de digoxină.
Ocazional poate fi necesară reducerea dozei de carvedilol sau întreruperea temporară a tratamentului. Chiar
în aceste cazuri, creşterea treptată a dozelor de carvedilol poate fi continuată cu succes.
Pe durata regimului de creştere a dozelor de carvedilol vor fi monitorizate funcţia renală, numărul de
trombocite şi glicemia (în caz de DZNID (diabet zaharat non-insulinodependent) şi/sau DZID (diabet zaharat
insulinodependent). Cu toate acestea, după creşterea dozelor, frecvenţa monitorizării poate fi redusă.
Dacă terapia cu carvedilol este întreruptă pentru o perioadă mai mare de două săptămâni, aceasta va trebui
reiniţiată cu doza de 3,125 mg de două ori pe zi şi crescută gradat, în concordanţă cu recomandările
anterioare.
Insuficienţă renală.
Doza trebuie determinată pentru fiecare pacient în parte, dar luând în considerare parametrii farmacocinetici,
nu sunt dovezi că este necesară ajustarea dozelor de carvedilol la pacienţii cu insuficienţă renală.
Insuficienţă hepatică moderată.
Poate fi necesară ajustarea dozelor.
Copii şi adolescenţi (< 18 ani)
Utilizarea Carvedilol Sandoz la copii cu vârstă sub 18 ani nu este recomandată, din cauza faptului că nu
există date suficiente cu privire la eficacitatea şi siguranţa administrării de carvedilol la această grupă de
pacienţi.
Vârstnici.
Pacienţii vârstnici pot fi mai sensibili la efectele carvedilolului şi trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Similar altor beta-blocante şi, în special la pacienţii cu afecţiuni coronariane, întreruperea administrării de
carvedilol trebuie efectuată treptat (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatele trebuie luate cu o cantitate suficientă de lichid. Este recomandat ca la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă să se administreze carvedilol împreună cu alimente, pentru ca absorbţia medicamentului să fie mai
lentă şi să se reducă riscul apariţiei hipotensiunii arteriale ortostatice.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii Carvedilol Sandoz enumeraţi la pct. 6.1.
• Insuficienţă cardiacă clasa IV NYHA cu retenţie marcată de fluide sau supraîncărcare lichidiană care
necesită terapie intravenoasă inotropă.
• Bronhopneumopatie cronică obstructivă cu obstrucţie bronşică (vezi pct. 4.4).
• Disfuncţie hepatică semnificativă clinic.
• Astm bronşic.
• Bloc atrioventricular grad II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent).
• Bradicardie severă (<50 bătăi pe minut).
• Sindromul sinusului bolnav (inclusiv bloc sino-atrial).
• Şoc cardiogen.
• Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mmHg).
• Angină Prinzmetal.
• Feocromocitom netratat.
• Acidoză metabolică.
• Boli arteriale periferice severe.
• Tratament intravenos concomitent cu verapamil sau diltiazem (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionările de luat în considerare în special pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică, carvedilol trebuie administrat în principal în asociere cu
diuretice, inhibitori ECA, digitalice şi/sau vasodilatatoare. Terapia trebuie iniţiată numai sub supravegherea
unui medic specialist. Terapia trebuie iniţiată numai dacă pacientul a fost stabil cel puţin 4 săptămâni
utilizând terapia convenţională. Pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, depleţie de sare şi de volum,
vârstnicii sau pacienţii cu tensiune arterială mică iniţial trebuie monitorizaţi aproximativ 2 ore după prima
doză sau după creşterea dozei deoarece poate să apară hipotensiune arterială. Hipotensiunea arterială
determinată de vasodilataţie excesivă este tratată iniţial prin reducerea dozei de diuretic. Dacă simptomele
persistă, doza de inhibitor al ECA poate fi redusă. La începutul tratamentului sau în timpul creşterii dozei de
Carvedilol Sandoz poate să apară o agravare a insuficienţei cardiace sau a retenţiei de lichide. În aceste
cazuri, doza de diuretic trebuie crescută. Cu toate acestea, uneori s-ar putea să fie necesară reducerea dozei
sau întreruperea tratamentului cu Carvedilol Sandoz. Doza de carvedilol nu trebuie crescută înainte ca
simptomele determinate de agravarea insuficienţei cardiace sau hipotensiunea arterială determinată de
vasodilataţie să fie controlate terapeutic.
