Carboximaltoză ferică Viatris 50 mg/ml dispersie injectabilă/perfuzabilă

Prospect Carboximaltoză ferică Viatris 50 mg/ml dispersie injectabilă/perfuzabilă

Producator: Viatris Limited

Clasa ATC: Fer trivalent, preparate parenterale, codul ATC: B03AC

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15881/2025/01-02-03-04-05-06-07 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Carboximaltoză ferică Viatris 50 mg/ml dispersie injectabilă/perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un ml de dispersie conţine fer 50 mg (sub formă de carboximaltoză ferică).

Fiecare flacon a 2 ml conţine fer 100 mg (sub formă de carboximaltoză ferică).

Fiecare flacon a 10 ml conţine fer 500 mg (sub formă de carboximaltoză ferică).

Fiecare flacon a 20 ml conţine fer 1000 mg (sub formă de carboximaltoză ferică).

Excipienţi cu efect cunoscut

Un ml de dispersie conţine sodiu până la 5,5 mg (0,24 mmol), vezi pct. 4.4.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Dispersie injectabilă/perfuzabilă.

Soluţie apoasă, opacă, de culoare brun închis, cu pH între 5 până la 7.

Osmolalitate între 280 mOsmol/kg şi 385 mOsmol/kg.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Carboximaltoză ferică Viatris este indicat pentru tratamentul carenţei de fer când (vezi pct. 5.1):

• preparatele de fer orale nu sunt eficace.

• preparatele de fer orale nu pot fi utilizate.

• există o necesitate clinică de administrare rapidă de fer.

Diagnosticul de carenţă de fer trebuie să se bazeze pe analize de laborator.

4.2 Doze şi mod de administrare

Monitorizaţi cu atenţie pacienţii pentru semne şi simptome ale reacţiilor de hipersensibilitate în timpul

şi după fiecare administrare de Carboximaltoză ferică Viatris.

Carboximaltoză ferică Viatris trebuie administrat numai atunci când există personal medical cu

disponibilitate imediată care este instruit în evaluarea şi abordarea terapeutică a reacţiilor anafilactice,

într-un mediu unde pot fi asigurate manevre complete de resuscitare. Pacientul trebuie monitorizat

pentru reacţii adverse timp de cel puţin 30 de minute după fiecare administrare a tratamentului (vezi pct.

4.4).

Doze

Dozele de Carboximaltoză ferică Viatris urmează o abordare pe etape: [1] determinarea necesarului

individual de fer, [2] calcularea şi administrarea dozei (dozelor) de fer şi [3] efectuarea de evaluări după

suplimentarea aportului de fer. Aceste etape sunt descrise mai jos:

Etapa 1: Determinarea necesarului de fer

Necesarul individual pentru restabilirea nivelului de fer cu ajutorul Carboximaltoză ferică Viatris se

determină pe baza greutăţii corporale şi a nivelului hemoglobinei (Hb) ale pacientului. Pentru

determinarea necesarului de fer, a se vedea Tabelul 1. Pot fi necesare 2 doze pentru a asigura necesarul

total de fer, vezi Etapa 2 pentru dozele individuale maxime de fer.

Deficitul de fier trebuie confirmat prin teste de laborator conform indicațiilor de la punctul 4.1.

Tabelul 1: Determinarea necesarului total de fer

Hb Greutatea corporală a pacientului

g/dl mmol/l Sub 35 kg 35 kg până la <70 kg 70 kg și peste

<10 <6,2 30 mg/kg 1500 mg 2000 mg

greutate

corporală

10 până la <14 6,2 până la <8,7 15 mg/kg 1000 mg 1500 mg

greutate

corporală

≥14 ≥8,7 15 mg/kg 500 mg 500 mg

greutate

corporală

Etapa 2: Calculul și administrarea dozei (dozelor) maxime individuale de fer

În funcție de necesarul total de fer stabilit, doza (dozele) adecvată(e) de Carboximaltoză ferică Viatris

trebuie administrate, având în vedere următoarele:

Adulți și adolescenți cu vârsta de 14 ani și peste

O singură administrare de Carboximaltoză ferică Viatris nu trebuie să depășească:

• 15 mg fer/kg greutate corporală (pentru administrarea prin injecție intravenoasă) sau 20 mg

fer/kg greutate corporală (pentru administrarea prin perfuzie intravenoasă)

• 1000 mg de fer (20 ml Carboximaltoză ferică Viatris)

Doza cumulativă maximă recomandată de Carboximaltoză ferică Viatris este de 1000 mg de fer (20 ml

Carboximaltoză ferică Viatris) pe săptămână. Dacă necesarul total de fer este mai mare, administrarea

unei doze suplimentare trebuie să fie la minimum 7 zile distanță de prima doză.

Copii și adolescenți cu vârsta curpinsă între 1 și 13 ani

O singură administrare de Carboximaltoză ferică Viatris nu trebuie să depășească:

• 15 mg fer/kg greutate corporală

• 750 mg fer (15 ml Carboximaltoză ferică Viatris)

Doza cumulativă maximă recomandată de Carboximaltoză ferică Viatris este de 750 mg de fer (15 ml

Carboximaltoză ferică Viatris) pe săptămână. Dacă necesarul total de fer este mai mare, administrarea

unei doze suplimentare trebuie să fie la minimum 7 zile distanță de la prima doză.

Etapa 3: Evaluări după suplimentarea cu fer

Reevaluarea trebuie efectuată de un medic clinician în funcție de starea individuală a pacientului.

