Prospect CARVEDILOL LPH 25 mg comprimate
Producator: Labormed Pharma SA
Clasa ATC: medicamente alfa şi beta-blocante, codul ATC: C07AG02
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12036/2019/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CARVEDILOL LPH 25 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine 25 mg carvedilol.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate
Comprimate neacoperite de culoare albă, plate, de formă rotundă, cu aspect uniform, structură
compactă şi omogenă, cu margini intacte, având pe una din feţe o linie mediană, diametrul de 12 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale. Carvedilol LPH 25 mg poate fi utilizat singur sau în
asociere cu alte medicamente antihipertensive.
Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.
Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă, moderată sau severă, în asociere cu diuretice,
digitală, inhibitori ai enzimei de conversie şi /sau alte vasodilatatoare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Carvedilol LPH 25 mg trebuie administrat după mese atfel încât absorbţia să fie mai lentă şi efectele
ortostatice evitate.
Doze
Dozele trebuie stabilite individual. Tratamentul trebuie început cu doze mici, care vor fi crescute
progresiv la fiecare 7 – 14 zile, până la atingerea efectului clinic dorit. După prima doză şi după
fiecare creştere a dozei se recomandă măsurarea tensiunii arteriale a pacientului în ortostatism la 1 oră
de la administrarea dozei, pentru a exclude posibila hipotensiune arterială ortostatică.
Tratamentul cu Carvedilol LPH 25 mg se va întrerupe treptat, într-o perioadă de 1 – 2 săptămâni.
Dacă tratamentul a fost întrerupt mai mult de 2 săptămâni, se va relua cu cea mai mică doză.
Hipertensiune arterială esenţială
Doza iniţială recomandată este de 12,5 mg carvedilol dimineaţa, după micul dejun, sau 6,25 mg
carvedilol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara). După 7 – 14 zile de tratament, posibil chiar după 2 zile,
doza se va creşte la 25 mg carvedilol dimineaţa sau 12,5 mg carvedilol de 2 ori pe zi. După 14 zile de
tratament, doza poate fi crescută din nou, la 50 mg carvedilol pe zi.
Doza pentru o singură administrare nu va depăsi 25 mg iar doza totală zilnică în tratamentul
hipertensiunii arteriale nu va depăşi 50 mg carvedilol.
Angina pectorală cronică stabilă
Doza recomandată la începutul tratamentului cu Carvedilol LPH 25 mg este de 12,5 mg carvedilol de
2 ori pe zi, după mese. După 7 – 14 zile de tratament, doza poate fi crescută la 25 mg carvedilol de 2
ori pe zi. Dacă această doză este ineficace, după 14 zile de administrare se poate mări doza la 50 mg
carvedilol de 2 ori pe zi dacă pacientul o tolerează bine. Doza zilnică totală în tratamentul anginei
pectorale cronice nu va depăşi 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi. În cazul pacienţilor vârstnici, doza
maximă nu va depăşi 25 mg carvedilol de 2 ori pe zi.
Insuficienţa cardiacă cronică
Carvedilol LPH 25 mg este recomandat a fi utilizat în tratamentul standard, în asociere cu diureticele,
inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) şi/sau digitala. Poate fi, de asemenea,
administrat pacienţilor care nu tolerează inhibitorii ECA. Carvedilol LPH 25 mg poate fi administrat
pacienţilor numai după ce dozele de diuretic, inhibitor ECA şi digitală (dacă este administrată) au fost
stabilite.
Dozele trebuie individualizate. Pacientul trebuie să fie sub monitorizare medicală atentă în primele 2 –
3 ore după doza iniţială şi după fiecare creştere a dozei, iar toleranţa la medicament trebuie testată.
Dacă apare bradicardie (puls sub 55 bătăi/min.), doza de Carvedilol LPH 25 mg trebuie redusă. Dacă
apar simptome de hipotensiune arterială, trebuie întâi redusă doza de diuretic sau inhibitor ECA, iar,
dacă aceste măsuri sunt insuficiente, se va reduce şi doza de Carvedilol. LPH 25 mg
La iniţierea tratamentului cu Carvedilol LPH 25 mg sau după creşterea dozelor, poate apărea o
agravare temporară a insuficienţei cardiace. În acest caz, trebuie crescută doza de diuretic. Uneori este
necesară reducerea temporară a dozei de Carvedilol LPH 25 mg sau chiar întreruperea tratamentului.