S-a remarcat deteriorarea reversibilă a funcţiei renale în timpul terapiei cu carvedilol la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă, cu tensiune arterială mică (sistolică <100 mm Hg), boală coronariană ischemică şi
ateroscleroză generalizată şi/sau afectare renală subiacentă. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu aceşti
factori de risc trebuie monitorizată funcţia renală în timpul creşterii dozei de carvedilol. Dacă funcţia renală
se deteriorează semnificativ trebuie redusă doza de carvedilol sau întreruptă administrarea acestuia.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică trataţi cu digitalice, carvedilol trebuie administrat cu precauţie,
deoarece atât digitalicele cât şi carvedilolul prelungesc timpul de conducere atrioventriculară (vezi pct 4.5).
Alte atenţionări cu privire la carvedilol şi beta-blocante în general.
Beta-blocantele non-selective pot determina dureri toracice la pacienţii cu angină Prinzmetal. Deşi
carvedilolul, prin activitatea sa alfa-blocantă poate preveni aceste simptome, nu există experienţă clinică cu
privire la administrarea carvedilolului la aceşti pacienţi. Cu toate acestea, se recomandă prudenţă la
administrarea carvedilol la pacienţii cu suspiciune de angină Prinzmetal.
Pacienţilor cu bronhopneumopatie cronică obstructivă cu componentă bronhospastică, care nu sunt trataţi cu
medicament pe cale orală sau inhalatorie, trebuie să li se administreze carvedilol decât dacă beneficiul
terapeutic depăşeşte riscul potenţial. Pacienţii trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie când se efectuează
iniţierea terapiei şi creşterea treptată a dozelor, iar doza de carvedilol trebuie redusă în caz de bronhospasm.
Carvedilol Sandoz poate masca simptomele şi semnele hipoglicemiei acute. Poate să apară ocazional
afectarea controlului glicemiei, în cazul utilizării de carvedilol la pacienţii cu diabet zaharat şi insuficienţă
cardiacă. Prin urmare, este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor cu diabet zaharat la care se
administrează carvedilol, prin determinarea periodică a glicemiei, în mod special pe parcursul creşterii
dozelor şi, dacă este necesar, ajustarea medicaţiei antidiabetice (vezi pct 4.5). De asemenea, glicemia trebuie
monitorizată atent după o perioadă mai lungă de repaus alimentar.
Carvedilol Sandoz poate masca semnele şi simptomele tireotoxicozei.
Carvedilol Sandoz poate determina bradicardie. Dacă există o scădere a frecvenţei pulsului până la mai puţin
de 55 bătăi pe minut şi apar simptomele asociate bradicardiei, doza de carvedilol trebuie redusă.
Când se utilizează carvedilol concomitent cu blocante ale canalelor de calciu cum sunt verapamilul şi
diltiazemul, sau alte antiaritmice, în special amiodarona, tensiunea arterială şi ECG pacientului trebuie
monitorizate. Trebuie evitată administrarea concomitentă pe cale intravenoasă (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă de cimetidină trebuie făcută numai cu atenţie, deoarece efectele carvedilolului
pot fi crescute (vezi pct. 4.5).
Pacienţii care poartă lentile de contact trebuie avertizaţi cu privire la posibilitatea reducerii secreţiei
lacrimale.
La pacienţii cu reacţii grave de hipersensibilitate în antecedente şi la cei aflaţi în tratament de desensibilizare,
administrarea de carvedilol trebuie efectuată cu atenţie, deoarece beta-blocantele pot creşte atât sensibilitatea
la alergeni cât şi gravitatea reacţiilor anafilactice. Trebuie acordată atenţie când se administrează beta-
blocante la pacienţii cu psoriazis, deoarece pot fi agravate reacţiile tegumentare.