Nivelul Hb trebuie reevaluat cel mai devreme la 4 săptămâni de la ultima administrare a tratamentului

pentru a lăsa intervalul de timp adecvat necesar pentru eritropoieză și utilizarea ferului. În cazul în care

pacientul necesită suplimentare cu fer în continuare, necesarul de fer trebuie recalculat (vezi Etapa 1)

Copii cu vârsta sub 1 an

Eficacitatea și siguranța Carboximaltoză ferică Viatris nu au fost evaluate la copii cu vârsta sub 1 an.

Prin urmare, acest medicament nu este recomandat pentru utilizare la copiii din această grupă de vârstă.

Pacienți cu boală renală cronică-dependenți de hemodializă

La adulți și adolescenți cu vârsta de 14 ani și peste, nu trebuie depășită o doză zilnică unică maximă de

200 mg de fer în cazul pacienților cu boală renală cronică dependenți de hemodializă (vezi și pct. 4.4).

La copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 13 ani cu boală renală cronică care necesită hemodializă,

eficacitatea și siguranța Carboximaltoză ferică Viatris nu au fost evaluate. Prin urmare, acest

medicament nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta cuprinsă între 1 și 13 ani cu boală

renală cronică care necesită hemodializă.

Mod de administrare

Carboximaltoză ferică Viatris trebuie administrat numai pe cale intravenoasă:

• prin injectare sau

• prin perfuzare sau

• în timpul unei ședințe de hemodializă, administrat nediluat, direct în dializor.

Carboximaltoză ferică Viatris nu trebuie administrat pe cale subcutanată sau intramusculară.

Injectare intravenoasă

Carboximaltoză ferică Viatris poate fi administrat prin injecție intravenoasă, utilizând dispersia

nediluată. La adulți și adolescenți cu vârsta de 14 ani și peste, doza unică maximă este de 15 mg fer/kg

greutate corporală, dar nu trebuie să depășească 1000 mg fer. La copiii cu vârsta cuprinsă între 1

și 13 ani, doza unică maximă este de 15 mg fer/kg greutate corporală, dar nu trebuie să depășească 750

mg fer. Ratele de administrare sunt indicate în Tabelul 2:

Tabelul 2: Ratele de administrare pentru injecția intravenoasă de Carboximaltoză ferică Viatris

Volumul necesar de Doza echivalentă de fer Rata de administrare /Timpul

Carboximaltoză ferică Viatris minim de administrare

2 până la 4 ml 100 până la 200 mg Nu există timp minim prescris

>4 până la 10 ml >200 până la 500 mg 100 mg fer/min

>10 până la 20 ml >500 până la 1000 mg 15 minute

Perfuzie intravenoasă

Carboximaltoză ferică Viatris poate fi administrat prin perfuzie intravenoasă, situație în care trebuie

diluat. La adulți și adolescenți cu vârsta de 14 ani și peste, doza unică maximă este de 20 mg fer/kg

greutate corporală, dar nu trebuie să depășească 1000 mg fer. La copiii cu vârsta cuprinsă între 1

și 13 ani, doza unică maximă este de 15 mg fer/kg greutate corporală, dar nu trebuie să depășească 750

mg fer.

Pentru perfuzare, Carboximaltoză ferică Viatris trebuie diluat numai cu soluție de clorură de sodiu sterilă

de 0,9% m/V conform Tabelului 3. Notă: din motive de stabilitate, Carboximaltoză ferică Viatris nu

trebuie diluat la concentrații sub 2 mg fer/ml (neincluzând volumul de carboximaltoză ferică dispersie).

Pentru instrucțiuni suplimentare privind diluarea produsului înainte de administrare, a se vedea pct. 6.6.

Tabelul 3. Schema de diluare a Carboximaltoză ferică Viatris pentru perfuzare intravenoasă

Volumul necesar de Doza echivalentă de Volumul maxim de Timpul minim de

Carboximaltoză fer soluție de clorură de administrare

ferică Viatris sodiu sterilă 0,9%

m/V

2 până la 4 ml 100 până la 200 mg 50 ml Nu există timp minim

prescris

>4 până la 10 ml >200 până la 500 mg 100 ml 6 minute

>10 până la 20 ml >500 până la 1000 mg 250 ml 15 minute

4.3 Contraindicaţii

Utilizarea Carboximaltoză ferică Viatris este contraindicată în cazuri de:

• hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.

• hipersensibilitate gravă cunoscută la alte medicamente cu fer administrate parenteral.

• anemie care nu se datorează carenţei de fer, de exemplu alte forme de anemie microcitară.

• dovezi privind supraîncărcarea cu fer sau tulburări în utilizarea ferului.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţii de hipersensibilitate

Medicamentele cu fer administrate parenteral pot determina reacţii de hipersensibilitate care includ

reacţii anafilactice grave şi potenţial letale. Reacţii de hipersensibilitate au fost raportate, de asemenea

după doze de complecşi parenterali cu fer administrate anterior fără evenimente. Au fost raportate reacții

de hipersensibilitate care au evoluat la sindrom Kounis (arteriospasm coronarian alergic acut, care poate

determina infarct miocardic, vezi pct. 4.8).

Riscul este sporit la pacienţi cu alergii cunoscute care includ alergii la medicamente și la pacienţi cu

antecedente de astm sever, eczeme sau alte alergii atopice.