Când starea clinică s-a stabilizat, tratamentul cu Carvedilol LPH 25 mg şi/sau creşterea dozelor pot fi
reluate. Dacă insuficienţa cardiacă evoluează spre o formă severă (clasa IV – NYHA), întregul
tratament trebuie revizuit.
Doza iniţială recomandată este de 3,125 mg carvedilol de 2 ori pe zi. Dacă această doză este bine
tolerată, poate fi crescută treptat (la interval de 2 săptămâni) până la doza optimă. Următoarele doze
sunt de 6,25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi, după aceea de 12,5 mg carvedilol de 2 ori/zi şi, în final, de
25 mg carvedilol, de 2 ori pe zi. Pacientul trebuie să utilizeze doza cea mai mare pe care o tolerează
bine. Doza maximă recomandată este de 25 mg carvedilol de 2 ori pe zi. La pacienţii care au peste 85
kg, doza poate fi crescută cu atenţie la 50 mg carvedilol de 2 ori pe zi.
Ajustarea dozelor
La pacienţii vârstnici, se recomandă o doză de început mai mică: 6,25 mg carvedilol pe zi pentru
tratamentul hipertensiunii arteriale şi 6,25 mg carvedilol de 2 ori pe zi pentru tratamentul anginei
pectorale; în cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă asociată acestor afecţiuni: 3,125 mg carvedilol
zilnic pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi anginei pectorale.
Omiterea unei doze
O doză omisă se va lua cât mai repede posibil. În orice caz, dacă este momentul pentru următoarea
doză, pacientul o va lua numai pe aceea şi nu va lua o doză dublă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
Insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic sau insuficienţă cardiacă severă (insuficienţă cardiacă
decompensată clasa IV NYHA ce necesită terapie inotropă intravenoasă),
Astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă, hipertensiune pulmonară, cord pulmonar,
Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mmHg),
Şoc cardiogen,
Bradicardie severă (sub 50 bătăi pe minut -în repaus),
Sindromul sinusului bolnav inclusiv bloc sinoatrial (dacă nu este instalat un stimulator cardiac
permanent),
Bloc AV de gradul II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent),
Feocromocitom netratat,
Insuficienţa hepatică severă,
Acidoză metabolică,
Angina Prinzmetal,
Boli arteriale periferice severe.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipotensiune arterială ortostatică: în special la debutul tratamentului cu carvedilol şi la creşterea
dozei, poate să apară hipotensiune arterială ortostatică, cu ameţeală şi vertij, uneori cu lipotimie.
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă, vârstnicii sau pacienţii care fac tratament concomitent cu alte
antihipertensive sau diuretice sunt mai expuşi la acest risc. Aceste reacţii pot fi prevenite prin
administrarea unor doze iniţiale mai scăzute, prin ajustarea atentă a dozei de întreţinere şi prin
administrarea medicamentului după masă. Pacienţii vor fi sfătuiţi cum să evite simptomele
hipotensiunii ortostatice (precauţii la trecerea în ortostatism; în caz de vertij pacientul va adopta
poziţia şezândă sau clinostatismul). Pacienţii vârstnici vor începe tratamentul cu doze mai mici (vezi
pct. 4.2).
Întreruperea tratamentului: dacă tratamentul cu carvedilol (sau alte beta blocante) este brusc întrerupt,
pot apare transpiraţie, tahicardie, dispnee, agravarea anginei pectorale. Pacienţii cei mai expuşi la risc
sunt cei cu angină pectorală la care se poate produce un accident coronarian acut. Dozele trebuie
reduse treptat în 1 – 2 săptămâni.
Dacă tratamentul este întrerupt mai mult de 2 săptămâni, se va relua cu cea mai mică doză.
Insuficienţă hepatică: Carvedilol LPH 25 mg poate determina în mod excepţional insuficienţă
hepatică. Când apare suspiciune clinică de afectare hepatică, funcţia hepatică va fi verificată. În caz de
insuficienţă hepatică, pacientul trebuie să întrerupă tratamentul cu Carvedilol LPH 25 mg. De regulă,
funcţia hepatică se normalizează după întreruperea tratamentului.
Insuficienţă cardiacă cronică: Pacienţii cu insuficienţă cardiacă uşoară sau moderată, pot utiliza
Carvedilol LPH 25 mg dacă sunt controlaţi terapeutic cu digitală şi/sau diuretice. Dacă insuficienţa
cardiacă se agravează în timpul tratamentului cu Carvedilol LPH 25 mg, doza de diuretic se va creşte,
doza de Carvedilol LPH 25 mg va fi scăzută sau tratamentul cu Carvedilol LPH 25 mg va fi suspendat
temporar. Doza poate fi crescută din nou când pacientul este stabil clinic.