Carvedilol Sandoz trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu patologie vasculară periferică, deoarece beta-
blocantele pot agrava simptomele acestei boli. De asemenea, acelaşi lucru este aplicabil şi pentru pacienţii cu
sindrom Raynaud, deoarece poate determina exacerbarea sau agravarea simptomelor
Pacienţii cunoscuţi ca metabolizatori lenţi ai debrisoquinei, trebuie monitorizaţi atent pe perioada iniţierii
terapiei (vezi pct. 5.2).
Având în vedere experienţa limitată, carvedilolul nu trebuie administrat pacienţilor cu hipertensiune arterială
instabilă sau secundară, hipotensiune arterială ortostatică, afecţiuni cardiac inflamatorii acute, obstrucţie a
valvelor sau a tractului de ejecţie cu relevanţă hemodinamică, stadiu final al bolii arteriale periferice,
tratament concomitent cu antagonişti ai receptorilor-α1 sau agonişti ai receptorilor-α2.
La pacienţii cu feocromocitom trebuie să se iniţieze un tratament cu alfa-blocante înainte de utilizarea
oricărui beta-blocant. Deşi carvedilol determină blocarea receptorilor alfa şi beta, nu există suficientă
experienţă clinică cu privire la această afecţiune şi astfel se recomandă precauție la aceşti pacienți.
Din cauza acţiunii sale dromotrop-negative, carvedilolul trebuie administrat cu atenţie pacienţilor cu bloc
atrioventricular de grad I.
Beta-blocantele reduc riscul aritmiilor în caz de anestezie, cu toate că şi riscul de hipotensiune arterială poate
fi crescut. De aceea, trebuie acordată atenţie în cazul utilizării anumitor anestezice. Cu toate acestea, studiile
mai noi sugerează un beneficiu al beta-blocantelor în prevenirea morbidităţii perioperatorii şi reducerea
incidenţei complicaţiilor cardiovasculare.
Similar altor beta-blocante, administrarea de carvedilol nu trebuie întreruptă brusc. Aceasta este valabilă, în
special, la pacienţii cu boală coronariană ischemică. Terapia cu carvedilol trebuie întreruptă treptat pe
parcursul a două săptămâni, de exemplu prin reducerea dozei zilnice la jumătate, la fiecare trei zile. Dacă
este necesar, în acelaşi timp trebuie iniţiată terapia de înlocuire, pentru a preveni agravarea anginei pectorale.
Carvedilol Sandoz conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Antiaritmice.
Au fost raportate cazuri izolate de tulburări de conducere (rar cu afectare hemodinamică) la pacienţii care au
utilizat carvedilol concomitent cu forme orale de diltiazem, verapamil şi/sau amiodaronă. Similar altor beta-
blocante, este necesară monitorizarea atentă a ECG şi a tensiunii arteriale în cazul administrării concomitente
de blocante ale canalelor de calciu de tipul verapamilului şi diltiazemului, din cauza riscului de apariţie a
tulburărilor de conducere AV sau al insuficienţei cardiace (efect sinergic). Trebuie efectuată monitorizarea
atentă în cazul administrării concomitente de carvedilol şi amiodaronă (pe cale orală) sau alte antiaritmice
din clasa I. Au fost raportate cazuri de bradicardie, stop cardiac şi fibrilaţie ventriculară la scurt timp după
iniţierea tratamentului cu beta-blocante la pacienţii la care s-a administrat amiodaronă. Există riscul de
insuficienţă cardiacă în cazul administrării concomitente pe cale intravenoasă de antiaritmice din clasa Ia sau
Ic.
Tratamentul concomitent cu rezerpină, guanetidină, metildopa, guanfacină şi inhibitori ai monamino-
oxidazei (exceptând inhibitorii de MAO-B) poate determina reduceri adiţionale ale frecvenţei cardiace şi
hipotensiune arterială. Se recomandă monitorizarea semnelor vitale.
Dihidropiridine.
Administrarea concomitentă de dihidropiridine şi carvedilol trebuie efectuată sub supraveghere atentă având
în vedere că s-a raportat insuficienţă cardiacă şi hipotensiune arterială severă.
Nitraţi.
Cresc efectul hipotensor.
Glicozide cardiotonice.