Există, de asemenea, un risc crescut de reacţii de hipersensibilitate la complecşi parenterali cu fer la

pacienţi cu afecţiuni imune sau inflamatorii (de exemplu, lupus eritematos sistemic, poliartrită

reumatoidă).

Carboximaltoză ferică Viatris trebuie administrat numai atunci când există personal medical cu

disponibilitate imediată , instruit în evaluarea şi abordarea terapeutică a reacţiilor anafilactice, într-un

mediu unde pot fi asigurate manevre complete de resuscitare. Fiecare pacient trebuie monitorizat pentru

reacţii adverse timp de cel puţin 30 de minute după fiecare administrare a tratamentului. Dacă în timpul

administrării apar reacţii de hipersensibilitate sau semne de intoleranţă, tratamentul trebuie oprit imediat.

Trebuie să fie disponibile facilităţi pentru resuscitare cardiorespiratorie şi echipament pentru tratarea

reacţiilor anafilactice acute, inclusiv soluţie de adrenalină 1:1000 injectabilă. Dacă este necesar trebuie

administrat tratament suplimentar cu antihistaminice şi/sau corticosteroizi.

Osteomalacie hipofosfatemică

Hipofosfatemia simptomatică care determină osteomalacie și fracturi care necesită intervenție clinică,

inclusiv intervenții chirurgicale, a fost raportată după punerea pe piață. Pacienților trebuie să li se

recomande să solicite asistență medicală dacă prezintă agravarea stării de oboseală cu mialgii sau durere

la nivelul oaselor.

Fosfatul seric trebuie monitorizat la pacienții care primesc mai multe administrări în doze mai mari sau

tratament de lungă durată, precum și la pacienții cu factori de risc existenți în legătură cu hipofosfatemia.

În cazul în care hipofosfatemia persistă, tratamentul cu carboximaltoză ferică trebuie reevaluat.

Insuficienţă hepatică sau renală

La pacienţii cu disfuncţie hepatică, administrarea ferului pe cale parenterală trebuie efectuată numai

după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu. Administrarea ferului pe cale parenterală trebuie

evitată la pacienţii cu disfuncţie hepatică la care supradozarea cu fer este un factor precipitant, în special

în Porfiria Cutanată Tardivă (PCT). Se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor de fer pentru a

evita supraîncărcarea cu fer.

Nu sunt disponibile date privind siguranţa la pacienţi cu boală renală cronică dependenţi de hemodializă,

care primesc doze unice mai mari de 200 mg fer.

Infecţie

Ferul administrat parenteral trebuie utilizat cu precauţie în cazul infecţiei acute sau cronice, astmului

bronşic, eczemelor sau alergiilor atopice. Se recomandă ca tratamentul cu carboximaltoză ferică să fie

oprit la pacienţii cu bacteriemie curentă. De aceea, la pacienţii cu infecţii cronice trebuie evaluat raportul

beneficiu/ risc, având în vedere supresia eritropoiezei.

Extravazare

Când se administrează carboximaltoză ferică este necesară precauţie pentru a evita extravazarea

paravenoasă. Extravazarea paravenoasă a acestui medicament la locul administrării poate conduce la

iritaţie cutanată și posibil la modificarea de culoare pe termen lung a tegumentului în brun la locul de

administrare. În cazul extravazării paravenoase, administrarea Carboximaltoză ferică Viatris trebuie

oprită imediat.

Excipienţi

Acest medicament conține 5,5 mg (0,24 mmol) sodiu per ml dispersie nediluată, echivalent cu 0,3% din

aportul zilnic maxim recomandat de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Absorbţia ferului administrat pe cale orală este redusă atunci când se administrează concomitent

preparate parenterale care conţin fer. Prin urmare, dacă este necesar, tratamentul oral cu fer nu trebuie

început timp de cel puţin 5 zile după ultima administrare de Carboximaltoză ferică Viatris.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Sunt disponibile date limitate privind utilizarea de carboximaltoză ferică la femeile gravide (vezi pct.

5.1). Datele obţinute la animale sugerează faptul că ferul eliberat din carboximaltoză ferică poate

traversa bariera fetoplacentară şi că utilizarea sa pe parcursul sarcinii poate influenţa dezvoltarea

scheletului fetal (vezi pct. 5.3).

Carboximaltoză ferică Viatris nu trebuie utilizat în timpul primului trimestru de sarcină. Anemia prin

deficit de fer apărută în primul trimestru de sarcină poate fi tratată, în multe cazuri, prin tratament oral

cu fer. Tratamentul cu Carboximaltoză ferică Viatris trebuie să se limiteze la trimestrele al doilea şi al

treilea dacă se consideră că beneficiul depăşeşte riscul potenţial, atât pentru mamă cât şi pentru făt.

Bradicardia fetală poate să apară în urma administrării de fer parenteral. De obicei, este tranzitorie și o

consecință a unei reacții de hipersensibilitate la mamă. Copilul nenăscut trebuie monitorizat cu atenție

în timpul administrării intravenoase de fer parenteral la femeia gravidă.

Alăptarea

Studiile clinice au arătat că ferul din carboximaltoza ferică trece în laptele uman în cantitate

nesemnificativă (≤1%). Pe baza datelor limitate provenite de la femei care alăptează, carboximaltoza

ferică este puţin probabil să reprezinte un risc pentru sugar. Carboximaltoză ferică Viatris poate fi utilizat

în perioada alăptării.