Deteriorarea reversibilă a funcţiei renale a fost observată în timpul terapiei cu carvedilol la pacienţii cu
tensiune arterială mică (sistolică <100mmHg), boală cardiacă ischemică, ateroscleroză generalizată
şi/sau insuficienţa renală subiacentă. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu aceşti factori de risc,
funcţia renală trebuie monitorizată în timpul creşterii dozei de carvedilol. Dacă funcţia renală se
deteriorează semnificativ, doza de carvedilol trebuie scăzută sau terapia întreruptă.
Diabet şi hipertiroidie: Carvedilolul poate masca simptomele şi semnele de hipoglicemie acută.
Perturbări ale nivelului glicemiei pot apare ocazional la pacienţii cu diabet şi insuficienţă cardiacă în
tratament cu carvedilol. De aceea, este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor diabetici ce primesc
carvedilol, prin determinări repetate ale glicemiei şi dacă este necesar ajustarea medicaţiei
antidiabetice .
Carvedilolul poate masca semnele şi simptomele de tireotoxicoză.
Anestezie generală: la pacienţii trataţi cu beta-blocante, pentru anestezia generală, este necesar să se
folosească narcotice cu efect inotropic minim sau să se întrerupă (gradat) tratamentul cu beta-blocante
înainte de intervenţia chirurgicală. Studii mai noi sugerează beneficile beta-blocantelor în prevenirea
morbidităţii cardiace perioperative şi reducerea incidenţei complicaţiilor cardiovasculare.
BPOC: deoarece beta-blocantele pot agrava obstrucţia bronşică, pacienţii cu BPOC nu trebuie să
utilizeze aceste medicamente. Pacienţii cu forme uşoare pot utiliza în mod excepţional Carvedilol LPH
25 mg, dacă tratamentul cu alte medicamente nu a avut efect. Oricum, este necesară monitorizarea
atentă. La aceşti pacienţi este important să se administreze doza minimă eficace de Carvedilol LPH 25
mg. Dacă apar semne de obstrucţie a căilor respiratorii, tratamentul se va întrerupe imediat.
Pacienţii cu angor Prinzmetal
Beta-blocantele non-selective pot determina dureri toracice la pacienţii cu angină Prinzmetal. Deşi
carvedilolul, prin activitatea sa alfa-blocantă, poate preveni aceste simptome, nu există experienţă cu
carvedilol la aceşti pacienţi. De aceea se recomandă prudenţă la pacienţi cu suspiciune de angor
Prinzmetal.
Se recomandă utilizarea cu prudenţă a carvedilolului la pacienţii cu bloc atrio-ventricular de gradul I.
Tratamentul cu carvedilol nu se recomandă la pacienţii cu antecedente de trombocitopenie.
Beta-blocantele se utilizează cu prudenţă şi după evaluarea raportului beneficiu terapeutic/risc
potenţial în arteriopatia periferică, psoriazis şi în caz de antecedente de reacţii de hipersensibilitate
severe sau în timpul tratamentului de desensibilizare.
La pacienţii cu feocromocitom trebuie să se iniţieze un tratament cu alfa-blocante anterior terapiei cu
beta-blocante.
Purtătorii de lentile de contact trebuie avertizaţi despre riscul scăderii secreţiei lacrimale.
Siguranţa şi eficacitatea Carvedilol LPH 25 mg la pacienţii sub 18 ani nu au fost stabilite; de aceea, nu
se recomandă utilizarea acestui medicament la această grupă de vârstă.
Sportivi
Este necesară prudenţă la sportivi deoarece conţine un principiu activ care poate induce pozitivitatea
testelor practicate la controlul antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Antiaritmice
Au fost observate cazuri izolate de afectare a conducerii la nivel atrio-ventricular, rareori însoţite şi de
tulburări de hemodinamică, la pacienţii care sunt în tratament cu carvedilol şi diltiazem, verapamil
şi/sau amiodaronă administrate oral. La fel ca pentru alte beta-blocante, este necesară monitorizarea
ECG şi a tensiunii arteriale la administrarea carvedilolului concomitent cu blocante ale canalelor de
calciu de tip verapamil şi diltiazem deoarece riscul apariţiei tulburărilor de conducere la nivel atrio-
ventricular sau al precipitării insuficienţei cardiace este crescut (prin efect sinergic). O atentă
monitorizare trebuie efectuată atunci când se administrează concomitent carvedilol cu antiaritmice de
clasa I sau amiodaronă pe cale orală. La pacienţii aflaţi în tratament cu amiodaronă, au fost raportate
bradicardie, stop cardiac, fibrilaţie ventriculară, la scurt timp de la iniţiarea tratamentului cu beta-
blocante. De asemenea există risc de insuficienţă cardiacă în cazul administrării concomitente de
carvedilol şi antiaritmice din clasa Ia sau Ic administrate intravenos.