S-a constatat o creştere a concentraţiei digoxinei la starea de echilibru cu aproximativ 16% şi a digitoxinei cu
aproximativ 13% la pacienţii hipertensivi, în cazul utilizării concomitente de carvedilol şi digoxină. Când se
iniţiază, se întrerupe sau se ajustează tratamentul cu carvedilol se recomandă monitorizarea concentraţiilor
plasmatice de digoxină.
Alte medicamente antihipertensive.
În cazul administrării concomitente, carvedilol poate potenţa efectele altor medicamente antihipertensive (de
exemplu antagonişti ai α1-receptorilor) şi ale medicamentelor cu efecte adverse antihipertensive cum sunt
barbituricele, fenotiazinele, antidepresivele triciclice, agenţii vasodilatatori şi alcoolul etilic.
Ciclosporină.
Au fost observate creşteri uşoare ale concentraţiilor de ciclosporină după iniţierea tratamentului cu carvedilol
la 21 de pacienţi la care a fost efectuat un transplant renal şi care au prezentat rejecţie vasculară cronică. La
aproximativ 30% din pacienţi, a fost necesară reducerea dozei de ciclosporină pentru a menţine concentraţia
terapeutică de ciclospină, în timp ce la ceilalţi pacienţi nu a fost necesară o ajustare a dozei. Doza de
ciclosporină a fost redusă în medie cu aproximativ 20%.
Din cauza variabilităţii mari între indivizi a necesarului de doze, se recomandă monitorizarea atentă a
concentraţiilor plasmatice de ciclosporină după iniţierea tratamentului cu carvedilol şi ajustarea dozei de
ciclosporină, după cum este cazul.
Antidiabetice inclusiv insulina.
Poate fi intensificat efectul de reducere a glicemiei exercitat de insulină şi medicamentele antidiabetice orale.
Simptomele hipoglicemiei pot fi mascate. La pacienţii diabetici este necesară monitorizarea glicemiei cu
regularitate.
Clonidină.
Când se efectuează întreruperea administrării de carvedilol asociat cu clonidină, carverdilolul trebuie
întrerupt câteva zile înainte de reducerea treptată a dozei de clonidină.
Anestezice inhalatorii.
În cazul anesteziei, trebuie acordată atenţie posibilelor interacţiuni sinergice, cu efect inotrop negativ şi
hipotensor în cazul asocierii de carvedilol şi anumite anestezice.
AINS, estrogeni şi corticosteroizi.
Efectul antihipertensiv exercitat de carvedilol este redus din cauza retenţiei de apă şi sodiu.
Medicamente care induc sau inhibă enzimele citocromului P 450.
Pacienţii trataţi cu medicamente care induc (de exemplu rifampicina şi barbituricele) sau inhibă (de exemplu
cimetidină, ketoconazol, fluoxetină, haloperidol, verapamil, eritromicină) enzimele citocromului P 450
trebuie monitorizaţi cu atenţie în cursul tratamentului concomitent cu carvedilol deoarece concentraţiiile
plasmatice de carvedilol pot fi reduse de inductorii enzimatici şi crescute de inhibitorii enzimatici.
Rifampicina reduce concentraţiile plasmatice de carvedilol cu aproximativ 70%. Cimetidina a crescut ASC
cu aproximativ 30%, dar nu a cauzat nicio schimbare în C . Precauţia poate fi necesară la pacienţii trataţi
max
cu inductori ai oxidazelor cu funcţie mixtă de exemplu, rifampicină, deoarece nivelurile serice de carvedilol
pot fi reduse, sau inhibitori ai oxidazelor cu funcţie mixtă de exemplu, cimetidina, deoarece nivelurile serice
pot fi crescute. Cu toate acestea, pe baza efectului relativ mic al cimetidinei asupra concentraţiilor de
carvedilol, probabilitatea unei interacţiuni clinic relevantă este minimă.
Simpatomimetice cu efecte alfa-mimetice şi beta-mimetice.
Există risc de hipertensiune arterială şi bradicardie excesivă.
Ergotamină.
Accentuarea vasoconstricţiei.
Blocante neuromusculare.
Accentuarea blocului neuromuscular.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate cu privire la utilizarea de carvedilol de către femeile gravide. Studiile la animale au
arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct.5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut.