Fertilitatea

Nu există date privind efectul carboximaltozei ferice asupra fertilităţii la om. În studiile la animale,

fertilitatea nu a fost afectată ca urmare a tratamentului cu carboximaltoză ferică (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Carboximaltoză ferică Viatris nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a

conduce vehicule și de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Tabelul 4 prezintă reacţiile adverse la medicament (RAM) raportate pe parcursul studiilor clinice în care

peste 9000 de subiecţi (incluzând peste 100 de copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 1 și 17 ani)

au primit carboximaltoză ferică, precum şi în cele raportate pe baza experienţei după punerea pe piaţă

(pentru detalii, a se vedea notele de subsol ale tabelului).

Cea mai frecvent raportată RAM este greaţa (care apare la 3,2% dintre subiecţi), urmată de reacţii la

locul de injectare/perfuzare, hipofosfatemie, cefalee, bufeuri, ameţeală şi hipertensiune arterială.

Reacţiile la locul de injectare/perfuzare cuprind mai multe RAM, care sunt, în mod individual, fie mai

puţin frecvente, fie rare.

RAM cele mai grave sunt reacţiile anafilactice (rare); au fost raportate cazuri de deces. A se vedea

secţiunea 4.4 pentru detalii suplimentare.

Tabelul 4: Reacții adverse la medicament observate pe parcursul studiilor clinice și din experiența

obținută în urma punerii de piață

Aparate, Frecvente (≥1/100 Mai puțin frecvente Rare Cu frecvență

organe și la <1>

sisteme <1>

Tulburări ale Hipersensibilitate Reacții

sistemului anafilactice

imunitar

Tulburări Hipofosfatemie

metabolice şi de

nutriţie

Tulburări ale Cefalee, amețeală Parestezie, disgeuzie Pierderea

sistemului conștienței(1)

nervos

Tulburări Anxietate(2)

psihice

Tulburări Tahicardie Sindrom Kounis(1)

cardiace

Tulburări Bufeuri, Hipotensiune arterială Flebită,

vasculare hipertensiune sincopă(2),

arterială presincopă(2)

Tulburări Dispnee Bronhospasm(2)

respiratorii,

toracice şi

mediastinale

Tulburări Greață Vărsături, dispepsie, Flatulență

gastro- durere abdominală,

intestinale constipație, diaree

Afecţiuni Prurit, urticarie, eritem, Angioedem(2), Edem facial(1)

cutanate şi ale erupții cutanate paloare(2),

ţesutului tranzitorii(3) modificări de

subcutanat culoare ale

pielii tardive(2)

Tulburări Mialgie, dorsalgie, Osteomalacie

musculo- artralgie, durere la hipofosfatemică(1)

scheletice şi ale nivelul extremităților,

ţesutului spasme musculare

conjunctiv

Tulburări Reacții la locul de Febră, fatigabilitate, Boală

generale şi la injectare/perfuzare(4) durere în piept, edem asemănătoare

nivelul locului periferic, frisoane, stare gripei (cu debut

de administrare generală de rău de la câteva ore

la câteva zile)(2)

Investigaţii Valori crescute ale alanin

diagnostice aminotransferazei, valori

crescute ale aspartat

aminotransferazei, valori

crescute ale

gamaglutamiltransferază,

valori crescute ale lactat

dehidrogenazei, valori

crescute ale alkalin

fosfatazei

(1) RAM raportate în mod exclusiv după punerea pe piaţă, estimate ca fiind rare.

(2) RAM raportate după punerea pe piaţă care sunt observate, de asemenea, în condiţii clinice.

(3) Include următorii termeni preferaţi: erupție cutanată (RAM raportată individual determinată ca

fiind mai puțin frecventă) și erupție cutanată eritematoasă, -generalizată, -maculară, –

maculopapulară, -pruriginoasă (toate RAM individuale determinate ca fiind rare).

(4) Include, fără a se limita la, următorii termeni preferaţi: -durere, -hematom, -modificare de

culoare a pielii, -extravazare, -iritație, -reacţie (toate RAM individuale determinate ca fiind mai

puțin frecvente) și parestezie la locul de injectare/perfuzare (RAM individuală determinată ca

fiind rară).

Notă: RAM = reacție adversă la medicament.

Copii și adolescenţi

Profilul de siguranță pentru copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 1 și 17 ani este comparabil cu

cel al adulților. 110 pacienți copii și adolescenți au primit carboximaltoză ferică în 7 studii clinice. Nu

au fost raportate RAM grave. RAM non-grave raportate au fost hipofosfatemie (n = 5), urticarie (n = 5),

reacții la locul injectării/perfuziei (n = 4), durere abdominală (n = 2), hiperemie facială tranzitorie (n =

2), cefalee (n = 2), febră (n = 2), valori crescute ale enzimelor hepatice (n = 2) și erupții cutanate

tranzitorii (n = 2). Constipația, gastrita, hipertensiunea arterială, pruritul și setea au fost raportate o

singură dată.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Administrarea Carboximaltoză ferică Viatris în cantităţi care depăşesc cantitatea necesară pentru

corectarea deficitului de fer la momentul administrării poate determina acumularea ferului în locurile de

depozitare, ducând în final la hemosideroză. Monitorizarea parametrilor ferului, cum sunt feritina serică

şi saturaţia transferinei (TSAT), poate contribui la identificarea acumulărilor de fer. Dacă există o

acumulare de fer, administrați tratament conform recomandărilor din ghidurile de tratament standard,

de exemplu luaţi în considerare utilizarea unui medicament chelator de fer.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Fer trivalent, preparate parenterale, codul ATC: B03AC

Carboximaltoză ferică Viatris dispersie injectabilă/perfuzabilă este o soluţie coloidală care conţine un

complex de fer sub formă de carboximaltoză ferică.