Tratamentul concomitent cu rezerpină, guanetidină, metildopa, guanfacină şi inhibitori de
monoaminooxidază (cu excepţia inhibitorilor MAO-B) poate duce la scăderea adiţională a frecvenţei
cardiace; se recomandă monitorizarea semnelor vitale.
Dihidropiridine
Administrarea de dihidropiridine şi carvedilol trebuie efectuată sub o strictă supraveghere deoarece s-
au raportat cazuri de insuficienţa cardiacă şi hipotensiune arterială severă în condiţiile terapiei
asociate.
Nitraţi
Creşterea efectelor hipotensoare.
Glicozide tonicardiace
O creştere a concentraţiei plasmatice la starea de echilibru a digoxinei cu aproximativ 16% şi a
digitoxinei cu 13% au fost observate la pacienţii hipertensivi în legătură cu utilizarea concomitentă de
carvedilol şi digoxină. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei la iniţierea,
întreruperea sau ajustarea dozei de carvedilol.
Alte medicamente antihipertensive
Carvedilolul poate potenţa efectele altor medicamente antihipertensive administrate concomitent (de
exemplu antagonişti ai receptorilor alfa 1). De asemenea poate potenţa hipotensiunea arteriala indusă
de barbiturice, fenotiazine, antidepresive triciclice, agenţi vasodilatatori şi alcool.
Ciclosporină
Concentraţia plasmatică a ciclosporinei este crescută atunci când carvedilolul se administrează
concomitent. Se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiei de ciclosporină.
Antidiabetice inclusiv insulina
Efectele de scădere a glicemiei datorate insulinei şi a medicamentelor antidiabetice orale se pot
intensifica. Simptomele hipoglicemiei pot fi mascate. La pacienţii diabetici se recomandă
monitorizarea în mod regulat a glicemiei.
Clonidină
Atunci când tratamentul cu carvedilol şi clonidină este întrerupt, se recomandă ca întreruperea
carvedilolului să se efectueze cu câteva zile înainte de reducerea gardată a dozei de clonidină.
Anestezice inhalatorii
Este necesară atenţie în ceea ce priveşte potenţialul inotrop negativ şi interacţiunile hipotensoare ale
carvedilolului în asociere cu anesteziecele.
Antiinflamatoare nesteroidiene, estrogeni şi corticosteroizi
Efectul antihipertensiv al carvedilolului poate fi scăzut datorită retenţiei de apă şi sodiu.
Medicamente inductoare sau inhibitoare ale citocromului enzimatic P450
Pacienţii care primesc medicamente ce induc (de exemplu rifampicină şi barbiturice) sau inhibă
(cimetidină, ketoconazol, fluoxetină, haloperidol, verapamil, eritromicină) enzimele citocromului
P450, trebuie monitorizaţi atent în timpul administrării concomitente de carvedilol deoarece
concentraţiile plasmatice ale carvedilolului pot fi scăzute de către medicamentele inductoare
enzimatice. şi respectiv crescute de către medicamentele inhibitoare enzimatice.
Simpatomimetice cu efecte alfa şi beta
Risc de hipertensiune arterială şi bradicardie excesivă.
Ergotamină
Intensificarea vasoconstricţiei.
Agenţi blocanţi neuromusculari
Intensificarea blocului neuromuscular.
Pacienţii vor fi sfătuiţi să nu consume alcool etilic în timpul tratamentului, deoarece acesta poate
potenţa acţiunea carvedilolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există experienţă adecvată privind administrarea carvedilolului la gravide. Beta-blocantele
traversează bariera feto-placentară şi pot determina hipotensiune arterială, bradicardie şi hipoglicemie
la făt, pot să scadă perfuzia placentară cu deces al fătului, naşteri premature. Nu se va administra acest
medicament la gravide decât în cazuri de urgenţă, atunci când potenţialul beneficiu matern justifică
riscul potenţial fetal. Tratamentul trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de naştere. Dacă acest lucru nu
este posibil, nou-născutul trebuie monitorizat în primele 2-3 zile de viaţă.