Beta blocantele reduc perfuzia placentară, care poate determina deces fetal intrauterin şi naştere imatură şi
prematură. În plus, pot să apară la făt şi nou născut reacţii adverse (în special hipoglicemie, hipotensiune
arterială, bradicardie, depresie respiratorie şi hipotermie). Există un risc crescut de complicaţii cardiace şi
pulmonare la nou născut şi în perioada postnatală. Carvedilol nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă
este strict necesar (dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt/nou născut).
Tratamentul trebuie oprit cu 2-3 zile înainte de data când este aşteptată naşterea. Dacă întreruperea nu este
posibilă nou născutul trebuie monitorizat în primele 2-3 zile de viaţă.
Alăptarea
Carvedilol este lipofil şi în concordanţă cu studiile la mamifere, carvedilolul şi metaboliţii săi se excretă prin
laptele matern şi, de aceea, mamele care primesc carvedilol nu trebuie să alăpteze.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Carvedilol Sandoz are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La
unele persoane vigilenţa poate fi redusă, în special în perioada iniţierii tratamentului sau a ajustării dozelor.
4.8 Reacţii adverse
(a) Rezumatul profilului de siguranţă
Frecvenţa reacţiilor adverse nu este dependentă de doză, cu excepţia ameţelilor, tulburărilor de vedere şi
bradicardiei.
(b) Lista tabelară al reacţiilor adverse
Riscul de cele mai multe reacții adverse asociate cu carvedilol este similar pentru toate indicaţiile.
Excepţii sunt descrise în subsecţiunea (c).
Categoriile de frecvenţă sunt după cum urmează:
Foarte frecvente ≥ 1/10
Frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10
Mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100
Rare ≥ 1/10,000 şi < 1/1000
Foarte rare < 1/10000
Infecţii şi infestări
Frecvente: Bronşită, pneumonie, infecţii ale tractului respirator superior, infecţii ale tractului urinar
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente: anemia
Rare: trombocitopenie
Foarte rare: leucopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: hipersensibilitate (reacţie alergică)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: creştere în greutate, hipercolesterolemie, disfuncţie a controlului glicemic (hiperglicemie,
hipoglicemie) la pacienţi cu diabet zaharat preexistent
Tulburări psihice
Frecvente: depresie, stare depresivă
Mai puţin frecvente: tulburări ale somnului, confuzie
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: amețeli, cefalee
Mai puţin frecvente: pre-sincopă, sincopă, parestezie
Tulburări oculare
Frecvente: tulburări de vedere, reducerea secreţiei lacrimare (ochi uscat), iritaţie oculară.
Tulburări cardiace
Foarte frecvente: insuficienţă cardiacă.
Frecvente: bradicardie, edeme, hipervolemie, supraîncărcare lichidiană
Mai puţin frecvente: bloc atrioventricular, angină pectorală
Tulburări vasculare
Foarte frecvente: hipotensiune arterială
Frecvente: hipotensiune arterială ortostatică, tulburări ale circulaţiei periferice (extremităţi reci, boală
vasculară periferică, exacerbarea simptomelor la pacienţii cu claudicaţie intermitentă sau fenomene
Raynaud),
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: dispnee, edem pulmonar, astm bronşic la pacienţii predispuşi
Rare: congestie nazală
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, diaree, vărsături, dispepsie, dureri abdominale
Rare: xerostomie.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: creşterea valorilor ALT, AST şi gamma-GT.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: reacţii cutanate (de exemplu exantem alergic, dermatită, urticarie, prurit, leziuni ale
pielii asemănătoare lichenului plan şi psoriazisului şi transpiraţii abundente), alopecie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: dureri la nivelul extremităţilor
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: insuficienţă renală acută şi tulburări funcţionale renale la pacienţi cu boli vasculare difuze şi/sau
insuficienţă renală, tulburări de micţiune
Foarte rare: incontinenţă urinară la femei
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: disfuncţie erectilă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: astenie (inclusiv fatigabilitate).
Frecvente: dureri
(c) Descrierea reacţiilor adverse selectate
Ameţelile, sincopa, cefaleea şi astenia sunt de obicei uşoare şi apar cel mai frecvent la începutul
tratamentului.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, în timpul creşterii treptate a dozei de carvedilol poate
apărea agravarea insuficienţei cardiace şi retenţia de lichide (vezi pct. 4.4).