Complexul are rolul de a asigura în mod controlat fer utilizabil de către proteinele de transport şi de

depozitare a ferului în organism (transferină şi, respectiv, feritină).

Utilizarea de către hematii a ionului de fier marcat radioactiv 59Fe din carboximaltoza ferică a variat

între 91% şi 99% la subiecţii cu deficit de fer (DF) şi între 61% şi 84% la subiecţii cu anemie de cauză

renală la 24 de zile după administrarea dozei. Tratamentul cu carboximaltoză ferică conduce la o creştere

a numărului de reticulocite și a nivelurilor de feritină serică şi TSAT până la valori cuprinse între limitele

normale.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Eficacitatea şi siguranţa carboximaltozei ferice au fost studiate în diferite arii terapeutice care necesitau

fer administrat intravenos pentru a corecta deficitul de fer. Principalele studii sunt descrise pe larg mai

jos.

Cardiologie

Insuficienţă cardiacă cronică

Studiul CONFIRM-HF a fost un studiu dublu-orb, randomizat, cu 2 brațe de studiu care a comparat

carboximaltoza ferică (n=150) cu placebo (n=151) la subiecţi cu insuficienţă cardiacă cronică şi CF

pentru o perioadă de tratament de 52 de săptămâni. În Ziua 1 şi Săptămâna 6 (faza de corecţie), subiecţii

au primit fie carboximaltoză ferică în conformitate cu o grilă de dozare simplificată folosind valoarea

iniţială Hb şi greutatea corporală la screening (vezi pct. 4.2), fie placebo, fie nicio doză. În Săptămânile

12, 24 şi 36 (faza de întreţinere), subiecţii au primit carboximaltoză ferică (500 mg fer) sau placebo dacă

nivelul feritinei serice a fost <100 ng/ml sau 100-300 ng/ml with TSAT <20%. Beneficiul tratamentului

cu carbozimaltoză ferică în comparație cu placebo a fost demonstrat cu obiectivul principal de eficacitate

– modificarea în testul de mers pe jos timp de 6 minute (6MWT), de la momentul inițial până la

Săptămâna 24 (33±11 metri, p=0,002). Acest efect s-a menținut pe tot parcursul studiului până în

Săptămâna 52 (36±11 metri, p<0,001).

Studiul EFFECT-HF a fost un studiu deschis (cu evaluare în regim orb a obiectivului), randomizat, cu

2 brațe în studiu, care a comparat carboximaltoza ferică (n=86) cu standardul de îngrijire (n=86) la

subiecţi cu insuficienţă cardiacă cronică şi CF pentru o perioadă de tratament de 24 de săptămâni. În

Ziua 1 şi Săptămâna 6 (faza de corecţie), subiecţii au primit carboximaltoză ferică în conformitate cu o

grilă de dozare simplificată folosind valoarea iniţială a Hb şi greutatea corporală la screening (vezi pct.

4.2), fie standardul de îngrijire. În Săptămâna 12 (faza de întreţinere), subiecţii au primit carboximaltoza

ferică (500 mg fer) sau standardul de îngrijire dacă nivelul feritinei serice a fost <100 ng/ml sau între

100 și 300 ng/ml și TSAT <20%. Beneficiul tratamentului cu carboximaltoză ferică față de standardul

de îngrijire a fost demonstrat cu obiectivul principal de eficacitate – modificarea în

vârful ajustat în funcţie de greutate VO2, de la momentul iniţial până în Săptămâna 24 (media LS

1,04±0,44, p=0,02).

Nefrologie

Boli renale cronice dependente de hemodializă

Studiul VIT-IV-CL-015 a fost un studiu deschis, randomizat, cu grupuri paralele care a investigat

carboximaltoza ferică (n=97) comparativ cu sucroza ferică (n=86) la subiecţii cu anemie feriprivă (AF)

care efectuau şedinţe de hemodializă. Subiecții au primit carboximaltoză ferică sau sucroză ferică de 2-

3 ori pe săptămână în doze unice de 200 mg fer direct în dializor, până la atingerea dozei cumulative de

fer, calculată individual (doza cumulativă medie de fer sub formă de carboximaltoză ferică: 1700 mg).

Criteriul final primar de evaluare privind eficacitatea a fost reprezentat de procentul subiecţilor care au

atins o creştere a valorii Hb de ≥1,0 g/dl la 4 săptămâni după intrarea în studiu. La 4 săptămâni după

intrarea în studiu, 44,1% au răspuns la tratamentul cu carboximaltoză ferică (adică o creştere a valorii

Hb ≥1,0 g/dl) comparativ cu 35,3% din grupul tratat cu sucroză ferică (p=0,2254).

Boli renale cronice care nu sunt dependente de dializă

Studiul 1VIT04004 a fost un studiu deschis, randomizat, controlat cu substanţă activă ce a evaluat

siguranţa şi eficacitatea carboximaltozei ferice (n=147) comparativ cu ferul administrat oral (n=103).