Deoarece este posibilă excreţia carvedilolului în laptele uman, nu se recomandă alăptarea în timpul
terapiei cu Carvedilol LPH 25 mg
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită reactivităţii individuale la tratament, pot să apară reacţii adverse nervos centrale care pot să
afecteze atenţia în special la începutul terapiei, dar şi la ajustarea dozelor. De aceea pacienţii sunt
avertizaţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă prezintă aceste reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse ale carvedilolului sunt în general uşoare şi tranzitorii. Legătura cauzală între acest
medicament şi anumite reacţii adverse nu este clar stabilită. Incidenţa anumitor reacţii adverse precum
ameţeala, bradicardia, hipotonia şi tulburările vizuale este proporţională cu mărimea dozei. Cel mai
adesea, aceste reacţii se produc la creşterea dozei, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi sunt, de
obicei, tranzitorii.
Tulburări cardiace şi vasculare
Bradicardie, hipotensiune arterială ortostatică, tulburări de conducere intracardiacă, palpitaţii, edeme
periferice, extremităţi reci, hipotensiune arterială şi sincopă. Rareori starea clinică se poate deteriora la
pacienţii cu insuficienţă cardiacă (în special la creşterea dozei), excepţional la pacienţii cu angină
pectorală (întreruperea bruscă a tratamentului poate determina infarct miocardic) şi la cei cu
claudicaţie intermitentă şi sindrom Raynaud.
Tulburări ale sistemului nervos
Pot apărea următoarele reacţii adverse: vertij sau ameţeală, cefalee (în special la debutul tratamentului
sau la ajustarea dozelor), somnolenţă, insomnie, rareori modificări ale dispoziţiei şi stării mentale.
Ameţeala cu sau fără hipotensiune arterială ortostatică este reacţia adversă cea mai frecventă a
carvedilolului (aprox. la 6% din pacienţi).
Tulburări gastro-intestinale
Carvedilolul poate determina senzaţie de uscăciune a gurii, scăderea apetitului alimentar, greaţă sau
durere abdominală (până la 2%), diaree uşoară, vărsături, flatulenţă, rar constipaţie. Au fost raportate
cazuri rare de afectare hepatică tranzitorie datorată carvedilolului. Dacă prin teste biochimice este
confirmată insuficienţa hepatică, tratamentul cu Carvedilol LPH 25 mg va fi întrerupt.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Ocazional, pot apărea dispnee, bronhospasm (mai ales la pacienţii predispuşi) şi obstrucţie nazală.
Tulburări hematologice şi limfatice
Au fost raportate cazuri izolate de trombocitopenie şi leucopenie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare şi tulburări ale aparatului genital şi sânului
Beta-blocantele produc rareori tulburări de micţiune şi de potenţă. Funcţia renală poate fi, în mod
excepţional, afectată (poate apărea insuficienţa renală; vezi pct. 4.4).
Tulburări endocrine şi tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai ales la diabetici, pot apărea hiperglicemie (la tipul II) sau hipoglicemie (mai ales la tipul I).
Concentraţiile plasmatice ale trigliceridelor pot creşte (1%) şi, de asemenea, nivelul colesterolului
(rar).
Tulburări oculare
Pot apărea tulburări de vedere, scăderea secreţiei lacrimale (care afectează purtătorii de lentile de
contact) şi iritaţie oculară.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
La mai puţin de 1% dintre pacienţii trataţi cu carvedilol pot apărea reacţii de hipersensibilizare: prurit,
rash, urticarie. La alte β-blocante au fost raportate cazuri individuale de psoriazis, alopecie, dermatită
exfoliativă.
Foarte rar : reacții adverse cutanate severe (de exemplu eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Au fost semnalate rar: dureri musculare, osoase (vertebrale).
Alte reacţii adverse
Pot apărea oboseală, creştere în greutate, bufeuri şi, rareori, parestezii
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina mai ales hipotensiune arterială (cu ameţeală sau vertij; posibil lipotimie)
şi bradicardie. De obicei este suficient să se reducă doza sau să se întrerupă temporar tratamentul.