Insuficienţa cardiacă este o reacţie adversă frecvent raportată atât la grupurile de pacienţi la care s-a
administrat placebo, cât şi la grupurile de pacienţi la care s-a administrat carvedilol (14,5% şi, respectiv,
15,4% la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă după infarct miocardic acut).
Deteriorarea reversibilă a funcţiei renale a fost observată în timpul tratamentului cu carvedilol la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă cronică, cu tensiune arterială mică, boală cardiacă ischemică şi boli vasculare difuze
şi/sau insuficienţă renală subiacentă (vezi pct. 4.4).
Ca o clasă, beta-blocantele receptorilor adrenergici pot declanşa un diabet zaharat latent, pot agrava un
diabet zaharat manifest și pot inhiba mecanismele de reglare ale glucozei din sânge.
Carvedilolul poate provoca incontinența urinară la femei, care se rezolvă prin întreruperea medicaţiei.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
e-mail: adr@anm.ro
Web site http://www.anm.ro/.
4.9 Supradozaj
Simptome şi semne
În caz de supradozaj pot apărea următoarele simptome şi semne: hipotensiune arterială severă, bradicardie,
insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen şi stop cardiac. De asemenea, pot să apară dificultăţi în respiraţie,
bronhospasm, vărsături, tulburări ale stării de conştienţă şi convulsii generalizate.
Tratament
Suplimentar faţă de tratamentul de susţinere general, parametrii vitali trebuie să fie monitorizaţi şi corectaţi,
iar dacă este necesar, în condiţii de terapie intensivă.
Poate fi utilizată atropina în caz de bradicardie excesivă, în timp ce pentru a sprijini funcţia ventriculară sunt
recomandate pentru admnistrare glucagon intravenos sau simpatomimetice (dobutamina, izoprenalina). În
cazul în care este necesar un efect inotrop pozitiv, trebuie luaţi în considerare inhibitorii fosfodiesterazei
(PDE). Dacă profilul intoxicaţie este dominat de vasodilataţia periferică, atunci trebuie administrate
norepinefrina sau noradrenalina cu o monitorizare continuă a circulaţiei. În caz de bradicardie rezistentă la
tratamentul medicamentos, trebuie iniţiată terapia cu un stimulator cardiac.
În caz de bronhospasm, trebuie administrate beta-simpatomimetice (sub formă de aerosol sau intravenos) sau
poate fi administrată aminofilina pe cale intravenoasă prin injectare lentă sau perfuzie. În caz de convulsii,
este recomandată injectarea intravenoasă lentă de diazepam sau clonazepam.
Carvedilolul se leagă în proporţie foarte mare de proteinele plasmatice. Prin urmare, nu poate fi eliminat prin
dializă.
În cazurile severe de supradozaj cu simptome de şoc, tratamentul de susţinere trebuie continuat pentru o
perioadă suficient de lungă, mai exact până când starea pacientului este stabilă, deoarece sunt de aşteptat o
prelungire a timpului de înjumătăţire prin eliminare şi o redistribuire a carvedilolului din compartimentele
mai profunde.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente α, β-blocante, codul ATC: C07AG02
Carvedilol este un beta-blocant vasodilatator neselectiv, care reduce rezistenţa vasculară periferică prin
blocarea selectivă a receptorilor alfa1 şi determină blocarea sistemului renină angiotensină prin blocarea
neselectivă a beta receptorilor. Activitatea reninei plasmatice este redusă şi retenţia de lichide este rară.
Carvedilol nu are o activitate simpatomimetică intrinsecă (ASI). Similar propranololului, el are proprietăţi de
stabilizare a membranei.
Carvedilol este un compus racemic din doi stereoizomeri. S-a constatat că ambii enantiomeri au acţiune
blocantă alfa-adrenergică pe modelele animale. Blocarea neselectivă a adrenoceptorilor beta1 şi beta2 este
atribuită în majoritate enantiomerului S(-).
Proprietăţile antioxidante ale carvedilolului şi ale metaboliţilor săi au fost demonstrate in vitro şi in vivo prin
studii la animale şi in vitro pe un număr de tipuri de celule umane.