Subiecţii din grupul tratat cu carboximaltoză ferică au primit 1000 mg fer la intrarea în studiu şi 500 mg

fer în zilele 14 şi 28, dacă la vizita respectivă TSAT era < 30%, iar feritina serică era < 500 ng/ml.

Subiecţii din grupul tratat cu fer administrat pe cale orală au primit de la vizita de intrare în studiu şi

până în ziua 56, 65 mg fer de trei ori pe zi sub formă de sulfat de fer. Subiecţii au fost urmăriţi până în

ziua 56. Criteriul final primar de evaluare privind eficacitatea a fost reprezentat de procentul subiecţilor

ce au obţinut o creştere a valorii Hb ≥1,0 g/dl în orice moment cuprins între intrarea în studiu şi

terminarea studiului sau momentul intervenţiei. Acest rezultat a fost obţinut de 60,54% dintre subiecţii

care au primit carboximaltoză ferică comparativ cu 34,7% dintre subiecţi aflaţi în grupul tratat cu fer

administrat pe cale orală (p<0,001). Modificarea medie a valorii hemoglobinei până în ziua

56/terminarea studiului a fost de 1,0 g/dl în grupul tratat cu carboximaltoză ferică şi de 0,7 g/dl în grupul

tratat cu fer administrat pe cale orală (p=0,034, IÎ 95%: 0,0, 0,7).

Gastroenterologie

Boală inflamatorie intestinală

Studiul VIT-IV-CL -008 a fost un studiu randomizat, deschis, care a comparat eficacitatea

carboximaltozei ferice faţă de sulfatul de fer administrat pe cale orală în vederea ameliorării anemiei

feriprive (AF) la subiecţii cu boală inflamatorie intestinală (BII). Subiecţii au primit fie carboximaltoză

ferică (n=111) în doze unice de până la 1000 mg fer o dată pe săptămână până când a fost atinsă doza

de fer calculată individual (conform formulei Ganzoni) (doza cumulativă medie de fer: 1490 mg) sau

100 mg fer de două ori pe zi sub formă de sulfat de fer (n=49), timp de 12 săptămâni. Subiecţii care au

primit carboximaltoză ferică au prezentat o creştere medie a valorii Hb de la intrarea în studiu şi până

în Săptămâna 12 de 3,83 g/dl, care a fost non-inferioară faţă de cea înregistrată în grupul tratat cu sulfat

de fer de două ori pe zi, timp de 12 săptămâni (3,75 g/dl, p=0,8016).

Studiul FER-IBD-07-COR a fost un studiu randomizat, deschis, ce a comparat eficacitatea

carboximaltozei ferice faţă de sucroza ferică la subiecţii cu BII în faza de remisiune sau în formă uşoară.

La subiecţii care au primit carboximaltoză ferică s-au administrat doze unice de până la 1000 mg fer,

conform unei scheme de dozare simplificate ce foloseşte valoarea Hb şi greutatea corporală înregistrate

la intrarea în studiu (vezi pct. 4.2), în timp ce la subiecţii care au primit sucroză ferică s-au administrat

doze de 200 mg fer până la atingerea dozei cumulative de fer, conform unor doze de fer calculate

individual utilizând formula Ganzoni. Subiecţii au fost urmăriţi timp de 12 săptămâni. 65,8% dintre

subiecţii care au primit carboximaltoză ferică (n=240; doza cumulativă medie de fer: 1414 mg) faţă de

53,6% care au primit sucroză ferică (n=235; doza cumulativă medie 1207 mg; p=0,004) au răspuns în

Săptămâna 12 (definit ca o creştere a valorii Hb ≥2 g/dl). 83,8% dintre subiecţii trataţi cu carboximaltoză

ferică faţă de 75,9% dintre subiecţii trataţi cu sucroză ferică au atins o creştere a valorii Hb ≥2 g/dl sau

au obţinut valori ale Hb înscrise în limitele normale în Săptămâna 12 (p=0,019).

Sănătatea femeilor

Post-partum

Studiul VIT-IV-CL-009 a fost un studiu randomizat, deschis, de non-inferioritate, care a comparat

eficacitatea carboximaltozei ferice (n=227) faţă de sulfatul de fer (n=117) la femeile ce sufereau de

anemie postpartum. Subiecţii au primit fie carboximaltoză ferică în doze unice de până la 1000 mg fer

până la atingerea dozei cumulative de fer calculată individual (conform formulei Ganzoni), fie 100 mg

fer sub formă de sulfat de fer administrat pe cale orală de două ori pe zi, timp de 12 săptămâni. Subiecţii

au fost urmăriţi timp de 12 săptămâni. Modificarea medie a valorii Hb înregistrată de la intrarea în studiu

până în Săptămâna 12 a fost de 3,37 g/dl în grupul tratat cu carboximaltoză ferică (n=179); doza

cumulativă medie de fer: 1347 mg) faţă de 3,29 g/dl în grupul tratat cu sulfat de fer (n=89), demonstrând

non- inferioritatea dintre cele două tratamente.

Sarcina

Medicamentele cu fer cu administrare intravenoasă nu ar trebui utilizate în timpul sarcinii numai dacă

este absolut necesar. Tratamentul cu carboximaltoză ferică ar trebui să se limiteze la al doilea sau al

treilea trimestru de sarcină dacă se consideră că beneficiul depăşeşte în mod evident riscurile atât pentru

mamă cât şi pentru făt (vezi pct. 4.6).