În plus, supradozarea poate produce dispnee datorită bronhospasmului, vărsături, insuficienţă cardiacă,
şi în cazurile severe chiar şoc cardiogen, tulburări ale conştienţei până la comă, convulsii generalizate,
tulburări de conducere şi stop cardiac.
Se vor lua măsuri pentru îndepărtarea medicamentului neabsorbit. Trebuie monitorizate atent funcţiile
vitale ale pacientului în spitale sau în unităţile de terapie intensivă. Tratamentul este simptomatic, cu
agonişti de receptori adrenergici.
Terapie posibilă: orciprenalină şi/sau glucagon pentru susţinerea funcţiei cardiace şi a circulaţiei;
atropină şi eventual un stimulator cardiac în caz de bradicardie excesivă; β -simpatomimetice în caz de
bronhospasm; noradrenalină sau norepinefrină în caz de vasodilataţie periferică; diazepam în caz de
convulsii.
Durata tratamentului depinde de gradul de intoxicaţie. În caz de intoxicaţie severă, timpul de eliminare
al carvedilolului poate fi prelungit. Pacientul va fi ţinut sub observaţie până la stabilizare clinică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente alfa şi beta-blocante, codul ATC: C07AG02
Carvedilolul acţionează în două moduri. Substanţa activă, carvedilolul, este o mixtură racemică;
enantiomerii au efecte şi metabolism diferite. Enantiomerul S(-) determină efecte alfa- şi beta-
blocante, în timp ce enantiomerul R(+) are numai activitate alfa-blocantă.
Prin blocarea neselectivă a beta-receptorilor, reduce tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi debitul
cardiac. Carvedilolul reduce presiunea arterială pulmonară şi presiunea din atriul drept. Prin blocarea
alfa –adrenoreceptorilor, produce vasodilataţie periferică şi reduce rezistenţa vasculară sistemică.
Datorită acestor efecte, reduce travaliul cardiac şi previne apariţia anginei pectorale. La pacienţii cu
insuficienţă cardiacă, carvedilolul creşte fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi ameliorează
simptomatologia. Carvedilolul nu are activitate simpatomimetică intrinsecă. La fel ca şi propranololul,
are proprietăţi de stabilizare de membrană.
Efectul asupra tensiunii arteriale şi ritmului cardiac sunt cel mai bine exprimate la 1-2 ore de la
administrare.
La pacienţii hipertensivi cu funcţie renală normală, carvedilolul scade rezistenţa vasculară renală fără
modificări esenţiale asupra filtrării glomerulare, fluxului plasmatic renal şi excreţiei de electroliţi.
De regulă, carvedilolul nu are efecte semnificative asupra lipoproteinelor plasmatice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Carvedilolul este absorbit rapid şi aproape în întregime după administrare orală. Se leagă aproape în
întregime de proteinele plasmatice. Concentraţiile plasmatice sunt proporţionale cu doza orală
ingerată.
Biodisponibilitatea după administrarea orală este mică datorită fenomenului de prim pasaj hepatic (mai
ales prin intermediul enzimelor hepatice CYP2D6 şi CYP2C9). Rezultă 3 metaboliţi activi cu
activitate de blocare a beta-receptorilor. Unul dintre ei, 4’-hidroxifenil, este de 13 ori mai activ decât
carvedilolul privind activitatea beta-blocantă. Comparativ cu carvedilolul, metaboliţii activi au o
acţiune vasodilatatorie slabă. Metabolismul este stereoselectiv, de aceea concentraţia plasmatică al
R(+) carvedilolului este de 2 sau 3 ori mai mare decât acela al S(-) carvedilolului. Concentraţiile
plasmatice ale metaboliţilor activi sunt de aproximativ 10 ori mai mici decât cea a carvedilolului.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este diferit: între 5 – 9 ore pentru R(+) şi 7 – 11 ore pentru S(-).
Concentraţia plasmatică a carvedilolului este cu aproximativ 50% mai mare la vârstnici decât la tineri.
Alimentele scad rata de absorbţie a medicamentului, dar nu afectează biodisponibilitatea acestuia.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile la animale nu au pus în evidenţă modificări relevante pentru utilizarea clinică.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloza microcristalină, croscarmeloză sodică, ulei hidrogenat vegetal, dioxid de siliciu coloidal
anhidru, stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC – PVDC alb opac/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 100 blistere din PVC – PVDC alb opac/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labormed Pharma SA
Bd. Theodor Pallady nr. 44 B, Sector 3,
Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12036/2019/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Iunie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2019