La pacienţii hipertensivi, o reducere a tensiunii arteriale nu este asociată cu o creştere concomitentă a
rezistenţei periferice, aşa cum se remarcă în cazul beta-blocantelor pure. Frecvenţa cardiacă este uşor
scăzută. Volumul bătaie rămâne neschimbat. Fluxul sanguin renal şi funcţia renală rămân normale, ca şi
fluxul sanguin periferic, de aceea, este rar remarcată răcirea extremităţilor observată des în cazul utilizării
beta-blocantelor. La pacienţii hipertensivi carvedilolul creşte concentraţia plasmatică de norepinefrină.
În cazul tratamentului de lungă durată al pacienţilor cu angină pectorală, s-a constatat că, administrarea de
carvedilol are efect antiischemic şi de ameliorare a durerii. Studiile hemodinamice au demonstrat că,
administrarea de carvedilol reduce pre- şi post-sarcina ventriculară. La pacienţii cu disfuncţie ventriculară
stângă sau insuficienţă cardiacă congestivă, carvedilol a avut efect favorabil asupra hemodinamicii şi fracţiei
de ejecţie şi dimensiunilor ventriculului stâng.
Carvedilol nu are efect negativ asupra profilului lipidic sau electroliţilor. Procentul de HDL (lipoproteine cu
densitate mare) şi LDL (lipoproteine cu densitate mică) rămâne normal.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Carvedilol este absorbit rapid după administrare pe cale orală. La persoanele sănătoase, concentraţia
plasmatică maximă este atinsă în aproximativ o oră de la administrare. Biodisponibilitatea absolută a
carvedilolului la oameni este de aproximativ 25%.
Există o relaţie liniară între doză şi concentraţia plasmatică a carvedilolului. Aportul de alimente nu
influenţează biodisponibilitatea şi concentraţia plasmatică maximă; cu toate acestea, timpul necesar pentru
atingerea concentraţiei plasmatice maxime este prelungit.
Distribuţie
Carvedilol este intens lipofilic. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 98-99%.
Volumul de distribuţie (Vd) este de aproximativ 2 l/kg şi este crescut la pacienţii cu ciroză hepatică.
Metabolizare
La toate speciile studiate, cât și la oameni, carvedilolul este metabolizat extensiv într-o varietate de
metaboliţi care sunt în principal eliminaţi prin bilă. După administrarea orală efectul primului pasaj este de
până la 60-75%. Circuitul enterohepatic al substanţei-mamă a fost demonstrat la animale.
Carvedilolul este metabolizat extensiv la nivel hepatic, glucuronoconjugarea fiind una dintre reacţiile
principale. În urma demetilării şi hidroxilări nucleului fenolic, rezultă trei metaboliţi activi, cu activitate
blocantă beta-adrenergică.
Conform studiilor preclinice, metabolitul 4-hidroxifenolic are o activitate blocantă beta-adrenergică de
aproximativ 13 ori mai mare decât cea a carvedilolului. În comparatie cu carvedilolul, cei trei metaboliti
activi exercită o activitate vasodilatatoare slabă. La om, concentraţia lor este de 10 ori mai scăzută decât cea
a substanţei iniţiale. Doi dintre metaboliţii hidroxicarbazolici ai carvedilolului sunt consideraţi antioxidanţi
extrem de eficace, cu o potenţă antioxidantă de 30-80 ori mai mare decât a carvedilolului.
Eliminare
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al carvedilolului este de aproximativ 6 ore.
Clearance-ul plasmatic este de aproximativ 500 – 700 ml/min. Se elimină în principal prin bilă. Calea
primară de excreţie a carvedilolului este prin materiile fecale. O mică parte este eliminată pe cale renală sub
formă de diverşi metaboliţi.