Sunt disponibile date limitate privind siguranţa la femeile gravide din studiul FER-ASAP-2009-01, un

studiu randomizat, deschis, care a comparat carboximaltoza ferică (n=121) cu sulfat de fer administrat

oral (n=115) la femei gravide în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină cu anemie feriprivă (AF)

pentru o perioadă de tratament de 12 săptămâni. Subiecţii au primit carboximaltoză ferică în doze

cumulative de 1000 mg sau 1500 mg de fer (doză medie cumulativă: 1029 mg de fer) pe baza valorii Hb

şi a greutăţii corporale la screening sau 100 mg de fer cu administrare orală de două ori pe zi timp de 12

săptămâni.

Incidenţa evenimentelor adverse legate de tratament a fost similară la femeile tratate cu carboximaltoză

ferică şi cele tratate cu fer administrat pe cale orală (11,4% la grupul cu carboximaltoză ferică; 15,3%

la grupul cu fer cu administrare orală). Cele mai frecvent raportate evenimente adverse legate de

tratament au fost greaţă, durere la nivelul abdomenului superior și cefalee. Scorurile Apgar pentru nou-

născuţi, precum şi parametrii privind fierul la nou-născuţi au fost similare între grupurile de tratament.

Copii și adolescenţi

Adolescenții cu vârsta de 14 ani sau peste au fost incluși în 4 studii efectuate la adulți. În plus, au fost

efectuate studii pediatrice la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 1 și 17 ani cu anemie feriprivă.

Cele mai frecvente etiologii pentru anemia feriprivă au fost bolile gastrointestinale (de exemplu boala

inflamatorie intestinală, gastrita cu Helicobacter pylori, boala celiacă) și sângerările uterine abundente.

Într-un studiu prospectiv farmacocinetic/farmacodinamic de fază 2 (1VIT13036), 35 copii cu vârsta

mediană de 9,8 ani (interval: 1,5-17,5 ani) au fost tratați în 2 cohorte cu doze unice de carboximaltoză

ferică, 7,5 mg fer/kg greutate corporală (n = 16) sau carboximaltoză ferică 15 mg fer/kg greutate

corporală (n = 19), la o doză maximă de 750 mg fer. Hb, feritina și TSAT au crescut în funcție de doză.

În ziua 35 după injectare, creșterea medie (DS) a Hb a fost de 1,9 (1,38) g/dl cu carboximaltoză ferică

7,5 mg fier/kg greutate corporală și de 2,8 (1,15) g/dl cu carboximaltoză ferică 15 mg fer/kg greutate

corporală. A se vedea și pct. 4.8.

Într-un studiu prospectiv, deschis, cu grupuri paralele, de fază 3 (1VIT17044), eficacitatea și siguranța

carboximaltoză ferică au fost comparate cu terapia orală cu fer. 40 copii cu vârsta mediană de 14,5 ani

(interval: 1 până la 17 ani) au fost tratați cu 2 doze de carboximaltoză ferică 15 mg fer/kg greutate

corporală la un interval de 7 zile (doză unică maximă 750 mg) și 39 copii cu vârsta mediană de 14,0 ani

(interval: 1 până la 17 ani) cu sulfat feros oral timp de 28 de zile. O creștere similară a Hb a fost observată

atât după tratamentul cu carboximaltoză ferică, cât și după tratamentul cu sulfat de fer pe cale orală.

Creșterea Hb de la momentul inițial până în ziua 35 (media LS [IÎ 95%]) a fost de 2,22 [1,69; 2,75] g/dl

după carboximaltoză ferică și de 1,92 [1,43; 2,41] g/dl după sulfatul de fer administrat oral. În total,

87,5% dintre pacienții din grupul cu fer administrat intravenos au obținut o creștere a Hb >1 g/dl la EOS.

Creșterea feritinei și TSAT, utilizate ca măsură pentru restaurarea depozitelor de fer, a fost mai mare

după terapia carboximaltoză ferică comparativ cu terapia orală cu sulfat de fer, cu o creștere a feritinei

de la momentul inițial până în ziua 35 (Media LS [IÎ 95%]) de 132,1 [105,44, 158,76] ng/ml după

carboximaltoză ferică și 11,0 [-15,62, 37,65] ng/ml după sulfat de fer administrat oral. Creșterea

corespunzătoare a TSAT a fost de 24,3 [19,19, 29,41] % și, respectiv, 8,7 [3,70, 13,63] %. Vezi și pct.

4.8.

Monitorizarea feritinei după terapia de substituţie

Există date limitate din studiul VIT-IV-CL-008 care demonstrează că nivelurile feritinei scad rapid timp

de 2 – 4 săptămâni după substituţie şi mult mai lent după aceea. În timpul celor 12 săptămâni de urmărire

după terminarea studiului, nivelurile medii ale feritinei nu au scăzut până la niveluri la care trebuie luată

în considerare reluarea tratamentului. Astfel, datele disponibile nu indică în mod clar un timp optim

pentru retestarea feritinei, deşi evaluarea nivelurilor feritinei mai devreme de 4 săptămâni după terapia

de substituţie pare prematură. Astfel, este recomandată efectuarea de către clinician a unei reevaluări

suplimentare a feritinei în funcţie de starea fiecărui pacient.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Distribuţie

Tomografia cu emisie de pozitroni a demonstrat că ionii de fier marcat radioactiv 59Fe şi 52Fe din

carboximaltoza ferică au fost preluați rapid din sânge, transferaţi în măduva osoasă şi depozitaţi în ficat

şi splină. După administrarea unei dozei unice de carboximaltoză ferică de 100 până la 1000 mg fer la

subiecţii cu DF nivelurile serice totale maxime de fer au fost de 37 µg/ml până la 333 µg/ml după 15

minute şi respectiv până la 1,21 ore. Volumul compartimentului central corespunde bine volumului

plasmatic (aproximativ 3 litri).