Farmacocinetica la grupuri speciale de populaţie
Pacienţi cu insuficienţă renală
La unii pacienţi hipertensivi cu insuficienţă renale moderată până la severă (clearance al creatininei < 30
ml/min) a fost raportată o creştere cu aproximativ 40-50% a concentraţiilor plasmatice de carvedilol, în
comparaţie cu pacienţii hipertensivi la care funcţia renală este normală. Concentraţia plasmatică maximă la
pacienţii cu insuficienţă renală este crescută cu o medie de 10-20%. Cu toate acestea, a existat o mare
variabilitate în rezultatele obţinute. Deoarece carvedilolul este eliminat în cea mai mare parte prin materiile
fecale, este puţin probabilă o acumulare semnificativă la pacienţii cu insuficienţă renală.
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă nu este necesară ajustarea dozei de carvedilol
(vezi pct. 4.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienții cu insuficienţă hepatică, biodisponibilitatea carvedilolului este crescută până la 80% datorită
scăderii efectului de prim pasaj hepatic. Prin urmare, carvedilol este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă
hepatică clinic manifestă (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii).
Utilizarea la vârstnici
Vârsta a avut un efect semnificativ statistic asupra parametrilor farmacocinetici ai carvedilolului la pacienţii
hipertensivi. Un studiu efectuat la pacienţii vârstnici hipertensivi nu au arătat nicio diferenţă între profilul
reacţiilor adverse la acest grup comparativ cu pacienţii mai tineri. Un alt studiu care a implicat pacienţi
vârstnici cu boală coronariană nu a arătat nicio diferenţă între reacţiile adverse raportate faţă de cele care au
fost raportate de pacienţii mai tineri.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Informaţiile disponibile cu privire la farmacocinetica la pacienţii cu vârsta sub 18 ani este limitată.
Pacienţi cu diabet zaharat
La pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat tip 2 nu a fost observat niciun efect al administrării de carvedilol
asupra glicemiei (à jeun sau postprandial) şi asupra hemoglobinei glicozilate A1, nu a fost necesară
modificarea dozelor de medicamente antidiabetice.
La pacienţii cu diabet zaharat tip 2, carvedilol nu a avut nicio influenţă semnificativă statistic asupra testului
de toleranţă la glucoză. La pacienţii hipertensivi fără diabet zaharat, cu sensibilitatea la insulină modificată
(Sindrom X), carvedilol a crescut sensibilitatea la insulină. Aceleaşi rezultate au fost observate la pacienţii
hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2.
Insuficienţă cardiacă
Într-un studiu la 24 de pacienţi cu insuficienţă cardiacă, clearance-ul R-şi S-carvedilol a fost semnificativ
mai mic decât cel estimat anterior la voluntarii sănătoşi. Aceste rezultate au sugerat că farmacocinetica R-şi
S-carvedilol este influenţată semnificativ de insuficienţă cardiacă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carvedilol nu a fost demonstrat potenţial de genotoxicitate sau carcinogenitate.
La şobolani, dozele mari de carvedilol au influenţat fertilitatea şi au afectat gestaţia (resorbţii crescute). De
asemenea, la şobolani s-a observat reducerea greutăţii fetale şi întârziere în osificarea scheletului. La
şobolani şi iepuri a apărut embriotoxicitate (creşterea numărului de pierderi ale sarcinii postimplantare).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Carvedilol Sandoz 6,25 mg comprimate
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Crospovidonă
Povidonă K 30
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Oxid galben de fer (E172)
Carvedilol Sandoz 12,5 mg comprimate
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Crospovidonă
Povidonă K 30
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Oxid galben de fer (E172)
Oxid roșu de fer (E172)
Carvedilol Sandoz 25 mg comprimate
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Crospovidonă
Povidonă K 30
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani – pentru medicamentul ambalat în flacon din PEÎD
3 ani – pentru medicamentul ambalat în blister din Al/PVC
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original – pentru medicamentul ambalat în flacon din PEÎD
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original – pentru medicamentul ambalat în blister din
Al/PVC
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate
Cutie cu 5 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate
Cutie cu 10 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate
Cutie cu un flacon din PEÎD cu dop din PEÎD cu 30 comprimate
Cutie cu un flacon din PEÎD cu dop din PEÎD cu 50 comprimate
Cutie cu un flacon din PEÎD cu dop din PEÎD cu 100 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Hexal AG,
Industriestrasse 25,
83607 Holzkirechen,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5663/2013/01-06
5664/2013/01-06
5665/2013/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2024