Eliminare

Ferul injectat sau perfuzat a fost eliminat rapid din plasmă, timpul terminal de înjumătăţire plasmatică

prin eliminare variind între 7 şi 12 ore, timpul mediu de rezidenţă (TMR) variind între 11 şi 18 ore.

Eliminarea renală a ferului a fost neglijabilă.

Copii și adolescenţi

Proprietățile farmacocinetice ale carboximaltozei ferice la o doză de 15 mg fer/kg greutate corporală au

fost similare cu cele ale pacienților adulți cu deficit de fer. Ferul seric a crescut proporțional cu doza

după administrarea unei doze unice de 7,5 mg fer/kg greutate corporală sau 15 mg fer/kg greutate

corporală. După o doză unică de carboximaltoză ferică de 15 mg fer/kg greutate corporală (maximum

750 mg), valorile medii maxime totale ale ferului seric de 310 μg/ml au fost măsurate după 1,12 ore.

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare a fost de 9,8 ore, iar volumul de distribuție estimat

prin analiza farmacocinetică populațională a fost de 0,42 până la 3,14 l. Pe baza simulărilor bazate pe

model, subiecții pediatrici au avut tendința de a avea o expunere sistemică mai mică (ASC mai mică)

0-72h

comparativ cu adulții (mediana pe grupe de vârstă: 3340 μg×oră/ml (1 până la 2 ani), 4110 μg×oră/ml

(3 până la 12 ani), 4740 μg×oră/ml (13 până la 17 ani), 8864 μg×oră/ml (adulți)).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea. Studiile

preclinice indică faptul că ferul eliberat din carboximaltoza ferică traversează bariera feto-placentară şi

se excretă în lapte, în cantităţi limitate, controlate. În cadrul studiilor de toxicitate asupra funcţiei de

reproducere efectuate la iepuri saturaţi cu fer, administrarea carboximaltozei ferice a fost asociată cu

apariţia unor malformaţii scheletice minore la făt. În studiile de fertilitate la şobolan nu s-a constatat

niciun efect asupra fertilităţii, atât la masculi cât şi la femele. Nu s-au efectuat studii pe termen lung la

animale pentru a evalua potenţialul carcinogen al carboximaltozei ferice. Nu s-au observat dovezi

privind potenţialul alergic sau imunotoxic. Un studiu controlat in vivo nu a demonstrat reactivitate

încrucişată a carboximaltozei ferice cu anticorpi antidextran. După administrarea intravenoasă nu s-a

observat iritaţie locală sau intoleranţă.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente cu excepţia celor menţionate la punctul

6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

Perioada de valabilitate a medicamentului ambalat pentru comercializare:

3 ani

Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului:

Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de deschidere exclude riscul unei

contaminări microbiene, medicamentul trebuie utilizat imediat.

Perioada de valabilitate după diluare cu soluție sterilă de clorură de sodiu 0,9% m/v:

Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată pentru o perioadă de 72 de ore la

25°C.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul diluat trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat

imediat, timpii și condițiile de păstrare în timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului și, în mod

normal, nu trebuie să depășească 24 ore la 2 – 8°C, cu excepția situației în care diluarea a avut loc în

condiții aseptice controlate și validate.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. A nu se păstra la temperaturi peste 30 °C.

A nu se congela. Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după diluare sau după prima

deschidere, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Carboximaltoză ferică Viatris este disponibil în flacon (sticlă de tip I) cu dop de culoare gri închis

(cauciuc bromobutilic) şi sigilat cu capsă de aluminiu, cu:

• 2 ml dispersie care conţine fer 100 mg. Disponibil în cutii a câte 1, 2 sau 5 flacoane.
• 10 ml dispersie care conţine fer 500 mg. Disponibil în cutii a câte 1, 2 sau 5 flacoane.
• 20 ml dispersie care conţine fer 1000 mg. Disponibil în cutie cu 1 flacon.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Înaintea utilizării, inspectaţi vizual flacoanele pentru prezența de sedimente sau deteriorare. Utilizaţi

numai flacoanele care conţin o dispersie omogenă, fără sedimente.

Fiecare flacon de Carboximaltoză ferică Viatris este destinat numai pentru o singură utilizare. Orice

medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Carboximaltoză ferică Viatris trebuie amestecat doar cu soluție sterilă de clorură de sodiu 0,9% m/v. Nu

trebuie utilizate pentru diluare alte soluții intravenoase sau alte medicamente, din cauza potențialului de

precipitare și/sau interacțiune. Pentru instrucțiuni de diluare legată de doza echivalentă de fier, vezi

secțiunea 4.2, Tabelul 3.

Perioada de stabilitate chimică și fizică în timpul utilizării pentru medicamentul diluat menţionată la pct.

6.3 se bazează pe studiile de stabilitate al medicamentului diluat la o concentraţie finală de fer de 2-5

mg/ml.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Viatris Limited

Damastown Industrial Park

Mulhuddart

Dublin 15

DUBLIN

Irlanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

15881/2025/01-07

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: martie 2025.

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Martie 2025.